Decizia civilă nr. 277/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ nr. 277/R/2013 Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. I. B.
JUDECĂTOR: M. -L. B.
GREFIER: M. -M. E.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul I. H. împotriva sentinței civile nr. 1271/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul-recurent I. H., lipsă fiind pârâta-intimată P. locală a M. B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 2821C.proc.civ., constată că este competent să soluționeze prezentul recurs.
Totodată, constată că recursul este în termen formulat, motivat și comunicat.
Reclamantul-recurent I. H., prezent în instanță, se legitimează cu CI seria XB nr. 3. eliberată de SPCLEP B. la data de_, având CNP 1. . Depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru de 38,50 lei și timbrul judiciar de 1,50 lei, arătând că își susține recursul formulat.
Tribunalul constată că recursul este legal timbrat.
Se reține, de asemenea, că în evidențele sistemului informatic Ecris se află înregistrat dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 115/_, având un alt obiect și anume pretenții formulate de numitul Mandache I., împotriva recurentului și a mamei sale I.
E., în calitate de moștenitori ai defunctului I. D. .
Întrebat fiind, reclamantul-recurent arată că blocatorul a fost aplicat pe o singură roată a autoturismului în discuție, crede că pe roata stângă față. Mai arată că autoturismul său este tunat, investind foarte mulți bani și participând la diferite concursuri. De asemenea, susține că în momentul deblocării roții a făcut o fotografie cu telefonul mobil, pe care însă nu o mai are, întrucât i-a fost furat telefonul. Tot cu acea ocazie, recurentul arată că i-a solicitat angajatului intimatei să fie atent la demontarea blocatorului roții pentru a nu-i avaria autovehiculul. Nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul recurentului în susținere.
Reclamantul-recurent solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat în
scris.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 1271/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 15 februarie 2013 în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. H. în contradictoriu cu pârâta P. locală a M. B. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 003555/_ reclamantul a fost sancționat contravențional pentru că a parcat autoturismul proprietate personală, având nr. de înmatriculare_, pe spațiul verde, iar conform procesului
- verbal de imobilizare nr. 0646/_, i-au fost blocate roțile din față ale autovehiculului.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, disjunsă din dosarul nr._, în care s-a soluționat plângerea contravențională formulată de petent împotriva actului sancționator, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 820 lei reprezentând contravaloarea
prejudiciului suferit în urma avariilor produse datorită imobilizării autovehiculului său, arătând că i-au fost avariate jantele autovehiculului cu ocazia montării/demontării blocatorului.
Prin probele administrate și coroborate de instanță, reclamantul nu a reușit să facă dovada celor susținute prin cererea de chemare în judecată, mai exact existența vreunei fapte ilicite și nici culpa pârâtei în avarierea autoturismului reclamantului.
Prin expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză și ulterior completată nu s-a putut stabili dacă avariile suferite la autoturismul reclamantului s-au produs la data blocării/deblocării roților de către reprezentanții pârâtei. De asemenea, martora M. A. a declarat că fiind de față la data respectivă în calitate de polițist local, nu a observat ca autoturismul reclamantului să fi fost avariat datorită operațiunilor de blocare/deblocare a roților de către reprezentanții Poliției locale B., afirmând totodată că nu știe să se fi întâmplat vreodată ca autoturismele să fi fost avariate în urma acestei măsuri tehnico-administrative.
În ceea ce privește înscrisul de la fila 17 din dosar, prin acel script, nu se face dovada că reclamantul ar fi achitat suma de 820 lei cu titlu de reparație auto, ci prin acel raport de service eliberat de SC Comautosport se precizează doar la ce sumă s-ar ridica reparația autoturismului.
Astfel, simpla presupunere ori afirmație că ar fi culpa pârâtei în producerea prejudiciului suferit de reclamant prin avarierea autoturismului, nu este suficientă pentru angajarea răspunderii civile delictuale, fără a fi probată efectiv și culpa, ca o condiție de admisibilitate a unei astfel de acțiuni împotriva pârâtei.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 998 și urm. Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul
, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că recurentul a fost de acord cu efectuarea expertizei tehnice, deoarece acesta și martorii săi erau siguri de avaria produsă atunci, deoarece au fost la fața locului; pârâta nu-și mai recunoaște faptele, deoarece îi sunt imputabile și nu este obișnuită cu astfel de acțiuni civile.
Din expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză și completată ulterior reiese că janta și aripa au fost avariate, dar expertul poate preciza doar că blocarea - deblocarea au putut produce avaria respectivă fără a preciza data, deoarece nu a fost la fața locului în momentul producerii avariei în primul rând, iar mai apoi este firesc să nu se pronunțe ferm după atâta timp de la producerea avariei până la expertiză (aproape 2 ani); dacă atât a durat procesul este vina recurentului.
S-a cerut să se dovedească faptul că cei care au executat operațiile de blocare - deblocare au pregătire de specialitate și autorizație pentru astfel de lucrări, instructajul de protecție a muncii efectuat la zi în vederea manipulării dispozitivelor cu care se face blocarea, avizul medical pentru astfel de lucrări.
Deoarece sarcina probei revine reclamantului, acesta a cerut instanței încuviințarea probei cu martori, încuviințare care a fost aprobată, iar martorii au confirmat faptul că mașina era în perfectă stare în momentul parcării, iar în momentul deblocării s-au produs avarii la jantă și la aripă, fapt ce reiese și din pozele depuse la dosar (aripa și roata blocată în prezența blocatorului nu prezintă avarii), existența avariilor fiind confirmată de expert în momentul expertizei efectuată după mult timp cu mențiunea că avaria nu este recentă, ceea ce este conform cu realitatea.
Corect a sesizat instanța că înscrisul de la fila 17 din dosar nu face dovada că recurentul a achitat suma de 820 lei cu titlul de reparație auto, deoarece reparația nu a fost efectuată la data respectivă, înscrisul reprezentând doar o antecalculație care i-a fost cerută de instanță pentru a vedea la ce sumă se ridică reparația; dacă recurentul repara mașina cum s-ar mai fi făcut expertiza.
Însăși martora M. A., în timpul audierii a recunoscut că în momentul deblocării a avut o altercație cu recurentul din cauza avariei produse, deși instanța a reținut numai faptul că nu a observat ca autoturismul să fi fost avariat datorită operațiunilor de blocare/deblocare a roților; poate martora a fost prea obosită și afară era prea întuneric la ora 04:10 după cum reiese din procesul-verbal de imobilizare/blocare a roților seria C nr. 0646 depus la dosar ca să vadă ce avarie s-a produs.
Cu toate că martora M. A. afirmă că nu știe să se fi întâmplat vreodată (fără a fi prea sigură) ca autoturismele să fi fost avariate în urma acestei măsuri tehnico - administrative (fără a preciza care ar fi acestea) recurentul subliniază că are cunoștință de asemenea situații, în care însă respectivii proprietari ai autoturismelor nu s-au adresat instanței de judecată preferând să-și facă singuri reparațiile.
Ora târzie la care s-a făcut blocarea roților 04:10, întunericul și oboseala mai mult ca sigur au dus la producerea avariei; alt motiv ar putea fi pregătirea profesională și îndemânarea reprezentanților pârâtei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 9).
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus apărări scrise la
dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și
sub toate aspectele, conform art. 3041C.proc.civ.
, tribunalul reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea acesteia, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Pentru a obține repararea prejudiciului pretins cauzat de pârâtă prin deblocarea roții autoturismului proprietate a reclamantului recurent, acesta trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativ a tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită a pârâtei; prejudiciul suferit; legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei de deblocare a roții și paguba suferită de reclamant; vinovăția pârâtei.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, nu au fost dovedite în cauză toate cele 4 condiții generale ale răspunderii civile delictuale.
Din raportul inspectorului M. A. (f. 13 dosar fond) rezultă că blocatorul a fost aplicat pe roata din partea stângă a autoturismului proprietate a reclamantului, ocazie cu care la fața locului s-au efectuat fotografii cu roata blocată.
Din fotografia depusă la dosar, efectuată la data de_ orele 4:17, ulterior aplicării blocatorului (f. 12 dosar fond) rezultă că a fost imobilizată roata stângă față.
Totodată, antecalculația depusă la dosar de reclamantul recurent atestă cheltuielile de refacere a jantei stânga față (f. 17 dosar fond).
Și în fața instanței de recurs reclamantul a arătat că blocatorul a fost montat pe roata din stânga față.
Prin urmare, din coroborarea conținutului raportului organului de poliție cu planșa fotografică ce atestă imobilizarea și cu mențiunile din antecalculația solicitată de reclamant este evident că imobilizarea prin aplicarea blocatorului s-a realizat pe roata stângă față.
Prin lucrarea de expertiză se concluzionează că avariile sunt la roata dreaptă față și nicidecum la cea stângă.
Totodată, expertul nu a putut stabili dacă avariile constatate datează sau nu din data de 27 august 2010, dată la care pârâta a procedat la imobilizarea autoturismului reclamantului.
În aceste condiții în care nu s-a putut proba de reclamant prin probele propuse și încuviințate că avariile suferite s-au datorat acțiunii de blocare a roții în data de 27 august 2010, lipsește legătura de cauzalitate dintre acțiunea pârâtei de imobilizare a roții autoturismului reclamantului și paguba suferită de reclamant prin deteriorarea jantei dreapta față și totodată, nu poate fi reținută nici vinovăția pârâtei în cauzarea pagubei suferită de reclamant și nici caracterul ilicit al acțiunii de imobilizare a roții.
Lipsa raportului de cauzalitate rezultă și din faptul că în timp ce organul de poliție atestă blocarea roții stânga față, expertul constată avarii la roata dreaptă față.
Or, este cert că blocatorul s-a aplicat pe o singură roată. Faptul că reclamantul însuși a solicitat unei unității specializate în reparația autoturismelor să evalueze reparația jantei stânga denotă că blocatorul s-a aplicat pe această roată, așa cum se reține de organul de poliție în raportul întocmit.
În baza considerentelor relevate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. H. , domiciliat în B., Piața M. bloc 56, scara C, apartament 22, etaj I, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1271/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 15 februarie 2013 în dosarul nr. _
, pe care o menține ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
G. | C. F. R. | -I. B. | M. | L. B. M. -M. | E. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
judec. B. V.
| ← Decizia civilă nr. 249/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 294/2013. Pretenții → |
|---|
