Decizia civilă nr. 4583/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. 21._ * Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4583/R/2013
Ședința publică din 29 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: T. -A. N.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. I. și, respectiv, de pârâta C. DE APĂ O. S.A., împotriva deciziei civile nr. 137 din_ a Tribunalului Dolj pronunțată în dosar nr. 21._ * și M. C.
, PRIN P., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă:
reclamantul recurent, asistat de către doamna avocat S. L., care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 365049/_, pentru asistență juridică și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj;
reprezentantul pârâtei recurente, domnul consilier juridic D. C. S.
, care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică în fața Curții de Apel Cluj, în dosarul nr. 21._ *;
Este lipsă reprezentantul pârâtului intimat. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dosarul se află la primul termen de judecată, în recurs.
Recursul declarat de reclamantul S. I. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.700 lei și cu timbre judiciare în valoare de 5,50 lei (f. 40 din dosarul nr. 21._ * al Curții de Apel C. ).
Recursul declarat de pârâta C. de Apă O. S.A. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.517,61 lei și cu timbre judiciare în valoare de 3 lei (f. 11 din dosarul nr. 21._ * al Curții de Apel C. ).
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că acest dosar a fost strămutat de la Curtea de Apel C. la Curtea de Apel Cluj.
Reprezentanții părților, prezenți, arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentanților părților, prezenți, o chestiune prealabilă, respectiv împrejurarea că în dosarul nr. 21._ * al Curții de Apel C., prin întâmpinarea formulată de pârâta C. de Apă O.
S.A., se invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj ca instanță de apel, cât și a Judecătoriei C. ca instanță de fond.
De asemenea, Curtea constată că prin aceeași întâmpinare se solicită anularea încheierii de îndreptare a erorii materiale, fără a se formula recurs în termen legal împotriva acestei încheieri, motiv pentru care, Curtea, din oficiu, pune în discuție tardivitatea formulării acestei cereri, la data de_ (data înregistrării la dosar).
Cu privire la ambele recursuri, Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate și la reanalizarea probelor, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
De asemenea, Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție un motiv de ordine publică din decizia instanței de apel, referitor la dispoziția "înlătură motivarea instanței de fond referitoare la Hotărârea Curții Constituționale nr. 419/2010";.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților, prezenți, asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora să se refere și la excepțiile invocate, din oficiu, de către Curte.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că prin concluziile scrise, pe care le-a depus în dosarul nr. 21._ * al Curții de Apel C. la data de _
, a răspuns la excepțiile invocate prin întâmpinarea formulată de pârâta C. de Apă O. S.A., depusă la dosar pentru termenul de judecată din_ .
Reprezentanta reclamantului recurent solicită următoarele:
Admiterea excepției nulității motivelor de recurs invocate prin întâmpinare și a excepției tardivității cererii, referitoare la anularea încheierii de îndreptare a erorii materiale, excepție întemeiată pe prevederile art. 301 C.pr.civ. și art. 306 C.pr.civ..
A se constata că este inadmisibil ca motiv de recurs acel motiv referitor la anularea încheierii de îndreptare a erorii materiale, pentru că această încheiere nu poate fi atacată în recurs, deoarece a fost dată de către instanța de fond.
Admiterea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs prin care se solicită ca instanța de recurs să analizeze motivul privind nepronunțarea Judecătoriei C. asupra obligației de a face.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că Tribunalul Dolj a analizat toate motivele de apel și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel cu care a fost investit.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamantului recurent împrejurarea că în afară de acel motiv de recurs care se referă la nulitatea încheierii, toate celelalte motive din memoriul de recurs formulat de pârâta C. de Apă O. S.A., sunt doar apărări vizavi de recursul declarat de reclamant.
Curtea pune în vedere reprezentantei reclamantului recurent să-și susțină recursul.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și arată că acest recurs a fost formulat preventiv, pentru a apăra interesele clientului său.
Reprezentanta reclamantului recurent arată următoarele:
Dacă C. de Apă O. S.A. nu ar fi avut calitate procesuală pasivă în cauză ar fi existat posibilitatea ca nici M. C. să nu aibă calitate procesuală pasivă în cauză.
Singurul motiv de recurs este cel referitor la calitatea procesuală pasivă a
M. ui C. .
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantului recurent, referitoare la împrejurarea că în prezenta cauză are calitate procesuală pasivă M.
C., așa cum amintește prin recurs, sau consideră că Primăria Craiova are calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta arată că prin recurs a solicitat a se constata că și M. C. are calitate procesuală pasivă în cauză, alături de C. de Apă O. S.A.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, următoarele hotărâri judecătorești: Decizia civilă nr. 358/_ a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosar nr._ ; Decizia nr. 71/_ a Tribunalului Dolj - Secția I civilă, pronunțată în dosar nr._ și un extras de pe portalul Curții de Apel C. referitor la soluția dată cu privire la recursul formulat în dosarul nr._ .
Reprezentantul pârâtei recurente arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor invocate, din oficiu, de către Curte și puse în discuție. De asemenea, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei recurente arată următoarele:
C. de Apă O. S.A. este doar administrator al conductei de apă și nu proprietarul acesteia, pentru că proprietar este C. Local al mun. C., prin primar.
Solicită admiterea excepției calității procesuale pasive a Companiei de Apă
S.A.
Ar fi solicitat admiterea în parte a recursului declarat de reclamant, dar pentru că nu poate, solicită respingerea acestui recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea recursului declarat de pârâta C. de Apă O. S.A. pentru următoarele motive:
Instanța de recurs nu poate analiza motivele de netemeinicie a hotărârii atacate.
Tribunalul Dolj a pronunțat o hotărâre corectă și legală.
Prevederile art. 159 C.pr.civ. coroborat cu art. 19 C.pr.civ., se referă la caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau de natură comercială.
Dreptul comercial are ca obiect faptele aplicabile societăților comerciale și comercianților, iar dreptul civil are ca obiect celelalte raporturi juridice patrimoniale, precum și raporturile procesuale nepatrimoniale.
Acest litigiu a putut fi evaluat în bani, respectiv s-a putut face evaluarea acestui litigiu, raportat la natura lui.
Prevederile art. 19 C.pr.civ. și art. 159 C.pr.civ. sunt imperative față de cele referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești sau cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă.
Prin concluziile scrise, pe care le-a depus în dosarul nr. 21._ * al Curții de Apel C. la data de_, a pus concluzii și cu privire la competență, atât din perspectiva Legii nr. 146/1997, cât și din perspectiva competenței materiale și teritoriale a instanței.
Cu privire la nemotivarea deciziei de apel, a solicitat a se avea în vedere că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel și nu se putea pronunța asupra altor motive, decât asupra celor cu care a fost investită.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in acț iune a înreg is tr ată l a d ata de_ pe rolul Tribunalului Dolj, Secția Comercială și de contencios Administrativ, sub nr._, reclamantul S. I. , în contradictoriu cu pârâtul C. Local C. , a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la desființarea conductei de alimentare cu apă PREMO DN 1000 mm., ce traversează terenul proprietatea reclamantului, situat în C., str. Parângului nr. 102, județul Dolj; cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj - Secț ia C on tenc ios Ad min is tr ativ ș i F isc al, pr in sen tinț a c iv il ă nr. 1122/_, pronunțată în dosar nr._ , a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și, în consecință, a declinat în favoarea
Judecătoriei C. competența de soluționare a cauzei pendinte.
Pe rolul Judecătoriei C. cauza a fost înregistrată sub nr. 21_ .
După înregistrarea pe rolul Judecătoriei C., reclamantul și-a precizat
acț iune a l a d ata de (. ..) (f. 9, 10), solicitând instanței ca în situația în care se va dovedi imposibilitatea desființării conductei de alimentare cu apă, înțelege să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii terenului în ultimii trei ani și pentru viitor, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv, obligarea pârâtului la plata unei chirii lunare pentru suprafața de teren afectată de existența conductei.
La termenul de judecată din data de_ (f. 11), reprezentanta reclamantului a arătat că înțelege să se judece cu titularul dreptului de proprietate publică asupra conductei în litigiu, respectiv, C. Local C. și administratorul acesteia, M. C. prin P. și C. de Apă.
Drept urmare, instanța Judecătoriei C. a dispus introducerea în cauză a acestor pârâți.
Prin sentința civilă nr. 5551/_, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar civil nr. 21_ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Local al municipiului C., cu consecința respingerii acțiuni față de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâții C. Local C., M. C. prin P., C. de Apă O. S.A. și, în consecință:
S-a dispus obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 171.211 lei, cu titlu de despăgubiri aferente perioadei_ -_, pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de conducta PREMO DN 1000 mm.
S-a dispus obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.758 lei lunar, pe perioada cât conducta afectează terenul reclamantului.
S-a dispus obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 4.085 lei cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei soluții au fost avute în vedere prevederile art. 586 C.civ., ale art. 29 din Legea Apelor nr. 107/1996, republicată, și ale art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, coroborat cu art. 29 alin. 2 din Legea nr. 350/2001.
Împotriva aces te i s en tințe au decl ar at ap el, în ter men l eg al, p âr âț i C. Local al municipiului C., M. C. prin P. și C. de Apă O. S.A., apelanții solicitând, în esență, schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătându-se că: acțiunea este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006; M. C., prin
, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la dispozițiile art. 12 alin. 3 și 4 din Legea nr. 213/1998; Legea Apelor nr. 107/1996 nu este aplicabilă în cauză; S.C. C. de Apă O. S.A. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 522/_, pronunțată în dosar nr. 21_ , a admis apelurile pârâților, a desființat în întregime sentința apelată,
cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova, reținându-se în considerentele deciziei faptul că în cauză nu se aplică Legea Apelor nr. 107/1996, cum greșit a reținut prima instanță, ci Legea nr. 51/2006, coroborat cu Legea nr. 241/2006.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr.
21_ *.
La data de_ reclamantul și-a precizat din nou acțiunea, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 271.211 lei, cu titlu de despăgubiri aferente perioadei_ -_, dacă nu se poate realiza desființarea conductelor de pe terenul său (f. 18).
Prin sentința civilă nr. 12074/_, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 21_ *, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. de Apă O. S.A. C. și a M. ui C. prin P. .
S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. Local al municipiului C., cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât.
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâții C. Local al municipiului C., M. C. prin
P. și C. de Apă O. S.A.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
"Având în vedere cele stabilite de instanța de control judiciar, instanța de fond a luat act de completarea taxei de timbru de către reclamant, în raport de valoarea obiectului cererii.
Prin încheierea de ședință de la_ instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. Local C., apreciind că pentru soluționarea acesteia este necesară administrarea de dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii și a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepție care vizează legislația ce reglementează natura pricinii, apreciind că în baza rolului activ prevăzut de art. 129 al. 4 C.P.CIV., instanța de judecată este chemată în cadrul procesului civil să stabilească adevăratele raporturi dintre părți, adevărul obiectiv, având îndatorirea ca fără a știrbi dreptul de dispoziție al părților, să întreprindă orice demers procesual susceptibil a duce la descoperirea adevărului.
În speță, temeiul de drept aplicabil, respectiv cadrul legal și procesual în raport cu pretențiile formulate de reclamant, au fost trasate de instanța de control judiciar prin decizia de casare și prin urmare, respingând ca inadmisibilă acțiunea, întrucât a fost eronat încadrată juridic, deși ea este reglementată de dispoziții legale, s-ar încălca principiul constituțional al liberului acces la justiție precum și art. 6 din CEDO.
Reclamantul a mai depus la dosar extras de carte funciară pentru informare, certificat de urbanism nr. 3018/_, note de ședință și a timbrat legal acțiunea.
În probatoriu, instanța a solicitat Primăriei mun. C. să înainteze actele din care să rezulte data montării conductei de alimentare cu apă PREMO DN 1000 mm pe terenul proprietatea j reclamantului, situat în C., str. Parângului nr. 102, județul Dolj, acte depuse la data de_ .
Examinând cu precădere excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor C. de Apă O. SA C. și a M. ui C. prin P., în conformitate cu dispozițiile art. 137 C.P.CIV., instanța le-a respins din următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor corespunzătoare restrângerii dreptului său de proprietate asupra
terenului subtraversat de conductele de aducțiune a apei potabile PREMO DN 1000 mm, sau la desființarea acestei conducte.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Conform dispozițiilor Legii nr. 213/1998, anexa pct. III, instalațiile de tratare, rețelele de alimentare cu apa canalizare, termoficare, etc, fac parte din domeniul public a statului sau al unității administrativ teritoriale.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă ca terenul proprietatea reclamantului este afectat ele conducta de aducțiune; a apei potabile PREMO DN 1000 mm, scopul amplasării acesteia fiind de a asigura alimentarea cu apa a M. ui C. .
Conform dispozițiilor legale mai sus menționate, acestei instalații fac parte clin domeniul public al M. ui C. si se afla in administrarea pârâtei C. de Apă O. SA C. .
Față de considerentele expuse, se reține că alături de C. de Apă O.
S.A. ca și administrator al acestor rețele, are calitate procesuală pasivă și M.
C. prin P., în calitate de titular al dreptului de proprietate publică asupra bunurilor ce compun domeniului public al unității administrativ teritoriale .
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Local al mun. C., instanța o va admite și va respinge acțiunea față de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând că în calitate de organ deliberativ C. Local C. nu justifică calitatea procesual pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile, instanța constată și reține următoarele :
Prin acțiunea formulată și precizată reclamantul Stan cu I. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța, sa se admită cererea formulată si sa fie obligați pârâții M. C. prin P. și C. de Apă O. SA la desființarea conductei de alimentare cu apă PREMO DN 1000 mm, conductă ce se află amplasată pe proprietatea sa, respectiv terenul situat în C., str. Parângului nr. 102, județul Dolj, iar în situația în care se va dovedi imposibilitatea desființării acestei conducte, a solicitat despăgubiri corespunzătoare prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii terenului în ultimii 3 ani și pentru viitor, începând cu data introducerii acțiunii și obligarea pârâților la plata unei chirii lunare pentru suprafața de teren afectată de existența conductei.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.241/2006, titularul dreptului de administrare, în speță pârâta C. de Apă O. S.A. poate să posede, să
folosească și să dispună de bun, în condițiile actului prin care i-a fost dat drept de administrare, respectiv Hotărârea C. ui Local al M. ui C. nr. 457/2005.
Pârâta C. de Apă O. S.A. în calitate de operator al serviciului de alimentare cu apă și canalizare, are în administrare sistemul public de alimentare cu apă ax M. ui C., care potrivit Legii nr.241/2006 dispune de un drept de servitute asupra terenului cu titlu gratuit, care se exercită pe toată durata existenței sistemului de alimentare cu apă, în baza contractului de delegare. Conform acestui contract de delegare, pârâtei C. de Apă O. S.A. i se conferă dreptul exclusiv de a exploata, întreține și administra sistemul de alimentare cu apă și de canalizare și orice răspundere care ar putea rezulta din furnizarea serviciilor sau care ar putea interveni în urma exploatării sau deținerii bunurilor aferente serviciilor este transferă operatorului.
Potrivit dispoz. art. 26 alin 9. din Legea nr. 241/2006, dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de
canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia. Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, operatorii au obligația să le plătească acestora despăgubiri, în condițiile legii. Proprietarul terenului afectat de exercitarea dreptului de servitute va fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate. Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, cuantumul se stabilește prin hotărâre judecătorească.
Prin urmare, dreptul de servitute cu titlu gratuit instituit asupra proprietăților afectate de sistemele de alimentare cu apa si canalizare reprezintă o limitare rezonabila a dreptului de proprietate reglementată de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunității.
In acest context referitor la posibilitatea restrângerii exercițiului unui drept fundamental, cum ar fi, dreptul de proprietate, in temeiul art. 53 din Constituție, pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie in privința obiectului dreptului, fie in privința unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale si economice generale sau pentru apărarea drepturilor unor persoane.
Esențial este ca, prin aceste restricții stabilite de lege să nu se atingă fondul acestui drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporționalității înscris în art. 53 alin. 2 din Constituție.
Mai mult, prin Decizia nr. 419/_ a Curții Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 241/2006, se constată ca aceste prevederi sunt constituționale cu motivarea că vizează satisfacerea unui interes general al societății, in deplină concordanță cu art. 44 din Constituție.
S-a reținut că în această problemă s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în sensul că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate. Aceasta înseamnă că restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat.
În speță, se reține că la data dobândirii terenului de către reclamant prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.975/_ și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 86/_, terenuri alipite ce formează împreună imobilul proprietatea reclamantului, acesta era traversat pe direcția nord - sud de o conductă de alimentare cu apă PREMO DN 1000 mm, de tip îngropat, fapt general cunoscut și de părțile contractante, având în vedere că această conductă de alimentare cu apă potabilă este amplasată pe această locație din anul 1977.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților să desființeze conducta de alimentare cu apă, instanța îl va respinge, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. Danciu Dănuț, conform căruia conducta nu poate fi desființată deoarece prin această operațiune s-ar întrerupe furnizarea apei potabile în zonă.
De asemenea, raportul de expertiză a stabilit că, conducta nu poate fi nici mutată pe domeniul public, fiind o conductă magistrală de apă potabilă de interes general, astfel că toate celelalte susțineri ale reclamantului, în sensul că
nu a avut cunoștință de existența conductei și că nu a avut cum să se informeze, sunt fără relevanță juridică în speța dedusă judecății.
În condițiile legislației aplicabile menționate, conform căreia dreptul de servitute este instituit gratuit pe toată durata existenței construcțiilor de utilitate publică, întrucât se urmărește satisfacerea unor interese generale ale societății, cerea reclamantului de a fi obligați pârâții la desființarea conductei de alimentare cu apă PREMO DN 1000 mm, conductă ce se află amplasată pe proprietatea sa, respectiv terenul situat în C., str. Parângului nr. 102, județul Dolj, iar în situația în care se va dovedi imposibilitatea desființării acestei conducte, a solicitat despăgubiri corespunzătoare prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii terenului în ultimii 3 ani și pentru viitor, începând cu data introducerii acțiunii și obligarea pârâților 1F. plata unei chirii lunare pentru suprafața de teren afectată de existența conductei, este nefondată și contrară dispozițiilor legale în vigoare, urmând a fi respinsă ca atare";.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul S. I.
, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței apelate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată la data de_, cu cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale, constând în taxele de timbru, timbrele judiciare, onorariu avocațial și onorariul pentru expertiză.
În motivarea apelului reclamantul apelant a invocat următoarele: dispozițiile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., arătând că hotărârea nu a fost motivată în fapt și în drept, în condițiile în care Judecătoria Craiova nu s-a pronunțat deloc cu privire la dispozițiile Legii nr. 51/2006, ale Legii nr. 7/1996, precum și cu privire la
imposibilitatea aplicării unei legi civile din 2006 unui contract încheiat anterior acestui an; dispozițiile Legii nr. 241/2006 și ale Legii nr. 51/2006; ale art. 53 din Constituția României, coroborat cu art. 44, art. 20 alin. 2 din Constituție și art. 240 C.civ.; calitatea sa de proprietar tabular al imobilului situat în C., str. Parângului nr. 102, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 86/_ ; dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 C.E.D.O.;
jurisprudența C.E.D.O. în materie.
Prin întâmpinarea formulată la apelul reclamantului, intimata S.C. C. de
Ap ă O. S.A ., a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, pe motiv că: hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază; corect a reținut instanța de fond că potrivit Legii nr. 241/2006 intimata beneficiază de un drept de servitute, cu titlu gratuit, asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare, pe toată durata existenței acestora.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare la motivele de apel, pentru termenul de judecată din_, arătând că instanța de fond nu a cercetat în mod corect fondul cauzei, câtă vreme, nu a cercetat dacă existenței conductei aduce limitări și nu a motivat de unde a tras concluzia că limitările dreptului de proprietate sunt rezonabile (f. 52-53).
Apelantul a mai invocat și dispozițiile art. 621 alin. 1 și alin. 3NCC.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 137/_, pronunțată în dosar nr. 21_ *, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentința nr. 12074/_ a Judecătoriei C., după cum urmează:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. prin P. și a respins acțiunea față de acest pârât.
A admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta C. de Apă O. S.A.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 171.211 lei, cu titlu de despăgubiri aferente perioadei_ -_, pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de conducta PREMO DN 1000 mm și la plata unei sume de
4.758 lei lunar începând cu_, pe perioada cât conducta afectează terenul reclamantului.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 11.238 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale.
Motivând decizia pronunțată, Tribunalul a reținut în considerentele acesteia, următoarele:
"Se retine in primul rând ca prin acțiunea dedusa judecații, așa cum a fost precizata ulterior, reclamantul S. I. a solicitat obligarea paraților S.C. C. de Apă O. S.A., C. Local al M. ui C., prin P. și M. C., prin P. la plata despăgubirilor în reprezentând lipsa de folosința pentru suprafața de 298 mp., pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, și la plata unei despăgubiri lunare de 4758 lei, pentru suprafața de 298 mp începând cu data introducerii cererii, pe toată perioada existenței conductei de apa care afectează terenul reclamantului, reclamantul invocând in fapt ca este proprietarul terenului situat în C., strada Parângului nr. 102, in suprafața totala de 874 mp, conform contractelor de vânzare cumpărare autentice nr. 975/_ si 86/_ si din acest teren o suprafața de 298 mp este afectata de amplasarea conductelor subterane de apă, reclamantul neputând folosi aceasta suprafața potrivit destinației terenului înscrisa in actele de dobândire - curți construcții intravilan, iar îndrept dispoz. art. 480 C.civ., art. 44 din Constituție, art. 1 din Protocolul I CEDO.
Tribunalul constata ca din actele depuse la dosar rezulta ca reclamantul a făcut dovada situației de fapt deduse judecații, in sensul ca prin actele de înstrăinare menționate mai sus reclamantul S. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan .*r) suprafață de 874 mp. situat C., strada Parângului nr. 102, iar acest teren este traversat de o conducta de apa subterana PROMO DN 1000 mm, de tip îngropat, afectând o suprafața de 289 mp, pe care nu se pot edifica construcții si nici nu se pot face săpături, (V. rapoartele de expertiză tehnico-judiciară specialitatea topografie și cadastru întocmite de experții Danciu Dănuț si I. Iulică).
Din actele depuse de parați la dosar 9 adresa nr. 7229/_ si actele anexate (V. filele 33-36 din dosarul de fond) rezulta in mod indubitabil ca respectiva conducta aparține domeniului public al M. C. si se afla in administrarea Companiei de Apa O., astfel încât tribunalul constata ca fata de obiectul acțiunii deduse judecații, așa cum a fost precizata ulterior, calitate procesual pasiva in privința capătului de cerere apelat - despăgubiri ca lipsa de folosința pentru terenul afectat de conducta de apa, are doar intimata C. de Apa O., fiind întemeiata din acest punct de vedere excepția lipsei calității procesuale pasive a M. C. prin P. . Tribunalul are in vedere ca art. 36 lit. d din Legea 51/2006 privind serviciile publice de utilități publice prevede expres ca operatorii serviciilor de utilități publice au obligația sa plătească despăgubiri persoanelor fizice pentru restricțiile impuse deținătorilor de terenuri in perimetrul zonelor de protecție instituite, conform prevederilor legale.
In speța, calitatea procesuala pasiva a Companiei de Apa O. este justificata si in raport de dispozițiile art. 12 alin.3 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia, potrivit cărora titularul dreptului de administrare, în speță C. de Apă O. S.A., poate să posede, să folosească si să dispună de bun in condițiile actului prin care i-a fost dat dreptul de administrare si dispoz. art. 12 alin 4 din același act normativ, potrivit cărora in litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestuia va sta in nume propriu.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului
C. ui Local al M. ui C., tribunalul constata ca instanța de fond a reținut ca este întemeiata excepția invocata de acest parat, si soluția pronunțata cu privire la aceasta excepție nu a făcut, obiectul criticilor din apel. Cu privire la fondul cauzei, tribunalul constata ca sunt întemeiate doar o parte dintre criticile formulate de apelantul reclamant.
Astfel, in ceea ce privește prima critica formulata de apelant in sensul ca motivarea instanței de fond este insuficienta si inexacta, tribunalul constata ca sunt neîntemeiate susținerile apelantului reclamant in sensul nerespectării dispoz. art. 261 pct. 5 C.pr.civ., întrucât instanța de fond nu ar fi arătat motivele pentru care a fost înlăturat aspectele invocate de reclamant in privința incidenței dispoz. Legii 51/2006 si ale Legea nr. 7/1996, precum si imposibilitatea aplicării unei legi civile din 2006 unui contract încheiat anterior acestui an. Aceasta întrucât din cuprinsul sentinței apelate, tribunalul constata ca instanța de fond a arătat motivele de fapt si de drept pentru care a respins acțiunea dedusa judecații, fiind respectate astfel dispoz. art. 261 C.pr.civ., cu privire la temeiurile juridice aplicabile spetei deduse judecații, instanța de fond arătând ca sunt aplicabile dispoz. Legii 241/2006 si Legii 51/2006, iar nu Legea apelor nr. 107/1996, si ca o asemenea problema de drept privind temeiul de drept aplicabil a fost tranșat de decizia de casare nr. 522/_ . Sub acest aspect, tribunalul constat ca prin decizia nr. 522/_ a Tribunalului Dolj s-a stabilit cu efect obligatoriu pentru instanța de fond, in rejudecare, ca in speța își au aplicarea dispoz. Legii 241/2006 si Legea nr. 51/2006, astfel încât nu pot fi reținute criticile apelantului reclamant in sensul ca nu Legea apelor 241/2006 a apărut ulterior dobândirii terenului de către reclamant, astfel încât nu ii poate fi opozabila.
Tribunalul constata ca sunt întemeiate criticile formulate de reclamant privind greșita interpretare si aplicare a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond, raportat la starea de fapt dedusa judecății si probele administrate in cauza. Astfel, in cauza s-a dovedit in mod indubitabil, prin rapoartele de expertiza întocmite in fata instanței de fond, ca terenul in litigiu de
289 mp, proprietatea reclamantului nu poate fi folosit de reclamant potrivit destinației sale - intravilan curți construcții, fiind afectat de conducta de apa in litigiu, astfel încât in condițiile art. 480 Cehi, art. 44 alin 5 din Constituție si art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, reclamantul este îndreptățit sa solicite si sa obțină despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a afectării atributelor dreptului sau de proprietate, potrivit destinației bunului sau - cura construcții.
In speța, este evident ca lucrarea realizata pe terenul proprietatea reclamantului este una de interes public local - alimentarea cu apa a populației din zona - dispozițiile legale aplicabile fiind cele prevăzute de art. 44 alin. 5 din Constituție, art. 586 Cod civil, art. 2 si art. 26 din Legea 241/2008.
Prin urmare, îngrădirea dreptului de proprietate privata în scopul satisfacerii unui interes public este permisa de Constituție. Suntem astfel în fata unei limitări legale a dreptului de proprietate al reclamantului, terenul străbătut de conducta magistrala de alimentare cu apa fiind afectat de o servitute legala, posibila potrivit art. 586 cod civil si art. 26 din Legea 241/2008, dar art. 26 alin.
2 din instituie o servitute legala gratuita doar pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii si exploatării sistemelor de alimentare cu apa.
In speța insa obligația paratei de a acorda despăgubiri reclamantului deriva din caracterele dreptului de proprietate. în condițiile art. 480 cod civil, reclamantul are dreptul de a dispune juridic de bunul lui si de a-1 folosi potrivit destinației sale. Orice atingere adusa acestui drept trebuie sa aducă în patrimoniul proprietarului o valoare economica proporționala cu atingerea
suferita. Art. 44 alin 5 din Constituție stabilește cu valoare de principiu acest drept, în ipoteza în care daunele sunt determinate de lucrările de interes general, obligația de dezdăunare aparținând autorității publice.
În acest mod se interpretează si prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1, care dau dreptul statului de a limita exercițiul dreptului de proprietate privata atunci când limitarea este justificata de un interes general, dar cu condiția acordării unei indemnizații pentru prejudiciul adus proprietarului, în scopul menținerii unui just echilibru între interesul general si cel particular cauza Sporrong et Lonnroth c. Suediei, hot. din 23 sept. 1982, cauza James c. Marii Britanii, hot. din_ ).
Reclamantul nu poate edifica nicio construcție pe terenul in suprafață de
289 mp afectat zonei de protecție a conductei de apa in litigiu, prin urmare atributul folosinței bunului potrivit destinației sale este afectat, atât timp cat terenul are regimul juridic intravilan curți construcții si se afla într-o zona construibila, reclamantul fiind obligat sa folosească terenul ca pe unul cu destinație agricola. Ca urmare, pentru acest motiv reclamantul poate pretinde plata unei despăgubiri.
Cuantumul despăgubirilor a fost calculat prin expertiza tehnica efectuata in dosarul de fond de către expertul I. Iulică (încuviințata la cererea pârtilor parate, ca o contraexpertiză fata de expertiza întocmita de exp. Danciu Dănuț, pentru evaluarea lipsei de folosința a terenului afectat), in raport de valoarea de închiriere a terenului potrivit destinației sale, dat fiind ca atributul din dreptul de proprietate care este afectat este cel al folosinței terenului pentru construcții, ținându-se seama de amplasamentul terenului, utilitățile acestuia si ofertele de închiriere pentru terenuri similare (V. filele 94 si 123 din dosarul de fond).
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează sa admită apelul formulat de reclamantul S. I. si sa schimbe în parte sentința civilă atacată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
C. prin P. și respinge acțiunea față de acest pârât si admite acțiunea precizată, dispunând obligarea pârâtei C. de Apă O. SA să plătească reclamantului suma de 271.211 lei cu titlu de despăgubiri aferente perioadei _
-_ pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de conduct. PREMO DN 1000 mm și la plata unei sume de 4758 lei lunar începând cu_, pe perioada cât conducta afectează terenul reclamantului.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate, care nu au fost criticate in apel (privind calitatea procesuala pasiva a C. ui Local C. si respingerea capătului de cerere privind obligația de desființare a conductei de apa).
In baza art. 274 C.pr.civ., va fi obligata pârâta către reclamant la plata sumei de 11.238 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale (taxe de timbru, onorarii expertiza si apărător)";.
Prin încheierea civilă din data de_, pronunțată în dosar nr. 21_ *, Tribunalul Dolj a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 137/_, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 21_ *, în sensul că se va trece corect suma de 271.211 lei, ca reprezentând despăgubiri aferente perioadei_ -_ pe care pârâta trebuie să o plătească reclamantului, în loc de suma de 171.211 lei, cum din eroare s-a menționat.
A menținut restul dispozițiilor deciziei.
La pronunțarea acestei încheieri de îndreptare din oficiu a erorii materiale, Tribunalul a reținut următoarele:
"Instanța, din oficiu, a sesizat ca în dispozitivul deciziei civile nr. 137/_ pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 21_ *, din eroare s-a trecut
suma de 171.211 lei, ca fiind suma ce trebuie plătită reclamantului de către pârâta C. de Apă O. SA, în loc de suma de 271.211 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul I. Iulică.
In speță este vorba de o evidentă eroare materială cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate.
Potrivit art. 281 alin. 1 C.pr.civ. "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri. In cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii".
Pentru aceste considerente, instanța va dispune din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile 137/_ pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 21_ * îh sensul că se va trece corect suma de suma de 271.211 lei, ca reprezentând despăgubiri aferente perioadei_ -_ pe care pârâta trebuie să o plătească reclamantului, în loc de suma de 171.211 lei, cum din eroare s-a menționat.
Va menține restul dispozițiilor deciziei";.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de o parte, reclamantul S. I., iar pe de altă parte, pârâta C. de Apă O. S.A.
Prin propriul recurs, reclamantul recurent S. I. a solicitat admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, obligarea și a pârâtului M. C., alături de
C. de Apă O. S.A., la plata despăgubirilor ce fac obiectul cauzei, stabilind obligația solidară în sarcina pârâților, cu cheltuieli de judecată (f. 2, 3).
În motivarea recursului s-a arătat că singurul motiv pentru care reclamantul înțelege să critice decizia recurată este acela al calității procesuale pasive a M. ui C., care, în virtutea calității sale de proprietar al conductei ce face obiectul cauzei, are calitate procesuală pasivă, impunându-se a fi obligat în solidar cu pârâta C. de Apă O. .
Din probatoriul adminsitrat în cauză rezultă că terenul reclamantului este traversat de această conductă de apă, împrejurare în raport de care reclamantul este îndreptățit la despăgubiri și din partea proprietarului conductei, în mod greșit Tribunalul Dolj reținând excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui C. prin P., în raport de dispozițiile art. 36 lit. d din Legea nr. 51/2006 și art. 12 alin. 3 și 4 din Legea nr. 213/1998.
Cu privire la fondul cauzei, reclamantul recurent a arătat că soluția Tribunalului Dolj este legală și temeinică în raport de dispozițiile art. 44 alin. 5 din Constituția României, art. 1 din Protocolul 1 C.E.D.O., art. 480 și art. 586 C.civ., art. 2 și art. 26 din Legea nr. 241/2008.
Prin propriul recurs, pârâta recurentă S.C. C. de Apă O. S.A. a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. de Apă O. S.A., iar pe fond, respingerea acțiunii, motivat pe faptul că această pârâtă beneficiază de o servitute legală, cu titlu gratuit, instituită de legi speciale, respectiv, Legea nr. 241/2006 și Legea nr. 51/2006, nu numai pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor de alimentare cu apă, așa cum greșit a reținut Tribunalul (f. 5-10).
În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul a cumpărat terenul în litigiu pe riscul său, declarând la data cumpărării că "cunosc situația de fapt și de drept a terenului pe care îl cumpăr, știu că acesta a fost dobândit de vânzător în modul arătat mai sus, că nu e grevat de sarcini, nu a ieșit din circuitul civil și nu a trecut în proprietatea statului, înțelegând să-l cumpăr pe riscul meu";.
Soluția pronunțată de Tribunal e contrară textului de lege care guvernează materia specifică, respectiv, Legilor nr. 51/2006 și nr. 241/2006, ambele legi prevăzând că se instituie o servitute cu titlu gratuit în favoarea operatorilor serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare.
Singurele despăgubiri stabilite de cele două legi se referă la situația când, în urma unor avarii sau a unor lucrări de reparații sau retehnologizări, se creează pagube proprietarilor terenurilor afectate de utilități, situație care nu corespunde obiectului dosarului.
Dreptul de servitute legală asupra conductelor, născut potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 51/2006 și art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, se exercită atâta timp cât există conductele, constituind o limitare a dreptului de proprietate, motiv pentru care reclamanții nu sunt îndreptățiți la a solicita înlăturarea servituții.
S-au mai invocat de către pârâta recurentă dispozițiile art. 2 lit. i din Legea nr. 51/2006, ale art. 5 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, ale art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, ale Legii nr. 213/1998, precum și ale art. 44 alin. 5 din Constituția României, concluzionându-se în sensul că menținerea servituții este legală, deoarece reclamanții au dobândit terenul deja grevat de servitute, singurul aspect relevant fiind anterioritatea construirii afecțiunii publice a conductei ce traversează terenul față de momentul dobândirii dreptului de către reclamant.
Obligația de despăgubire revine autorității publice, iar nu operatorului sistemului public de alimentare cu apă și de canalizare, cum greșit a interpretat Tribunalul Dolj.
În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, în condițiile în care fapta de amplasare a conductei pe terenul reclamantului, anterior dobândirii terenului de către reclamant, de către autoritatea publică locală și, mai apoi, darea în administrarea operatorului a acestei conducte, nu configurează o faptă ilicită, ci o servitute legală.
Greșit i-au fost acordate reclamantului despăgubiri pentru perioada _
-_, pentru lipsa de folosință a terenului, reclamantul putând solicita despăgubiri doar de la autoritatea publică, în raport de dispozițiile art. 44 din Constituție, iar nu și obligarea operatorului serviciului public la plată.
Operatorul serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare poate răspunde față de proprietarul terenului numai pentru folosirea terenului în realizarea unor lucrări de reparație, intervenție, extindere și revizii, sau pentru prejudiciile cauzate prin executarea acestor lucrări, în conformitate cu art. 37 alin. 4 din Legea nr. 51/2006 și art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, ipoteze care nu sunt prezente în speță.
Prin întâmpinarea formulată în cauză reclamantul S. I. a solicitat respingerea recursului pârâtei și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, în raport de dispozițiile art. 44 alin. 5 din Constituție, art. 480 și art. 586 C.civ., art. 2 și art. 26 din Legea nr. 241/2008, art. 12 alin. 3 și 4 din Legea nr. 213/1998, art. 1 din Protocolul 1 C.E.D.O., art. 36 lit. d din Legea nr. 51/2006 (f. 16, 17).
Pârâta C. de Apă O. S.A. C. a formulat întâmpinare la recursul reclamantului (f. 24-26), solicitând admiterea în parte a recursului, în sensul reținerii excepției lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local C. .
Prin aceeași întâmpinare pârâta C. de Apă O. S.A. C. a invocat următoarele: excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj și a Judecătoriei C., pe motiv că litigiul este unul comercial, iar nu civil; inadmisibilitatea acțiunii decurgând din aceea că instanțele nu s-au pronunțat pe capătul principal de cerere, având ca obiect obligație de a face, ci doar asupra petitului privind despăgubirile; lipsa de obiect a acțiunii, decurgând din aceea că
reclamantul avea posibilitatea legală de a solicita rezilierea contractelor de vânzare-cumpărare pentru vicii ascunse, conform garanției de evicțiune, având calea acțiunii în realizare și putând solicita atât contravaloarea contractelor, cât și daune; necesitatea anulări Încheierii de îndreptare a erorii materiale prin care instanța de apel a modificat suma stabilită cu titlu de despăgubiri.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că reclamantul a acționat parșiv și cu rea credință, știind la momentul cumpărării de existența conductei, știind că poate profita de acest fapt, cu atât mai mult cu cât știa că această conductă nu poate fi mutată, fiind magistrala orașului C. de alimentare cu apă.
Pr in r ăspunsul l a î n tâmp in are, recl aman tul a invocat excepția nulității motivelor de recurs formulate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul de judecată din_, nulitate întemeiată pe dispozițiile art.
303 alin. 1 și art. 306 alin. 2 C.pr.civ.; inadmisibilitatea recursului declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, precum și tardivitatea acestuia; netemeinicia excepția de necompetență materială, în condițiile în care litigiul este unul civil, iar nu comercial (f. 42-45).
Prin Înche iere a c iv il ă nr. 4138/_, pronunț ată de În al ta C ur te de C as aț ie
ș i Jus tiț ie, Secț ia I C iv il ă, în dosar nr._ , a fost admisă cererea de strămutare formulată de petenta C. de Apă O. S.A. C. și, în consecință, s-a dispus strămutarea dosarului nr. 21_ * al Curții de Apel C., de la această
instanță, la Curtea de Apel Cluj, cu păstrarea actelor de procedură (f. 84).
Prin Încheierea nr. 30/_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 21_ *, s-a dispus scoaterea de pe rolul Curții de Apel C. a dosarului pendinte și înaintarea acestuia la Curtea de Apel Cluj, ca urmare a admiterii cererii de strămutare.
Pe rolul Curții de Apel Cluj cauza a fost înregistrată sub nr. 21_ *, la data de_ .
Recursul reclamantului S. I. este nefondat, iar recursul pârâtei S.C C. de Apă O. S.A. C. este fondat în parte.
Cu privire la recursul reclamantului S. I. .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui C. .
Unicul motiv de recurs, din recursul reclamantului, a vizat greșita soluționare, de către Tribunalul Dolj, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. .
Curtea constată că recursul reclamantului nu este fondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 51/2006 prevede că "serviciile de utilități publice sunt în responsabilitatea autorităților administrației publice locale și se înființează, se organizează și se gestionează potrivit hotărârilor adoptate de consiliile locale, de consiliile județene, de asociațiile de dezvoltare comunitară sau, după caz, de C. General al M. ui București, în funcție de gradul de urbanizare, de importanța economico-socială a localităților, de mărimea și de gradul de dezvoltare a acestora și în raport cu infrastructura tehnico-edilitară existentă";.
În același timp, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 51/2006, "autoritățile administrației publice locale au competență exclusivă, în condițiile legii, în tot ceea ce privește înființarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea și controlul funcționării serviciilor de utilități publice, precum și în ceea ce privește crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea și exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilități publice";.
Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 241/2006 prevede că "serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare al localităților, denumit în continuare serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, se află sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorității administrației publice locale, care are drept scop asigurarea alimentării cu apă, canalizarea și epurarea apelor uzate pentru toți utilizatorii de pe teritoriul localităților";.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2006, "consiliile locale (…), au competența exclusivă în tot ceea ce privește:
aprobarea strategiilor locale de înființare, organizare, gestiune și funcționare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare;
aprobarea programelor de investiții privind înființarea, dezvoltarea, modernizarea și reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului;
aprobarea regulamentelor și a caietelor de sarcini ale serviciului;
adoptarea modalității de gestiune și aprobarea documentațiilor de organizare și derulare a procedurilor de delegare a gestiunii;
aprobarea indicatorilor de performanță ai serviciului";.
În sfârșit, în conformitate cu art. 17 alin. 1 din aceeași lege, "înființarea, organizarea, coordonarea, gestionarea, monitorizarea și controlul la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, județelor sau asociațiilor de dezvoltare comunitară a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, precum și exploatarea și asigurarea funcționării sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare aferente acestora constituie atribuții exclusive ale autorităților administrației publice locale, care se exercită în condițiile legii";.
Prin urmare, întreaga economie, atât a Legii generale nr. 51/2006, cât și a Legi speciale nr. 241/2006, conferă atribuții exclusive în ceea ce privește conducerea, coordonarea, responsabilitatea, gestionarea, monitorizarea și controlul serviciilor publice comunitare de alimentare cu apă și de canalizare, la nivelul unei localități, autorității administrației publice locale a localității respective, adică, consiliului local.
Conform art. 23 alin. 1, Secțiunea a II-a, din Legea nr. 215/2001,
"autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale";.
Aliniatul 2 al aceluiași art. 23 din Legea nr. 215/2001 prevede că
"consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii";.
Pe cale de consecință, Curtea constată, din coroborarea tuturor dispozițiilor legale mai sus invocate, că M. C. nu justifică în cauză o calitate procesuală pasivă, așa cum nefondat apreciază reclamantul, o atare calitate revenind C. ui Local al municipiului C. .
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Cu privire la recursul pârâtei S.C. C. de Apă O. S.A. C. .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. de
Ap ă O. S.A., invoc ată pr in recursul p âr âte i.
Obiectul principal al cererii pendinte, astfel cum aceasta a fost precizată de reclamant, îl constituie acordarea în favoarea reclamantului a unor despăgubiri
"corespunzătoare pentru prejudiciul cauzat prin imposibilitatea folosirii terenului său în ultimii trei ani și pentru viitor, începând cu data înregistrării acțiunii";, petitul având ca obiect obligație de a face, fiind unul subsidiar, întrucât scopul urmărit de reclamant prin acest demers judiciar este acela de a fi despăgubit prin limitările aduse dreptului său de proprietate asupra terenului situat în C., str. Parângului nr. 102, județul Dolj.
Starea de fapt reținută în cauză de primele instanțe - stare de fapt care în recurs nu mai poate fi schimbată, întrucât în recurs nu se mai pot reaprecia probele și reanaliza starea de fapt, dat fiind că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate, astfel încât, în recurs nu se mai pot analiza niciun fel de chestiuni de netemeinicie a hotărârii recurate -, relevă împrejurarea că reclamantul S. I. este proprietarul tabular al imobilului situat în C., str. Parângului nr. 102, județul Dolj, aspect confirmat și de cartea funciară nr. 2., CF vechi nr. 43994, nr. cadastral 19602 (f. 13, din dosar nr. 21_ * al Judecătoriei C. ).
Aceeași stare de fapt relevă împrejurarea că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului litigios prin două contracte de vânzare- cumpărare, după cum urmează:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 975/_, de
B.N.P. Găgeatu I., reclamantul S. I., necăsătorit, a cumpărat de la numiții Ciucă Constantin și Ionașcu Ion, "terenul intravilan în suprafață de 827 mp, teren ce face parte dintr-o suprafață totală de 21800 mp, teren situat în municipiul C., județul Dolj, tarlaua 16, parcela 1";, cu delimitările menționate în contractul de vânzare-cumpărare, făcându-se mențiunea că acest teren a fost dobândit, în cotă de ½ de Ciucă Constantin, prin efectul Legii nr. 18/1991, în baza titlului de proprietate nr. 1237-48427/_, iar în cotă de ½-a parte de Ionașcu Ion, prin contractul de donație autentificat sub nr. 9025/_ de
B.N.P. G. Clovică și transcris sub nr. 15589/1996 (f. 3 dosar nr._ al Tribunalului Dolj).
În contract s-a stipulat clauza conform, căruia cumpărătorul S. I. cunoaște situația de drept și de fapt a terenului pe care îl cumpără, știe că acesta a fost dobândit de vânzător în modul arătat mai sus, că nu este grevat de sarcini, nu a ieșit din circuitul civil, și nu e trecut în proprietatea statului în baza vreunui act normativ, înțelegând să îl cumpere pe riscul său, fără ca prin aceasta să îi elibereze pe vânzători de evicțiunea prevăzută de art. 1337 C.civ.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 86/_ de
B.N.P. Asociați Papa E. și Papa A. Diana, reclamantul a cumpărat de la Dincă Veronica și Dincă Cerasela, terenul intravilan situat în C., tarla 16, parcela 1, în suprafață totală de 48 mp, cu nr. cadastral provizoriu 11340 (f. 4, 5).
Nu se contestă în speță faptul că o parte din terenul reclamantului, respectiv, suprafața de 298 mp teren, este afectată de conducta magistrală de apă care alimentează municipiul C., conductă care nu poate fi mutată pe domeniul public și care este înscrisă în H.C.L. C. nr. 457/2005 la poziția 1834, fiind amplasată în acest loc din anul 1971 (f. 47-51 dosar nr. 21_ *, f. 6 dosar nr. 21_ ), conducta făcând parte din sistemul public de alimentare cu apă al municipiului C., conform Legii nr. 51/2006.
Aceeași stare de fapt a relevat împrejurarea că pârâta C. de Apă O.
este operator al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și are în administrare sistemul public de alimentare cu apă al municipiului C., conform Legii nr. 241/2006, calitate în care pârâta are un drept de servitute asupra terenului, cu titlu gratuit, servitute care se exercită pe toată durata existenței sistemului de alimentare cu apă, iar potrivit Legii nr. 213/1998,
proprietarul rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare este C. Local al municipiului C., pârâta recurentă fiind doar administratorul acesteia.
Art. 12 alin. 3, 4 și 5 din Legea nr. 213/1998, forma actualizată valabilă la data de 30 aprilie 2009 - data înregistrării acțiunii pendinte -, formă actualizată în vigoare de la 26 martie 2004 până la 12 iunie 2011, prevede următoarele:
"(3) Titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa folosească bunul si sa dispună de acesta, in condițiile actului prin care i-a fost dat bunul in administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai daca titularul sau nu-si exercita drepturile si nu-si executa obligațiile născute din actul de transmitere.
In litigiile privitoare la dreptul de administrare, in instanța titularul acestui drept va sta in nume propriu. In litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația sa arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedura civila. Titularul dreptului de administrare răspunde, in condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligații poate atrage revocarea dreptului de administrare.
In litigiile prevăzute la alin. (4), statul este reprezentat de M. Finanțelor, iar unitățile administrativ-teritoriale, de către consiliile județene, de
C. General al M. ui Bucuresti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, in fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care sa-l reprezinte in fata instanței";.
Legea nr. 51/2006, privind serviciile comunitare de utilități publice, a intrat în vigoare la data de_, în forma sa inițială, în timp ce forma republică a intrat în vigoare la data de 5 martie 2013.
Această lege, nr. 51/2006, este legea generală în materia reglementării serviciilor comunitare de utilități publice, în timp ce legea specială în domeniu este Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, această din urmă lege, în redactarea sa inițială, intrând în vigoare la data de _
, în timp ce forma republicată a acestei legi a intrat în vigoare la data de_ .
Având în vedere că cererea introductivă de instanță a fost înregistrată la data de_, deci anterior intrării în vigoare a formelor republicate ale celor două legi, este evident că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006 în redactarea în vigoare la data de 21 martie 2007, redactare care a rămas în vigoare până la data modificării acestor legi și a republicării formelor modificate.
Legea generală nr. 51/2006, privind serviciile comunitare de utilități publice, definește în art. 1 alin. 2 ce anume se înțelege prin servicii comunitare de utilități publice, precizând că "în înțelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilități publice, denumite în continuare servicii de utilități publice, sunt definite ca totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale, prin care se asigură"; utilitățile enumerate în acest act normativ.
Tot Legea nr. 51/2006 definește în art. 2 alin. 1 lit. g ce anume se înțelege prin operator al serviciilor comunitare de utilități publice, arătând că operator este "persoană juridică română sau străină care are competența și capacitatea recunoscute prin licență de a furniza/presta, în condițiile reglementărilor în vigoare, un serviciu de utilități publice și care asigură nemijlocit administrarea și exploatarea sistemului de utilități publice aferent
acestuia. Operatori pot fi: autoritățile administrației publice locale sau o structură proprie a acestora cu personalitate juridică; asociațiile de dezvoltare comunitară; societățile comerciale înființate de autoritățile administrației publice locale sau de asociațiile de dezvoltare comunitară, cu capital social al unităților administrativ-teritoriale; societățile comerciale cu capital social privat sau mixt";.
Art. 33 alin. 1 din Legea nr. 51/2006 prevede că "au calitatea de operator furnizorii/ prestatorii de servicii de utilități publice care își desfășoară activitatea pe baza licenței eliberate în condițiile art. 38 de autoritățile de reglementare competente";.
La rândul său, Legea specială nr. 241/2006 reglementează în art. 25 alin. 1 calitatea de operator al serviciilor comunitare de utilități publice, precizând că "au calitatea de operatori furnizorii/prestatorii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare care asigură funcționarea, gestionarea, administrarea și exploatarea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare aferente serviciului și care își desfășoară activitatea pe baza unei licențe. Operatorii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare sunt definiți potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/2006";.
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus citate rezultă în mod neîndoielnic că în speță are calitatea de operator al serviciului comunitar de apă și canalizare pârâta recurentă S.C. C. de Apă O. S.A. C., calitate în care, în mod evident, aceasta justifică în cauză calitatea procesuală pasivă.
Drept urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs, din recursul pârâtei, este nefondat.
Cu privire la motivul de recurs, din recursul pârâtei, referitor la neîndeplinirea
în c auz ă a cond iț iilor neces are ang ajăr ii r ăspunder ii c iv ile de lictuale.
Reclamantul și-a întemeiat cererea introductivă de instanță, din punct de vedere juridic, pe prevederile art. 480 C.civ., iar nu pe dispozițiile art. 998 - art. 999 C.civ., texte care constituie sediul legal al răspunderii civile delictuale.
Considerentele pentru care reclamantul a solicitat despăgubiri, pentru lipsa de folosință a terenului afectat de conducta magistrală de apă care alimentează
M. C., nu sunt dispozițiile art. 998 - 999 C.civ., respectiv, repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin săvârșirea unei fapte ilicite, ci limitarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului afectat de traversarea acestei conducte.
Chiar dacă pârâta recurentă are dreptate atunci când susține că în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu și vinovăția pârâtei recurente, totuși, Curtea constată că aceste critici din recursul pârâtei reprezintă practic cereri noi formulate pentru prima dată în recurs, excedând obiectului cauzei, în condițiile în care reclamantul nu și-a întemeiat niciodată acțiunea pe dispozițiile art. 998 - 999 C.civ.
Pe cale de consecință, Curtea constată că aceste critici din recursul pârâtei exced obiectului cauzei.
Cu privire la motivele de recurs pr in c are se cr itic ă f ondul cauz e i.
Art. 44 alin. 5 din Constituție prevede că pentru lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor, sau construcțiilor, precum și alte daune imputabile autorității.
Curtea constată că, în speță, nu este întrunită cerința impusă de acest text constituțional, respectiv, existența unor daune imputabile autorității, adică, culpa autorității.
Legea nr. 51/2006, legea generală în materia serviciilor comunitare de utilități publice, conține reglementări de ordin general cu privire la modalitatea în
care operatorii de servicii comunitare de utilități publice au drept de servitute legală asupra sistemelor de utilități publice, destinate acestor servicii, prevăzând în art. 5 alin. 2 că "operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilități publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau țara de origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilități publice destinate realizării serviciilor";.
Art. 36 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/2006 prevede că operatorii serviciilor de utilități publice au obligația "să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restricțiile impuse deținătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecție instituite, conform prevederilor legale";, zonă de protecție care este definită în art. 4 alin. 3 din aceeași lege, ca reprezentând zona necesară "pentru asigurarea protecției și funcționării normale a sistemelor de utilități publice, precum și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, se instituie zone de protecție și de siguranță a acestora, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritățile competente";.
În același timp, art. 36 alin. 1 lit. f din aceeași lege prevede că operatorii serviciilor de utilități publice au obligația "să plătească chirii pentru folosirea temporară a terenurilor și să aducă terenurile și obiectivele afectate de lucrările de intervenție sau de investiții în starea anterioară începerii acestor lucrări";.
Art. 37 alin. 4 din Legea nr. 51/2006 definește noțiunea de "ocupare temporară "; a unor terenuri pentru lucrări de intervenție, precizând că "ocuparea temporară a unor terenuri pentru lucrări de intervenție, înființare, extindere, retehnologizare, reparații și revizii planificate la sistemele de utilități publice, care se execută într-o perioadă mai mare de 72 de ore, se va face pe baza acordului prealabil al deținătorilor de terenuri și cu plata despăgubirilor cuvenite, stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare. Dacă cu ocazia executării lucrărilor se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de utilități publice, operatorii au obligația să plătească despăgubiri acestora, în condițiile legii";.
Analiza coroborată a acestor dispoziții legale, mai sus citate, confirmă concluzia potrivit căreia astfel de despăgubiri, despre care face vorbire art. 36 lit. d, respectiv, chiriile despre care face vorbire art. 36 lit. f, sunt datorate ca urmare a folosirii temporare a terenurilor, folosință temporară generată de efectuarea unor lucrări de intervenție, dintre cele menționate de art. 37 alin. 4, despăgubirile fiind datorate exclusiv pentru prejudiciile cauzate, în aceste ipoteze reglementate de art. 36 lit. d și f din lege, din culpa operatorului serviciului de utilitate publică.
Or, în speță, pe de o parte, nu se poate reține existența vreunei culpe a pârâtei recurente, având în vedere că, la data la care reclamantul a cumpărat acest teren, magistrala de apă exista deja, iar reclamantul, așa cum a menționat prin contractul autentic de vânzare-cumpărare, a cumpărat pe riscul său, astfel încât acesta are la îndemână un demers judiciar nu împotriva pârâtei recurente, ci împotriva vânzătorilor, fie o acțiunea în răspundere pentru vicii ascunse, fie o acțiune în răspundere pentru evicțiune în condițiile prevăzute de Vechiul Cod civil, în vigoare la data încheieri contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, în cauza pendinte nu este întrunită condiția despre care fac vorbire textele legale anterior invocate, respectiv, aceea a folosirii temporare a terenului.
Curtea constată, pe cale de consecință, că aceste dispoziții legale, din Legea nr. 51/2006, nu pot fundamenta juridic pretențiile deduse judecății de către reclamant prin cererea pendinte.
Legea specială nr. 241/2006 nuanțează și reglementează în concret condițiile în care se exercită acest drept de servitute legală și în ce ipoteze, strict
prevăzute de această lege, pot fi acordate despăgubiri pentru proprietarii terenurilor afectate de serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006,
"dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective.
Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia.
Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, operatorii au obligația să le plătească acestora despăgubiri, în condițiile legii.
Proprietarul terenului afectat de exercitarea dreptului de servitute va fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate.
Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, cuantumul se stabilește prin hotărâre judecătorească";.
Curtea constată că din analiza acestui text legal rezultă următoarele concluzii juridice:
Dreptul de servitute este unul legal și cu titlu gratuit.
Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective.
Proprietarul terenului afectat de astfel de servituți are dreptul la despăgubiri doar dacă "cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare";.
Chiar și în ipoteza în care s-ar provoca astfel de pagube, despăgubirile se vor stabili "în condițiile legii";.
Cu alte cuvinte, exercitarea unor astfel de servituți legale este gratuită, iar eventualele despăgubiri, care vor fi stabilite în condițiile legii, sunt datorate doar pentru daunele produse cu ocazia intervențiilor.
În speță, reclamantul nu solicită despăgubiri pentru daunele produse cu ocazia efectuării unor intervenții la conducta de apă ce afectează parte din terenul său, ci solicită despăgubiri pentru faptul că dreptului său de proprietate i s-a adus o limitare.
Or, în condițiile în care legea specială în materie, ca de altfel și legea generală, prevăd în mod expres că o astfel de servitute este una legală, este de domeniul evidenței că o astfel de servitute legală va aduce, implicit, limitări dreptului de proprietate asupra terenului afectat de o astfel de servitute legală.
Singura posibilitate conferită proprietarilor unor astfel de terenuri afectate de servicii comunitare de utilități publice, este cea prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, ipoteză cu care instanța nu a fost învestită în prezenta cauză. Pe cale de consecință, Curtea constată că reclamantul nu este îndreptățit,
nici în temeiul Legii nr. 241/2006, la a pretinde despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului afectat de această conductă de apă, după cum nu este
îndreptățit la despăgubiri nici pentru faptul că aceasta servitute legală aduce o limitare, absolut legală, dreptului său de proprietate.
Așa fiind, Curtea constată că, în aceste limite, recursul pârâtei este fondat, impunându-se a fi admis ca atare.
Cu privire la recursul promovat împotriva Încheierii de îndreptare a eroriimateriale din_ .
Încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată de Tribunalul Dolj la data de_ i-a fost comunicată pârâtei recurente la data de 17 mai 2013, aspect confirmat de dovada de comunicare aflată la fila 90 din dosarul Tribunalului Dolj.
Potrivit art. 2813teza I C.pr.civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 C.pr.civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale.
Prin urmare, Încheierea de îndreptare a erorii materiale din_ putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării, așa cum prevede art. 301 C.pr.civ.
Or, această încheiere de îndreptare a erorii materiale a fost criticată de către pârâtă abia prin întâmpinarea înregistrată la Registratura Curții de Apel C. la data de_, depusă la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din _
.
Așa fiind, în temeiul art. 2813C.pr.civ., coroborat cu art. 301 C.pr.civ., Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta S.C. C. de Apă O.
S.A. C. în contra Încheierii de îndreptare a erorii materiale din_, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 21_ *.
Cu privire la celelalte motive de recurs invocate prin scriptul intitulat
"în tâmp in are";, înregistrat la Registratura Curții de Apel C. la data de_, depusă la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din_ (f. 24), Curtea constată că acestea au fost formulate după împlinirea termenului legal de motivare a recursului, intrând astfel sub incidența excepției decăderii.
Potrivit art. 303 alin. 1 C.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, în timp ce, conform alin. 2 al aceluiași articol, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Art. 3021alin. 1 lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, evident, în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, prevăzut de art. 303 C. proc. civ., cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2 al art. 306 C. proc. civ., respectiv, atunci când motivele de recurs formulate peste termenul legal conțin motive de ordine publică.
În speță, decizia recurată i-a fost comunicată pârâtei la data de_, conform dovezii de comunicare aflată la fila 87 dosar Tribunal, astfel încât, termenul de 15 zile pentru motivarea recursului, prevăzut de art. 303 alin. 2, începe să curgă la data de 07 mai 2013.
Or, "întâmpinarea"; prin care au fost invocate motive noi de recurs a fost înregistrată la Registratura Curții de Apel C. la data de_, cu mult după împlinirea termenului legal de motivare a recursului.
De altfel, prin răspunsul la întâmpinarea pârâtei, reclamantul a invocat excepția nulității acestor motive de recurs, formulate prin "întâmpinarea"; depusă de pârâtă, pe motiv că prin aceasta pârâta a încălcat dispozițiile art. 303 alin. 1 și art. 306 C.pr.civ.
Art. 103 alin. 1 teza I C.pr.civ. prevede că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea. Drept urmare, Curtea constată că toate motivele de recurs invocate prin această "întâmpinare"; intră sub incidența excepției decăderii recurentei din dreptul de a-și mai preciza, completa ori dezvolta motivele de recurs, afară de
eventualele motive de ordine publică.
Singurul motiv de recurs de ordine publică invocat prin această
"întâmpinare";, este cel referitor la necompetența materială a Tribunalului Dolj și a Judecătoriei C., decurgând din aceea că litigiul ar fi unul comercial, iar nu civil.
Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs de ord ine publ ic ă v iz ând neco mpe te nț a Judecătoriei C. și a Tribunalului Dolj, pe motiv că litigiul este unul comercial, iar nu unul civil.
Este indiscutabilă în speță natura juridică a litigiului pendinte, acela de litigiu civil, având ca obiect o obligație de a face și despăgubiri întemeiate pe art. 480 C.civ.
Însă, Curtea constată că împotriva sentinței civile nr. 1122/_ a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, prin care a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, cu consecința declinării competenței în favoarea Judecătoriei C., în temeiul art. 1 pct. 1 C.pr.civ., recurenta nu a exercitat calea de atac a recursului, declinarea de competență rămânând astfel irevocabilă.
Drept urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului, va admite în parte recursul pârâtei împotriva deciziei nr. 137/2013 a Tribunalului Dolj, conform dispozitivului prezentei decizii.
Este adevărat că modalitatea în care prima instanță a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local C. și a M. ui C., prin
, nu concordă cu opinia Curții de Apel Cluj referitoare la temeinicia/netemeinicia acestor excepții, dar nu este mai puțin adevărat că împotriva sentinței civile nr. 12.074/_ a Judecătoriei C., pronunțată în dosar civil nr. 21._ *, a exercitat calea de atac a apelului doar reclamantul, nu și pârâții, iar reclamantului nu i se poate agrava situația în propria cale da atac.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., intimatul S. I. va fi obligat să îi plătească recurentei C. de Apă O. S.A. suma de 2.520,61 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f. 11).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâta C. DE APĂ O. S.A., împotriva deciziei civile nr. 137 din_ a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosar nr. 21._ *, pe care o modifică, după cum urmează:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. I., în contra Sentinței civile nr. 12.074/_ a Judecătoriei C., pronunțată în dosar civil nr. 21._ *, pe care o menține.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. I., în contra Deciziei civile nr. 137/_, pronunțată în dosar civil nr. 21._ * al Tribunalului Dolj.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta C. DE APĂ O. S.A., în contra Încheierii de îndreptare a erorii materiale din_, dosar nr. 21._ * al Tribunalului Dolj.
Obligă pe intimatul S. I. să plătească recurentei suma de 2.520,61 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. -D. C.
T. -A.
N.
C.
-M. CONȚ
GREFIER
-A. M.
Red.CMC/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond (Judecătoria Craiova): L. Canache
Jud.apel (Tribunalul Dolj): R.L.Zglimbea/M.E.Negoiță
| ← Decizia civilă nr. 236/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 1113/2013. Obligatie de a face → |
|---|
