Decizia civilă nr. 3563/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3563/R/2013
Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de debitorul C. A. și terțul poprit SC C. S., împotriva deciziei civile nr. 17 din 15 ianuarie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimata H. C., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurenților, avocat Tătaru G. Florin, cu împuternicire avocațială la dosar, intimata H. C., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 16 septembrie 2013 și 17 septembrie 2013, s-a depus la dosar, din partea intimatei H. C., întâmpinare prin care invocă excepția tardivității recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs pentru motivele invocate prin cererea de recurs.
Susține că după data pronunțării deciziei atacate, recurentul a fost nevoit să predea apartamentul unde avea domiciliul cât și sediul societății, împrejurare care a condus la imposibilitatea de a mai primi corespondența.
Intimata H. C. solicită admiterea excepției tardivității pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar cu cheltuieli de judecată constând în taxa achitată pentru eliberarea certificatului constatator și cheltuielile de transport la instanță, conform biletelor pe care le depune la dosar.
Curtea, reține cauza în pronunțare asupra cererii de repunere în termenul de recurs precum și asupra excepției tardivității.
CURTEA
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 9881/2011, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C., a fost respinsă ca prematură cererea de validare a popririi formulată de creditoarea H. C. în contradictoriu cu debitorul C. A. și cu terțul poprit S.C. "C. "; S.R.L., față de sumele de bani pe care terțul poprit le datorează debitorului în temeiul contractelor de împrumut aflate la filele 182-239.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de validare a popririi formulată de creditoare împotriva aceluiași debitor și a terțului poprit, față de alte sume de bani pe care terțul poprit le-ar datora debitorului.
A fost desființată poprirea înființată prin adresa emisă la data de_ în dosarul execuțional nr. 945/2011 al BEJ Cîmpian M. R. cu privire la
orice alte sume de bani decât cele datorate de către terțul poprit debitorului în temeiul contractelor de împrumut de la filele 182-239.
Starea de fapt
Prin ordonanța civilă nr. 9881/2011 a Judecătoriei C. -N., debitorul C. A. a fost obligat să-i plătească creditoarei H. C. suma de 102.760 lei și suma de 83.000 lei, reprezentând împrumut și suma de 1039,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru punerea în executare a acestei sentințe, s-a format dosarul execuțional nr. 945/2011 al BEJ Cîmpian M. R., dosar în care a fost emisă adresa de înființare a popririi din_ către terțul poprit S.C. "C. "; S.R.L., adresă comunicată acestuia la data de_ .
Creditoarea nu a probat faptul că terțul poprit datorează debitorului sume de bani la acest moment.
Astfel, în ceea ce privește contractele de împrumut încheiate între debitor și terțul poprit, instanța a reținut că o parte a acestora, respectiv contractele nr. 1-11, au avut scadența la data de 31 decembrie 2009 și, așa cum rezultă din înregistrarea nr. 7/1.609.462 publicată în Monitorul Oficial nr. 1844/2010, sumele datorate de către terțul poprit debitorului au servit la majorarea capitalului social al terțului poprit, al cărui asociat este debitorul.
O altă parte a contractelor de împrumut încheiate între debitor și terțul poprit, în număr de 24, au scadența la data de 15 februarie 2014.
În ceea ce privește împrejurarea că terțul poprit ar datora debitorului dividende sau drepturi salariale, instanța a reținut că acestea sunt simple alegații, nesusținute de nicio probă aflată la dosarul cauzei.
Dezlegarea în drept
Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani_ datorate debitorului de o a treia persoană, iar potrivit art. 456 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani_ și să trimită dovada executorului. De asemenea, potrivit art. 460 alin. (1) dacă terțul poprit nu își mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi_ creditorul_ poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege instanța _, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
În speță, instanța a reținut că singura datorie pe care terțul poprit o are față de debitor este aceea în cuantum de 900.000 de lei, cu scadența în luna februarie 2014. Or, terțul poprit nu era obligat la acest moment să consemneze această sumă, câtă vreme este vorba de o sumă datorată în viitor și, în conformitate cu art. 456 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., obligația de a o consemna se naște doar la 15 zile de la data scadenței. Prin urmare, față de acest capăt de cerere, acțiunea introdusă apare ca prematură.
Deși creditoarea a arătat că contractele depuse de către debitor la dosar au fost fabricate pentru a îi servi acestuia interesele în prezentul litigiu, instanța a reținut că acestea sunt simple alegații. Astfel, cât timp nu a fost adusă nicio probă din care să reiasă contrariul, și având în vedere în egală măsură faptul că nu se poate pleca de la o prezumție de rea-credință a debitorului, se impune concluzia că contractele prezentate atestă o situație de fapt reală.
În ceea ce privește împrumutul care a avut scadența la data de 31 decembrie 2009, instanța a reținut că creanța a fost stinsă prin majorarea capitalului social și, prin urmare, cererea de validare a popririi asupra acestor sume apare ca neîntemeiată.
Raportat la alte datorii pe care terțul poprit le-ar avea față de debitor instanța a reținut că, astfel cum deja s-a arătat, acestea nu au fost probate.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale debitoarei, acestea apar ca irelevante pentru cauza de față. Astfel, împrejurarea că terțul poprit este proprietarul unui hotel, iar debitorul este asociat în cadrul terțului poprit, este lipsită de importanță, câtă vreme acesta nu poate fi obligat să plătească datoria debitorului din propriul patrimoniu, creditoarea fiind, de altfel, liberă să pornească executarea silită asupra părților sociale pe care debitorul le deține. De asemenea, nici faptul că terțul poprit nu a răspuns la adresa de înființare a popririi nu poate atrage o consecință atât de drastică cum ar fi obligarea sa la achitarea datoriei debitorului, câtă vreme niciun text de lege
nu conține o prevedere în acest sens și nu s-a făcut proba existenței unei datorii exigibile a terțului poprit față de debitor. În fine, nici împrejurarea că debitorul sau terțul poprit ar fi de rea-credință nu prezintă vreo relevanță în speță, validarea popririi neavând nicio legătură cu poziția subiectivă a părților.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 17 din_ a T. ului C., a fost admis apelul declarat de creditoarea H. C. împotriva sentinței civile nr. 13414/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în întregime, în sensul că a fost admisă cererea formulată de creditoarea H. C. în contradictoriu cu debitorul C. A. și terțul poprit SC C. S. și în consecință: a fost validată poprirea înființată de BEJ Cîmpean M. R. în dosarul execuțional nr. 945/2011 prin adresa din_ atât cu privire la sumele datorate de terțul poprit către debitorul poprit ajunse la scadență cât și care scadente în viitor și a fost obligat terțul poprit să consemneze la dispoziția creditoarei suma de bani datorată către debitorul poprit în limita sumei de 196.574,90 lei + 9.775,60 lei cheltuieli de executare.
Terțul poprit a fost obligat la plata sumei de 15,45 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
Considerente
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în baza titlului executoriu constând în Ordonanța civilă nr. 9881/2011 a Judecătoriei C. -N., investit cu formulă executorie, că creditoarea H. C. a solicitat BEJ Cîmpian M. R. executarea silită a debitorului C. A.
, inclusiv prin poprirea disponibilităților bănești datorate de terți, în speță de terțul poprit SC C. S. pentru realizarea creanței sale constând in debit in suma de 196.574,90 lei și cheltuieli de executare silită.
În temeiul titlului executoriu menționat și a Procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit la data de_ în dosarul execuțional nr. 945/2011 al BEJ Cîmpian M. R., executorul judecătoresc a procedat la înființarea popririi asupra disponibilităților bănești datorate de terțul poprit debitorului, pana la concurența sumei de 196.574,90 lei, reprezentând debit si cheltuieli de executare silită, prin adresa din_, comunicată terțului poprit.
Prima instanță a apreciat că demersul promovat de creditoare nu este întemeiat întrucât nu s-a făcut dovada că terțul poprit ar datora debitorului sume de bani, întrucât sumele datorate în temeiul contractelor de împrumut
încheiate între aceștia au servit, în parte, la majorarea capitalului social, iar altă parte vor deveni scadente doar în luna februarie 2014.
T. ul a apreciat că această interpretare a primei instanțe este eronată prin raportare la prevederile art. 452 alin. 1 Cod. proc. civ. conform cărora sunt supuse executării silite prin poprire atât sumele de bani datorate debitorului de o a treia persoană, cat și cele pe care aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente, or, prin sume datorate în viitor de terțul poprit se înțeleg nu numai sumele exigibile în momentul înființării popririi, ci și acelea ce se vor datora, cum sunt sumele care fac obiectul unei datorii existente în momentul înființării popririi, dar care va deveni exigibilă ulterior.
Ca atare, este lipsită de relevanță împrejurarea că o parte dintre contractele de împrumut invocate atestă datorii ale terțului poprit față de debitor care vor fi scadente doar în anul 2014, terțul poprit fiind ținut să își îndeplinească obligațiile ce îi incumbă în temeiul art. 460 Cod. proc. civ., respectiv ca orice sumă pe care o datorează sau ar datora-o in viitor către debitor să o plătească creditoarei.
În plus, tribunalul a reținut că, potrivit copiilor statelor de plată depuse în fața instanței de apel de către debitor, acesta este angajat în calitate de director la terțul poprit SC C. S., obținând venituri lunare încă din cursul lunii ianuarie 2012.
Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs debitorul poprit și terțul poprit, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului creditorului popritor.
Ca o chestiune prealabilă, au solicitat repunerea în termenul de recurs, cu motivarea că, după pronunțarea hotărârii la data de_, debitorul a fost obligat să predea apartamentul în care și-a indicat domiciliul procesual și care constituia și sediul terțului poprit, în data de_, ca urmare a adjudecării acestuia la cererea creditoarei care a solicitat și poprirea. Cum dezbaterile în apel au fost închise înainte de această împrejurare, cei doi recurenți nu mai puteau să-i adreseze instanței o cerere prin care să solicite comunicarea hotărârii în alt loc, aceasta fiind comunicată prin afișare la imobilul predat și recurenții luând la cunoștință cuprinsul ei abia la data de_, când l-a fost pusă la dispoziție de un vecin. Aflând acest lucru, au și formulat o cerere de comunicare a deciziei, ceea ce s-a și realizat în data de_, însă, încă din data de_, aceasta purta mențiunea că este definitivă și irevocabilă.
Întâmpinarea din recurs
Creditorul popritor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca tardiv, pe motiv că, în realitate, nici domiciliul debitorului poprit, nici sediul real al terțului poprit nu au fost la imobilul indicat ca domiciliu, respectiv sediu procesual, iar, în ceea ce privește terțul poprit, și în prezent, acesta are sediul social înregistrat la Registrul Comerțului în acest imobil.
În plus, mandatarul avocat al acestora își are sediul lângă imobil, toate comunicările fiind preluate de acesta în cursul procesului.
Nu este vorba de o împrejurare mai presus decât voința celor doi recurenți, de a comunica instanței schimbarea adresei, aceștia putând să înregistreze o cerere la registratura instanței prin care să solicite ca decizia să fie comunicată la altă adresă după redactare.
Oricum, aceștia au avut cunoștință despre existența ei, din dosarele de executare.
Analizând cererea de repunere în termen ul de exercitare a că ii de atac
și, implicit, excepția tardivității recursului, curtea constată următoarele:
Decizia pronunțată în apel a fost comunicată prin afișare debitorului poprit și terțului poprit la data de_, la adresa din mun. C. -N., str. Dorobanților nr. 78, apartamentul 48, indicată drept domiciliu, respectiv sediu procesual, așa cum rezultă din dovezile de comunicare de la f. 93 și
94 din dosarul tribunalului.
Dezbaterile au fost încheiate la data de_, decizia fiind pronunțată la data de_ (f. 79, 87-89 dosar tribunal).
Conform actului de adjudecare întocmit de executorul judecătoresc Adam Dragoș, imobilul domiciliu, respectiv sediu procesual indicat de debitorul poprit și terțul poprit a fost adjudecat, fiind predat adjudecatarilor la data de_ (f. 9-10 dosar curte).
Debitorul poprit și terțul poprit nu au comunicat instanței această împrejurare, astfel că hotărârea motivată la data de_ a fost comunicată la adresa adusă la cunoștința instanței până în acel moment.
Debitorul poprit și terțul poprit au formulat cerere de recomunicare la data de_, indicând o nouă adresă, respectiv C. -N., str. Rapsodiei nr. 3, apartamentul 8.
Este nefondată apărarea acestora în sensul că nu au putut solicita comunicarea hotărârii la o altă adresă decât aceea indicată până la momentul închiderii dezbaterilor în apel și că aceasta ar constitui o împrejurare mai presus de voința lor, întrucât aveau posibilitatea să facă acest lucru imediat după predarea imobilului, realizată la_, cu atât mai mult cu cât motivarea hotărârii s-a realizat la finalul termenului de 30 de zile prev. de art. 264 alin. 1 Cod proc. civ., respectiv la_, adică la aproape o lună de zile de la data producerii acestui incident.
Recurenții susțin că nu puteau să solicite comunicarea la o altă adresă, dar, după comunicarea la adresa adusă până în acel moment la cunoștința instanței, au solicitat recomunicarea la o altă adresă. Cu alte cuvinte, după închiderea dezbaterilor, nu se putea solicita comunicarea la o altă adresă, dar, după comunicarea la adresa indicată până în acel moment instanței, s-ar putea solicita recomunicarea, ceea ce i-ar repune pe intimații din apel în termenul de exercitare a recursului, raportat la momentul în care aceștia își manifestă dorința în acest sens.
Dacă instanța și-ar însuși argumentele acestora, ar însemna ca termenul de exercitare a recursului să depindă de voința recurenților, raportându-se la momentul în care aceștia au solicitat recomunicarea.
Din aceste considerente, curtea apreciază că împrejurarea invocată de recurenți pentru a fi repuși în termenul de exercitare a căii de atac nu este una mai presus de voința lor în sensul art. 103 Cod proc. civ., motiv pentru care, cererea de repunere în termen va fi respinsă ca nefondată.
Întrucât recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată în apel prev. de art. 301 Cod proc. civ., în temeiul art. 103 alin. 1 Cod proc. civ., constatând decăderea recurenților din dreptul de a exercita calea de atac, curtea va respinge recursul ca tardiv.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., recurenții vor fi obligați să-i plătească intimatei H. C. suma de 49 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxe de eliberare a unor înscrisuri anexate întâmpinării și contravaloarea biletelor pentru deplasarea la sediul instanței, conform înscrisurilor doveditoare de la f. 41- 48.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge ca tardiv recursul declarat de debitorul C. A. și terțul poprit SC C. S. împotriva deciziei civile nr. 17 din 15 ianuarie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatei H. C. suma de 49 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. A. C. ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: D. Tatu, M. Oncică-S.
| ← Decizia civilă nr. 125/2013. Validare poprire | Decizia civilă nr. 196/2013. Validare poprire → |
|---|
