Decizia civilă nr. 4439/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4439/R/2013
Ședința publică din 14 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
J. ECĂTOR: ANA I.
J. ECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditorul L. V. împotriva deciziei civile nr. 173 din data de 11 septembrie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al T. ului M., R. C., R. P., C.
J. DE P. M., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsă părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs formulate de către recurenți s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului declarat de către recurenți și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12035/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a luat act de renunțarea reclamantului L.
V. la judecarea cererii privind obligarea pârâtului R. P. la plata sumei de 4957 lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă cererea având ca obiect validare poprire formulată de reclamanta L. C. prin mandatar L. V. în contradictoriu cu pârâta
R. C. și terțul poprit C. J. de P. M. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4400/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, învestită cu formulă executorie, R. Mircea a fost obligat să plătească lui L. C. echivalentul în lei, la data plății, a sumei de 5200 Euro și 800 lei cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 4302/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul numărul _
, învestită cu formulă executorie, același R. Mircea a fost obligat să plătească reclamantei L. C. suma de 3800 lei, dobânda legală aferentă acestei sume, calculate de la data de_ și până la achitarea integrală a debitului, și suma de 407 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă nr. 1198/2011 a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului R. Mircea, în baza Sentinței nr. 4400/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ . Având în vedere imposibilitatea continuării executării silite a debitorului, prin procesul verbal întocmit la data de_ de B.E.J. Pintea B. I., în
dosarul execuțional nr. 66/ex./2011 (f.12), s-a procedat la încetarea executării silite din cauza lipsei de venituri și bunuri urmăribile.
Având în vedere că debitorul a decedat la data de_, înainte ca L.
C. să își recupereze creanța, și că acesta a folosit banii împrumutați împreună cu soția lui, R. C., creditoarea a solicitat instanței să dispună înființarea popririi asupra pensiei în cuantum de 773 lei, virate de către C.
J. de P. M. către debitoarea R. C., în vederea recuperării de către creditoare a sumei de 27.297 lei (totalul sumelor la plata cărora a fost obligat R. Mircea prin cele două sentințe menționate).
Mandatarul creditoarei a declarat în fața instanței că a solicitat poprirea asupra veniturilor debitoarei R. C., Casei J. ețene de P., însă de aici a fost trimis către instanța de judecată. De asemenea, a arătat că după încetarea executării silite începute împotriva debitorului în baza sentinței civile nr. 4400/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, aceasta nu a mai fost reluată, aspect care a fost confirmat și de către executorul judecătoresc. Totodată, a precizat că nu au mai fost făcute alte demersuri în vederea punerii în executare a celor două sentințe învestite cu formulă executorie.
Potrivit art. 460 alin. 1 C.proc.civ., în cazul în care terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Așadar, pentru a se pronunța o hotărâre de validare a popririi de către instanță, este necesar ca, anterior, să fi fost înființată poprirea, potrivit art.
453 C.proc.civ., de către executorul judecătoresc, la cererea creditorului. Întrucât în cauza de față nu a fost înființată poprirea asupra sumelor virate de C. J. de P. către debitoarea R. C., prima instanță a constatat că nu pot fi aplicate în cauză dispozițiile art. 460 C.proc.civ.
P. rirea nu poate fi înființată direct de către instanța de judecată decât în situațiile prevăzute de art. 460 alin. 2 C.proc.civ., și anume pentru sumele datorate cu titlu de obligație de pensie de întreținere sau de alocație pentru copii ori pentru cele datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății și atunci, chiar de către instanța de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii. În cauză, prin cererea de înființare a popririi se urmărește recuperarea unei creanțe care a luat naștere prin încheierea unui contract de împrumut, nefiind, astfel, incidente dispozițiile redate anterior.
P. rirea mai poate fi înființată de către instanța de judecată, în temeiul art. 597 C.proc.civ., ca măsură asigurătorie. Însă, având în vedere că în cazul de față, creanța este constatată prin titlu executoriu (cele două sentințe civile învestite cu formulă executorie), s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru instituirea unei măsuri asigurătorii (art. 597 raportat la art. 591 C.proc.civ.), creditoarea având de urmat procedura executării silite.
În ceea ce privește chemarea în judecată, ca și debitoare, a soției supraviețuitoare a debitorului R. Mircea (doar acesta fiind obligat prin sentințele menționate la restituirea sumei restante), prima instanță a constatat că simplul fapt al conviețuirii împreună a celor doi soți nu face dovada calității de moștenitor a soției, calitate care nu poate fi dobândită decât în urma acceptării și dezbaterii succesiunii. Astfel, în lipsa dovedirii
unei asemenea calități, nu poate fi chemată în judecată pentru plata unei datorii o altă persoană decât debitorul, respectiv autorii acestuia, ulterior decesului său.
Prin decizia civilă nr. 173/A/_ a T. ului M. ; a fost respins ca nefondat apelul declarat de către apelanta L. C. prin mandatar L. V., împotriva sentinței civile nr. 12035/_ a Judecătoriei
B. M., care a fost menținută.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă (1865) alin. 1, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Examinând dosarul primei instanțe, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat "recuperarea sumei de 27.297 lei pe numele lui R. Mircea de la soția acestuia, R. C. ";, prin poprire din pensia acesteia, în favoarea creditoarei L. C. .
Prima instanță a pus în discuție cadrul procesual.
Prin încheierea ședinței publice din_ au fost disjunse cererea de înființare a sechestrului asigurător și respectiv cererea de instituire a
dreptului de ipotecă asupra imobilului din B. M., A. N. nr. 2/60 și de înscriere a debitului de 27.297 lei în certificatul fiscal și în cartea funciară. Au fost formate dosare distincte având aceste obiecte - fila 32 din dosarul de fond.
La data de_, s-a renunțat prin cerere scrisă la petitul vizând daunele morale - fila 42.
Prima instanță a stabilit calificarea juridică a obiectului prezentei cauze cu respectarea principiilor contradictorialității, oralității, nemijlocirii și al respectării dreptului la apărare și s-a pronunțat pe cererea dedusă judecății în prezentul dosar, vizând poprirea.
Cu privire la poprirea solicitată, în mod corect prima instanță a reținut că: Potrivit art. 460 alin. 1 C.proc.civ., în cazul în care terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Așadar, pentru a se pronunța o hotărâre de validare a popririi de către instanță, este necesar ca, anterior, să fi fost înființată poprirea, potrivit art.
453 C.proc.civ., de către executorul judecătoresc, la cererea creditorului. Întrucât în cauza de față nu a fost înființată poprirea asupra sumelor virate de C. J. de P. către debitoarea R. C., instanța constată că nu pot fi aplicate în cauză dispozițiile art. 460 C.proc.civ.
P. rirea nu poate fi înființată direct de către instanța de judecată decât în situațiile prevăzute de art. 460 alin. 2 C.proc.civ., și anume pentru sumele datorate cu titlu de obligație de pensie de întreținere sau de alocație pentru copii ori pentru cele datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății și atunci, chiar de către instanța de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii. În cauză, prin cererea de înființare a popririi se urmărește recuperarea unei creanțe care a luat naștere prin încheierea unui contract de împrumut, nefiind, astfel, incidente dispozițiile redate anterior.
P. rirea mai poate fi înființată de către instanța de judecată, în temeiul art. 597 C.proc.civ., ca măsură asiguratorie. Însă, având în vedere că în
cazul de față, creanța este constatată prin titlu executoriu (cele două sentințe civile învestite cu formulă executorie), se reține că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru instituirea unei măsuri asigurătorii (art. 597 raportat la art. 591 C.proc.civ.), creditoarea având de urmat procedura executării silite.
În ceea ce privește chemarea în judecată, ca și debitoare, a soției supraviețuitoare a debitorului R. Mircea (doar acesta fiind obligat prin sentințele menționate la restituirea sumei restante), instanța a constatat că simplul fapt al conviețuirii împreună a celor doi soți nu face dovada calității de moștenitor a soției, calitate care nu poate fi dobândită decât în urma acceptării și dezbaterii succesiunii. Astfel, în lipsa dovedirii unei asemenea calități, nu poate fi chemată în judecată pentru plata unei datorii o altă persoană decât debitorul, respectiv autorii acestuia, ulterior decesului său.
Cererile noi formulate în apel, vizând acțiunea pauliană, testamentul, precum și celelalte aspecte, nu pot fi avute în vedere de către instanța de apel, deoarece nu pot fi formulate direct în apel cereri noi, cereri cu care prima instanță nu a fost investită în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pentru creditore mandatarul L. V. .
Din declarația de recurs a acestuia, instanța reține următoarele:
"Creditoarea L. C. a acordat împrumut total de 10.000 euro lui
R. Mircea și soției acestuia u termen de restituire_, eventual la
40.095 lei față de care, L. C. solicită punerea în executare a sentinței civile nr. 4400 din 12 iunie 2009 și 4302 din 5 mai 2011, investite cu formulă executorie, evaluate la 25.117 lei. Aceasta este dovada că L. C. nu a fost și nu este "cămătar";, că a dorit să ajute familia R. Mircea.
Familia R. împreună cu fiul lor au girat împrumutul cu un teren ce nu le aparținea, iar cu banii împrumutați au vândut acte viclene, au înstrăinat toate bunurile spre imposibilitatea creditorul L. C. de a-și încasa suma de 25.117 lei.
Instanța nu observă că "minuta din_ semnată în trei locuri de către R. este reală și dreaptă și poate fi asemănată unui testament. Prin urmare, soția C., copiii și instanțele de judecată nu pot nesocoti sinceritatea lui Mircea R. asupra împrumutului de 10.000 euro.
Prin urmare, se solicită obligarea familiei R. C. la restituirea sumei de 25.117 lei, stabilirea răspunderii pentru aceeași sumă pe seama lui Chira M. el P., proprietar al apartamentului 2/60, situat în B. M.
, aleea N., garant conform scrisorii din 5 mai 2009, girând nereal suprafața de 2153 mp, care nu-i aparținea. Având în vedere că R. Mircea a lucrat în firma fiului Chira M. el P., urmare faptelor săvârșite, urmează a fi obligat la restituirea debitului de 25.117 lei, solidar cu R. C. ";.
Pentru termenul de judecată din_, recurentul a depus dactilografiate aceleași motive de recurs invocate prin declarația de recurs din_ .
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată creditoarea L. C. prin mandatar L. V. a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu debitoarea R. C. și terțul poprit, C. J. de P.
M., înființarea popririi în vederea recuperării de către creditoare a sumei de 27.297 lei, reprezentând suma datorată de către debitorul R. Mircea, soțul debitoarei, decedat la 4 iunie 2012.
Conform disp. art. 303 alin. 1 Cod proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. 2 din același text, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar conform art. 306 pct. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
A motiva recursul, înseamnă a arăta motivele pentru care recurentul este nemulțumit de hotărârea pronunțată, arătarea motivelor de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Chiar în cazul indicării greșite a motivelor de recurs, instanța este obligată la o încadrare a acestora în condițiile art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., obligație care nu există însă în situația în care recurenta nu indică nici un motiv de recurs din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În cauză recurenta nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021și art. 304 Cod proc.civ., întrucât în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Motivele invocate de recurentă nu pot fi încadrate, raportat la obiectul acțiunii în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod proc.civ.
În consecință, având în vedere că dispozițiile imperative ale legii mai sus reținute nu au fost îndeplinite, că în cauză nu sunt motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în discuția părților din oficiu, în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va constata nulitatea recursului declarat de creditoarea L. C. prin mandatar L. V. împotriva deciziei civile nr. 173 din 11 septembrie 2013 a T. ului M. .
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de mandatarul L. V. pentru creditoarea L. C. împotriva deciziei civile nr. 173 din 11 septembrie 2013 a T. ului M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
J. . apel. P.
G.G, Ț. D.
| ← Decizia civilă nr. 299/2013. Validare poprire | Decizia civilă nr. 354/2013. Validare poprire → |
|---|
