Decizia civilă nr. 354/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 354/A/2013
Ședința publică din 10 Iulie 2013
C. letul compus din: Președinte: O. R. G. Judecător: F. S. B. Grefier: G. -C. Ț.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de creditoarea apelantă S. 90" S C. I. SRL - PRIN LICHIDATOR SC C. I. I. ,
debitoarea apelantă SS SA și de terțul poprit apelant P. B. R. SA, împotriva Sentinței civile nr. 2260/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei M., privind și pe intimat E. J. T. V. -P., având ca obiect validare poprire.
La data de 10 iulie 2013, apelanta P. B. a depus la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea apelului său, constatarea împrejurării că sentința atacată a fost pronunțată de o instanță necompetentă; admiterea apelului declarat de S. SA și respingerea ca nefondat a apelului declarat de creditoarea SC 90’S C. I. SRL.
Apelanta S. SA a înregistrat la dosar la data de 10 iulie 2013 concluzii scrise, prin care a solicitat în principal anularea sentinței ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă și trimiterea cauzei spre rejudecare în fașa Judecătoriei Sectorului 1 B., în subsidiar schimbarea sentinței în tot, în sensul respingerii cererii de validare a popririi ca tardiv formulată, lipsită de interes și inadmisibilă sau ca neîntemeiată. Solicită de asemenea respingerea apelului declarat de 90’S C. I. SRL în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca neîntemeiat.
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 03 iulie 2013, când părțile prin reprezentați au pus concluzii, conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2260/_ pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._,
au fost respinse excepțiile de inadmisibilitate, tardivitate, a lipsei de interes, a autorității lucrului judecat și a nulității.
A fost admisă cererea formulată de E. J. T. V. -P., în contradictoriu cu creditoarea 90 S C. I. SRL, debitoarea SC S. SA C.
M. și terțul poprit P. B. ROIMÂNIA SA.
A fost validată poprirea înființată la data de_, în dos. ex. 211/2002, pe baza titlului executoriu constând în sentința nr. 142/2002 a Curții de Ape Alba Iulia, până la concurența sumei de 5.296.371, 98 lei.
A fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma de 5296371,
98 lei, datorată de debitor, sumă ce se va suporta din soldul creditor și încasările viitoare ale conturilor pe care debitoarea le deține la terțul poprit.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 142/_ a Curții de Apel Alba Iulia, debitoarea S. SA C. M. a fost obligată să plătească creditoarei SC 90"S C. I. SRL suma de 9 miliarde de lei, cu dobânda legală și cheltuieli de judecată, sentință rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1837/2003 a Curții Supreme de Justiție.
La data de_, creditoarea s-a dresat Biroului E. ui J. T.
V. P., în vederea încasării creanței din acest titlu executoriu, fiind alcătuit dosarul execuțional nr. 211/2002.
E. judecătoresc a emis mai multe adrese de înființare a popririi către terțul poprit P. B. S.A. R. .
Prima instanță a considerat că aceste adrese, fiind emise pentru sume diferite, au semnificația unor popriri distincte, astfel că și adresa de poprire din_ constituie o nouă poprire.
În ceea ce privește nulitatea popririi, invocată de debitoare, instanța a arătat că faptul menționat în adresa de poprire a unei sume mai mari decât cea pentru care executorul a solicitat ulterior validarea, nu este de natură a invalida cu totul poprirea. De asemenea, nici omisiunea identificării numărului de cont nu constituie o cauză de nulitate a popririi, atâta timp cât terțul poprit nu a contestat că debitoarea are deschise conturi la această unitate bancară.
Cu privire la competența executorului judecătoresc, s-a arătat că art.
453 C.pr.civ. atribuie creditorului facultatea de a alege, fie pe executorul judecătoresc de la sediul debitorului, fie pe cel de la sediul terțului poprit. În cazul de față, creditoarea a ales pe executorului judecătoresc din circumscripția teritorială a debitoarei, iar instanța a încuviințat executarea silită, în toate formele ei, imobiliară, mobiliară și prin poprire.
În ce privește excepția de tardivitate, s-a constatat că cererea de validare pentru poprirea ce face obiectul acestui dosar, din data de_, a fost introdusă în data de_, deci înăuntrul termenului de 3 luni, prev. de art. 460 C.pr.civ.
Sub aspectul autorității de lucru judecat, s-a reținut că sentința civilă nr. 1962/2008 a Judecătoriei M. viza poprirea înființată la data de_, astfel că nu are autoritate de lucru judecat cu privire la adresa de poprire din_ .
În ce privește excepția inadmisibilității privită din perspectiva desființării titlului executoriu, se constată că titlul executoriu există, hotărârea este învestită cu formulă executorie, iar cererile ulterioare de revizuire și contestație în anulare au fost respinse.
Pe fond s-a constatat că răspunsul comunicat de terțul poprit la adresa de poprire din_, în sensul că se conformează, urmând ca din încasările viitoare să indisponibilizeze veniturile din conturile debitoarei, menționând însă că debitoarea nu are disponibilități bănești, este unul pur formal, neangajant, folosit și anterior pentru celelalte adrese de poprire, dovedind o informare neadecvată, cu situațiile bilanțiere depuse la dosar.
Astfel, deși terțul poprit afirmă că debitoarea nu are disponibilități bănești în cont, se constată că anterior și ulterior datei de primire a adresei de poprire, au fost derulate anumite sume de bani prin conturile debitoarei, în privința cărora executorul judecătoresc nu a fost informat.
Este adevărat că sumele erau mici, dar reflectă reaua-credință a terțului poprit în a comunica organului de executare veniturile obținute de debitoare, în condițiile în care, prin adresa din_, executorul a solicitat și copii ale extrasului de cont al debitoarei.
Legea, prin art. 373 ind. 2 alin. 2, 3 C.pr.civ., stabilește în sarcina instituțiilor bancare obligația de a da concurs organelor de executare silită prin comunicarea tuturor informațiilor pe care le deține banca, pentru realizarea executării.
În cazul de față s-a constatat că terțul poprit nu a procedat de această manieră, comunicând doar un răspuns pur formal, fără nici o furnizare de alte informații, în legătură cu conturile debitoarei și sumele de bani intrate, chiar dacă au fost modice și/ori au avut o afectațiune specială, precum și cu valoarea soldului creditor.
Rezultă așadar că terțul poprit nu și-a respectat obligațiile legale, în sensul de a da concurs efectiv prin furnizarea informațiilor necesare, în vederea desăvârșirii executării silite, mai ales că sentința pusă în executare este din 2002, și nici până în prezent creanța nu a fost încasată.
În consecință, instanța a admis cererea de validare a popririi, arătând că obligația de plată a terțului poprit se circumscrie valorii creanței și se va suporta din soldul creditor și încasările viitoare din conturile pe care debitoarea le deține la terțul poprit, în caz de validare, unitățile bancare nerăspunzând cu patrimoniul propriu, plata urmând a se face numai la momentul alimentării contului bancar al debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea S. 90"S C.
I. S.R.L.
prin lichidator judiciar C. I. I., solicitând modificarea în parte a sentinței, în sensul modificării datei de la care se dispune validarea popririi, înființată la data de_ .
În susținere, s-a arătat că adresa inițială de înființare a popririi din_ a fost urmată de reveniri la datele de_ ,_ ,_ ,_ ,_ și_, instanța apreciind greșit că fiecare adresă de revenire ar fi o poprire distinctă. Este normal ca în fiecare adresă suma să fie diferită, întrucât cuantumul creanței se majorează cu dobânda, conform Sentinței 142/2002, fiecare adresă de revenire având atașat un proces-verbal de reactualizare a sumei.
Prin adresa de răspuns nr. 11526/2_, P. B. R. S.A. înțelege că adresa din_ este o revenire la adresa inițială de poprire și depune extrase de cont aferente perioadei_ -_, cu mențiunea că acestea sunt aferente perioadei cuprinsă între data primirii adresei de revenire la adresa inițială de poprire și data suspendării titlului executoriu în dosarul execuțional nr. 211/2002.
Banca se sustrage de la obligațiile prev. de art. 373 C.pr.civ., motivând în adresele trimise executorului că extrasele de cont sunt aferente perioadelor în care executarea silită nu a fost suspendată. Art. 457 (2) C.pr.civ., prevede că, din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligației din titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării
executării silite, terțul poprit nu va face nici o altă plată care ar putea diminua suma.
Faptul că prin conturile debitoarei s-au derulat sume de bani, demonstrează că de la data instituirii popririi și până în prezent, terțul poprit a acceptat ca debitoarea să facă operațiuni prin cont, fără să își îndeplinească obligația legală de poprire a sumelor și de informare a executorului.
A mai arătat apelanta că în mod eronat a arătat prima instanță că, în cazul validării, unitățile bancare nu răspund cu patrimoniul propriu, ci datoria urmează a fi plătită numai la momentul alimentării contului bancar al debitorului. Instanța a ignorat însăși esența validării popririi, care este aceea de a opera o cesiune de creanță, transformând terțul poprit în debitorul direct al creditorului debitorului său.
Față de cele de mai sus, apelanta a solicitat validarea popririi din_ și obligarea terțului poprit P. B. R. S.A. la plata către creditoare a sumei de 5.296.371,98 lei.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel debitoarea SS
S.A. C. M.,
solicitând, în principal, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 1 B., iar în subsidiar, schimbarea sentinței, în sensul respingerii cererii de validare a popririi.
În motivare apelanta a arătat că a invocat la fond, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M., în raport de art. 460 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 9 alin. 1 din Legea nr. 188/2000. Instanța de fonda respins excepția, prin Încheierea din_ .
Soluția este eronată, în raport de art. 373 alin. 2 C.pr.civ., potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, deci, de la sediul terțului poprit.
Executarea a început prin poprire asupra conturilor deschise la P.
B. R. S.A., cu sediul în B., Sectorul 1, astfel că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 B. .
Conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urează să se facă executarea.
A mai arătat apelanta că cererea de chemare în judecată este lipsită de folos practic pentru creditoare, față de împrejurarea că, prin adresa nr. 121204/_, banca a comunicat executorului că a procedat la reluarea aplicării prevederilor art. 457 alin. 1 și 2 C.pr.civ. asupra conturilor deținute de SC S. SA C. M. la P. B. R. S.A., urmând ca din încasările viitoare să fie indisponibilizată suma.
În ce privește sumele derulate prin cont, acestea aveau o afectațiune specială, asupra cărora nu se poate dispune, fiind indisponibilizate anterior datei de_, de către un alt executor judecătoresc, referitor la altă executare silită, fiind respectate astfel disp. art. 452 C.pr.civ.
Așadar, nu se poate argumenta o neexecutare a obligațiilor terțului poprit, condiție principală pentru admiterea cererii de validare a popririi.
Apelanta a mai arătat că se solicită validarea altor sume decât cele indicate în adresa de înființare a popririi, fapt ce atrage inadmisibilitatea.
Prin diminuarea sumei cuprinsă în adresa de poprire, prin cererea modificatoare formulată de executorului judecătoresc, acesta a recunoscut
practic faptul că adresa de poprire din_ cuprinde sume eronate. Aceasta constituie un motiv de nulitate absolută a adresei de înființare a popririi, iar valabilitatea adresei de înființare a popririi este o condiție esențială pentru admiterea cererii de validare a popririi.
Potrivit susținerilor executorului judecătoresc din ședința publică din_, acesta încearcă, în cadrul acestei proceduri, executarea silită a unor sume din alt dosar de executare cu nr. 58/2003.
Or, nelegalitatea adresei de înființare a popririi, ce conține sume eronate, atrage inadmisibilitatea cererii de validare a popririi.
Apelanta a mai susținut că instanța a de fond nu a observat că sumele urmărite au fost executate în anul 2009, în temeiul unei alte hotărâri de validare a popririi.
Întrucât executarea silită din Dosarul de executare nr. 211/2002 a fost suspendată, executorul judecătoresc a format un nou dosar de executare cu nr. 98/2010, în care executorul a continuat formele de executare silită și a procedat la distribuirea sumei de 6.097.746,86 lei, reținută și indisponibilizată în dosarul de executare nr. 211/2002.
În privința competenței executorului judecătoresc, apelanta arată că înființarea popririi de către B.E.J. T. V. P. s-a efectuat cu încălcarea normelor de competență în materia executării silite, prev. de art. 9 alin. 1 din Legea nr. 188/2000.
De asemenea, nu a fost respectate prevederile art. 454 alin. 2 ind. 2 C.pr.civ., întrucât în adresa de înființare a popririi nu sunt indicate elementele de identificare ale conturilor. Instanța a apreciat în mod greșit că această normă este în beneficiul creditoarei, pentru a nu lăsa la libera apreciere a terțului poprit ce cont urmează a fi urmărit. Textul fiind de strictă interpretare, rezultă că indicarea conturilor este o condiție de validitate a dresei de înființare a popririi.
A mai arătat apelanta că se încearcă validarea unei popriri în lipsa unui titlu executoriu, astfel încât cererea trebuia respinsă ca neîntemeiată, cu consecința desființării popririi, potrivit art. 460 alin. 2 C.pr.civ.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel terțul poprit P. B.
R. S.A.
În motivare apelanta a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit excepția necompetenței teritoriale, față de disp. art. 460 alin. 1 C.pr.civ. și art. 373 alin. 2 C.pr.civ., conform cu care competența revine Judecătoriei Sectorului 1 B., solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Sectorului 1 B. .
Apelanta a mai arătat că prima instanță a respins în mod greșit excepția de inadmisibilitate, întrucât executorului judecătoresc nu a emis o nouă adresă de revenire asupra cuantumului creanței, în sensul diminuării sumei, ci a modificat suma printr-o cerere precizatoare.
De asemenea, executorul a arătat la data de_ că la calcul sumei solicitate a avut în vedere două dosar distincte de executare.
Or, printr-o cerere de validare a popririi nu se poate schimba obiectul unui act de executare.
De asemenea, apelanta a mai susținut că prima instanță a respins în mod greșit excepția lipsei de interes, arătând că prin Adresa nr. 11204/_ banca s-a conformat adresei de înființare a popririi emisă la_ . Banca și-
a îndeplinit toate obligațiile legale decurgând din adresa de poprire din _
.
E. solicită astfel validarea unei popriri deja înființate, o asemenea cerere fiind lipsită de interes.
S-a mai arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, cât timp cererea de validare a popririi, emisă de B.E.J. T. V.
-P. în anul 2008, în contradictoriu cu aceleași părți, a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 1962/2008, existând identitate de părți, obiect și cauză.
Pe fond, apelanta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin cererea precizatoare formulată de executorul judecătoresc, se tinde la modificarea actului de executare, aceasta constituind io invalidare a propriului act de executare întocmit de executor. Admițând acțiunea, instanța nu a făcut altceva decât să valideze un act de executare a cărui nelegalitate a fost recunoscută indirect, chiar de emitentul acestuia.
Banca și-a îndeplinit obligațiile, conformându-se adresei de poprire din_, or, potrivit art. 460 alin. 1 C.pr.civ., validarea popririi are loc când terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile.
Întrucât, potrivit Sentinței civile nr. 1962/2008, nu a existat o poprire valabilă în dosarul de executare nr. 211/2002, anterior adresei de poprire din_, rezultă că sunt nerelevante extrasele de cont anterioare datei la care banca a primit ultima adresă de poprire.
S-a mai arătat că, potrivit art. 373 alin. 1 C.pr.civ., calitatea procesuală activă de a formula cererea de validare a popririi aparține executorului judecătoresc din circumscripția Curții de Apel B. .
Sumele la care se referă instanța de fond ca fiind derulate prin conturile debitoarei nu puteau fi transferate executorului T. V. -P., pentru că aveau o afectațiune specială, fiind indisponibilizate anterior de către alt executor, în altă executoare silită.
Față de art. 452 C.pr.civ., instanța de fond a reținut în mod eronat că banca ar fi dat doar un răspuns formal.
Prin întâmpinare,
creditoarea a solicitat respingerea apelului formulat de debitoare, iar prin completare la întâmpinare a solicitat respingerea apelului formulat de terțul poprit.
Debitoarea SC S. SA C. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului formulat de către creditoare.
De asemenea, terțul poprit a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului formulat de către creditoare.
Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege aplicabile în speță, Tribunalul le va respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul creditoarei
, Tribunalul constată că cererea creditoarei de validare a popririi din_, nu poate fi primită, față de dispozițiile art. 460 alin. 1 C.pr.civ. conform cu care, cererea de validare a popririi trebuie făcută în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze suma.
Or, cererea de validare a popririi ce face obiectul prezentului dosar a fost înregistrată la data de_, iar Î.C.C.J. a arătat în Decizia nr. 7/2013 de recurs în interesul legii că termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 C.pr.civ., în care poate fi sesizată instanța în vederea validării popririi este
un termen imperativ, peremptoriu, legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
De asemenea, nu poate fi primită cererea creditoarei de obligare a băncii la plată din sume proprii, întrucât din prevederile art. 460 alin. 2 și alin. 3 rezultă că sumele ce se plătesc de către terțul poprit sunt ale debitorului.
De asemenea, art. 457 alin. 1 ind. 1 C.pr.civ., prevede că "În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare";.
Rezultă din acest text legal că sumele de bani poprite provin din contul debitorului, deci nu reprezintă sume proprii ale terțului poprit.
În ceea ce privește apelul debitoarei și apelul terțului poprit,
Tribunalul constată că prima instanță a respins în mod corect excepțiile invocate de acestea.
Astfel, în ceea ce privește competența teritorială a instanței de judecată
, potrivit art. 460 alin. 1 C.pr.civ., pentru validarea popririi instanța competentă este instanța de executare.
Potrivit art. 373 alin. 2 C.pr.civ., "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel";.
Or, în speță se constată că s-a pornit executarea silită împotriva unei debitoare cu sediul în raza Curții de Apel Alba, iar executarea se poate face fie prin urmărirea silită a bunurilor mobile ori imobile ale debitoarei, fie prin urmărirea conturilor deschise de debitoare la unități bancare, prin poprire.
Potrivit art. 373 alin. 1 C.pr.civ., "Hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, or, în cazul următorii bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea";.
Din aceste texte legale rezultă că Judecătoria Mediaș, de la sediul debitoarei, este competentă teritorial. Fiind instanță de executare pentru urmărirea silită a bunurilor debitoarei aflate în raza sa, este instanță de executare și pentru executarea altor bunuri, aflate în altă rază teritorială.
De asemenea, executorul judecătoresc T. V. -P. este competent să întocmească actele de poprire, în conformitate cu disp. art. 453 alin. 1 C.pr.civ., făcând parte din Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba, în raza căreia se află sediul debitoarei.
În ceea ce privește inadmisibilitatea și nulitatea cererii de poprire,
pe motiv că executorul judecătoresc a diminuat cuantumul sumei din adresa de înființare a popririi printr-o cerere precizatoare, că nu a indicat numărul de cont, ori că ar fi încercat urmărirea silită din două dosare execuționale, prin aceeași poprire, Tribunalul reține, în acord cu prima instanță, că modificarea cuantumului sumei urmărite prin cererea precizatoare depusă la dosarul de fond nu constituie un motiv de nulitate a adresei de înființare a popririi. De asemenea, nici omisiunea identificării numărului de cont nu constituie o cauză de nulitate a popririi, textul de lege (art. 454 alin. 2ind. 2 C.p.c.) prevăzând doar că în adresa de poprire se vor arăta elementele de
identificare ale titularilor de cont, atunci când societatea debitoare are mai multe subunități, deci nu elementele de identificare ale conturilor.
Din lecturarea încheierii ședinței publice din_, Tribunalul reține că susținerile apelantelor, că executorul judecătoresc ar fi arătat că a încercat urmărirea silită a unor sume din dosare diferite prin aceeași poprire, nu sunt fondate, executorul arătând doar că în cadrul B.E.J. mai există un dosar execuțional, dar nu există dosare conexate și fiecare dosar execuțional se execută separat (a se vedea fila 201 din dosarul de fond).
Excepția lipsei de interes în formularea cererii de validarea popririi
a fost în mod corect respinsă de prima instanță, având în vedere că până în prezent, deși titlul executoriu datează din 2002, iar executorul a trimis mai multe adrese de poprire, în anii_, 2008 și 2012, nu s-a reușit încasarea în întregime a sumei datorate.
De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile apelantelor că s-ar fi executat întreaga sumă sau că nu mai există titlul executoriu, din actele dosarului rezultând că titlul executoriu - Sentința civilă nr. 142/2002- nu este desființat, fiind respinse contestația în anulare și revizuirea, iar suma datorată nu a fost achitată în totalitate, suma de 2.034.073,94 U.S.D. încasată în alt dosar execuțional, cu nr. 98/2010, nu acoperă suma de executat potrivit Sentinței civile nr. 142/2002 a Curții de Apel Alba.
Și excepția autorității de lucru judecat
a fost în mod corect respinsă de
instanța de fond, neexistând identitate de obiect între prezentul litigiu și cel soluționat prin Sentința civilă nr. 1962/2008 a Judecătoriei M. (f. 83), acel dosar vizând poprirea din data de_, iar prezentul dosar vizează poprirea din 0_ .
În ce privește excepția de tardivitate
a prezentei cereri de validare a popririi, în mod corect a reținut prima instanță că cererea de validare pentru poprirea ce face obiectul acestui dosar, din data de_, a fost introdusă în data de_, deci înăuntrul termenului de 3 luni, prev. de art. 460 C.pr.civ.
Pe fond
, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă apreciere a actelor de la dosar și a aplicat în mod corect prevederile art. 460 C.pr.civ., reținând în mod corect că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, cât timp s-a dovedit din extrasele de cont depuse la dosar că au fost virate sume de bani în conturile debitoarei, fără ca banca să le indisponibilizeze și să le vireze executorului judecătoresc.
S-a invocat că acele sume aveau o afectațiune specială, întrucât au fost indisponibilizate de un alt executor judecătoresc, într-o altă executare silită.
Nici aceste susțineri nu sunt întemeiate. Din extrasele de cont depuse la filele 84-104 din dosarul de apel al Tribunalului Sibiu rezultă că sumele virate în contul debitoarei, care nu aveau destinația de drepturi salariale, cum ar fi: suma de 275.000 lei, din_ (fila 101), suma de 8000 lei din_, ori sumele de câte 100.000 lei din_ și_ (fila 102), nu aveau afectațiune specială, nefiind menționată vreo indisponibilizare dintr- un alt dosar execuțional.
Existența acestor viramente, fără ca sumele respective să fie puse la dispoziția executorului judecătoresc, în vederea realizării executării silite a titlului executoriu Sentința civilă nr. 142/2002, infirmă susținerile terțului poprit că și-ar fi îndeplinit obligațiile și ar fi procedat la poprirea sumelor din
contul debitoarei, prin răspunsul nr. 11204/0_, prin care a arătat că a procedat la reluarea aplicării prevederilor art. 457 alin. 1 și 2 C.pr.civ., asupra conturilor deținute de SC S. SA la P. B. R. S.A., urmând ca din încasările viitoare să se indisponibilizeze suma.
Pentru toate aceste considerente, și în baza art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondate apelurile declarate de SC 90"S C. I. SRL, SC S. SA C. M. și P. B. R. S.A. în contra Sentinței civile nr. 2260/_ a Judecătoriei M. pronunțată în dosar nr._, pe care o va păstra în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de S. 90"S C. I. S.R.L.,
SS S.A. C. M. și P. B. R. S.A. în contra Sentinței civile nr. 2260/_ a Judecătoriei M., pronunțată în dosar nr._, pe care o păstrează în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2013.
Președinte,
O. R. G.
Judecător,
S. B.
Grefier,
-C. Ț.
G.Ț. 11 Iulie 2013
Red. O.G./ Tehnored. C.H./_ /6 ex. Jud. fond: D. O. u- Judecătoria Mediaș
| ← Decizia civilă nr. 4439/2013. Validare poprire | Decizia civilă nr. 53/2013. Validare poprire → |
|---|
