Decizia civilă nr. 1120/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.1120/R/2013
Ședința publică din 22 Noiembrie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: O. R. G.
JUDECĂTOR: D. -I. T.
JUDECĂTOR: F. -S. B. GREFIER: A. -P. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor promovate de recurentul debitor
M. L. A.
, respectiv de recurentul terț poprit S.C. "B. M. "; S.R.L.
în contra Sentinței civile nr.12.293/18 Septembrie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul creditor T.
A.
, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta recurentului debitor, respectiv recurentei terț poprit, doamna avocat O. L. u, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, conform chitanței nr. MCJCH 512000195/21 Noiembrie 2013 atașată la fila 19 dosar.
Reprezentanta recurenților depune la dosar un set de înscrisuri în probațiune, respectiv corespondența purtată cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, atașate la filele 20-28, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
T. ul după deliberare, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurenților în susținerea recursului promovat.
Reprezentanta recurenților solicită în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței civile recurate, în sensul respingerii cererii de validare a popririi. Nu solicită cheltuieli de judecată. În susținerea cuvântului pe fond arată că sentința atacată nu cuprinde suficiente motive obiective pe care s-a fundamentat convingerea instanței cu privire la temeinicia și formularea în termen a acțiunii introductive, din cuprinsul hotărârii putându-se observa motivarea lapidară a instanței de fond, motivare care, în mod obligatoriu, ar trebui să constituie structura de rezistență a hotărârii instanței investite prin acțiunea creditorului, instanța de fond neprezentând în mod clar, convingător și pertinent considerentele hotărârii, limitându-se doar la reiterarea motivelor prezentate de părțile în litigiu. Mai mult, instanța ar fi avut obligația examinării mijloacelor de apărare ale celor două părți, respectiv de recursul în interesul legii admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.7/15 Aprilie 2013 privind natura juridică a termenului de 3 luni prevăzut
de dispozițiile art.460 alin.1 Cod procedură civilă. În concluzie, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr.12.293/18 septembrie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea creditorului T. A., în contradictoriu cu terțul poprit S.C.
"B. M. "; S.R.L. și cu debitorul M. L. A. .
A fost validată poprirea înființată prin adresa din data de 08 Noiembrie 2012 din dosarul nr.365/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. Bolbos asupra 1/3 parte din venitul net lunar primit de debitor de la terțul poprit până la concurenta sumei de 13.162,60 lei, reprezentând creanța, onorariu avocat, taxe de timbru și cheltuieli de executare.
A fost obligat terțul poprit la plata către creditor a sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrata la data de 30 ianuarie 2013 ce face obiectul dosarului_ a J. i C. N. creditorul T. A. a chemat in judecata pe debitorul M.
L. A. si tertul poprit SC B. M. S., solicitind instantei pronuntarea unei sentinte prin care sa fie obligat tertul poprit la plata catre creditor a sumelor ce ii sunt datorate periodic de debitor potrivit popririi inființate în data de 8 noiembrie 2011 în dosarul de executare 365/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. Bolbos.
În motivare, creditorul a învederat ca se impune admiterea cererii sale deoarece prin executor judecătoresc a procedat la înfiintarea poririi asupra salariului pe care debitorul il primeste de la tertul poprit, insa acesta din urma nu a răspuns solicitării refuzând astfel să procedeze la virarea sumelor de bani datorate.
Prin întâmpinarea formulată prin avocat ales, terțul poprit și debitorul au invocate excepția tardivității și au solicitat respingerea prezentei cereri cu consecința desfințării propririi.
Instanța la termenul de judecată din 19 iunie 2013 a pus în discuția părților excepția mai sus arătată pe care a respins-o ca neîntemeiată pentru motivele aratate in incheierea de sedinta din data de 19 iunie 2013.
Analizând materialul probator administrat instanța de fond a reținut urmatoarele:
Prin Decizia civilă nr.775/R/2010 a T. ului Bihor, debitorul M. L.
A. alături de alți pârâți au fost obligați în solidar la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale plus 1200 cheltuieli de judecată.
Creditorul prin executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi in dosarul execuțional 365/2011 a Biroului Executorului Judecătoresc M. Bolboș la data de 08 Noiembrie 2012 asupra veniturilor salariale pe care debitorul le încasează de la terțul poprit până la concurența sumei de 13.162,60 lei, reprezentând creanța datorata, onorariul avocațial, taxe de timbru și cheltuieli de executare.
Instanța a constatat că adresa de înființare a popririi a fost comunicată prin afișare la sediul terțului poprit așa cum apare înregistrat în evidențele
Registrului Comerțului, la data de_, aspect necontestat de către acesta din urmă.
Instanța a învederat părților că prin comunicarea adresei de poprire se nasc în sarcina terțului o serie de obligații determinate expres de lege.
Astfel, potrivit art.454 din codul de procedură civilă (în vigoare la momentul declanșării procesului execuțional) terțului poprit i se interzice să plătească către debitor sumele de bani datorate, în cazul de fața veniturile salariale în integralitatea lor iar cea de-a doua obligație este cea de a consemna sumele de bani poprite în contul menționat în adresa de înființare a popririi.
Din probele administrate în prezenta cauza, instanța a constatat că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de lege prin urmare, creditorul este în drept să solicite instanței validarea popririi înființate, creându-și astfel un titlu executoriu fața de terțul poprit.
Analizând raportul dintre terțul poprit și debitor, instanța a constatat că potrivit adresei emise de Inspectoratul Teritorial de muncă la data de 23 Aprilie 2012 debitorul este angajat în calitate de Director la S.C. "B. M. ";
S.R.L. având un contract de muncă pe perioada nedeterminată.
Astfel, având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că între debitor și terț există un raport de muncă valabil, prin care S.C. "B. M. "; S.R.L. este ținută să îi plătească lunar venituri salariale, acestea reprezentând creanțe certe, lichide și exigibile în sensul cerut de lege. Pentru sumele de bani datorate în viitor, instanța a arătat că și acestea îndeplinesc cerințele legale.
Așadar, pentru aceste motive instanța a proceda la validarea popririi înființate prin adresa din data de 08 Noiembrie 2012 din dosarul execuțional nr.365/2011 aparținând Biroului Executorului Judecătoresc M. Bolboș asupra 1/3 parte din venitul salarial net lunar primit de debitor de la terțul poprit S.C. "B. M. "; S.R.L. până la concurența sumei de 13.162, 60 lei, reprezentând creanța datorată, onorariul avocațial, taxe de timbru și cheltuieli de executare.
Având în vedere faptul că terțul poprit a căzut în pretenții, potrivit art.
274 alin.1 din Codul de procedură civilă instanța l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în cuantumul taxei judiciare de timbru.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel, recalificat recurs, debitorul M. L. A. și terțul poprit S.C. "B. M. "; S.R.L., solicitând modificarea în întregime a acesteia, în sensul respingerii cererii de validare a popririi. De asemenea, a solicitat modificarea în întregime a încheierii de ședință din data de 19 iunie 2013 ca urmare a admiterii excepției tardivității.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată nu cuprinde suficiente motive obiective pe care s-a fundamentat convingerea instanței cu privire la temeinicia și formularea în termen a acțiunii introductive. Din cuprinsul hotărârii se poate observa motivarea lapidară a instanței de fond, motivare care, în mod obligatoriu, ar trebui să constituie structura de rezistență a hotărârii instanței investite prin acțiunea creditorului.
Recurenții consideră că sentința este lapidară sub următoarele aspecte:
După prezentarea stării de fapt, prin reluarea conținutului acțiunii introductive și a întâmpinării formulate, instanța de fond nu a prezentat în mod clar, convingător și pertinent considerentele hotărârii, limitându-se doar la reiterarea motivelor prezentate de părțile în litigiu.
Dispozițiile art. 261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă au fost ignorate de către instanța de fond, dispozitivul hotărârii nefăcând referire cu privire la lipsa de temeinicie a excepției tardivității invocată de către recurenți și, mai mult, s-a arătat faptul că această excepție a fost soluționată prin încheierea
de ședință din data de 19 iunie 2013. Deși această încheiere prezintă motivele pentru care excepția a fost respinsă ca nefondată, s-a făcut referire la încheierea de ședință din data de 12 Iunie 2013, care însă nu se regăsește la dosarul cauzei, încheiere în care ar fi fost consemnat mersul dezbaterilor.
Astfel, recurenții consideră că instanța de fond prin sentința pronunțată, nu a asigurat "garanția pentru împricinați în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita real controlul judiciar";. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza G. c. României (Hot. CEDO din 15 Martie 2007), prin care s-a arătat că "hotărârea trebuie să cuprindă un răspuns specific explicit la problemele decisive"; din respectiva cauză, aspect neîndeplinit de instanța de fond. Mai mult, instanța ar fi avut obligația examinării mijloacelor de apărare ale celor două părți.
Prin urmare, principala motivare expusă de către instanța de fond este următoarea: "Din probele administrate în prezenta cauză, instanța constată că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de lege prin urmare, creditorul este în drept să solicitate instanței validarea popririi înființate, creându-și astfel un titlu executoriu față de terțul poprit";.
Cu toate acestea, apreciază că argumentele prezentate de către instanța de fond nu sunt în măsură să lipsească de eficacitate susținerile lor.
Mai mult, se arată în cuprinsul sentinței că "adresa de înființare a popririi a fost comunicată prin afișare la sediul terțului poprit așa cum apare înregistrat în evidențele Registrului Comerțului, la data de 0_, aspect
necontestat de către acesta din urmă";. Ori, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, mai exact din certificatul constatator depus de către creditor, nu reiese faptul că o astfel de adresă de înființare a popririi ar fi fost înregistrată în evidențele ORC. În plus, demersurile efectuate de către recurenți la ORC demonstrează faptul că argumentul prezentat de instanța de fond nu este întemeiat, întrucât registrul comerțului nu înregistrează astfel de proceduri și operațiuni privind înființarea de popriri.
Recurenții au mai arătat că potrivit art. 282 alin.2 C.proc.civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Din motivarea sentinței rezultă că instanța de fond nu a ținut cont de argumentele prezentate în cauză de către recurenți, dar nici de recursul în interesul legii admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.7/15 Aprilie 2013 privind natura juridică a termenului de 3 luni prevăzut de dispozițiile art.460 alin.1 Cod procedură civilă.
Astfel, din starea de fapt prezentată în cauză, rezultă că poprirea nu poate fi admisă din perspectiva depășirii termenului legal de 3 luni pentru introducerea cererii de validare a acesteia.
În acest sens, recurenții au invocat prevederile art.456 alin.1 Cod procedură civilă de la 1865, coroborat cu art.460 alin.1 Cod procedură civilă, menționând că prima adresă privind poprirea a fost comunicată terțului poprit în data de 31 mai 2012, astfel încât solicită instanței a lua în considerare acest termen pentru nașterea dreptului la acțiune a intimatului.
În consecință, nerespectarea termenului de 3 luni, termen apreciat de către doctrină dar și de către jurisprudență ca fiind unul de decădere, are drept efect stingerea dreptului subiectiv însuși.
Au mai arătat că intimatul a susținut că au fost formulate mai multe adrese de înființare a popririi tocmai pentru a se evita eventuale sancțiuni privind o eventuală pasivitate a sa sau a executorului, însă recurenți precizează că executarea silită prin poprire nu se perimă, conform art.389 alin.1, art.390 și art.454 alin.1 C.proc.civ.
Solicită astfel, în conformitate cu art.282 alin.2 Cod procedură civilă, admiterea excepției tardivității, raportat la data adresei comunicate, cea de_ dar și la data introducerii cererii de validare a popririi, și anume _
.
Prin întâmpinarea formulată intimatul creditor T. A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Referitor la prima critică, prin care recurenții au susținut că sentința atacată este nemotivată, tribunalul reține că potrivit art. 261 alin.5 C.proc.civ. hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților";, iar conform art.304 pct.7 C.proc.civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta "nu cuprinde motivele pe care se sprijină";.
În temeiul acestor dispoziții legale instanța este obligată să demonstreze de ce s-a oprit la soluția dată, arătând în concret starea de fapt și dispozițiile legale incidente acesteia avute în vedere atunci când a admis sau a respins o cerere, precum și atunci când a înlăturat susținerile părților. Dispoziția legală menționata este menită să garanteze părților dreptul la un proces echitabil, conferit prin art. 21 alin.3 din Constituție și art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și să facă posibilă exercitarea controlului judiciar, prin analiza justeții hotărârii atacate.
În speță, creditorul T. A. a solicitat obligarea terțului poprit SC B.
M. S. la plata sumelor ce ii sunt datorate periodic de debitorul M. L. A. potrivit popririi inființate în data de 8 noiembrie 2011 în dosarul de executare 365/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. Bolbos.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că executorul judecătoresc a procedat la înfiintarea poririi asupra salariului pe care debitorul il primeste de la tertul poprit, insa acesta din urma nu a răspuns solicitării refuzând astfel să procedeze la virarea sumelor de bani datorate.
Prin întâmpinarea formulată terțul poprit și debitorul au invocat excepția tardivității, arătând, în esență, că cererea de validare a popririi a fost introdusă după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de art.460 alin.1 C.proc.civ.
În considerentele sentinței atacate, instanța de fond a reținut că excepția tardivității a fost respinsă prin încheierea din_, pentru motivele arătate în această încheiere, iar în privința fondului cauzei a constatat că adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit la data de _
, că potrivit art.454 din Codul de procedură civilă (în vigoare la momentul declanșării procesului execuțional) terțului poprit i se interzice să plătească către debitor sumele de bani datorate, în cazul de fața veniturile salariale în integralitatea lor iar cea de-a doua obligație este cea de a consemna sumele de bani poprite în contul menționat în adresa de înființare a popririi și că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de lege, prin urmare, creditorul este în drept să solicite instanței validarea popririi înființate, creându-și astfel un titlu executoriu fața de terțul poprit.
De asemenea, s-a reținut că debitorul este angajat în calitate de Director la S.C. "B. M. "; S.R.L. având un contract de muncă pe perioada nedeterminată. Astfel, având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că între debitor și terț există un raport de muncă valabil, prin care
S.C. "B. M. "; S.R.L. este ținută să îi plătească lunar venituri salariale, acestea reprezentând creanțe certe, lichide și exigibile în sensul cerut de lege. Pentru sumele de bani datorate în viitor, instanța a arătat că și acestea îndeplinesc cerințele legale.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul consideră nefondate criticile recurenților, instanța de fond stabilind starea de fapt rezultată din probele administrate și reținând incidența dispozițiilor legale incidente în speță. În ceea ce privește apărările recurenților, aceștia au invocat doar excepția tardivității, care a fost respinsă prin încheierea din_, în care au fost arătate motivele pentru care instanța a ales această soluție, nefiind necesar ca aceste motive să fie reluate în sentință.
Contrar celor susținute de recurenți, instanța de fond nu a reținut că adresa de înființare a popririi a fost înregistrată la ORC, ci faptul că adresa de înființare a popririi a fost comunicată prin afișare la sediul terțului poprit, așa cum acest sediu apare în evidențele registrului comerțului.
În ceea ce privește excepția tardivității, tribunalul consideră corectă soluția instanței de fond de respingere, aceasta reținând în mod judicios că în dosarul execuțional nr.365/2011 au fost emise mai multe adrese de înființare a popririi, ultima fiind comunicată terțului poprit la data de 0_, astfel încât cerere de validare a popririi introdusă la data de_ a fost formulată cu respectarea termenului de 3 luni prevăzut de art.460 alin.1 C.proc.civ.
Recurenții au invocat excepția tardivității raportat la adresa de înființare a popririi comunicată la data de_, ignorând însă că ulterior, la data de 0_ a fost comunicate o nouă adresă de înființare a popririi. Nu prezintă relevanță motivul pentru care au fost formulate mai multe adrese de înființare a popririi și nici dacă în cazul popririi sunt incidente dispozițiile legale referitoare la perimare, esențial fiind că în cauză a fost emisă o adresă de înființare a popririi, comunicată la data de 0_, care nu a fost contestată de recurenți.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul este nefondat, urmând ca în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții M. L. A. și SC
B. M. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.12.293/18 septembrie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2013
PREȘEDINTE, O. R. G. | JUDECĂTOR, D. -I. T. | JUDECĂTOR, F. S. B. |
GREFIER, A. -P. B. |
Red. D.T./A.B./_
Judecător fond: R. D. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 173/2013. Validare poprire | Decizia civilă nr. 3551/2013. Validare poprire → |
|---|
