Decizia civilă nr. 4611/2013. Pretenții

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4611/R/2013

Ședința publică din 06 decembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.

A. -A. P. GREFIER: A. -A. M.

S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâtele S.C. A. S.A. și S.C. O. B. S.R.L., de pârâta S.C. M. COM S.A., de pârâta S.C. C. S.A. și, respectiv, de pârâtul M. D., reprezentat prin P.

, împotriva deciziei civile nr. 286/A din 04 iunie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați SS L.

E. și P. D. M., precum și pe pârâtele intimate C. DE A. SSA. și C. LOCAL D., PENTRU R. A. L. D., având ca obiect pretenții.

Se constată următoarele:

La data de_ au fost înregistrate la dosar "Concluzii scrise";, care au fost formulate de pârâta recurentă S.C. C. S.A., prin intermediul doamnei avocat M. C. L. .

La data de_ au fost înregistrate la dosar "Concluzii";, care au fost formulate de pârâtele recurente S.C. A. S.A. și S.C.";O. B. S.A., prin intermediul domnului avocat B. A. .

La data de_ au fost înregistrate la dosar "Concluzii scrise";, care au fost formulate de reclamanții intimați SS L. și P. D. M., prin intermediul doamnei avocat S. I. A., la care au anexat xerocopii de pe următoarele înscrisuri: decizia civilă nr. 581/_ a T. ului Județean C. pronunțată în dosar C nr. 596/1978; decizia civilă nr. 340/A/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr. 11767/2004; încheierea civilă a Curții de Apel

C. dată de în ședința camerei de consiliu din_, în dosar nr._ ; decizia civilă nr. 1079/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr. _

; decizia civilă nr. 579/A/_ a T. u-lui C. pronunțată în dosar nr. _

; decizia civilă nr. 1183/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ ; decizia civilă nr. 1295/R/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 907/_ a Judecătoriei D. pronunțată în dosar nr._ ; dispoziția de restituire nr. 2679/_ dată de P. ul mun. D. ; C.F. nr. 15210 D. ; C.F. nr. 2887 D. .

La data de_ a fost înregistrată la dosar o cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost formulată de reclamanții intimați SS L. și P. D. M.

, prin intermediul doamnei avocat S. I. A. .

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă 1852 din_ pronunțată în dosar_ Judecătoria Dej a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții SS L. E. și P. D. M. împotriva pârâților SC. A. S.A., S.C. O. BIJUTERIE S.R.L., S.C.

C. S.A., S.C. M. COM S.A., M. D., reprezentat prin primar M. C., prin reorganizarea REGIEI AUTONOME LOCALE și pentru S.C. AQUASOM și S.C.

și în consecință:
A obligat pârâta S.C.’’A. ’’ SA la plata sumei totale de 197.530 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei în favoarea reclamantei SS L. E., din care:
- suma de 10.199 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai, P-ța Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. nou 20870 (ind. nr. 15210) D. nr. top. 121/X, 122/X, 123/X, 124/1/3/1/X, 124/1/3/2/X în suprafață de 35,32 mp, cu ramura de folosință ’’cofetărie", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 35 luni, de la_ până la_ ,
- suma de 8.567 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai 1-P-ta Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. nou 20869 (ind. nr. 15210) D., nr.top.121/IX,122/IX,123/IX,124/1/3/1/IX, 124/1/3/2/IX, în suprafață de 29,67 mp, cu ramura de folosința ’’magazin confecții", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 35 luni, de la_ până la_ ,
- suma de 65.002 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai 1-P-ta Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. nou 19998 (ind. nr. 15210) D., nr.top.121/I_ 123/III, 124/1/3/1/III,
  124/1/3/2/III, în suprafață de 180,56 mp, cu ramura de folosință ’’spațiu bancar", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 48 luni de la_ până la_ ,
- suma de 2.030 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai - P-ta Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. nou 19998 CF. inițial 15210 nr. topo 121/X_ ,123/XII,124/1/3/1/XII, 124/1/3/2/XII cu ramura de folosință "florărie" în suprafață de 22,55 mp, aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate pentru perioada de 48 luni de la_ până la_ ,
- suma de 74.613 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai 1- P-ța Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. ind. nr. 15210 D., nr.top. 121/IV, 122/IV, 123/IV/, 124/1/3/1/IV, 124/1/3/2/IV, în suprafață de 437,29 mp, cu ramura de folosința "restaurat", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada 91 luni, de la_ până la_ ,
- suma de 33.937 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai, P-ta Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. în.nr.15210 D., nr.top.121/IV,122/IV,123/IV/,124/1/3/1IV,124/1/3/2/IV în suprafața de 663 mp, cu ramura de folosință ’’grădina vară", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada 91 luni, de la_ până la_ ,
- suma de 3.182 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a imobilului situat în D., str. 1 Mai - P-ța Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. (ind. nr. 15210) D., nr.top. 121/I, 122/I, 123/I, 124/1/3/1/I, 124/1/3/2/I și 121/II, 122/II/123/II, 124/1/3/1/II,124/1/3/2/II în suprafața de 169,70 mp, cu ramura de folosință ’’depozit și centrala termica", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 50 luni, de la_ până la _

A obligat pârâta SC.’’C. ’’ SRL la plata sumei de 21.009 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei în favoarea reclamantei SS L. E., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai - P-ța Bobâlna nr. 18, jud.

, înscris în C.F. ind. nr. 15748 D., nr.top. 121/V_
/123/VII,124/1/3/1/VII,124/1/3/2/VII, în suprafață de 86,86 mp, cu ramura de folosință ’’magazin textile", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 43 luni, de la_ până la 09.05.07.
A obligat pârâta SC.’’M. ’’ SA la plata sumei de 14.018 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei în favoarea reclamantei SS L. E., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai - P-ța Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. ind. nr. 15212 D., nr. top. 121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, în suprafață de 53,40 mp, cu ramura de folosință ’’magazin confecții", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 35 luni, de la_ până la 09.10.06.
A obligat pârâtul M. D. la plata sumei de 30.745 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei în favoarea reclamantei SS L. E., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai - P-ța Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. - uri noi 20141, 20142, 20121, 20122, CF inițial nr. 15211, nr. topo121/XI__ I, 124/1/3/1/XIII, 124/1/3/2/XIII, cu ramura de folosință birouri, cu suprafața celor 31 de birouri de 579,64 mp suprafață utilă birouri la etaj și nr. top. 121/V,122/V,123/V,124/1/3/1/V,124/1/3/2V, la parter 41,48 mp la parter, arhivă, aferent cotei de 2/24 parte, spațiu utilizat de fostul R. - preluat de M. D., total suprafața 621,12 mp, pentru 44 de luni, adică de la_ până la_ .
A obligat pârâta SC.’’A. ’’ SA la plata sumei totale de 197.530 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei în favoarea reclamantului P. D. M., din care;
- suma de 10.199 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1 Mai - P-ța Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. nou 20870 (ind.nr.15210) D., nr.top.121/X, 122/X,123/X, 124/1/3/1/X, 124/1/3/2/X în suprafața de 35,32 mp, cu ramura de folosința ’’cofetărie", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 35 luni, de la_ până la_ ,
- suma de 8.567 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1 Mai 1-P-ța Bobâlna nr.18, jud. C., înscris în C.F. nou 20869 (ind.nr.15210) D., nr.top.121/IX,122/IX, 123/IX, 124/1/3/1/IX, 124/1/3/2/IX, în suprafață de 29,67 mp, cu ramura de folosință ’’magazin confecții‘’, aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 35 luni, de la_ până la_ ,
- suma de 65.002 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1 Mai 1-P-ta Bobâlna nr.18, jud. C., înscris în C.F.
  nou 19998 (ind.nr.15210) D., nr.top.121/I_ 123/III, 124/1/3/1/III,
  124/1/3/2/III, în suprafață de 180,56 mp, cu ramura de folosință ’’spațiu bancar‘’, aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 48 luni de la_ până la_ ,
- suma de 2.030 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1 Mai -P-ța Bobâlna nr.18, jud. C., înscris în C.F. nou 19998 CF. inițial 15210, nr. topo 121/X_, 123/XII, 124/1/3/1/XII, 124/1/3/2/XII cu ramura de folosință "florărie" în suprafață de 22,55 mp, aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate pentru perioada de 48 luni de la_ până la 29.11.07,
- suma de 74.613 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1Mai1- P-ța Bobâlna nr.18, jud. C., înscris în C.F. în.nr.15210 D., nr.top.121/IV,122/IV,123/IV/,124/1/3/1/IV,124/1/3/2/IV, în suprafață de 437,29 mp, cu ramura de folosință ’’restaurant‘’, aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada 91 luni, de la_ până la_ ,
- suma de 33.937 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1Mai,1-P-ța Bobâlna nr.18, jud. C., înscris în C.F. în nr.15210 D., nr.top.121/IV,122/IV,123/IV/,124/1/3/1IV,124/1/3/2/IV în suprafață de 663 mp, cu ramura de folosință ’’grădina vară ‘’, aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada 91 luni, de la_ până la_ ,
- suma de 3.182 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1 Mai - P-ța Bobâlna nr.18, jud. C., înscris în C.F. nou 20270 (in.nr.15210) D., nr.top.121/I, 122/I, 123/I, 124/1/3/1/I, 124/1/3/2/I si121/II, 122/II/123/II, 124/1/3/1/II, 124/1/3/2/II în suprafață de 169,70 mp, cu ramura de folosință ’’depozit și centrala termică‘’, aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 50 luni, de la_ până la_ ,

A obligat pârâta SC.’’O. B. ’’ SRL la plata sumei de 8.663 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei în favoarea reclamantului P. D. M., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1Mai1-P-ța Bobâlna nr.18, jud. C., înscris în C.F.ind.nr.15570/A D., nr. top, 121/XI,122/XI,123/XI,124/1/3/1/XI,124/1/3/2/XI, în suprafața de 30 mp, cu ramura de folosință "magazin bijuterii-gablonțuri" aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 35 luni, de la_ până la 09.10.06. A obligat pârâta SC.’’C. ’’ SRL la plata sumei de 21.009 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei în favoarea reclamantului P. D. M., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1 Mai 1 - P-ța Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F. ind. nr.15748 D., nr.top.121/V_ /123/VII, 124/1/3/1/VII, 124/1/3/2/VII, în suprafață de 86,86 mp, cu ramura de folosință ’’magazin textile" aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate,

pentru perioada de 43 luni, de la_ până la_ .

A obligat pârâta SC.’’M. ’’ SA la plata sumei de 14.018 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei în favoarea reclamantului P. D. M., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str.1Mai1- P-ța Bobâlna nr.18, jud. C., înscris în C.F.ind.nr.15212 D., nr. top, 121/VI__ I, 124/1/3/1/VIII, 124/1/3/2/VIII, în suprafață de 53,40 mp, cu ramura de folosință ’’magazin confecții", aferent cotei de 2/24 parte din dreptul de proprietate, pentru perioada de 35 luni, de la_ până la_ .

A obligat pârâtul M. D. la plata sumei de 30.745 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei în favoarea reclamantului P. D. M., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului situat în D., str. 1 Mai - P-ța Bobâlna nr. 18, jud. C., înscris în C.F.-uri noi 20141, 20142, 20121, 20122, CF inițial nr.15211, nr. topo. 121/XI__ I, 124/1/3/1/XIII, 124/1/3/2/XIII, cu ramura de folosință "birouri" cu suprafața celor 31 de birouri de 579,64 mp suprafața utilă birouri la etaj și nr. top. 121/V,122/V,123/V,124/1/3/1/V,124/1/3/2V, la parter 41,48 mp la parter,arhivă, aferent cotei de 2/24 parte, spațiu utilizat de fostul R. - preluat de M. D., total suprafața 621,12 mp, pentru 44 de luni, adică de la_ până la_ .

A respins excepția constatării nulității absolute a raportului de expertiză efectuată de expertul Faur C. Cristian.

A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SC AQUASOM

SA.

A obligat pârâtele în solidar să plătească reclamanților suma de 23.500 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru, onorar expert, onorar avocațial). Prin decizia civilă nr. 286/A din_ pronunțata de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-au respins ca nefondate apelurile declarate de SC A. SA, SC M. COM SA, SC O. BIJUTERIEA SA, SC C. SA, M. D. împotriva

sentinței civile 1852 din_ pronunțată în dosar_ al Judecătoriei D., care a fost menținută cu totul.

Apelanții au fost obligați să plătească în solidar intimaților SS L. și

P. D. M. suma de 5000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel T. ul a reținut în ce privește excepția nulității raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul Faur-C. Cristian, pe motivul că nu este înscris în tabloul Uniunii Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România în conformitate cu dispozițiile OG nr. 24/_, a fost neîntemeiată și a fost corect, respinsă și de instanța de fond.

OG nr. 24/_ reglementează activitatea de evaluare, precum și modalitatea de organizare și funcționare a profesiei de evaluator autorizat.

Activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară este reglementată de dispozițiile OG nr. 2/2000.

Astfel la art. 1 al. 1 din OG nr. 2/2000 se prevede că "Activitatea de expertiza tehnica judiciară și extrajudiciară, precum și modul de dobândire a calității de expert tehnic se organizează și se desfășoară în condițiile prevăzute în prezenta ordonanța.";

Al 2 al aceluiași articol stabilește că "Este expert tehnic judiciar orice persoană fizică ce dobândește această calitate în condițiile prezentei ordonanțe și este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit, pe specialități și pe județe, respectiv pe municipiul București. Expertul tehnic judiciar este expert oficial și poate fi numit de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești sau de alte organe cu atribuții jurisdicționale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare.";

Ca atare pentru efectuarea expertizei tehnice judiciare persoana trebuie să aibă calitatea de expert tehnic judiciar.

În acest sens, este și adresa nr. 668/BCETJ/_ emisă de Ministerul Justiției, prin care se arată că activitatea de expertiza tehnica judiciară se desfășoară în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară.

Această calitate este deținută de d-nul expert Faur-C. Cristian care a efectuat lucrarea de specialitate în cauză, d-nul expert figurând în programul

informatic Experți Tehnici Judiciari, ca expert tehnic judiciar, având specializările "construcții civile, industriale și agricole și evaluarea proprietății imobiliare";.

Câtă vreme actul normativ care reglementează activitatea de expertiza tehnică judiciară, respectiv OG nr. 2/2000 nu prevede necesitatea ca expertul tehnic judiciar să fie înscris în tabloul Uniunii Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România în conformitate cu dispozițiile OG nr. 24/_, tribunalul a apreciat că nu a putut fi reținută, din această perspectivă, nulitatea raportului de expertiză efectuat în cauză.

Referitor la argumentarea în drept a soluției de față, contrar susținerilor apelantelor, că instanța de fond a reținut ca fiind aplicabile disp. art. 480, 481, 482, 485, 486 și art. 523 din vechiul cod civil. Într-adevăr instanța de fond a făcut referire și la dispozițiile din Noul Cod Civil, însă această mențiune nu a produs nici un efect juridic, ci a relevat doar faptul că instanța s-a documentat mai temeinic.

În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a M. ui D. .

Calitatea procesuală pasivă a constat între identitatea între persoana pârâtului și cel despre care s-a pretins că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Intimatul M. D. a dobândit calitate procesuală pasivă în locul SC Aquasom SA, societate radiată în cursul litigiului, așa cum a rezultat din

înscrisul de la fila 860 dosar, situație în care a preluat patrimoniul, inclusiv imobilul în litigiu.

Critica apelantelor, că la stabilirea chiriei expertul nu a ținut seama de lucrările de modernizare, reparare și amenajare a spațiilor din litigiu efectuate de acestea a fost neîntemeiată, în lipsa unei cereri reconvenționale din partea pârâtelor, astfel că a exces cadrului procesual stabilit.

În ce privește valoarea chiriilor, au fost stabilite de expert raportat la un studiu de piață, efectuat prin compararea chiriilor similare în zonă, exemplificând un număr de 21 de spații comerciale cu chirie similară, coroborat cu prețul din contractele de închiriere încheiate de apelante cu terți.

De asemenea la fila 2 din răspunsul la obiecțiuni, s-a precizat și perioada pentru care au fost calculate aceste chirii.

Argumentul invocate de apelante că valorile chiriilor au fost exagerate în comparație cu valoarea de piață a imobilului efectuată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. nu a putut fi primit, nefiind pertinent. Astfel, nu a putut fi pus semnul egalității între valoarea de piață a unui imobil și valoarea chiriei care a putut fi percepută raportat la folosința imobilului. Una este valoarea de piață a imobilului și cu totul alta prețul care a putut fi obținut prin închirierea imobilului.

Imobilul nu a mai făcut parte din fondul de comerț al SC M. SA deoarece prin SC nr. 1294/2004 pronunțată în dosarul nr. 435/2000 al Judecătoriei D. titlul a fost anulat irevocabil, reținându-se că titlurile de proprietate ale apelantelor au fost desființate cu efect retroactiv, astfel încât s-a considerat că aceste titluri nu au existat niciodată.

Critica apelantei SC M. SA referitoare la alipirea unei suprafețe de 334 mp. nu s-a impus a fi analizată, întrucât excede cadrului procesual cu care a fost învestită prima instanță.

Referitor la perioada de timp pentru care s-a făcut calculul chiriei, în privința SC M. SA, tribunalul a reținut că a fost corectă, având în vedere că s-a solicitat chirie până la data de_, iar contractul de comodat a fost încheiat abia la data de_ .

În legătură cu antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanți cu privire la imobilul din litigiu, apelantele au arătat că s-a solicitat

chirie, în mod nelegal și după transmiterea dreptului de proprietate. Susținerea a fost neîntemeiată, pe de o parte pentru că antecontractul dă naștere unei obligații de a face și nu are drept efect transmiterea dreptului de proprietate, iar pe de altă parte, chiria a fost acordată, în funcție de situația juridică a fiecăruia dintre spațiile în litigiu.

Astfel, în ce privește promisiunea de vânzare-cumpărare din data de_ încheiat cu numiții Cornea și soția privind spațiul SC C. SRL, a rezultat în mod clar din sentința civilă apelată că s-a acordat chirie doar până la acest moment și nu ulterior.

Situația a fost similară și în privința spațiului închiriat la Raifeisen Bank, transferul dreptului de proprietate operând la data de_, dată până la care, tribunalul a reținut, a fost solicitată și chiria. Contractul de închirierea cu Raifeisen Bank a fost încheiat abia la data de_ . Apoi, contractul autentic de vânzare-cumpărare pentru restaurant a fost perfectat abia la data de_ .

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtele S.C. A. S.A. și S.C. O.

B. S.A., S.C. M. COM S.A., S.C. C. S.A. și, respectiv, pârâtul M. D. ,

PRIN P.
.
Pârâtele S.C. A. S.A. și S.C. O. B. S.A.
au solicitat în principal: admiterea recursului, casarea Deciziei civile nr. 286/A/_ și trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului aceleiași instanțe, cu îndrumarea de a dispune efectuarea unei contraexpertize de către un expert evaluator și examinarea celorlalte critici cuprinse în apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1852/_ pronunțata de Judecătoria Dej în dosarul nr._ .
În subsidiar: admiterea recursului, modificarea Deciziei civile nr. 286/A/_, pronunțata de Tribunalul Cluj în sensul admiterii apelului și schimbării în totalitate a Sentinței civile nr. 1852/_ pronunțata de Judecătoria Dej în dosarul nr._, prin respingerea acțiunii precizate formulate de reclamanți.
În motivarea recursului, recurentele au arătat următoarele:
1. Privitor la cererea principală pentru admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel aceleiași instanțe:
  Analiza fondului pricinii impune și examinarea efectelor pe care le-au produs lucrările efectuate de către S.C. A. S.A la spațiile comerciale, lucrări fără de care acestea nu puteau fi utilizate potrivit destinației actuale, iar sporul de valoare adus prin lucrările executate a influențat și nivelul chiriei care putea fi percepută de a chiriași.
2. Motive pentru admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 286/A/_ în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței instanței de fond și respingerii acțiunii formulate de reclamanți:

Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a mai multor dispoziții legale fiind întrunite astfel cerințele art. 304 pct. 9 și art. 312 din Codul de procedura civilă din anul 1865 pentru admiterea recursului în sensul solicitat.

11.1. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 15 din Legea nr. 24/2000, a OG nr. 24/2011, respingând excepția nulității raportului de expertiză efectuat de către expertul Faur C. Cristian.

În fața instanței de fond, în apel precum și în fața instanței de apel a invocat nulitatea raportului de expertiză efectuat de expertul Faur C. Cristian, raportat la înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, din care rezultă că acesta nu deține calitatea de evaluator autorizat conform prevederilor OG nr. 24/2011.

Potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din OG nr. 24/_ privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor "(1) Activitatea de evaluare poate fi desfășurată de orice persoană care are calitatea de evaluator autorizat. (2) Prin evaluare, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege activitatea de estimare a valorii, materializată într-un înscris, denumit raport de evaluare, realizată în conformitate cu standardele specifice acestei activități și cu deontologia profesională de un evaluator autorizat."

Din dispozițiile art. 2 alin. 1 și 2 a OG nr. 24/_ rezulta că activitatea de evaluare poate fi realizata doar de către persoanele care au calitate de evaluator autorizat, condiție care nu este îndeplinita de către expertul Faur C. Cristian, astfel ca expertiza acestuia este lovită de nulitate absolută și nu poate servi ca probă la soluționarea dosarului.

b) Pentru a respinge excepția invocată de recurente, instanța de fond a considerat probe suficiente legitimația prezentata de dl. expert și adresa trimisă la dosarul cauzei de către Biroul Local de Expertize Cluj, care atestau că dl. expert are calitatea de expert judiciar în specialitatea construcții civile și industriale, evaluarea proprietăților imobiliare.

Însă, legitimația prezentată de către expert și adresa trimisă de Biroul Local de Expertiza C. nu reprezintă probe utile și pertinente pentru dovedirea calității de evaluator ANEVAR a d-lui Faur C. Cristian, deoarece potrivit art. 5 alin. 1 din O.G. nr. 24/2011 calitatea de evaluator este atribuită de Uniunea Națională a Evaluatorilor Autorizați din România, (Uniunea are următoarele atribuții: a)

atribuie calitatea de evaluator autorizat și emite autorizații pentru exercitarea acestei profesii în condițiile stabilite de regulamentul de organizare și funcționare;")

Potrivit art. 5 alin. 1 litera h) din OG nr. 24/2011 Uniunea Naționala a Evaluatorilor Autorizați din România "organizează evidența evaluatorilor autorizați, prin înscrierea acestora în Tabloul Uniunii:"

Orice alte evidente sau documente eliberate de alte entități decât cele reglementate de OG nr. 24 /2011 nu pot servi ca dovadă a deținerii calității de evaluator autorizat.

Menționează că expertul Faur C. Cristian nu este înscris în tabloul Uniunii Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România.

De asemenea, arată faptul că legitimația atașată de dl. expert răspunsului la obiecțiuni, depus la dosarul cauzei în data de_, este eliberată în data de_, însă nu poartă viza niciunei instituții pentru anul 2012.

La soluționarea excepției instanța de apel a avut în vedere prevederile OG 2/2000 precum și adresa nr. 668/BCETJ/_ emisă de Ministerul Justiției.

Nu neagă faptul că exista prevederile OG nr. 2/2000 însa OG nr. 24/2011 este lege specială în materie de evaluare care derogă de la legea generală și are prioritate fața de aceasta, înlăturând de la aplicare dispozițiile contrare.

Este adevărat că în Codul de procedura civilă din anul 1865, la art. 201- 214, există dispoziții referitoare la efectuarea expertizei, fără însă să se precizeze modalitatea în care se ține evidența experților.

În OG nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară există reglementări privitoare la toate categoriile de experți, expertize judiciare și extrajudiciare, inclusiv cu privire la modalitatea în care se dobândește calitatea de expert, precum și autoritățile care organizează examenele pentru dobândirea acestei calități.

Această ordonanță are caracter de lege specială în raport cu dispozițiile Codului de procedura civilă.

În anul 2011 a fost adoptata OG nr. 24/_ privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor.

La art. 2 din OG nr. 24/_ se prevede că "(1) Activitatea de evaluare poate fi desfășurată de orice persoană care are calitatea de evaluator autorizat.

(2) Prin evaluare, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege activitatea de estimare a valorii, materializată într-un înscris, denumit raport de evaluare, realizată în conformitate cu standardele specifice acestei activități și cu deontologia profesională de un evaluator autorizat", iar art. 42 din același act normativ cuprinde următoarele dispoziții "Ori de câte ori în cuprinsul unui act normativ se face referire fa evaluatori autorizați sau evaluatori membri ai ANEVAR sau membri ai unei asociații de utilitate publică din domeniul evaluării, referirea se va înțelege că este făcută la evaluatori autorizați în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe."

OG nr. 24 /2011 este lege specială în raport de OG nr. 2/2000, reglementând doar activitatea persoanelor care realizează evaluări în sensul definit la art. 2 alin. 2, iar persoanele care pot face evaluări sunt menționate la art. 2 alin. 3 din OG nr. 24/2011 ("Evaluatorul autorizat este persoana care a dobândit această calitate după parcurgerea etapelor reglementate de prezenta ordonanță:").

Afirmațiile de mai sus, referitoare la caracterul de lege specială a OG nr. 24/2011 față de OG nr. 2/2000, se întemeiază pe prevederile art. 15 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 Republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, pe care le redă "Reglementări speciale și derogatorii: (1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi

cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie. (2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie. (3)Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea- cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri."

În condițiile în care prin OG nr. 24/2011 s-a reglementat activitatea evaluatorilor, modul de dobândire a calității de evaluator, precum și autoritatea care întocmește lista evaluatorilor rezulta ca ori de cate ori se impune efectuarea unei expertize de evaluare nu este suficient ca persoana care efectuează o astfel de expertiza să fie înscrisă pe lista experților întocmită de Ministerul Justiției, ci este necesar ca această persoană să dobândească și calitatea de evaluator potrivit prevederilor OG nr. 24/2011.

Este important de reținut că OG nr. 24/2011 a fost adoptată ulterior OG nr. 2/2000, astfel că, implicit, modifică prevederile acesteia în ceea ce privește activitatea de evaluare.

11.2 Instanța de apel ca și instanța de fond au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1169 din vechiul cod civil și art. 129 alin. 1 din Codul de procedura civilă din anul 1865.

În condițiile în care expertiza evaluatorie efectuată de către expertul Faur -

C. Cristian este lovită de nulitate absolută, iar reclamanții nu au solicitat alte probe pentru dovedirea acțiunii, cererea de chemare în judecată trebuia respinsă ca nedovedită.

Raportul de evaluare efectuat de către Faur C. Cristian, chiar dacă nu ar fi lovit de nulitate absolută nu poate servi ca probă utilă și pertinentă în soluționarea cauzei pentru motivele pe care le-a invocat la literele A și B din prezentul recurs.

Contradicțiile din raportul de expertiză precum și caracterul inadecvat al acestuia în raport de starea de fapt și cererile deduse judecații ofereau suficiente indicii reclamanților pentru a solicita efectuarea unei contraexpertize însă aceștia nu numai că nu au solicitat administrarea unei astfel de probe dar s-au și opus solicitărilor făcute de pârâte în acest sens.

Este adevărat că raportul de expertiză efectuat de expertul Faur C. Cristian, cu toate greșelile pe care le conține, este favorabil reclamanților, însă acest fapt nu este de natură să înlăture obligația acestora de a administra probe utile și pertinente pentru a-și dovedi acțiunea.

Și reclamanții puteau sesiza că expertul a calculat chirie începând cu data de_ deși nu exista o cerere în acest sens și că între mențiunile cuprinse în pagina nr.2 din răspunsul la obiecțiuni și anexa nr.R1 la același răspuns la obiecțiuni există diferențe majore cu privire la durata pentru care s-au făcut evaluările. Reclamanții au sesizat sau puteau sesiza și faptul că expertiza se refera la altă perioadă decât cea menționată în precizarea cererii de chemare în judecată. Acceptând o astfel de expertiză reclamanții au consimțit și asupra consecințelor ce apar în situația în care cererea de chemare în judecata nu este dovedită. Din păcate, nici instanța de apel nu a avut în vedere ca, în condițiile

expuse mai sus, se impunea admiterea apelului și respingerea acțiunii, prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1169 din vechiul Cod civil și art. 129 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila.

II.3. S-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 129 alin. 6 din Codul de procedura civilă din anul 1865 ("în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații.").

Instanța de fond putea hotărî doar cu privire la ceea ce au cerut reclamanții, în măsura în care acțiunea era dovedită.

Instanța de apel avea obligația să admită apelul în situația în care constata că instanța de fond a hotărât cu privire la altceva decât au solicitat reclamanții iar ceea ce a hotărât prima instanța vatămă interesele pârâtelor apelante.

Nu s-a procedat în acest mod, cu toate că era evident că prin dispozitivul sentinței atacate cu apel au fost obligate paratele să plătească reclamanților sume de bani și pentru perioade cu privire la care nu au existat cereri.

11.4. Instanța de apel nu a ținut seama de prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului în ce privește examinarea criticilor și apărărilor formulate de recurente.

În motivarea apelului a arătat că expertiza care a fost întocmită în cauză nu reflectă valoarea reală a lipsei de folosință în ceea ce privește imobilele în cauză, având în vedere că valorile stabilite de dl. expert sunt exagerat de mari.

A arătat că raportul de expertiză nu poate fi luat în considerare pentru a sta la baza pronunțării unei hotărâri, având în vedere că acesta nu precizează în mod clar perioada pentru care a fost calculată chiria aferentă imobilelor de către dl. expert.

Expertul nu indică, în mod clar, la care dintre precizările de acțiune depuse de reclamanți se referă, având în vedere că au fost depuse la dosarul cauzei mai mult de cinci astfel de precizări.

Tabelul, care reprezintă anexa nr. 5 la raportul de expertiză, precizează numărul de luni pentru care s-a calculat chiria, fără a preciza în mod clar intervalul de timp în care sunt situate aceste luni, cu indicarea concretă a datei din care începe să curgă calculul chiriei și data până la care s-a calculat aceasta.

A relevat că pretențiile reclamanților pot fi cuantificate doar pentru perioada în care au avut calitatea de proprietar și nu au renunțat la beneficiul dreptului de folosință.

A invocat acest aspect deoarece data dobândirii dreptului de proprietate este un aspect controversat al pricinii și pentru că reclamanții au încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare cu privire la cotele lor de proprietate, antecontracte de vânzare-cumpărare în care au precizat că "Promitenții cumpărători vor intra în posesia de fapt asupra imobilului la data perfectării prezentului antecontract...."

Aceste mențiuni se regăsesc în: promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la data de_ și promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la data de_ .

Este de reținut că familia Itu, cu care s-a încheiat promisiunea de vânzare- cumpărare din_, a încheiat distinct contract de închiriere cu RAIFFEISEN BANK S.A. și a încasat chirie de la aceasta bancă, situație în care este nelegal ca pârâta S.C. A. S.A. să fie obligată să plătească reclamanților chirie sau despăgubiri pentru același spațiu și pentru aceeași perioada în care chiria a fost încasată de familia Itu, familie care a cumpărat cotele părți de la reclamanți.

II.5 La pronunțarea hotărârii în apel nu s-a ținut seama de susținerile recurentelor potrivit cărora reclamanții nu sunt îndreptățiți să tragă foloase de pe urma lucrărilor, investițiilor, modernizărilor și extinderilor efectuate de pârâte.

Spațiile în litigiu au fost extinse și modernizate prin efortul financiar al pârâtelor, au fost dotate cu instalații și mobilier, astfel că valoarea tehnică și de circulație a acestora a crescut, fapt care a permis desfășurarea activităților existente în prezent.

Cu titlu de exemplu arată că în anul 1971 s-a realizat de către fosta întreprindere Comercială de Stat, devenită S.C. A. S.A., extinderea și

amenajarea restaurantului "Central" conform autorizației pentru executare de lucrări nr. 25/2713/_ .

S-a amenajat un laborator în cadrul clădirii Restaurantului Dacia, a fost

introdusă instalație de gaz metan, s-a realizat instalația sanitară exterioară și linia electrică subterană, s-au extins și modernizat construcțiile existente, toate lucrările fiind efectuate pe cheltuiala S.C. A. S.A și a fostei întreprinderi Comerciale de Stat.

Nu este legal și moral ca reclamanții să profite de sporul valoric adus clădirii prin lucrările efectuate de pârâte, fiindcă ar fi în prezența unei îmbogățiri fără justă cauză.

La gradina de vară a S.C A. S.A. a fost alipită o suprafața de teren de 334 mp. care a aparținut Bisericii Reformate, împrejurare stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Drept urmare, reclamanții, în calitate de moștenitori ai persoanelor care au deținut o cotă parte din imobilele preluate de stat, nu au vocație legală la despăgubiri pentru suprafața de teren de 334 mp., care nu a aparținut niciodată persoanelor pe care le moștenesc.

Instanța de apel a înlăturat aceste argumente cu motivarea că nu au făcut cerere reconvențională, însă această motivare este criticabilă deoarece indiferent dacă există sau nu cerere reconvențională reclamanții nu sunt îndreptățiți să obțină despăgubiri de la pârâte pentru veniturile realizate ca urmare a sporului de valoare realizat de pârâte prin lucrările executate de acestea.

Pârâtul M. D., R. PRIN P.

a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului aceleiași instanțe, cu îndrumarea de a dispune efectuarea unei contraexpertize de către un expert evaluator, iar în subsidiar: admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării în totalitate a Sentinței civile nr. 1852/_, prin respingerea acțiunii precizate formulată de către reclamanți.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 și 5 din codul de procedură civilă din anul 1865, pentru admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de apel.

Sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 art. 312 din Codul de procedură civilă din anul 1865, pentru admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de către reclamanții intimați.

Referitor la cererea principală pentru admiterea recursului casarea hotărârii pronunțate de către Tribunalul Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel aceleiași instanțe.
Apreciază că instanța de apel nu a soluționat fondul pricinii, ținând seama de caracterul devolutiv al apelului și de criticile cuprinse în cererile de apel formulate de către pârâtele apelante,astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 și 5 din Codul de procedură civilă din anul 1865 pentru admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Pârâtele apelante SC A. SA și SC O. B. SA au solicitat efectuarea unei noi expertize și au criticat expertiza pe baza căreia s-a pronunțat instanța de fond. Expertiza pe bază căruia s-a pronunțat instanța de fond, întocmită în cauză nu reflectă valoarea reală a lipsei de folosință în ceea ce privește imobilele în cauză, valorile stabilite de expert fiind exagerat de mari.
Precizează faptul că M. D. nu a fost citat, în calitate de parte, prin scrisoare recomandată, la fața locului în vederea efectuării expertizei dar ulterior
acțiunea a fost extinsă și față de M. D. care a fost obligat la plata sumei de 30.745 lei contravaloarea lipsei de folosință a imobilului. Lipsa de folosință a imobilului în litigiu a fost calculată pentru 44 de luni, adică de la data de_ până la data de_ .
Hotărârea instanței de fond este criticabilă în ceea ce privește obligarea recurentului la plata sumei de 30.745 lei, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive, întrucât în motivarea sentinței arată că reclamanții au depus la dosar dovada calității de proprietar, respectiv extras CF NR. 15211, fila 1, sentința civilă nr. 1294/2004, dată de Judecătoria Dej, rămasă irevocabilă. În plus P. ul
1. ui D. a emis dispoziția de restituire în natură pentru cota de 6/24 din imobil în baza sentinței civile mai sus menționate în data de_ .
  Precizează faptul că, la data de_, dată la care susține expertul că a calculat chiria, reclamanții nu aveau calitatea de proprietar și nici nu era pronunțată vreo hotărâre judecătorească care să constate calitatea acestora de proprietari ori prin care să li se recunoască reclamanților vreun drept asupra cotei de 2/24 parte fiecare din imobil.
  Reclamanții și-au înscris provizoriu dreptul de proprietate asupra cotelor lor la data de_ și în mod definitiv la data de 23:05.2006.
  Rezultă că expertul a calculate în favoarea reclamanților chirie pentru 26 de luni înainte de înscrierea provizorie a dreptului de proprietate și cu 32 de luni înainte de înscrierea definitivă a dreptului de proprietate.
  Instanța de fond și instanța de apel nu au analizat pretențiile reclamanților raportat la perioadele și datele menționate în cererea de chemare în judecată, cu precizările ulterioare, sunt în situația în care cele două instanțe nu au soluționat fondul pricinii iar prima instanță a obligat pârâtele la plata sumelor înscrise în anexa nr. R l al răspunsului la obiecțiunile formulate.
  Apreciază că instanța de fond nu a analizat apărările pârâtelor, iar instanța de apel nu a sesizat neconcordanțele majore dintre cererea de chemare în judecată, raportul de expertiză și soluția pronunțată de instanța de fond.
  Față de cele mai sus menționate consideră că singura soluție viabilă, conform cu cerințele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este admitere recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Motive pentru admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 286/A/_ în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței instanței de fond și respingerii acțiunii formulate de reclamanți.

Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale fiind întrunite astfel cerințele art. 304 pct. 9 și art. 312 din Codul de procedură civilă din anul 1865.

l. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 15 din Legea nr. 24/2000, a OG nr. 24/2011, respingând excepția nulității raportului de expertiză efectuat de expert Faur C. Cristian. Potrivit art. 2 alin. l și 2 din OG nr. 24/_ privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor (1) "Activitatea de evaluare poate fi desfășurată de orice persoană care are calitatea de evaluator autorizat. (2) Prin evaluare, în sensul prezentei ordonanțele înțelege activitatea de estimare a valorii, materializată într-un înscris, denumit raport de evaluare, realizată în conformitate cu standardele specifice acestei activități și cu deontologia profesională de un evaluator autorizat."

Din dispozițiile legale menționate rezultă că activitatea de evaluare poate fi realizată doar de către persoane care au calitatea de evaluator autorizat, condiție care nu este îndeplinită de către expertul Faur C. Cristian.

Instanța de fond și instanța de apel au făcut o greșeală în aplicarea dispozițiilor din Codul de procedură civilă din anul 1865 "Calitatea procesuală
rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății".
Cele două instanțe de fond și de apel au apreciat greșit faptul că M. D. a dobândit calitatea procesuală pasivă în locul SC AQUASOM SA, societatea radiată în cursul litigiului.
M. D. nu mai putea dobândi calitate procesuală pasivă având în vedere că a emis Dispoziția de restituire nr. 1867/_ .
S-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.129 alin.6 din Codul de procedură civilă din anul 1865 "În toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății"".

Instanța de fond putea hotărî doar cu privire la ceea ce au cerut reclamanții, în măsura în care acțiunea este dovedită. Instanța de apel avea obligația să admită apelul în situația în care constată că instanța de fond a hotărât cu privire la altceva decât au solicitat reclamanții iar ceea ce a hotărât prima instanță vatămă interesele pârâtelor apelante. Prin dispozitivul sentinței au fost obligate pârâtele să plătească reclamanților sume de bani și cu privire la perioada când nu au existat cereri.

Pârâta S.C. C. S.RX. a solicitat

admiteți recursului, și pe cale de consecință, în principal, casarea deciziei atacate în baza art. 312, (3), având în vedere că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv o noua expertiză și trimiterea spre rejudecarea apelului, în fața T. ului C., iar în subsidiar, solicită modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1852/2012, a Judecătoriei D., și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de către reclamanții SS L. E. și P. D. M., cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că solicită modificarea hotărârii atacate în lumina dispozițiilor art. 312 C.pr.civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

În susținerea cererii de casare cu trimitere spre rejudecare, arată faptul că în cauză se impune efectuarea unei noi expertize, care cu certitudine nu poate fi administrată în fața instanței de recurs. Această nouă expertiză trebuie să aibă ca obiective:
- stabilirea valorii reale a fructelor produse în spațiul comercial folosit de societatea recurentă, în suprafață de 86,86 mp. cu ramura de folosință "magazin textile"
- stabilirea acestei valori a fructelor, având în vedere diferența de valoare dintre starea actuală a imobilului și starea acestui imobil la momentul pierderii dreptului de proprietate al antecesorului reclamanților.
- stabilirea perioadei în care societatea recurentă a folosit acest spațiu cu rea credință, având în vedere dispozițiile art. 485 Cod Civil și dispozițiile Sentinței civ. nr. 1294/2004 a Judecătoriei D., prin care au fost admise în parte cererile de intervenție principală formulate de intervenienții SS și P. D. și practic cei doi și-au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu.

Expertiza efectuată în cauză de către expert C. Faur Cristian nu a avut în vedere nici valoarea reală a fructelor produse în spațiul comercial, nici diferența dintre starea actuală a imobilului și starea imobilului la momentul pierderii dreptului de proprietate al antecesorului reclamanților. De asemenea, această expertiză nu a precizat în mod clar perioada pentru care a fost calculată chiria aferentă imobilelor neluând în calcul perioada în care societatea recurentă a fost de bună sau rea - credință. În conformitate cu dispozițiile art. 485 Cod Civil, posesorul nu câștigă proprietatea fructelor, cu excepția cazului în care posedă cu bună - credință. Societatea a fost de bună - credință cel puțin până la

momentul pronunțării sentinței civile nr. 1294/2004 a Judecătoriei D., însă această sentință a devenit definitivă și irevocabilă doar în anul 2006, când s-a pronunțat Decizia civilă nr. 1079/R/2006 a Curții de Apel C. .

Drept urmare, se impune casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea spre rejudecare a cauzei la Tribunalul Cluj, în vederea efectuării unei noi expertize, cu obiectivele deja menționate.

În susținerea celui de-al doilea punct de vedere, acela de modificare a Deciziei civilă nr. 286/A/2013 a T. ului C., arată următoarele: s-a arătat în această hotărâre că instanța de fond a făcut referire la dispozițiile din Noul Cod Civil, însă această mențiune nu produce niciun efect juridic, ci relevă doar faptul că instanța s-a documentat mai temeinic, arătând în mod explicit că temeiurile juridice reținute de către instanța de fond sunt dispozițiile art. 480, 481, 482, 485, 486 și art. 523 din Vechiul Cod Civil. Analizând hotărârea instanței de fond, este indubitabil faptul că aceasta a arătat, în motivarea hotărârii sale, că reglementarea din noul Cod civil, respectiv temeiul juridic, art. 636 alin. II, se aplica și în reglementarea vechiului Cod Civil, temeiul fiind îmbogățirea fără justă cauză. Nicio clipă instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pe dispozițiile la care face referire instanța de apel, chiar dacă aceasta din urmă încearcă să acopere o eroare a instanței de fond, aducând ca temei juridic al motivării hotărârii sale și a hotărârii instanței de fond, dispoziții ale vechiului Cod Civil.

Față de motivarea și considerentele reținute de către instanța de fond în ceea ce privește invocarea dispozițiilor noului Cod Civil, respectiv a art. 636 alin. 2 N. C. civ, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere că în cauza de față nu se aplică prevederile noului Cod Civil. Hotărârea instanței de apel este de asemenea o hotărâre nelegală, chiar dacă se face referire la temeiuri juridice din vechiul Cod Civil, prin care, așa cum a arătat mai sus, încearcă să explice atitudinea instanței de fond atunci când analizează cauza sub aspectul temeiurilor de drept reținute.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de_ și deci, temeiul juridic care trebuia să guverneze prezenta acțiune și motivarea sa în drept erau prevederile vechiului Cod civil, raportat și la dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din Noul Cod civil. Cu toate că instanța de fond aduce, în argumentele sale, și dispoziții legale din vechiul Cod civil, arătând că au de-a face cu o îmbogățire fără justă cauză, și-a motivat hotărârea pe dispozițiile noului Cod Civil. Instanța de apel face referire la noi temeiuri juridice care ar fi putut să fie sau nu aplicabile în cauză, dar care nu se regăsesc în hotărârea instanței de fond.

Instanța de apel nu poate schimba temeiurile juridice nici ale acțiunii introductive de instanță, nici ale instanței de fond. Conform art. 292 Cod proc. civilă, părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Cu atât mai mult, instanța de apel nu poate să facă acest lucru, folosindu-se de alte motive de drept decât cele reținute în hotărârea instanței de fond.

Indiferent de motivarea în drept a sentinței instanței de fond și a instanței de apel, acestea sunt hotărâri netemeinice (sentința) și nelegale (sentința și decizia), având în vedere următoarele aspecte:

Societatea recurentă a obținut dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu prin Contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de_ cu societatea comercială SC M. COM SA, fiind la rândul lor, cumpărători de bună- credință și folosind acest spațiu exclusiv pentru activitatea comercială. Niciodată societatea nu a închiriat imobilul - magazin textile - și, drept urmare, la stabilirea valorii reprezentând lipsa folosinței acestui spațiu, nu pot fi avute în vedere

contracte de închiriere, așa cum o face instanța de fond, și cum se menține de către instanța de apel.

Reclamanții nu au făcut dovada fructelor civile culese de recurentă, astfel încât să se pună problema împărțirii acestor beneficii cu ei. În acest context, pot arăta și faptul că reclamanții nu au posibilitatea de a pretinde despăgubiri aferent sporului de valoare adus acestor spații comerciale, prin lucrările de investiții: modernizare și reamenajare, efectuate de recurentă. Ori, expertul numit în cauză a evaluat lipsa de folosință, pe care a echivalat-o cu contravaloarea chiriei unui spațiu asupra căruia reclamanții nu au făcut niciun fel de investiții. Raportat la acest lucru, expertul era dator să facă evaluarea în funcție de situația inițială a imobilului, respectiv dinaintea renovării. Nu pot profita reclamanților renovările pe care societatea le-a făcut spațiului din litigiu.

Instanța de apel a reținut faptul că, în lipsa unei cereri reconvenționale din partea recurentei, nu se poate reține critica adusă raportului de expertiză referitoare la faptul că, la stabilirea chiriei acesta nu a ținut seama de lucrările de modernizare, reparare și amenajare a spațiilor din litigiu, această critică excedând cadrului procesual stabilit. Hotărârea instanței de apel este nelegală și din această perspectiva, având în vedere că valoarea reală a chiriei de care ar putea să beneficieze reclamanții din prezenta cauză este strâns legată de ceea ce ei aveau în momentul pierderii dreptului de proprietate al antecesorilor lor și acest lucru trebuia avut în vedere de către expert. Nu era necesară formularea unei cereri reconvenționale, recurenta menționând în întâmpinarea formulată faptul că starea imobilului de azi este cu totul alta decât cea de la momentul pierderii dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, pretențiile reclamanților pot fi cuantificate doar pentru perioada în care au avut calitatea de proprietar și nu au renunțat la beneficiul dreptului de folosință. Însăși instanța de fond vorbește despre o hotărâre judecătorească din 2004, respectiv sentința civilă nr. 1294/2004 a Judecătoriei

D., pronunțată în dosar nr. 435/2000, rămasă definitivă și executorie prin Decizia civilă nr. 340/A/2005, dată de Curtea de Apel C., ori la evaluarea lipsei de folosință, instanța de fond pornește de la o dată anterioară, respectiv_ . Din calculul asupra datelor avute în vedere de către instanța de fond, rezultă că pur și simplu a scăzut trei ani de la data promovării acțiunii, astfel încât pretențiile reclamanților să intre în termenul general de prescripție, acela de 3 ani. Așa cum a arătat mai sus, se poate vorbi în cauză despre buna sau reaua credință a recurentei și, în consecința despre aplicarea dispozițiilor art.485 C. civ. doar după anul 2006.

Atât doctrina, cât și practica judiciara în materia coproprietății, au statuat că nu se poate formula o acțiune în pretenții având ca obiect lipsa folosinței bunului comun, atât timp cât la dispoziția coproprietarilor există cel puțin calea partajului de folosință, în măsura în care nu s-a promovat o acțiune civilă de ieșire în indiviziune.

Dreptul de proprietate comună a fost caracterizat dintotdeauna prin aceea că un bun care se află în proprietatea a două sau mai multe persoane poate fi exercitat de către acestea împreună, simultan și concurent, cu toate prerogativele recunoscute oricărui proprietar, fără ca bunul respectiv să fie fracționat în materialitatea sa. Ceea ce este fracționat este numai dreptul de proprietate cu privire la bun. Fiecare coproprietar are determinată o cotă parte ideală, abstractă, matematică din dreptul de proprietate.

Atât timp cât durează această stare, dreptul tuturor coproprietarilor poartă asupra fiecărei particule din bun. Numai la încetarea coproprietății se va stabili sau individualiza exact partea materială din bun ce corespunde cotei părți din dreptul de proprietate aparținând fiecăruia. Prin urmare, este inadmisibil ca un

coproprietar să solicite lipsa folosinței bunului, atâta timp cât nu este proprietar exclusiv asupra acestuia, pe calea unei acțiuni în pretenții. Și aceasta pentru că, până la partaj, coproprietarul nu cunoaște care bun sau parte a bunului îi aparține în materialitatea sa, având în proprietate doar o cotă abstractă din acel bun.

Ca atare, fiecare coproprietar are toate atributele dreptului de proprietate, astfel cum trebuie ele înțelese și aplicate, dar în același timp, datorită specificului coproprietății și a implicațiilor ei, nu-și poate exercita niciunul dintre aceste atribute în mod efectiv asupra unui bun în materialitatea sa. Prin urmare, nefiind vorba despre o folosință exclusivă, nu pot vorbi nici despre lipsa acestui atribut, nici despre acordarea unor daune pentru echivalentul ei.

De altfel, în cauză reclamanții nu au făcut dovada că ar fi solicitat vreodată să îi lase să-și folosească o anumită cotă de proprietate din spațiul intitulat "magazin textile" și nici a faptului că societatea recurentă i-ar fi împiedicat să-și folosească cota de proprietate din spațiul proprietate comună.

Pârâta SC M. SA a solicitat

admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și anume decizia civilă nr. 286/A/_ și sentința civilă nr. 1852/2012 în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, art. 304 pct. 5 "când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2"; și art. 304 pct.9 Cod proc. civ. "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii " și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond (art.312 C. proc. civ.) și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face în acest proces.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt, prin sentința civila nr. 1852/2012 a Judecătoriei D. în dosarul nr._ sa admis acțiunea formulată de reclamanții Seviana S. L. și P. D. M. și au fost obligați la plata sumei de 14018 lei în favoarea lui SS L. și 14018 lei în favoarea lui

D. M., sume ce reprezintă lipsa de folosința pentru cota de 4/24 parte din imobilul situat în D., str. Bobâlna, nr. 18, precum și a sumei de 23500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în solidar cu celelalte pârâte.
Prin Decizia civilă nr. 286/A/2013 a T. ului C. s-a respins apelul formulat de societatea recurentă menținându-se sentința instanței de fond și au fost obligați în solidar la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată.
1. Invocă excepția nulității raportului de expertiza tehnică întocmit de dl. expert Faur C. Cristian, excepție care a fost respinsă atât de instanța de fond cât și de instanța de apel. Din adresa nr. 1064/_ emisă de Uniunea Națională a Evaluatorilor Autorizați din România reiese ca dl. expert nu este membru A.N.E.V.A.R și nu are calitatea de expert evaluator autorizat.
  Potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din OG nr. 24/_ privind unele masuri în domeniul evaluării bunurilor "(1) Activitatea de evaluare poate fi desfășurată de orice persoană care are calitatea de evaluator autorizat. (2) Prin evaluare în sensul prezentei ordonanțe se înțelege activitatea de estimare a valorii materializata într-un înscris, denumit, raport de evaluare, realizata în conformitate cu standardele specifice acestei activități și cu deontologia profesionala de un evaluator autorizat".
  Având în vedere aceste dispoziții legale, activitatea de evaluare poate fi realizată de un evaluator autorizat înscris în tabloul A,N.E.V.A.R. condiții neîndeplinite de dl. expert, astfel că expertiza este lovită de nulitate absoluta și nu poate servi ca probă în acest litigiu.
2. Extrasele CF prezentate de intimate ca probatoriu sunt greșite și nu ar trebui avute în vedere de instanța la soluționarea cauzei deoarece conțin atât o stare de indiviziune cât și o stare de coproprietate pe cote părți. Coproprietatea pe
  cote părți se deosebește de indiviziune deoarece în timp ce coproprietatea poartă asupra unui singur bun, indiviziunea poartă asupra mai multor bunuri. Indiviziunea are ca obiect o universalitate de drepturi și obligații patrimoniale în timp ce proprietatea pe cote părți are ca obiect un bun individual, indiviziunea este o unitate juridică, nu o simplă sumă de drepturi de coproprietate. Mai mult antecesorii intimaților nu au avut niciodată proprietate în spațiul deținut de recurentă.
3. Susține în continuare că acțiunea reclamanților este inadmisibilă având în vedere retrocedarea ilegală a unui imobil aparținând unei societăți privatizate care e cuprins în contractul de societate și în fondul de comerț. Chiar dacă prin Sentința civila nr. 1294/2004 s-ar fi anulat actele de privatizare, contractual de societate, actele cu privire la fondul de comerț aferente la 1/2 parte din acest imobil, aceasta nu a fost pusă în aplicare ca atare aceste acte au rămas nemodificate sunt valabile și executorii de drept conform art. 6 pct. 2 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului. Mai mult anularea acestor acte se poate face numai de către o Curte de Apel (art. 6 pct. 2 din Legea nr. 26/1990). Actele de proprietatea recurentei produc efecte fiind executorii de drept.
4. Prin lucrările de investiții la acest imobil s-a adus un plus de valoare la nivelul chiriei. Consideră că este corect ca valoarea chiriei la care sunt obligați la plată să fie diminuată cu plus valoarea adusa la nivelul chiriei prin investiții. Prin cererea reconvenționala la care face referire instanța de apel se poate solicita valoarea investițiilor nu o valoare diminuată a chiriei la care sunt obligați la plată, și pe care o contestă și prin acest mod de calcul, invocă astfel nelegalitatea hotărârii dată în apel. (invocă în acest sens prevederea legala referitoare la îmbogățirea fără justă cauză).
5. Invocă excepția necompetentei instanței în soluționarea acestei cauze. Cu toate că această excepție a fost ridicată, instanța a respins-o. Susține că soluționarea cauzei era de competența T. ului comercial argumentat pe faptul că este un litigiu comercial, având ca pârâte recurente societăți comerciale (comercianți) și are ca obiect obligația la plată a chiriei (invocă art.158 alin.2 Cod. proc. civ.).
6. Consideră că în mod greșit prin hotărârea recurata instanța a reținut că este corectă perioada de timp pentru care s-a făcut calculul chiriei.
  Pretențiile reclamanților se întind și pe o perioadă în care au renunțat la beneficiul dreptului de folosință. Din extrasul CF 15212 reiese că la poziția 28 s-a înregistrat contractul de comodat nr. 20/_ prin care reclamanții intimați au cedat dreptul de folosință la R. ț A. D. iar prin precizările de acțiune reclamanții intimați solicită plata chiriei până în, martie 2009. printr-un script separat de cererea de chemare în judecată, datat 17 iunie 2009, reclamanții arata că de la data introducerii acțiuni_ și până la data înstrăinării, nu solicita nici o sumă deoarece au înstrăinat spațiul la o lună după introducerea acțiunii.
  Data dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți are un aspect controversat. Sub acest aspect a criticat în apel hotărârea de fond prin care instanța a menționat perioada de 35 luni de la data de_ la_, perioadă în care societatea recurentă a fost proprietar tabular asupra întregului imobil și nu datorează nici o sumă de plată, invocă astfel nelegalitatea hotărâri, fiind în prezenta unei îmbogățiri fără justă cauză. Cu toate că reclamanții nu precizează data de la care să fie "obligați la plata chiriei, aspect ce nu reiese nici din raportul de expertiza, instanța de fond înscrie data de_ .
7. Cu privire la valoarea chiriei stabilită de expert în raportul de expertiză arată că este excesiv de mare raportat la venitul din chirii obținut de societatea recurentă în condițiile în care a încheiat contracte de închiriere urmând maximizarea profitului. Nivelul chiriei a avut fluctuații în timp. Datele care au

stat la baza raportului de expertiza și anume studiul de piață, contractele de închiriere și documentele care au stat la întocmirea lui reflectă un nivel mare al chiriei practicat la data întocmirii lui, adică_, și nu cel practicat pentru perioada_ -_ . Și sub acest aspect a criticat raportul de expertiză și a cerut o contraexpertiză, cerere ce le-a fost respinsă. Invocă ca baza legală reglementarea legală cu privire la îmbogățirea fără justă cauză.

Intimații SS L. E. și P. D. M. au formulat întâmpinare

prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea în totalitate a deciziei atacate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în solidar, în recurs, reprezentând onorariu avocațial.

Pârâta SC C. SRL a formulat concluzii scrise

prin care a solicitat admiterea recursului, și pe cale de consecință, în principal, casarea deciziei atacate în baza art. 312, (3), având în vedere că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv o noua expertiză și trimiterea spre rejudecarea apelului, în fața T. ului C., iar în subsidiar, solicită modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1852/2012, a Judecătoriei D., și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de către reclamanții SS L. E. și P. D. M., cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Solicită modificarea hotărârii atacate în lumina dispozițiilor art. 312 C. pr. civ., raportat la art. 304 pct.9 C. pr. civ., având în vedere că hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Pârâtele S.C. A. S.A. și S.C. O. B. S.A. au formulat concluzii scrise

prin care au solicitat în principal: admiterea recursului, casarea Deciziei civile nr. 286/A/_ și trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului aceleiași instanțe, cu îndrumarea de a dispune efectuarea unei contraexpertize de către un expert evaluator și examinarea celorlalte critici cuprinse în apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1852/_ pronunțata de Judecătoria Dej în dosarul nr. _

În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea Deciziei civile nr. 286/A/_, pronunțata de Tribunalul Cluj în sensul admiterii apelului și schimbării în totalitate a Sentinței civile nr. 1852/_ pronunțata de Judecătoria Dej în dosarul nr._, prin respingerea acțiunii precizate formulate de reclamanți.

Intimații SS L. E. și P. D. M. au formulat concluzii scrise

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

În ce privește recursul declarat de pârâta S.C. O. B. S.A., acesta a fost înregistrat la data de 29 iulie 2013.

La termenul de judecata din data de 22 noiembrie 2013 Curtea în temeiul, art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., la art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și la art. 35 din O.M.J. nr. 760/C/1999, a invocat excepția de netimbrare a acestui recurs, excepție întemeiată pentru următoarele considerente:

Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în valoare de 315,39 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, (f. 104) în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997.

Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează: Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanța.

Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată pana la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se tine seama de reducerea ulterioara.

Neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu

înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).

Constatând că recurenta S.C. O. B. S.A., deși legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. "A. "; S.A.

, Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art.

282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 C.pr.civ., constată incidentă excepția inadmisibilității acelor critici care vizează direct sentința fondului (pag. 3 pct. a, b, c din memoriul de recurs).

De asemenea, Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., constată incidentă excepția inadmisibilității acelor critici din recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, respectiv la expunerea stării de fapt, reanalizarea bunei ori relei credințe a acestei pârâte, reaprecierea probelor din dosar, ori trimiteri la alte criterii ce pot servi ca reper în calculul despăgubirilor etc., având în vedere că aceste motive de recurs de netemeinicie se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ., care au fost abrogate.

Referirea la faptul că expertiza nu reflectă valoarea reală a lipsei de folosință în ceea ce privește imobilele în cauză, obiecțiunile comunicate expertului, modul în care a fost determinată piața imobiliară, cererea și oferta, prețurile practicate pe piața imobilelor, observațiile pârâtelor referitoare la efectele lucrărilor de modernizare, reparare și amenajare a spațiilor, efectuate de pârâte, că valorile exprimate de dl. expert sunt exagerate și depășesc cu mult valoarea de tranzacționare a acestui imobil, referirile la valorile cuprinse în Raportul Camerei Notarilor P. i, corelația între valoarea de piața a unui imobil și valoarea care poate fi percepută la folosința imobilului, susținerea că alte motive care justifică admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel sunt determinate de cele expuse la litera A și B din recurs - motive care vizează exclusiv starea de fapt și temeinicia, că raportul de evaluare efectuat de către Faur C. Cristian nu poate servi ca probă utilă și pertinentă în soluționarea cauzei pentru motivele pe care le-a invocat la literele A și B din prezentul recurs, efectuarea unei contraexpertize, că pretențiile reclamanților pot fi cuantificate doar pentru perioada în care au avut calitatea de proprietar și nu au renunțat la beneficiul dreptului de folosință - sunt în acest fel motive de recurs inadmisibile.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul M. D.

, Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art.

282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 C.pr.civ., constată incidentă excepția inadmisibilității acelor critici care vizează direct sentința fondului.

De asemenea, Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 294 alin. 1 C.pr.civ., este incidentă excepția inadmisibilității cererilor noi formulate direct în recurs, după cum urmează: critica din recurs prin care se arată că M. D. nu a fost legal citat la efectuarea expertizei; criticile care vizează împrejurarea că la data de_ reclamanții nu aveau calitatea de proprietari, aceștia înscriindu-și provizoriu dreptul de proprietate în C.F. la_ și în mod definitiv la_ rezultând un număr de luni în plus la calcularea despăgubirilor, - care nu a fost invocate în apel.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. "C. "; S.R.L., Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 C.pr.civ., constată incidentă excepția inadmisibilității acelor critici care vizează direct sentința fondului.

De asemenea, Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 294 alin. 1 C.pr.civ., constată incidentă excepția inadmisibilității motivelor noi formulate pentru prima dată în recurs, respectiv a motivelor referitoare la îmbogățirea fără justă cauză; buna-credință a

S.C. "C. "; S.R.L. la momentul cumpărării; momentul de la care S.C. "C. ";

S.R.L. datorează chirie reclamanților, adică doar de când a devenit de rea credință, respectiv de la data pronunțării deciziei civile nr. 1079/R/2006 a Curții de Apel C. ; reclamanții nu au făcut dovada fructelor dobândite de pârâta S.C.

"C. "; S.R.L., mai ales că această pârâtă nu a închiriat niciodată spațiul cumpărat de la S.C. "M. Com"; S.A.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. "M. Com"; S.A.

, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art.

282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 C.pr.civ., constată incidentă excepția inadmisibilității acelor critici care vizează direct sentința fondului.

De asemenea, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 294 alin. 1 C.pr.civ., constată incidentă excepția inadmisibilității cererii noi formulată pentru prima dată în recurs, respectiv a cererii referitoare la nulitatea raportului de expertiză întocmit

de dl. expert Faur - C. Cristian, întrucât nu este expert A.N.E.V.A.R., conform prevederilor O.U.G. nr. 24/2011, critică care nu a fost invocat prin apel de către acest pârât.

Totodată, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat art. 299 alin. 1 teza finală C.pr.civ. și art. 282 alin. 2 C.pr.civ., constată incidentă excepția inadmisibilității motivului de recurs prin care se invocă excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, pentru că aceasta ar fi de competența T. ului Comercial, având în vedere că excepția necompetenței materiale a instanței civile a fost soluționată prin Încheierea din_, încheiere care nu a fost atacată cu recurs.

În ce privește celelalte motive de recurs, în afară de cele reținute ca inadmisibile potrivit celor de mai sus, și sintetizând motivele repetitive, privitor la recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A., aceasta apreciază că instanța de apel nu a soluționat fondul pricinii, ținând seama de caracterul devolutiv al apelului și de criticile cuprinse în apel, astfel că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 și 5 din Codul de procedura civilă din anul 1865 pentru admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Atât în fața instanței de fond cât și în apel a solicitat efectuarea unei expertize noi și a criticat expertiza pe baza căreia s-a pronunțat instanța de fond pentru mai multe considerente.

Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat deoarece instanța de apel a analizat fondul cauzei și toate motivele de apel formulate de către părți, iar faptul că nu s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize nu înseamnă că nu s-a soluționat fondul cauzei atâta timp cât această neîncuviințare și referirea la expertiza efectuată la fond s-a făcut argumentat.

Recurenta susține că reclamanții pot pretinde despăgubiri pentru spațiile unde a fost înscrisă cota de proprietate pe perioada în care au avut calitate de proprietari și în care nu au renunțat la beneficiul dreptului de folosința, însă reclamanții nu sunt în drept să pretindă despăgubiri ori chirie aferentă sporului de valoare adus spațiilor comerciale prin lucrările de investiții, modernizare și reamenajare efectuate de pârâte.

Nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece, pe lângă argumentul reținut de instanța de apel privind lipsa cererii reconvenționale, mai trebui reținut că prin sentința civilă nr. 1294/2004 a Judecătoriei D. s-a dispus restabilirea situației anterioare, iar în temeiul acesteia reclamanții s-au intabulat în cartea funciară asupra imobilului așa cum acesta este înscris în cartea funciară și așa cum acesta există în realitatea faptică, prin urmare pot solicita lipsa de folosință pentru imobilul așa cum le-a fost restituit și pentru starea acestuia așa cum există acesta în prezent, pentru că în acest fel le-a fost restituit. Având în vedere că prin aceași sentință s-a dispus restabilirea situației anterioare, efectul constatării nulității absolute este acela că reclamanții trebuie repuși în situația în care actele constatate nule nu ar fi existat, prin urmare sunt

îndreptățiți să solicite despăgubiri și pentru perioada anterioară tocmai în considerarea repunerii lor în situația anterioară, pentru care se consideră că au avut tot timpul calitatea de proprietari.

Motivul de recurs ce privește critica expertizei prin invocarea nulității acesteia pe considerentul că a fost efectuată de către un expert care nu are calitatea de evaluator autorizat, conform OG nr. 24/2001, este nefondat.

Instanța de apel a respins cererea pentru efectuarea contraexpertizei reținând corect că este valabilă expertiza efectuată de către expertul Faur - C. Cristian întrucât acesta are calitatea de expert judiciar și este înscris pe lista Biroului local de expertize. Faptul că același expert nu ar fi evaluator autorizat nu are nici o relevanță cât timp singura calitate pe care o persoană trebuie să o aibă

pentru a efectua expertize judiciare este aceea de a fi înscris pe listele corespunzătoare specialității la Biroul local de expertize.

Recurenta arată că, la data de_, dată de la care susține expertul că a calculat chiria, reclamanții nu aveau calitatea de proprietari și nici nu era pronunțată vreo hotărâre judecătorească care să constate calitatea acestora de proprietari ori prin care să li se recunoască reclamanților vreun drept asupra cotei de 2/24 parte fiecare din imobil. Reclamanții și-au înscris provizoriu dreptul de proprietate asupra cotelor lor la data de_ și în mod definitiv la data de_ . Rezultă că expertul a calculat în favoarea reclamanților chirie pentru 26 de luni înainte de înscrierea provizorie a dreptului de proprietate și cu 32 de luni înainte de înscrierea definitivă a dreptului de proprietate. Susține că nici reclamanții nu au solicitat plata vreunei sume de bani începând cu data de_ și nici pentru perioadele anterioare înscrierii dreptului de proprietate a acestora.

Acest motiv de recurs este nefondat deoarece instanța de fond și instanța de apel au analizat pretențiile reclamanților în raport de datele și perioadele menționate în cererea de chemare în judecată, cu precizările ulterioare.

Astfel, reclamanții au formulat o acțiune în care inițial au solicitat pârâților să plătească contravaloarea chiriei pe care ar fi putut să o încaseze ca și proprietari pentru încăperile folosite fără temei de către pârâți, de la data înscrierii provizorii în cartea funciară.

Ulterior reclamanții au formulat o precizare de acțiune (fila 63 dosar fond) prin care au solicitat chiria neîncasată privind cei trei ani anteriori introducerii acțiunii. Reclamanții au formulat mai multe precizări de acțiune prin care au solicitat în esență același lucru, plata chiriei privind cei trei ani anteriori introducerii acțiunii (fila 636, 868 și 1147 dosar fond), adică din_ și până la evacuare iar instanța de fond s-a pronunțat raportat la această perioadă solicitată. În acest fel nu există neconcordanțe între cererea de chemare în

judecată, raportul de expertiză și soluția pronunțată în dosar de instanța de fond, și s-a respectat principiul disponibilității procesuale privind perioada solicitată de reclamanți.

Pentru perioada de după_, cât și anterior și ulterior acestei date reclamanții aveau calitatea de proprietari, chiar dacă înscrierea lor provizorie și ulterior justificarea înscrierii provizorii în cf are loc ulterior deoarece, chiar dacă reclamanții și-au înscris provizoriu dreptul de proprietate în C.F. la_ și în mod definitiv la_, prin sentința civilă nr. 1294/2004 a Judecătoriei D. s-a constatat preluarea abuzivă, nulitatea absolută a actelor de înstrăinare și a încheierilor de intabulare și s-a dispus restabilirea situației anterioare iar în temeiul acesteia reclamanții s-au intabulat în cartea funciară.

Trebuie observat că prin acea sentință s-a constatat nulitatea absolută a actelor de înstrăinare iar un efect firesc al acestei constatări este repunerea în situația anterioară, care s-a și dispus prin aceeași sentință. Mai trebuie adăugat că prin decizia civilă nr. 340/A/_, pronunțată în apel împotriva acestei sentințe, se reține că nu operează principiul aparenței în drept, că pârâții sunt de rea credință și de asemenea incidența principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipiensis.

Repunerea în situația anterioară semnifică restabilirea acelei situații în așa fel încât actele constate nule nu ar fi existat și nu ar fi produs efecte.

În cauză unul dintre aceste efecte solicitate de reclamanți constă în acela să se considere că ei s-ar fi bucurat de folosința bunului iar această folosință nu poate fi cuantificată decât prin calcularea unei chirii, care în esență constă în plata unui preț ca echivalent al folosinței.

Reclamanții ar fi putut solicita chirie de la momentul pentru care s-a dispus repunerea în situația anterioară, adică de la data de data preluării de

către stat, sigur că de la fiecare deținător pentru perioada în care a deținut, însă există impedimentul dat de prescripție, pentru care și reclamanții și-au restrâns acțiunea la cei trei ani anteriori introducerii acțiunii.

Din acest punct de vedere nu se poate susține că data dobândirii dreptului de proprietate este un aspect controversat al pricinii. Chiar dacă s-au încheiat promisiuni de vânzare-cumpărare, pe lângă considerentul că acestea nu transferă proprietatea - reținut de instanța de apel, mai trebuie constatat că pârâții au fost obligați să plătească doar pentru perioada pentru care au folosit imobilul.

Astfel, de exemplu, pentru antecontractul de vânzare-cumpărare din data de_ ce are ca obiect ap. 8-11 și pentru antecontractul de vânzare- cumpărare din data de_ ce are ca obiect ap. 7, prin sentința ce face obiectul prezentului dosar s-au acordat despăgubiri doar până la data de_, respectiv până la data de_, iar aceasta este o stare de fapt care nu poate fi analizată în recurs, dacă nu se invocă motive de nelegalitate.

Se susține de către recurentă că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 15 din Legea nr. 24/2000, a OG nr. 24/2011, respingând excepția nulității raportului de expertiză efectuat de către expertul Faur C. Cristian. A invocat nulitatea raportului de expertiză efectuat de expertul Faur C. Cristian, raportat la înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, din care rezultă că acesta nu deține calitatea de evaluator autorizat conform prevederilor OG nr. 24/2011.

Curtea reține că acest motiv de recurs este nefondat deoarece OG nr. 24/_ stabilește măsuri în domeniul evaluării bunurilor, dar în speță instanța a dispus efectuarea unei expertize judiciare pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință a unui bun (fila 660 verso, încheierea din data de_ ) și nu pentru evaluarea unui bun, pe de o parte.

Pe de altă parte, evaluarea unui bun în condițiile OG nr. 24/2011 este necesară în alte materii, cum ar fi restituirea proprietăților în condițiile legilor speciale de retrocedare, de exemplu Legea nr. 10/2001 și nr. 247/2005, ceea ce nu este cazul în speță.

În materia expertizelor judiciare norma generală este OG nr. 2/2000, iar OG nr. 24/2011 reglementează domeniul evaluării bunurilor, astfel că acestea sunt domenii diferite, și nu se poate susține că OG nr. 24/2011 este norma specială în raport de OG nr. 2/2000, în condițiile în care în cauză s-a efectuat o expertiză judiciară, nefiind incidentă vreo normă din materia evaluării bunurilor, prin urmare nu a fost încălcat art. 15 din Legea nr. 24/2000.

Faptul că expertul are specializarea ca expert judiciar și în evaluarea proprietății relevă doar faptul că are această specializare în calitate de expert judiciar, iar nu în calitate de evaluator, specializare pe care o avea și anterior, cel puțin din anul 2000, data apariției OG nr. 2/2000. A. riția în anul 2011 a OG nr. 24/2011 nu înseamnă că s-ar schimba ceva în materia expertizelor judiciare în materia evaluării imobiliare în general, cât timp acest act, OG nr. 24/2011, nu face nici o referire la și nici nu modifică OG nr. 2/2000.

Mai trebuie remarcat că expertul a fost numit în cauză de către instanță la data de_ iar OG nr. 24/2011 a intrat în vigoare abia ulterior, în anul 2011.

Față de aceasta numirea din anul 2009 rămâne valabilă, ca și expertiza efectuată în baza acestei numiri, iar pe de altă parte, așa cum am arătat, noul act normativ, OG nr. 24/2011, nu interferează cu activitatea de expertiză judiciară, ci are ca efect doar organizarea profesională a evaluatorilor.

Un expert judiciar care are specialitatea evaluări imobiliare poate să aibă sau nu și calitatea de evaluator în condițiile OG nr. 24/2011, dar aceasta nu înseamnă că nu va putea efectua expertize judiciare, indiferent de dobândirea calității de evaluator, atâta timp cât are calitatea de expert judiciar în

specialitatea evaluări imobiliare, care se dobândește exclusiv în condițiile OG nr. 2/2000.

Calitatea de evaluator poate fi cerută în anumite cazuri concrete, cum ar fi ipoteza art. 3 alin. 1 lit. d din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care prevede expres condiția ca evaluarea să fie făcută de un evaluator care să fie membru al unei asociații naționale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publică având calitatea de evaluator independent.

Cum însă excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare rămâne ca doar

în cazurile anume prevăzute să devină incidente dispozițiile OG nr. 24/2011, care reglementează doar un anume aspect al activității de evaluare, în restul cazurilor și pentru întreaga activitate de expertiză judiciară, deci și pentru tot ceea ce ține de evaluarea, se vor aplica exclusiv dispozițiile OG nr. 2/2000.

Dovada calității de expert se face în condițiile OG nr. 2/2000, anume art. 1 care prevede că "Activitatea de expertiza tehnica judiciară și extrajudiciară, precum și modul de dobândire a calității de expert tehnic se organizează și se desfășoară în condițiile prevăzute în prezenta ordonanța. Este expert tehnic judiciar orice persoană fizică ce dobândește această calitate în condițiile prezentei ordonanțe și este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit, pe specialități și pe județe, respectiv pe municipiul București."

Trebuie constatat că în prezenta cauză s-a dispus doar o expertiză în condițiile acestui act normativ, OG nr. 2/2000, iar expertul este înscris în tabelul nominal indicat în art. 1 arătat în aliniatul precedent, în specialitatea construcții civile și evaluarea proprietății imobiliare, după cum rezultă din adresa Biroului local de expertize (fila 1104 dosar fond).

În condițiile în care expertiza efectuată de către expertul Faur - C. Cristian nu este lovită de nulitate absolută, nu se poate afirma că cererea de chemare în judecată trebuia respinsă ca nedovedită.

Nu se poate susține că instanța de apel nu a ținut seama de prevederile art.

6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului în ce privește examinarea criticilor și apărărilor formulate de recurente în apel, deoarece criticile și apărările recurentei au fost analizate de instanța de apel.

Apoi, statele pot să reglementeze, în anumite limite, cum doresc modul în care decurge un proces și accesul efectiv la o instanță, chiar dacă impune condiții restrictive, cum ar fi în dreptul nostru inadmisibilitatea motivelor de recurs prin care se critică starea de fapt și temeinicia deciziei atacate, privitor la expertiză și valoarea stabilită prin ea, de exemplu.

Invocarea alăturat a art. 6 CEDO și unor critici privind starea de fapt și temeinicia deciziei atacate nu fac ca acestea din urmă să devină din inadmisibile admisibile doar prin analiza lor prin prisma acestui text convențional.

Curtea mai reține că în prezenta cauză nu expertul trebuie să arate perioada pentru care a fost calculată chiria aferentă imobilelor și la care dintre precizările de acțiune depuse de reclamanți se referă, ci instanța trebuie să facă această apreciere, raportat la valorile indicate de expert. Și cu privire la acest considerent nu se poate aprecia incidența art. 6 CEDO din același motiv ca cel arătat mai sus.

În ce privește recursul pârâtului M. D.

, pe lângă motivele inadmisibile arătate mai sus, o parte a criticilor sunt comune cu cele arătate în recursul SC A. SA, prin urmare au primit dezlegare acolo unde au fost analizate respectivele motive. Sunt astfel de motive cele privind soluționarea fondului, analiza criticilor din apel, efectuarea unei noi expertize, nulitatea expertizei, valoarea reală a lipsei de folosință, dovada și data de la care reclamanții au calitatea de proprietar, perioadele și datele menționate în cererea de chemare în judecată, cu precizările ulterioare, referirea la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

greșită aplicare a prevederilor art. 15 din Legea nr. 24/2000, a OG nr. 24/2011, obiectul cererii, dovedirea acestuia

Relativ la celelalte motive, Curtea reține că instanțele de fond și de apel au apreciat corect faptul că M. D. a dobândit calitatea procesuală pasivă în locul SC AQUASOM SA, societatea radiată în cursul litigiului (fila 858 dosar fond), potrivit încheierii din data de_ (fila 823 dosar fond).

SC AQUASOM SA a fost înființată de C. local D. prin hotărâre a acestui organ deliberativ al M. ui D. (fila 874 dosar fond) prin reorganizare a regiei autonome locale. Cel care a înființat o entitate este firesc să fie continuatorul acesteia pentru efectele actelor juridice care se produc după încetarea ființei acelei entități.

Mai trebuie arătat că prin protocol de predare-primire C. local al M. ui D. a preluat în numele M. ui D. bunurile deținute de SC AQUASOM SA, în urma încetării activității acesteia (fila 966 și urm. dosar fond).

Relativ la recursul pârâtei S.C. C. S.R.L.,

pe lângă motivele inadmisibile arătate mai sus, o parte a criticilor sunt comune cu cele arătate în recursul SC A. SA, prin urmare au primit dezlegare acolo unde au fost analizate respectivele motive. Sunt astfel de motive cele privind expertiza, stabilirea valorii reale a fructelor, diferența de valoare dintre starea actuală a imobilului și starea acestui imobil la momentul pierderii dreptului de proprietate al antecesorului reclamanților, stabilirea perioadei în care societatea recurentă a folosit acest spațiu, perioada pentru care a fost calculată chiria aferentă imobilelor, modul în care se evaluează lipsa folosinței, dovada acțiunii, respectiv a fructelor civile culese de recurentă, despăgubirile aferente sporului de valoare adus acestor spații comerciale, prin lucrările de investiții: modernizare și reamenajare, efectuate de recurentă.

Relativ la celelalte motive, Curtea reține că în cauză nu se impune efectuarea unei noi expertize, dat fiind că nu se indică un motiv de nelegalitate privind neefectuarea acesteia, ci doar motive de apreciere, inadmisibile.

Motivul de recurs ce privește modul în care instanța de fond a făcut referire la dispozițiile din Noul Cod Civil, sunt nefondate deoarece această mențiune nu produce întradevăr niciun efect juridic, ci relevă doar faptul că instanța a arătat în mod explicit că temeiurile juridice reținute sunt dispozițiile art. 480, 481, 482, 485, 486 și art. 523 din Vechiul Cod Civil și a indicat pentru o analiză exhaustivă și comparativă a instituțiilor juridice și normele echivalente din Noul Cod civil (de exemplu pagina 8 aliniat penultim din sentință).

Instanța de apel nu a schimbat temeiurile juridice ale acțiunii introductive de instanță, și nici ale instanței de fond ci doar a oferit o justificare întemeiată a modului în care instanța de fond a evocat și dispozițiile Noului Cod civil.

Față de faptul că reclamanții au fost repuși în situația anterioară și li se cuvin despăgubiri pentru lipsa de folosință nu se mai impune analiza practicii judiciare în materia coproprietății, pentru că se poate formula o acțiune în pretenții având ca obiect lipsa folosinței bunului comun, pentru trecut, cât timp se dispune restabilirea situației anterioare. Nu se poate impune un partaj la momentul redobândirii proprietății pentru rezolvarea situației lipsirii de proprietate și de folosință.

Situația anterioară implică ipoteza în care reclamanții ar fi fost proprietari și ar fi avut folosința iar pentru lipsa acesteia, indiferent că este proprietate simplă sau în indiviziune, se cuvine plata echivalentului ei. Nu se pune problema partajului și nici posibilitatea invocării acestei ipoteze cât timp recurenta s-a dovedit că folosea fără titlu imobilul, în ce privește proprietatea reclamanților, astfel că nu erau coproprietari.

În ce privește recursul pârâtei SC M. SA

, Curtea constată că motivele ce privesc distincția între starea de indiviziune și starea de coproprietate sunt fără relevanță cât timp s-a dovedit că recurenta folosea fără titlu porțiunea din imobilul reclamanților.

Antecesorii intimaților au avut proprietatea spațiului deținut de recurentă, drept pentru care în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 1294/2004 a Judecătoriei D. s-a constatat preluarea abuzivă, nulitatea absolută a actelor de înstrăinare și a încheierilor de intabulare și s-a dispus restabilirea situației anterioare, iar în temeiul acesteia reclamanții s-au intabulat în cartea funciară.

Față de cele statuate irevocabil prin această hotărâre judecătorească sunt fără finalitatea susținerile contrarii privind așa-zisa retrocedarea ilegală a unui imobil aparținând unei societăți privatizate, anularea actelor de privatizare, a contractului de societate, a actelor cu privire la fondul de comerț, - susțineri care puteau fi analizate în cadrul acelui proces, cât timp cele dispuse prin acea sentință s-au și executat prin repunerea în situația anterioară și intabularea reclamanților, ambele dispuse prin respectiva sentință. Actele de proprietate ale recurentei nu mai produc efecte, din moment ce s-a constatat că sunt nule iar reclamanții sunt intabulați.

Relativ la recursul pârâtei SC M. SA, o parte a criticilor sunt comune cu cele arătate în recursul SC A. SA și S.C. C. S.R.L., prin urmare au primit dezlegare acolo unde au fost analizate respectivele motive. Sunt astfel de motive cele privind lucrările de investiții la acest imobil prin care s-a adus un plus de valoare la nivelul chiriei, perioada de timp pentru care s-a făcut calculul chiriei, data dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți, valoarea chiriei stabilită de expert în raportul de expertiză care ar fi excesiv de mare, indiviziune și starea de coproprietate și partajul.

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții

S.C. A. S.A., M. D., reprezentat prin P., S.C. C. S.R.L, S.C. M. Com S.A., nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurenții S.C. A. S.A., M. D., reprezentat prin P., S.C. C. S.R.L, S.C. M. Com S.A. și

S.C. O. B. S.R.L., aflați în culpă procesuală față de respingerea respectiv anularea recursurilor, să plătească intimaților SS L. și P. D. M. suma de 4.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocat, potrivit chitanței de la fila 113.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții S.C. A. S.A., M.

D., reprezentat prin P., S.C. C. S.R.L, S.C. M. COM S.A. și anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta S.C. O. B. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 286/A din 4 iunie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr. _

, pe care o menține.

Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților SS L. și P. D.

M. suma de 4.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 06 decembrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

-M. CONȚ I. -D. C. A. -A. P.
GREFIER
1. A. M.

Red. I.D.C./Dact. V.R.

2 ex./_

Jud. fond: Cătinean C. L. - Judecătoria Dej

Jud. apel: C. -A. Cimbrudean/D. Tatu - Tribunalul Cluj

← Decizia civilă nr. 880/2013. Pretenții		Decizia civilă nr. 843/2013. Pretenții →

Decizia civilă nr. 4611/2013. Pretenții

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4611/2013. Pretenții