Decizia civilă nr. 208/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR.19._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.208/A/2013
Ședința publică din 23 Aprilie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: A. -F. D. JUDECĂTOR: O. -C. T. GREFIER: A. -P. B.
S-au luat spre examinare apelul promovat de către apelantul reclamant L.
A. G.
în contra Sentinței civile nr.17.410/14 Iunie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.19._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații pârâți S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, A. N. pentru restituirea
P.,
având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că la data de 22 Aprilie 2013 s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea apelantului reclamant, atașate la filele 31-34 dosar.
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 Aprilie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.17.410/14 Iunie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.19._ al Judecătoriei C. -N.,
a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. N., ca neîntemeiată.
Totodată, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a M. ui
F. P. pentru S. Român, ca neîntemeiată și respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
De asemenea, a fost respinsă acțiunea civilă formulata de reclamantul L.
A. G., în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A.
N. Pentru R. P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -
N., invocata de ambele pârâte, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că procedura prevăzuta de Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005 privind emiterea titlului de conversie a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr. 2714/_, decizie ce a fost executată, iar reclamantul a înțeles să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art.480 cod civil si art.1 Protocolul 1 din Convenția Europeana a drepturilor omului privind repararea integrală a dreptul de proprietate, acțiunea acestuia fiind o veritabila acțiune civila în pretenții, supusă normelor de competență prevăzute de art.1 și 2 Cod procedură civilă.
Norma de competență prevăzuta de art.19 din Titlul VII al Legea nr.247/2005 - invocata de pârâți - fiind una de excepție, de strictă interpretare, natura de contencios administrativ privind doar acele litigii care au ca obiect
contestarea în justiție a deciziilor Comisiei Centrale în ceea ce privește refuzul emiterii deciziei, persoana îndreptățită și cuantumul despăgubirii, neputând fi extinsă asupra unor litigii care privesc nu decizia în sine, ci obligații ulterioare emiterii si executării deciziei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a M. ui F.
P., pentru S. Român, instanța a apreciat că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, raportat la dispozițiile art.25 din Decretul nr.31/1954 și calificarea acțiunii ca fiind o acțiune civila în pretenții.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, justificata de pârât prin argumentul incidenței, în speță, a dispozițiilor Deciziei RIL nr. 27/2011, instanța a constatat că situația de fapt invocată de reclamant nu corespunde situației de fapt pentru a cărei lămurire s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 27/_ .
Astfel, prin decizia menționata s-a lămurit problema acțiunilor în despăgubiri formulate de foștii proprietari în cadrul Legea nr.10/2001 ca alternativa a acțiunilor privind restituirea in natura a bunului, cereri care au fost apreciate ca inadmisibile, părțile fiind obligate să urmeze procedura prevăzuta de Legea nr.247/2005.
Ori, acțiunea reclamantului fiind o acțiune în pretenții justificată pe principiul reparației integrale a dreptului de proprietate, de care este răspunzător S.
, ca si singur răspunzător de evicțiunea dreptului de proprietate al fostului proprietar.
Față de obiectul cererii, astfel cum a fost conturat de către reclamant, calitatea procesuală pasiva a S. ui Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice este justificata, excepția a fost respinsa ca neîntemeiată.
Pe fondul cererii, instanța a reținut că reclamantului, în temeiul Titlului VII din Legea nr.247/2005 i s-a eliberat Titlul de despăgubire pentru 613.566, 23 lei, de către Comisia Centrala de Stabilire a Despăgubirilor prin Decizia nr.8407/_
.
Reclamantul a optat pentru valorificarea titlului de despăgubire și i s-a emis Titlul de Conversie nr.2814/_ în cuantum de 613.566,23 lei, reprezentând un număr total de 613.566 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pe fiecare acțiune, aceste acțiuni fiind supuse operațiunilor de bursa, în condițiile art.12 alin.3 din Legea nr. 247/2005, în urma listării la bursa, reclamantul obținând suma de 3. lei, corespunzătoare unei valori de 0,16 lei pe acțiune, deși Decizia nr. 8407/_ i-a garantat valoarea de 1 leu/acțiune.
Reclamantul a invocat principiul reparării integrale a dreptului de proprietate garantat constituțional și prin dispozițiile art.1 Protocolul 1 din CEDO, în general, și în particular, prin dispozițiile Legii nr.247/2005, al cărui garant este S. R., însă - astfel cum a susținut și pârâtul ANRP - optând pentru conversia despăgubirilor în acțiuni si pentru listarea acestora la bursă, reclamantul a acceptat caracterul speculativ al operațiunilor la bursa, în care valoare acțiunilor se poate modifica, fie în sens pozitiv, fie în sens negativ.
Imputarea pierderilor suferite de către reclamant S. ui R. contravine caracterului speculativ, aleatoriu, care este de esența operațiunilor la bursa.
Dispozițiile art.18 din Cap. V1din Legea nr.247/2005 au prevăzut modalități alternative de valorificare a titlurilor de despăgubire, fie prin conversia acestora în acțiuni, fie prin acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte numerar, fiind opțiunea titularului titlului de a opta pentru una sau alta.
Reclamantul a reclamat faptul că S. i-a asigurat valoarea minima de 613.566,23 lei ca echivalent al dreptului său de proprietate, însă acesta argument contravine tocmai mecanismului specific al operațiunilor bursiere.
R. are obligația de a garanta creșterea acestei sume prin operațiuni bursiere favorabile reclamantului, obligația acestuia fiind una de diligența si nu de rezultat.
Mai mult, reclamantul este cel care ales momentul valorificării acțiunilor la bursa, deși acesta putea să le valorifice în termenul prevăzute de art. 184.
Față de dispozițiile art.18 din Cap. V1din Legea nr.247/2005 reclamantul își putea asigura recuperarea parțială a sumei prin plata în numerar și diferența de peste 500.000 de lei acțiuni.
le-au primit în funcție de media lor de tranzacționare și nu | ||
la valoarea nominală standard | de 1 leu, astfel că după data de_ foștii | |
proprietari au primit un număr mai mare de acțiuni |
Astfel, nu se poate vorbi de o discriminare - interzisa de art. 14 din CEDO - în raport de foștii proprietari ce au primit acțiuni la Fondul Proprietatea după listarea Fondului, care
despăgubirilor, întrucât situațiile nu sunt identice.
pentru aceleași valori ale
Prin urmare, reclamantul a primit un titlu de despăgubire pentru 613.566,23 lei, convertit într-un număr total de 613.566 acțiuni, la valoarea 1 leu pe acțiune.
Se putea vorbi de discriminare între persoanele - precum reclamantul - care au primit pentru titlul de despăgubiri acțiuni la valoare de 1 leu si între cei care au primit pentru titlul de despăgubiri, acțiuni la o alta valoare de tranzacționare, precum cea de după listarea la bursa a Fondului după data de_ .
În acest sens s-ar putea înțelege discriminarea statuată de Curtea de la Strasbourg în Cauza Buchen și alții vs. Cehia, unde s-a arătat că "stabilirea unui alt regim juridic pentru persoane aflate în aceeași situație, dar ale căror proceduri administrative sunt întârziate contravine principiului interdicției discriminării, stabilit în articolul 1 din Protocolul 12 la Convenție".
Ori, situația reclamantului fiind total diferita, întrucât privește procedura ulterioara conversiei Titlului de despăgubiri în acțiuni, respectiv aceea de valorificare efectiva a acțiunilor prin operațiuni bursiere în urma cărora valoarea lor tranzacționarea a fost mai mica decât valoarea lor de conversie.
Problema în cauza de față este aceea a valorificării despăgubirii deja obținute la un nivel inferior decat cel nominal - și care, după cum s-a arătat, nu este imputabila ca și pierdere S. ui R. - și nu stabilirea unor modalități diferite de acordare a despăgubirilor titularilor dreptului la despăgubire, situație în care s-ar pune problema încălcării principiului reparației integrale a dreptului de proprietate consacrat de jurisprudența CEDO și a principiului nediscriminării, însa pe calea altui demers decât cel de față
Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată, raportat la motivele de fapt si de drept invocate, motiv pentru care a fost respinsă ca atare.
Împotriva Sentinței civile nr.17.410/14 Septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca,
a declarat apel în termen legal, reclamantul L. A.
G. (f.3, f.9-13), prin care a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 239.331,61 lei, reprezentând diferența dintre suma de 613.566,23 lei, acordată prin Titlul de despăgubire - Decizia nr.8407/2010 și suma de 374.234,62 lei realizată prin valorificarea a 613.566 acțiuni pentru care s-a emis Titlul de conversie - Decizia nr.2814/2010; obligarea S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice și la plata dobânzii legale asupra sumei de 239.331,61 lei, calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului; obligarea S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i predea apelantului în numerar, integral, suma solicitată în cuantum de 239.331,61 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare
a arătat că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, având în vedere următoarele considerente: pierderea de valoare a acțiunilor ce i-au fost atribuite în baza titlurilor de conversie, nefiind imputabilă S. ui Român iar, pe de altă parte, neputându-se vorbi de discriminare între situația sa și cea a persoanelor ce au primit titlul de despăgubiri după listarea la bursă a Fondului.
Învederează apelantul că dreptul de proprietate este un drept care beneficiază de protecție și este garantat atât prin prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și prin legislația internă iar prin prisma acestei garanții, expres asumată de stat, trebuie constatat faptul că pierderea de valoare pe care a
suferit-o, reprezintă o încălcare a dreptului său de proprietate, ce trebuie imputată
S. ui Român.
Ceea ce a criticat cu privire la conduita S. ui Român este faptul că a stabilit pentru acțiunile listate la Fondul "Proprietatea"; o valoare artificială de 1 leu pentru o acțiune, iar această valoare nu are și nici nu a avut vreodată un suport real, fiind vădit faptul că pentru a stabili valoarea de 1 leu/acțiune, S. Român a acționat în această manieră ca și un profesionist, având la îndemână toate datele de piață și o posibilitate de apreciere a tranzacțiilor bursiere ce depășesc cu mult orice posibilități similare ale sale.
În aceste condiții, există culpa S. ui Român, care prin organele sale subordonate putea și trebuia să aprecieze în mod corect viabilitatea Fondului
"Proprietatea"; la data listării sale la bursă.
În schimb, S. a stabilit în mod artificial o valoare a acțiunilor, lăsând a se înțelege pentru persoanele despăgubite că Fondul "proprietatea"; are toate șansele de a funcționa în mod corespunzător și să mențină în piața liberă o valoare a acțiunilor cel puțin egală cu 1 leu/acțiune, valoare cu care le-a fost convertită și garantată fiecare acțiune.
De asemenea, instanța de fond a omis să observe împrejurarea că prin validarea acestei conduite a S. ui Român se aduce atingere, din nou, dreptului său de proprietate.
Prin acordarea acțiunilor, S. trebuia să le ofere echivalentul dreptului lor de proprietate asupra imobilului ce nu le-a fost restituit în natură.
În acest sens, este nelegală hotărârea instanței de fond ce validează practic conduita unui debitor de a interveni asupra cuantumului creanței pe care o datorează prin introducerea unui factor pur arbitrar de care avea pe deplin cunoștință nu doar asupra existenței sale dar și asupra efectelor pe care le determină.
Valorificarea acțiunilor prin intermediul Fondului "Proprietatea"; la valoarea de 0,61 lei, sub cea pe care statul i-a garantat-o, constituie prin prisma dreptului de creanță, doar o plată parțială, contrară dispozițiilor art.1100 și art.1101 Cod civil, iar în raport de dreptul de proprietate a cărui restabilire trebuia să-i fie asigurată pe deplin, o nouă încălcare a acestuia și, prin urmare, solicită plata despăgubirii ce i se cuvine pentru realizarea integrală a valorii de 613.566,23 lei, așa cum s-a stabilit prin Titlul de despăgubire - Decizia nr.8407/2010, în condițiile în care dreptul său de proprietate este grav afectat de caracterul speculativ pe care statul l-a imprimat procedurii de valorificare a titlurilor de conversie transformate în acțiuni valorificabile prin bursă.
Instanța de fond putea și trebuia să observe faptul că se regăsește într-o situație de vădită discriminare.
Problema discriminării constă și în aceea că s-au stabilit modalități diferite de acordare a despăgubirilor, pe de o parte, aceea că despăgubirile cuvenite trebuie să acopere contravaloarea dreptului de proprietate, așa cum acest drept de proprietate a fost restabilit celor care și-au primit bunurile în natură iar, apoi se impunea a se analiza discriminarea și față de persoanele care au primit acțiuni la Fondul Proprietatea după data de 02 Mai 2011, aceștia primind un număr mai mare de acțiuni pentru aceleași valori ale despăgubirilor, iar această discriminare între cele două categorii de foștii proprietari naționalizați ori urmașii acestora, fiind interzisă atât de legislația internă, cât și de legislația comunitară.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea formulată,
intimatul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice (f.20) a solicitat respingerea apelului ca nefondat .
În motivare
a arătat că așa cum corect a statuat instanța de fond, în speță nu se poate vorbi despre o discriminare prevăzută de art.14 din CEDO în raport de foștii proprietari ce au primit acțiuni la Fondul Proprietatea după listarea Fondului, care le-au primit în funcție de media lor de tranzacționare și nu la valoarea standard de 1 leu, astfel că după data de 02 Mai 2011, foștii proprietari au primit
un număr mai mare de acțiuni pentru aceleași valori ale despăgubirilor, întrucât situațiile nu sunt identice.
Astfel, reclamantul optând pentru conversia despăgubirilor în acțiuni și pentru listarea acestora la bursă, a acceptat caracterul speculativ al operațiunilor la bursă, în care valoarea acțiunilor se poate modifica, fie în sens pozitiv, fie în sens negativ.
Imputarea pierderilor suferite de reclamant S. ui Român, contravine caracterului speculativ aleatoriu, care este de esența operațiunilor la bursă.
Mai mult, în speță, reclamantul este cel care a ales momentul valorificării acțiunilor la bursă, deși acesta putea să le valorifice în termenul prevăzut de art.184, iar față de dispozițiile art.18 din Cap. V1din Legea nr.247/2005, reclamantul își putea asigura recuperarea parțială a sumei prin plata în numerar și diferența de peste 500.000 de lei în acțiuni.
Mai învederează intimatul că situația reclamantului este total diferită, întrucât privește procedura ulterioară conversiei Titlului de despăgubiri în acțiuni, respectiv acea de valorificare efectivă a acțiunilor prin operațiuni bursiere în urma cărora valoarea lor de tranzacționare a fost mai mică decât valoarea lor de conversie.
Cu referire la nerecuperarea integrală a prejudiciului, CEDO a statuat prin Hotărârea din 12 Mai 2009 în cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 02 Februarie 2010 în cauza Klaus și louri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea apelului.
Prin întâmpinarea formulată,
intimata A. N. pentru R. P.
- Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar (f.21-27), a solicitat respingerea apelului.
În motivare
a învederat faptul că în cuprinsul Cap. V, Titlul VII din Legea nr.247/2005 este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001.
În temeiul deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, A.
N. pentru R. P. va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, potrivit dispozițiilor prevăzute în O.U.G. nr.81/2007.
Legiuitorul a lăsat la aprecierea persoanei titulare a titlului de despăgubire momentul în care acesta dorește să îl valorifice, lăsând în concret un termen de 12 luni în cadrul căruia acestea să poată opta pentru conversia în acțiuni la Fondul Proprietatea, calculate la prețul bursei.
Intimata subliniază faptul că procedura de emitere a titlurilor de conversie a fost suspendată în perioada 11 Ianuarie 2011 - 01 Mai 2011.
Totodată, în art.3 alin.3 al Actului constitutiv al S.C. Fondul Proprietatea
S.A. - H.G. nr.1481/2005, este stabilită valoarea nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune.
Mai mult, reclamantul a ales momentul la care să își valorifice titlul de despăgubire primit, având posibilitatea de a-l valorifica în conformitate cu prevederile art.181alin.4, Cap. V1din Titlul VII al Legii nr.247/2005, respectiv în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea";.
Prin emiterea Titlurilor de conversie nr.2814/23 Decembrie 2010, la solicitarea expresă a reclamantului (la momentul la care acesta și-a manifestat voința expresă cu privire la modul de valorificare a titlului de despăgubire) s-a stins creanța constatată prin Decizia nr.8407/26 August 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, solicitarea reclamantului cu privire la obligarea Autorității Naționale pentru restituirea P. la acordarea diferenței de valoare a acțiunilor dintre momentul emiterii titlurilor de conversie și momentul valorificării acțiunilor pentru
tranzacționarea acestora la Bursa de Valori B., o consideră intimata inadmisibilă și neîntemeiată.
Mai mult, precizează intimata că nu poate fi imputată S. ui Român, pierderea suferită de persoanele îndreptățite ca urmare a fluctuațiilor bursei, cu ocazia tranzacționării acțiunilor deținute la Fondul Proprietatea, mecanismul bursei fiind unul speculativ, în care evoluțiile valorilor titlurilor de conversie se pot modifica, fie în sensul creșterii, fie în cel al reducerii acestora.
"Acceptând"; această formă de despăgubire, reclamantul a prevăzut a prevăzut sau putea în mod rezonabil să prevadă toate aceste neajunsuri.
Așa cum în mod corectă a reținut prima instanță, statul nu poate fi obligat la plata diferenței dintre valoarea nominală și valoarea la care acțiunile au fost valorificate, după cum nici în cazul depășirii valorii nominale, petenții nu puteau fi obligați la restituire, în acest sens pronunțându-se și instanțele de judecată - Sentința nr.387/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba în dosar nr._ .
În ceea ce privește invocarea de către reclamant a dispozițiilor art.14 din CEDO, coroborat cu art.1 din Protocolul adițional la CEDO, aceasta este în mod necesar și imperios neîntemeiată, dat fiind faptul că reclamantul prin emiterea titlului de conversie pentru întreaga sumă din titlul de despăgubire nu i-a fost încălcat nici un drept, drepturile sale fiind acordate în mod integral, iar acordarea unui titlu de plată suplimentar, ar ieși de sub incidența legală și i-ar plasa în afara legii.
Cu privire la capătul de cerere referitor la actualizarea cu indicele de inflație a diferenței de valoare solicitată, intimata învederează faptul că având în vedere faptul că valoarea despăgubirilor acordate reclamantului a fost stabilită în mod definitiv prin titlul de despăgubire, precum și faptul că între acest titlu și cel de plată sau de conversie nu pot exista neconcordanțe, A. N. pentru R.
nu are ca atribuție legală actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În concluzie, nu are temei legal pentru actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile de despăgubire emise de Comisia Centrală, în raport de indicele de inflație sau în raport de cursul Euro.
Față de toate aceste considerente, intimata a solicitat respingerea apelului, precum și a solicitării de plată a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă, art.158 Cod procedură civilă, Legea nr.247/2005 - Titlul VII, H.G. nr.361/2005 actualizată, O.U.G. nr.81/2007, O.G. nr.13/2011, O.U.G. nr.62/2010, H.G. nr.2008.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere că dreptul de dreptul de proprietate este un drept care beneficiază de protecție și este garantat atât prin prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și prin legislația internă iar prin prisma acestei garanții, expres asumată de stat, trebuie constatat faptul că pierderea de valoare pe care a suferit-o reclamantul, reprezintă o încălcare a dreptului său de proprietate, ce trebuie imputată S. ui Român, nu poate fi primită ca fiind fondată având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel potrivit art.18¹ alin 4 din cap. V¹ din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea".
În conformitate cu art.12 alin 3 din capitolul II din Titlul VII al Legii nr.247/2005 capitalul social inițial al Fondului «Proprietatea» este împărțit în acțiuni deținute de Ministerul Finanțelor Publice. O parte dintre acestea pot fi vândute de către Ministerul Finanțelor Publice prin operațiuni bursiere autorizate de reglementările operatorului de piață sau legislația aplicabilă, iar cealaltă parte va fi distribuită titularilor titlurilor de despăgubire sau ai titlurilor de conversie, după
caz, în condițiile legii. Acțiunile vor fi distribuite persoanelor menționate în acest articol prin transformarea titlurilor de despăgubire sau a titlurilor de conversie, după caz, în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea», conform mecanismului prevăzut la cap. V^1. Realizarea conversiei acestor titluri în acțiuni emise de Fondul
«Proprietatea» determină stingerea creanțelor constatate prin aceste titluri.
În speța de față, în care, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, reclamantul a optat pentru conversia despăgubirilor în acțiuni și pentru listarea acestora la bursă, acesta asumându-și în mod neechivoc caracterul speculativ al operațiunilor la bursă, în care valoarea acțiunilor tranzacționate poate fi fluctuantă..
În aceste condiții, contrar aspectelor susținute de către apelant, S. ui nu i se poate imputa o culpă în diminuarea valorii acțiunilor stabilite prin Titlul de Conversie nr.2814/_, întrucât acest aspect al contraveni caracterului speculativ, pur aleatoriu al operațiunilor bursiere.
T. ul conchide că S. ui nu i se poate reține obligația de a garanta suma stabilită prin titlul de conversie sau creșterea acestei sume ca urmare a operațiunilor bursiere, întrucât această obligație este una de diligență și nu de rezultat, așa cum în mod pertinent a remarcat și prima instanță.
De asemenea nu poate fi primită ca fiind pertinentă susținerea apelantului potrivit căruia pentru acțiunile listate la Fondul "Proprietatea"; s-a stabilit o valoarea artificială de 1 leu pentru o acțiune, această valoare neavând nici un suport real, în condițiile în care potrivit art.9 alin 1 din Actul Constitutiv al Societății Comerciale "Fondul Proprietatea" - S.A., așa cum se desprinde din cuprinsul HOTĂRÂRII nr. 1.481 din 24 noiembrie 2005 privind înființarea Societății Comerciale "Fondul Proprietatea" - S.A, acțiunile Fondului Proprietatea sunt nominative, de valori egale, emise în formă dematerializată, evidențiate prin înscriere în cont, și acordă drepturi egale titularilor lor în condițiile prevăzute la art. 11 iar în alin 2 se statuează explicit că valoarea nominală a unei acțiuni este de 1 leu.
În același timp nu poate fi reținută ca fiind fondată critica circumscrisă punctului 2 al memoriului de apel, în sensul existenței unei discriminări a apelantului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În speță nu se poate reține incidența discriminării prevăzute de art.14 din CEDO, între apelantul-reclamant și persoanele care au primit acțiuni la Fondul Proprietatea, după listarea la bursă a Fondului, întrucât nu este vorba de situații identice.
Astfel, așa cum în mod pertinent a reținut prima instanță, reclamantul a primit un titlu de despăgubire de 613566,23 lei, convertit într-un număr de 613566 acțiuni, la valoarea de 1 leu per acțiune, or, alta este situația persoanelor care au primit pentru titlu de despăgubiri, acțiuni la o altă valoare de tranzacționare, valoare rezultată după listarea la bursă a Fondului, respectiv după data de_ .
În mod corect prima instanță a remarcat că, în speță, în privința apelantului este incidentă situația valorificării despăgubirii deja obținute la un nivel inferior decât cel nominal, or, pentru a ne situa în ipoteza unei discriminări în înțelesul art.14 din CEDO, ar fi trebuit să existe modalități diferite de acordare a despăgubirilor titularilor dreptului la despăgubire, fiind singura ipoteză în care s- ar pune problema încălcării principiului reparației integrale a dreptului de proprietate și a principiului nediscriminării.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va respinge ca ca nefondat apelul declarat de reclamantul L. A. G. în contra Sentinței civile nr.17.410/14 Iunie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.19._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul L. A. G. în contra Sentinței civile nr.17.410/14 Iunie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.19._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 23 Aprilie 2013
Președinte,
-F. D.
Judecător,
O. -C. T.
Grefier,
A. -P. B.
Redactat A.P.B./23 Aprilie 2013/1435Red. A.F.D./5 exemplare/20 mai 2013
Judecător fond: A. Grigorie Ioniță - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1122/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1041/2013. Pretenții → |
|---|
