Decizia civilă nr. 1122/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1122/R/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L.
Judecător M. O. -S. Judecător D. -I. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurenții H. C.
T., H. A. I., B. F. împotriva sentinței civile nr. 20873 din 2012 dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților H. C. T., H. A. I., avocat R. a Justina Jucan și reprezentanta recurentei B. F., avocat B. Ildiko, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta recurenților H. C. T., H. A. I., avocat R. a Justina Jucan depune la dosar o "Declarație"; în formă autentică dată de unul dintre vecinii recurenților H. din care rezultă că recurenții au locuit în imobilul în litigiu. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta recurentei B. F., avocat B. Ildiko precizează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților H. C. T., H. A. I., avocat R. a Justina Jucan având cuvântul cu privire la recursul declarat de recurenții
H. solicită instanței în principal, admiterea recursului declarat, casarea în partea a hotărârii atacate cu privire la petitul de instituire a unui drept de retenție asupra apartamentului formulat de recurenții și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în baza art. 312 al. 3 C.pr.civ.
În subsidiar, solicită instanței admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost completată, respectiv și petitul privind instituirea unui drept de retenție asupra locuinței formulat de reclamanți, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanțelor justificative pe care le depune la dosarul cauzei. Susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris.
Reprezentanta recurentei B. F., avocat B. Ildiko arată că susține recursul declarat de către pârâta B. F. așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii reconvenționale, respingerea acțiunii principale și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată atât în fond cât și în recurs,
reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Susține oral motivele de recurs așa cum au fost expuse în scris.
Reprezentanta recurenților H. C. T., H. A. I., avocat R. a Justina Jucan având cuvântul cu privire la recursul declarat de către recurenta pârâtă B. F. solicită instanței respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Susține oral motivele expuse în întâmpinarea formulată l recursul declarat de către recurenta B. F.
.
Reprezentanta recurentei B. F., avocat B. Ildiko, având cuvântul cu privire la recursul declarat de către recurenții C. T., H.
A. I. solicită instanței respingerea recursului declarat de recurenții H., datorită faptului că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru dreptul de retenție. Susține oral motivele expuse în întâmpinarea formulată la recursul declarat de către recurenții reclamanți H. .
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentinta civila nr. 20873/2012 dosar nr._ a Judecătoriei C. -N.
a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei.
A fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamantii H. C.
T. si H. A. I. impotriva paratei B. F. si a fost respinsa cererea reconventionala formulata de parata B. F. impotriva reclamantilor H. C. T. si H. A. I. si in consecinta:
A fost obligata parata sa plateasca reclamantilor suma de 64.048,91 lei cu titlu de pretentii.
A fost obligata pe parata sa plateasca reclamantilor suma de 8023 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A fost respinsa in rest actiunea.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 12 noiembrie 1998 in baza unui contract de vanzare- cumparare sub semnatura privata reclamantii au cumparat de la numita R.
R. Angela apartamentul in litigiu contra sumei de 59.800.000 lei.Numita
R. R. Angela l-a cumparat la randul ei de la SC Construct Ardeal in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 36593/_ in baza Legii nr.112/1995 cu interdictie de instrainare pe o perioada de 10 ani..
Dupa ce reclamantii s-au mutat, avand in vedere starea de degradare a imobilului, au amenajat apartamentul, facand o serie de consolidari si imbunatatiri.
Conform Deciziei Civile nr.1065/R/2006 a Curtii de Apel C. pronuntata in dosarul nr._, parata a devenit proprietara tabulara a intregului imobil.
Reclamantii au incheiat cu parata la data de_ contract de inchiriere si apoi un act aditional din 2 iunie 2008 prin care s-a modificat cuantumul chiriei ,durata contractului fiind pana la data de 1 iunie 2009.
Instanta a constatat ca cererea ce face obiectul petitului 1 este intemeiata pe principiul imbogatirii fara justa cauza, ca izvor de obligatii de sine statator si, ca atare, este admisibila in conditiile in care reclamantii au solicitat recuperarea investitiilor efectuate si care, prin restituirea imobilului, au intrat in proprietatea paratei, iar principiul pe
care cererea se intemeiaza este consacrat de practica judiciara ca o aplicatie a dispozitiilor art. 494 Cod.
Reclamantii au edificat cu buna credinta acele imbunatatiri asupra imobilului (avand in vedere ca apartamentul a fost cumparat cu scopul de a servi drept locuinta) care au dus la cresterea valorii imobilului, astfel incat li se cuvine contravaloarea acestor lucrari in cuantumul stabilit prin raportul de expertiza intocmit de expert Martin D. respectiv suma de 64.048,91 lei.
Faptul ca paratei, imbunatatirile aduse de reclamanti, nu ii sunt utile avand in vedere destinatia imobilului de chilii pentru calugari, nu au relevanta intrucat reclamantii detineau in baza contractului de vanzare cumparare sub semnatura privata doar o camera de locuit, o bucatarie de locuit, pivnita de 6,77 mp, podul casei si o parte din curte, in timp ce imobilul restituit din C. -N., str. Decebal nr. 8 este mult mai mare, existand posibilitatea amenajarii conform folosului cultului.
In ceea ce priveste petitul privind instituirea unui drept de retentie asupra locuintei pana la data achitarii de catre parata a sumei de bani solicitata la petitul nr. 1, s-a arătat că în principiu, dreptul de retentie ca drept real de garantie imperfecta, reprezentând dreptul creditoarei sa tina lucrul debitorului sau sau sa refuze restituirea lui pâna ce îi va fi platita creanta sa în legatura cu acel bun, este recunoscut creditorilor care au facut cheltuieli cu conservarea, întretinerea ori îmbunatatirea acelui bun.
Acest drept este conferit vânzatorului art. 1322 C.civil depozitarului - art. 1618, 1619 C.civil comostenitorului tinut la raport -art. 771 C.civil cumparatorului cu pact de rascumparare-art. 1377 C.civil locatarului art. 1444 C.civil lucratorului care lucreaza cu materia prima a clientului-art. 508 C.civil posesorului lucrului furat si vândut în târg -art. 1910 C.civil creditorului gajist -art. 1694 C.civil proprietarului expropriat art. 481 C.civil. Reclamantii nu se gasesc în niciuna din situatiile de admisibilitate a dreptului de retentie recunoscute de lege, de jurisprundenta, sau de
doctrina, intrucat nu au mai locuit in imobil.
Reclamantii au posibilitatea executarii silite pentru recuperarea imbunatatirilor efectuate in imobil.
Avand in vedere cele de mai sus, instanta a apreciat ca fiind intemeiata in parte actiunea civila formulata de reclamanti, obligand pe parata la plata sumei de 64.048,91 lei cu respingerea in rest a actiunii.
Fata de solutia data in ceea ce priveste actiunea principala, instanta a apreciat cererea reconventionala ca fiind neintemeiata respingand-o .
Impotriva hotararii au declarat recurs reclamantii H. C. T. si H. A. I.
solicitand admiterea recursului, casarea in parte a hotărârii privind petitul de instituire a unui drept de retentie asupra apartamentului formulat de recurenti si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond in acest sens, in baza art.312 al.3 C.pr.civ.
In subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a hotărârii atacate in sensul admiterii in intregime a acțiunii introductive de instanța asa cum a fost completata, respectiv si petitul privind instituirea unui drept de retentie asupra locuinței, in baza art.304/1 corob. cu art. 304 pct.7,9 C.pr.civ si obligarea paratei intimate la cheltuieli de judecata .
În motivare s-a arătat că instanța a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului privind solicitarea de instituire a unui drept de retentie asupra locuinței, iar în subsidiar, instanța de fond nelegal a respins petitul de instituire a unui drept de retentie asupra locuinței raportat la prev.: art.304 pct.7 si 9 C.pr.civ..
Hotărârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii - art304 pct. 7 C.pr.civ., fiind lipsita de suport probator si legal si pronunțata cu nerespectarea disp.art 261 al. 1 pct 5 C.pr.civ.
Hotărârea este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, ari304pct 9 C.pr.civ.
Nelegal instanța de fond a respins petitul privind instituirea unui drept
de retentie pe considerentul ca reclamanții recurenți nu mai locuiesc in apartamentul nr.3 situat in C. -N. str.Decebal nr.8,jud.C., in condițiile in care nu li s-a permis a administra proba testimoniala solicitata in acest sens, respectiv de a face dovada unei stări de fapt, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului -motiv de casare si trimitere spre rejudecare in lumina prev.art.312 al.3,6 C.pr.c
La termenul din_ se consemneaza in încheierea de ședință ca au propus audierea martorilor Birtas L. si Rad Mărioara pentru a face dovada acestei stări de însă instanța de fond a respins acesta cerere in probatiune pe considerentul ca este neutila si nepertinenta cauzei deoarece dovada acestui fapt se poate face cu scripte, respectiv chitanțe lunare de achitare a utilităților.
Starea de fapt constituie o situație, imprejurare care din punct de vedere juridic poate fi dovedita cu orice mijloc de proba, nu numai cu scripte asa cum a statuat instanța de fond. Urmare, trebuie distins intre dovedirea faptelor juridice stricto sensu si dovedirea actelor juridice.
Mai mult, nu se pot limita la dovedirea unei stări de fapt doar prin scripte, care nu intotdeauna pot reflecta realitatea faptica. Urmare, pozele depuse in probatiune de parata - privind tabelele de repartiție a cheltuielilor nu pot combate arătările reclamanților recurenți de la termenul din_ unde au arătat faptul ca in lunile de iarna-ianuarie, februarie 2010 au fost plecați la Câmpia Turzii la mama reclamantului recurent deoarece aceasta, persoana in etate, a fost bolnava, necesitând ingrijiri permanente .
Instanța de fond, prin neîncuviintarea probei testimoniale privind dovedirea unei stări de fapt, a soluționat cauza fara a intra in cerecetarea fondului si in consecința nelegal a respins instituirea dreptului de retentie solicitat.
Conform prev.art.261 al. 1 pct.5 C.pr.civ. orice hotărâre judecătoreasca trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor, respectiv sa cuprindă in motivarea sa toate argumentele care au format, in fapt si in drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțata, argumente care sa reflecte pe de-o parte susținerile si apărările pârtilor iar pe de alta parte dispozițiile legale in vigoare aplicabile raportului juridic dedus judecații.
Prin hotărârea atacata instanța de fond retine faptul ca reclamanții recurenți nu mai locuiesc in apartament si, in consecința respinge petitul privind instituirea dreptului de retentie pe acest considerent insa fara a arata, in fapt si in drept, argumentele care au format convingerea instanței in acest sens, hotărârea fiind practic nemotivata.
Mai mult, din probatiunea administrata in cauza nu rezulta faptul ca reclamanții recurenți nu mai locuiesc in apartamentul in litigiu, apartament in care locuiesc de altfel si in prezent, conform tabelelor de cheltuieli pt. utilitatile comune ale imobilului unde figureaza întreaga familie.
În acest sens este răspunsul la întrebarea 5 din interogatoriile formulate de parata coroborat cu declarația martorei Rad Marioara.Sscriptele de la filele 85-88 dosar fond depuse in probatiune de reclamanții recurenți reprezentând facturi privind consum curent electric perioada decembrie 2009 - martie 2010 rezulta cu precadere faptul ca aceștia au folosit si posedat imobilul toata aceasta perioada de timp si nu am avut intenția de al parasi.
Urmare, nelegal instanța de fond a respins capătul de cerere privind instituirea unui drept de retentie asupra locuinței pana la data achitarii de către parata a sumei de bani solicitate, drept conferit prin lege - art. 1444 C.civ.
Prin recursul formulat, parata B. F.
a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii de fond cu consecinta admiterii acțiunii reconvenționale, respingerea acțiunii principale și obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecata.
Modificările efectuate de către reclamant cu privire la construirea și amenajarea unei băi dotate cu vană, wc, gresie, faianță, geamuri ornamentale, la izolarea imobilului, la montarea de geamuri și uși din termopan, la dotarea imobilului cu centrală termică și calorifere, precum și a betonării curții interioare a imobilului și amenajării unui gard, nu reprezintă cheltuieli necesare si utile, acestea fiind efectuate pentru simpla înfrumusețare a imobilului și pentru sporirea confortului reclamanților. Astfel, cheltuielile efectuate cu înfrumusețarea unui imobil nu se încadrează în prevederile art.48 din Legea 10/2001 și nu se poate pune problema restituirii lor.
Mai mult decât atât, aceste modificări au fost efectuate înainte ca imobilul să fie redobândit de Mănăstirea Ordinului Franciscanilor, când proprietar al acestuia era Statul Român.
In aceste condiții, B. F. nu poate fi obligată la restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse până în anul 2006, aceasta nefiind proprietara imobilului în discuție la acea dată.
In cazul în care reclamanții au efectuat unele dintre îmbunătățirile de mai sus, după data de la care recurenta a devenit proprietara imobilului, se arată că aceasta nu a solicitat efectuarea lor, nu au fost consultată cu privire la acestea și nu și-a dat acordul vreodată cu privire la modificările respective, în consecință orice modificare fiind făcută pe răspunderea reclamanților nu i se poate imputa .
Pentru aceste lucrări era nevoie de autorizație de construire, care nu a fost depusă la dosar, toate modificările la imobil fiind făcute ilegal. Nici nu se putea obține autorizație de construire pentru că în cartea funciară nu există întabulat acest apartament, imobilul este înscris ca un întreg unitar fiind format dintr-un singur corp de clădire.
În calitate de proprietară ai imobilului, consideră faptul că aceste lucrări sub nici o formă nu pot fi catalogate de către drept îmbunătățiri, ci chiar din contră, acestea nu fac decât să prejudicieze și să afecteze activitatea desfășurată, schimbând destinația inițială a acestuia.
În plus față de cele deja expuse, luând în considerare faptul că este vorba de un spațiu al unui cult religios, călugării aveau intenția să demareze unele lucrări în vederea amenajării de spații verzi, plantații de flori, de copaci, etc, însă în condițiile în care curtea interioară a fost betonată, aceste demersuri au fost din start îngreunate.
Prin întâmpinarea formulată B. F.
a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți si obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Așa cum a reținut instanța de fond nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru instituirea unui drept de retentie recunoscut de lege sau de
jurisprudență sau doctrină și nedovedindu-se în nici un fel că ar fi locuit acolo.
Pentru recuperarea investițiilor care au fost efectuate în imobil, în situația în care intimați vor fi obligați să le achite, reclamanții recurenți au posibilitatea constrângerii pe baza executării silite, dacă intimații nu se vor conforma de bună voie îndeplinirii obligațiilor instanței.
Dreptul de retentie este conferit vânzătorului, depozitarului, comoștenitorului, cumpărătorului cu pact de răscumpărare, lucrătorului care lucrează cu materia primă a clientului, posesorul lucrului furat și vândut, creditorului gajist sau proprietarului expropriat. Or recurenții reclamanți nu se află în nici una din situațiile arătate mai sus.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanții H. C. T. si H.
A. I.
au solicitat respingerea recursului formulat de B. F. ca nefundat, cu chelluieli de judecată.
Din probatiunea administrata in cauza rezulta faptul ca toate imbunatatirile efectuate au caracter util.
De altfel, instanța de fond temeinic si legal a arătat faptul ca nu are nici o relevanta daca aceste imbunatatiri ii sunt sau nu utile paratei recurente deoarece pe principiul imbogatirii fara justa cauza toate aceste imbuntatatiri au intrat in patrimoniul paratei recurente odată cu restituirea in natura a imobilului, fapt care a generat o îmbogățire a acesteia direct proporțional cu insaracirea reclamanților intimați.
Conform practicii judiciare, restituirea investițiilor si imbunatatirilor pe care intimații le-au adus apartamentului, indiferent daca au fost făcute cu sau fara acordul proprietarului, au ca si temei un fapt juridic licit - izvor de obligații - intitulat de doctrina imbogatire fara justa cauza si care da naștere unor raporturi obligationale indiferent de faptul ca părțile si-au dorit sau nu acest lucru .
Din raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza rezulta ca toate lucrările efectuate de recurenti au constat in reparații la acoperiș, invelitori si terase, reparații si înlocuiri de tamplarie interioara si exterioara, reparații si înlocuiri de sobe de incalzit, reparații- inlocuiri la finisaje interioare - exterioare, tencuieli, placaje, reparații interioare-exterioare ,etc, respectiv lucrările despre care face vorbire art. 11 lit.a-h din Legea nr.50/1991 si pentru care nu este necesara emiterea autorizației de construire .
Prin lucrările efectuate si care nu au fost contestate de parata recurenta nu a schimbat destinația imobilului, pe care, asa cum retine si instanța de fond, l-a cumpărat cu titlu de locuința, ci a efectuat unele lucrări de reparație care profita paratei recurente .De altfel, la restul imobilului aflat in proprietatea paratei recurente, aceasta, la randu-i, a făcut aceleași lucrări de imbunatatire, efectuând lucrări de inlocuire tamplarie interioara- exterioara s.a.m.d.
Prin hotărârea atacata instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata recurenta pe considerentul ca
"având in vedere ca la momentul introducerii acțiunii parata era proprietara spațiului, aceasta acreditează si calitatea procesuala pasiva ..."Prin recursul formulat parata recurenta nu a inteles sa atace hotărârea instanței de fond si pe excepția lipsei calității procesuale pasive, motiv pentru care hotărârea de fond este definitiva sub acest aspect.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
În ce privește recursul declarat de reclamații H. C. T. și H.
A. I. tribunalul apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea civilă precizată dedusă judecății, reclamanții recurenți au solicitat obligarea paratei B. F. la plata unei sume de bani reprezentand contravaloarea lucrărilor efectuate de aceștia la imobilul proprietatea intimatei, apartament nr.3 situat în C. -N., str. Decebal nr. 8, precum și instituirea unui drept de retenție asupra locuinței pană la data achitării de către intimată a sumei solicitate drept despăgubiri.
Este de observat că recursul reclamanților privește doar soluția pronunțată de prima instanță asupra capătului de cerere privind instituirea dreptului de retenție, petit ce a fost respins, instanța de fond limitandu-se să consemneze că reclamanții nu au mai locuit în imobil, fără a indica probele care au condus-o spre această concluzie.
Ori, sub acest aspect, se reține că la termenul de judecată din data de 0_ recurenții reclamanți au solicitat încuviințarea probei testimoniale, tinzand să dovedească împrejurarea că locuiesc în imobilul apartament nr.3 situat în C. -N., str. Decebal nr. 8, stare de fapt ce poate fi dovedită prin administrarea probei cu martori.
Instanța de fond a respins această solicitare, ca neutilă și nepertinentă cauzei, pe considerentul că reclamanții pot face dovada locuirii în imobil prin depunerea unor însrisuri, respectiv a chitanțelor privind achitarea cheltuielilor comune .
T. ul reține că deși chestiunea susținută de reclamanții recurenți este o situație de fapt ce poate fi dovedită inclusiv cu proba testimonială, instanta de fond a respins cererea reclamanților de a fi ascultați martori, pe simplul considerent că aceeași împrejurare poate fi probată și cu înscrisuri.
Întrucât potrivit art. 167 din Codul de procedura civilă, proba cu martori cerută de reclamant era legală, fiind de natura sa ducă la dezlegarea pricinii, instanta a respins-o în mod greșit cu o motivare necorespunzătoare.
Aceasta întrucat, raportat la teza probatorie și la obiectul cauzei, în niciun caz nu se poate reține că proba testimonială solicitată, prin care recurenții urmăreau să facă dovada unei stări de fapt, nu ar fi fost utilă .
Dovadă este chiar faptul că în final, cererea reclamanților de instituire a dreptului de retenție a fost respinsă, pe motiv că aceștia nu mai locuiesc în imobil, fără ca instanța să facă însă nicio referire la probele pe care și-a întemeiat soluția .
În aceste condiții, pentru stabilirea unei corecte situații de fapt, instanța de fond ar fi trebuit să procedeze la administrarea nemijlocită a tuturor probelor necesare justei soluționări a cauzei, în mod special a probei testimoniale.Desigur, aceasta urmează a fi coroborată cu celelalte probe existente la dosar, în speță, cu înscrisurile invocate de părți.
Așa fiind, văzand și dispozițiile art. 305 C.pr.civ. potrivit cărora nu se pot administra alte probe în recurs cu excepția înscrisurilor, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă,, tribunalul va admite recursul declarat de reclamanții H. C. T. și H. A. I. împotriva sentinței civile nr. 20873 din 2012 dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. pe care o va casa în parte respectiv în ceea ce privește petitul de instituire a unui drept de retenție asupra apartamentului în litigiu și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceste limite, aceleași instanțe.
În ceea ce privește recursul declarat de parata B. F.
, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare
Astfel cum s-a stabilit în fața primei instanțe, parații reconvenționali au efectuat o serie de lucrări de îmbunătățire imobilului în litigiu, lucrări evidențiate și evaluate în raportul de expertiză întocmit în cauză, de expert Martin D. .
Contrar susținerilor recurentei, aceste lucrări constand în amenajarea unei băi dotate cu vană, wc, gresie, faianță, geamuri, la izolarea imobilului, la montarea de geamuri și uși din termopan, la dotarea imobilului cu centrală termică și calorifere, precum și a betonării curții interioare a imobilului și amenajării unui gard, efectuate de intimați sunt utile, sporesc valoarea imobilului, neputand fi apreciate în niciun caz ca simple amenajări voluptorii și astfel, profită proprietarului, care este parata B. F. .
T. ul reține că lucrările descrise în expertiză, aduc un spor de valoare imobilului, nu sunt voluptuorii, nefiind de lux, ci sunt lucrări utile, fiind efectuate pentru o buna folosință a imobilului.
Acestea profită proprietarului, chiar dacă nu sunt pe gustul său, întrucât în lipsa lor, imobilul s-ar fi degradat astfel încat recurenta este ținută să plătească intimaților contravaloarea acestora.
De asemenea, tribunalul apreciază ca fiind fără relevanță critica recurentei relativă la faptul că nu poate fi obligată să suporte valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului anterior anului 2006, moment la care aceasta a redobandit în proprietate imobilul.
După cum corect a reținut și prima instanță, la momentul promovării acțiunii recurenta era proprietara imobilului, iar lucrările de îmbunătățire aduse acestuia îi profită exclusiv recurentei.
În acest context, nu se poate contesta că lucrările efectuate, dotările încorporate unității locative, respectiv schimbarea instalațiilor de apa, sanitare, încălzire, electricitate, a dușumelei, montare de gresie sau faianța, geamuri termopan, uși și altele asemenea, prin însăși natura lor, au sporit valoarea imobilului, iar recurenta proprietară este beneficiara acestuia .
În speță, față de limitele investirii instanței, nu prezintă relevanță faptul că aceste lucrări au fost efectuate cu sau fără autorizație de construire, întrucât esențial este în cauză, că ele au adus un spor de valoare imobilului, și acesta îi profită recurentei .
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.
F. împotriva sentinței civile nr. 20873 din 2012 dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. .
Raportat la soluția adoptată asupra recursului declarat de parată, față de care reclamanții au depus întampinare, va obliga intimata B. F. să plătească recurentului H. C. T., suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constand în onorariu avocațial, parte din cheltuielile justificate cu chitanțele de la filele 62-64..
Este de menționat că tribunalul a apreciat că această sumă a fost afectată apărării formulate față de recursul paratei, urmand ca diferența să fie avută în vedere de instanța de rejudecare, în funcție de soluția ce o va pronunța.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții H. C. T. și H. A. I. împotriva sentinței civile nr. 20873 din 2012 dosar nr._ a Judecătoriei C. -N. pe care o casează în parte respectiv în ceea ce privește petitul de instituire a unui drept de retenție asupra apartamentului în litigiu și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceste limite, aceleași instanțe.
Respinge recursul declarat de pârâta B. F. .
Obliga intimata B. F. să plătească recurentului H. C. T.
, suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 02 Decembrie 2013 Red. OSM/tehn AP.-_ Jud fond - Parvu E. E.
| ← Decizia civilă nr. 99/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 208/2013. Pretenții → |
|---|
