Decizia civilă nr. 249/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 249/R/2013
Ședința publică din data de 30 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: I. S.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții M. V., M. N. V. și M.
G. împotriva sentinței civile nr.962 din 7.0. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care :
Tribunalul, văzând lipsa părților și că aceștia nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza la o a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent M. V., lipsă fiind celelalte
părți.
Reclamantul recurent M. V. arată că susține recursul așa cum a fost formulat și motivat
în scris, depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbre judiciare în cuantumul stabilit de instanță, nu formulează cereri prealabile soluționării recursului.
Tribunalul statuează că recursul este în termen legal declarat, motivat, comunicat și legal timbrat potrivit dovezilor depuse în ședință publică.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reclamantul recurent M. V. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris potrivit motivelor și ale concluziilor expuse pe larg pe care le depune la dosar. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe de timbru judiciar și contravaloarea transportului de la domiciliu la instanță, potrivit biletului de călătorie pe care-l depune în justificare.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 962 din 7.0. pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a respins acțiunea în pretenții formulată și precizată de M. Vaile, M. N. V., M. G. și
M. I. decedată în timpul procesului continuată de reclamanți care au calitatea de moștenitori în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, după ce a admis excepția lipsei calității de reprezentant a M. ui Justiției, ca neîntemeiată și s-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.7216/2000 pronunțată în dosarul 1288/1996 de Judecătoria Bistrița s-a respins acțiunea civilă formulată de Pavel Constantin ,Pavel I. și Pavel Sabin, Găvan Paraschiva
s.a. împotriva pârâților Suciu I., Suciu Ștefan, Suciu L. ,M. V., având ca obiect revendicare și ieșire din indiviziune, s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. I. ,
M. N. V. și M. G. și acțiunea formulată inițial de aceștia îndos.7057/1996 având ca obiect dezbatere masa succesorală după defuncții Pavel I. și Pavel Macedon, de asemenea s-a admis în parte acțiunea formulată inițial în dosarul 7038/1996,și acțiunea formulată inițial în dos.937/1996, s-a respins cererea reconvențională a pârâtului M. V. .
1
Prin decizia civilă nr.128/A/2002 a Tribunalului B. Năsăud s-a admis apelul declarat de Pavel Constantin și alții împotriva sentinței civile nr.7216/2000 a Judecătoriei B. și s-a dispus anularea întabulării reclamanților M. V. și M. I., cu privire la imobilele înscrise în CF l983, CF nouă 24l7 B. B., nr. top ll40/l/l, ll40/a/l, ll40/2, ll40/a/2, în suprafață de 4.000 mp., de natură fânaț, întabularea lui Pavel Constantin ș.a., cu titlu de moștenire și partaj după Pavel
I. în CF 24l7 B. B., precum și întabularea în CF l887 a lui Pavel Constantin ș.a., a casei, anexelor gospodărești și grădinii în suprafață de 2.l29 mp., nr.top noi l288/2/l, l539/2/l, l542/l, dispunându-se și evacuarea reclamanților M. V. și M. I. din imobilele construcții și obligarea acestora la recunoașterea dreptului de proprietate a lui Pavel Constantin și celorlalți, precum și la predarea imobilelor în posesie și deplină proprietate .
In baza deciziei civile nr. 2655/2002 a Curții de Apel C., s-a respins recursul lui M. V. și M. I., hotărârea devenind irevocabilă.
Prin prezenta acțiune reclamanții au solicitat a fi obligat Ministerul Justiției, după precizare Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 32 milioane lei vechi cu titlu de despăgubire reprezentând valoarea folosinței terenurilor și a construcțiilor pentru motivul că dreptul lor ar fi fost lezat prin pronunțarea deciziei nr. 128/A/2002.
Considerentele respingerii acțiunii sunt următoarele:
Judecătorul, conform art.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, are calitatea de magistrat, conform acestui text de lege magistratura este activitatea judiciara desfășurată de judecători….si de procurori….";. Magistrații reprezintă o categorie profesionala cu un statut specific, care exercita puterea judecătoreasca în baza unui raport de munca sui-generis, concluzii ce rezulta atât din conținutul Deciziei civile nr.275/2000 a Curtii Constituționale, cât si din concluziile analizării raportului de munca al magistraților în dreptul muncii (Tratatului de dreptul muncii - A. Ticlea - Ed.Rosetti 2006).
Așa cum prevăd disp.art.52 alin.3 din Constituție, "S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilita în condițiile legii si nu înlătură răspunderea magistraților care si-au exercitat funcția cu rea credință sau grava neglijenta";. Conform disp.art.96 din Lg.nr.303/2004 privind Statutul magistraților, la alin.1 se prevede ca "statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare";. Alin.2 "răspunderea statului este stabilita în condițiile legii si nu înlătură răspunderea judecătorilor si procurorilor care si-au exercitat funcția cu rea-credință sau grava neglijenta";.Alin.4 "dreptul persoanei vătămare la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit în prealabil printr-o hotărâre definitiva răspunderea penala sau disciplinara, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o fapta săvârșită în cursul judecății procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara";. Fata de aceste texte de lege în procesele civile răspunderea directa a statului poate fi angajata pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, doar dacă se constată în prealabil printr-o hotărâre definitiva răspunderea penala sau disciplinara, după caz, a judecătorului Din actele dosarului, în privința celor doua judecătoare nu s-a putut retine ca s-a constatat reaua credinta sau grava neglijenta în instrumentarea dosarului .
Având în vedere soluția dată ,nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 Cod pr. civilă s-a respins și cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții M. V., M.
G. și M. N. V. .
În cuprinsul cererii de recurs se reiterează istoricul proceselor purtate anterior și nemulțumirile față de statuările judecătorilor ce au pronunțat Decizia civilă nr. 128/A/2002 a Tribunalului B. -Năsăud în dosar nr. 2303/2001, a cărei reformare o urmăresc în sensul menținerii sentinței civile nr. 7216/2000 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 1288/1996 ce le-ar permite exercitarea în continuare a folosinței terenurilor și a construcțiilor litigioase, astfel că pretind dezdăunarea cu c/v beneficiilor derivate din folosința imobilelor în limita indicată primei instanțe.
Intimatul, legal citat, nu a formulat apărări în cauză.
Recursul nu este fondat.
Soluția defavorabilă dată pretenției dedusă judecății este judicioasă. Pentru a fi posibilă repararea prejudiciului determinat de o pretinsă eroare judiciară este necesar ca aceasta să se fi
2
stabilit anterior, iar judecătorul cauzei să fi fost în prealabil sancționat penal sau disciplinar pentru comiterea unei fapte determinante pentru eroarea respectivă. În cauza pendinte nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile enumerate, simpla nemulțumire a litiganților față de reformarea în calea de atac a apelului a soluției dată în primă instanță, decizie irevocabilă prin respingerea recursului exercitat de reclamanții din prezentul litigiu și care își produce efectele, neputând genera prin ea însăși pretinsa dezdăunare. Pe de o parte hotărârea judecătorească afirmat a reprezenta o eroare judiciară a făcut obiectul verificării legalității și temeiniciei ei în procedura judiciară, recursul exercitat împotriva ei fiind respins ca nefondat. Pe de altă parte nu este antrenată răspunderea disciplinară ori penală a niciunuia dintre membri completului de judecată în legătură cu soluția respectivă adoptată în apel.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul promovat urmează a fi respins ca nefiind fondat.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. V., M. G. și M. N.
V.
, toți cu domiciliul în B. B., str.C., nr.989, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.962/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2013.
Președinte, Judecători, G. ier,
C. N. C. I. - I. S. V. V.
Red.dact. N.C._ Jud fond TLM
3
| ← Decizia civilă nr. 585/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 277/2013. Pretenții → |
|---|
