Decizia civilă nr. 880/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 880/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul compus din: Președinte A. -F. D.
Judecător O. R. G.
Judecător O. -C. T. Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent-pârât P. N. și pe intimat-reclamant C. D., împotriva sentinței civile nr. 10759/17 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul- reclamant, prezent personal și asistat de av. M. Stegăroiu, lipsă fiind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
T. ul constată că la data de 09 iulie 2013 s-a respins cererea de reexaminare a încheierii civile nr. 165/CC/R/2013, formulată de către petentul recurent P. N. .
Se constată că recurentul-pârât a fost citat pentru acest termen de judecată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în valoare de 1552,28 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, dispoziție față de care nu s-a conformat.
T. ul, în baza prevederilor art. 20 aliniat 3 din Legea 146/1997, invocă din oficiu excepția netimbrării.
Reprezentanta intimatului-reclamant arată că este de acord cu admiterea excepției netimbrării și solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare pe excepția netimbrării.
T. UL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 10759/_
pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. D., împotriva pârâtului P. N. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 17.900 Euro, reprezentând împrumut nerestituit.
Totodată, a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului dobânda legală aferentă debitului principal, începând de la data de_ și până la data plății debitului.
De asemenea, a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 3120 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru și suma de 3100 lei, reprezentând onorariul de avocat.
A fost respinsă cererea prin care pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_, între părți s-a încheiat un contract de împrumut prin care reclamantul a dat pârâtului cu titlu de împrumut fără dobândă, suma de 10.000 euro, iar pârâtul s-a obligat să restituie împrumutul până la data de_ sau cel mai târziu până la data de_ .
La data de_, între părți s-a încheiat un nou contract de împrumut prin care reclamantul a dat pârâtului cu titlu de împrumut, suma de 29.900 euro, iar pârâtul s-a obligat să restituie împrumutul până la data de_ cu posibilitatea de prelungire a datei restituirii. În subsolul actului, reclamantul a inserat ulterior o mențiune conform căreia, suma trecută de 29.900 euro este greșită, fiind în realitate 29.00 euro (douăzeci și nouă mii) și mențiunea conform căreia la data de_ a primit suma de
22.000 euro. Pe verso actului, pârâtul a inserat mențiunea conform căreia, părțile au convenit ca restituirea restului sumei să se prelungească până în data de_ .
Pârâtul nu a negat încheierea celor două contracte de împrumut și împrejurarea că el a fost cel care a redactat și a semnat ambele convenții, dar a contestat în cazul primului contract, remiterea efectivă a banilor de către reclamant pârâtului, iar în al doilea caz, întinderea sumei împrumutate în realitate.
Instanța nu a putut reține apărările pârâtului, întrucât, în cazul primului contract, pârâtul a recunoscut în cuprinsul întâmpinării că actul de împrumut a fost redactat și semnat de el însuși, iar pârâtul nu a dovedit o stare de fapt contrară celei pe care o reflectă acest contract nici sub aspectul remiterii efective a sumei împrumutate și nici sub aspectul
întinderii acesteia. În plus, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare de la fila 26-27, autentificat sub nr.1090/_ de BNPA Gorun H.T, etc., reclamantul a dobândit împreună cu alți doi vânzători, suma de
100.000 euro, iar valoarea lucrărilor de construcție pe care urma să le efectueze în baza autorizației de construire nr.84/_ era în sumă de doar 5300 lei. Prin urmare, susținerea pârâtului conform căreia reclamantul ar fi avut nevoie doar de un contract fictiv de împrumut pentru a-și convinge sora să îi acorde un împrumut pentru finalizarea lucrărilor la propria casă, a rămas nu doar nedovedită, nefiind nici veridică.
În cazul celui de-al doilea contract, pârâtul nu a negat faptul că l-a redactat el însuși și l-a semnat pentru suma de 29.900 euro și nici nu a dovedit o altă întindere a creanței decât cea consemnată de el însuși în cuprinsul contractului atât în cifre cât și în litere, astfel încât orice dubiu sub acest aspect este exclus. Pârâtul a încercat să profite de mențiunea inserată în subsolul înscrisului de către reclamant conform căreia, "suma trecută de 29.900 ar fi greșită, fiind în realitate 29.00 euro";, dar reclamantul a arătat în răspunsul său la întrebarea nr.1 din interogatoriul care i-a fost
luat că mențiunea anterior indicată a fost făcută cu ocazia restituirii de către fiul pârâtului a unei părți în sumă de 22.000 euro din totalul sumei împrumutate pârâtului și numai pentru că fiul pârâtului a condiționat restituirea parțială a împrumutului de inserarea acelei mențiuni. Pârâtul nu
a combătut această afirmație a reclamantului, deși una dintre întrebările din cuprinsul interogatoriului care i-a fost adresat, viza chiar acest element al stării de fapt. Oricum, poziția pârâtului cu privire la suma de bani împrumutată prin al doilea contract de împrumut este inconstantă și contradictorie în ansamblul probelor administrate, dovadă a nesincerității sale, întrucât deși în cuprinsul întâmpinării, acesta a susținut că suma luată cu titlu de împrumut de la reclamant a fost de doar 22.000 euro, diferența până la suma de 29.000 euro reprezentând dobânda, pârâtul nu a introdus în contractul de împrumut pe care el însuși l-a redactat, nici o referire la dobândă, iar după restituirea sumei de 22.000 euro, a semnat angajamentul restituirii diferenței până la data de_ . Așadar, pârâtul a recunoscut existența unei diferențe de restituit. Prin urmare, apărările pârâtului nu s-au dovedit întemeiate nici referitor la acest contract.
Pârâtul a mai invocat în apărare cu privire la contractele de împrumut din litigiu, nerespectarea condițiilor de formă impuse prin art.1179, alin.1 și 2 din Codul civil, dar instanța reține pe de o parte că aceste condiții vizează exclusiv contractele sinalagmatice, or contractul de împrumut este un contract unilateral, motiv pentru care nu este supus acestor condiții și pe de altă parte că și în ipoteza în care ar fi considerat un contract sinalagmatic, întrucât pârâtul a recunoscut că el însuși le-a redactat, nerespectarea condițiilor de formă i-ar fi imputabilă și invocarea acestui aspect ar echivala cu invocarea propriei culpe pentru a dobândi un avantaj, constând în exonerarea sa de răspunderea contractuală. Pentru aceste argumente, instanța a apreciat că și această apărare a pârâtului este neîntemeiată.
Dincolo de aceste considerente, instanța a reținut că deși a fost legal citat în vederea administrării probei cu interogatoriul, pârâtul a lipsit în mod nejustificat, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 38, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.225 din codul de procedură civilă și în ansamblul celorlalte probe administrate în cauză, instanța a conferit acestei atitudini procesuale valoarea unei mărturisiri depline a pârâtului sub aspectul pretențiilor reclamantului.
Potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul civil, în vigoare la data încheierii celor două contracte, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Conform art. 1576 raportat la art. 1584 din Codul civil, pârâtul este dator să restituie sumele împrumutate în aceeași cantitate la timpul stipulat.
Întrucât pârâtul nu a dovedit restituirea sumei de 10.000 euro, împrumutate de la reclamant prin primul contract și nici restituirea diferenței de 7.900 euro din totalul sumei de 29.900 euro, împrumutate de la reclamant prin al doilea contract, deși scadențele ambelor obligații de restituire s-au împlinit la data de_ și respectiv_, instanța a admis cererea formulată de reclamant și a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului suma de 17.900 Euro reprezentând împrumut nerestituit.
În ce privește pretențiile accesorii ale reclamantului privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța reține că potrivit art.1586 din Codul civil, dacă împrumutatul nu întoarce la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, trebuie să plătească și dobânzi de la ziua cererii prin judecată a împrumutului.
Întrucât pârâtul nu a restituit reclamantului sumele împrumutate la scadențele stipulate prin cele două contracte, în temeiul art.1586 din Codul civil, instanța a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului dobânda legală aferentă debitului principal, începând de la data de_ care este data formulării cererii de chemare în judecată și până la data plății debitului.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Având în vedere că în această cauză cererea de chemare în judecată a reclamantului a fost admisă, instanța a reținut culpa procesuală a pârâtului care a căzut în pretenții. Pentru că reclamantul a dovedit că a cheltuit cu ocazia prezentului proces suma de 3120 lei pentru plata taxelor de timbru și suma de 3100 lei pentru plata onorariului de avocat conform chitanței nr.530/_ emisă de SCA Stegăroiu și asociații și facturii aferente, instanța a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 3120 lei, reprezentând valoarea taxelor de timbru și suma de 3100 lei, reprezentând onorariul de avocat.
În același temei juridic, instanța a respins cererea prin care pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. N.,
solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivare, recurentul a arătat că prima instanță a soluționat cererea fără a intra în cercetarea fondului, întrucât nerespectarea formalității dublului exemplar și a mențiunii "bun și aprobat"; atrage nevalabilitatea înscrisului ca mijloc de provă, iar convenția de împrumut urmează a fi dovedită prin alte mijloace de probă care nu au fost administrate.
Totodată, recurentul a arătat că prima instanță, considerând în mod eronat contractul de împrumut unul unilateral, a considerat că nu sunt aplicabile în speță disp. art. 1179 C.civ., care prevăd faptul că actele sub semnătură privată sunt valabile numai dacă s-au făcut în atâtea exemplare originale câte sunt părți cu interes contrar, respectiv unul pentru împrumutat și unul pentru împrumutător.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu a observat disp. art. 1180 C.civ. care dispun obligativitatea ca un act sub semnătură privată de tipul celui încheiat de părți trebuie să fie scris, în întregul lui, de împrumutat sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului olograf cuvintele "bun și aprobat";, arătând totodată în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să semneze.
Formalitatea multiplului exemplar este cerută în cazul înscrisurilor sub semnătură privată care constau în convenții sinalagmatice, cum este și contractul de împrumut, unde o parte se obligă la a transmite proprietatea
unui bun fungibil, cu obligația împrumutatului de a restitui bunul la termen. Formalitatea multiplului exemplar presupune ca înscrisul să fie redactat în atâtea exemplare originale câte părți cu interese contrare sunt, iar pe fiecare exemplar să se facă mențiune de numărul originalelor întocmite. Nerespectarea formalității multiplului exemplar atrage nevalabilitatea înscrisului ca mijloc de probă cu acest titlu, fără însă a fi afectată valabilitatea convenției care va putea fi dovedită prin alte mijloace de probă.
Mențiunea "bun și aprobat"; este și aceasta cerută în cazul înscrisurilor sub semnătură privată care constată obligații unilaterale. Potrivit Codului Civil, actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare trebuie să fie scris în întregime de acela care l-a semnat, ori cel puțin acesta, înainte de a semna, să adauge la sfârșitul actului cuvintele "bun și aprobat";, arătând întotdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să semneze. În caz de nepotrivire între suma indicată în cuprinsul înscrisului și cea din formula "bun și aprobat";, debitorul se consideră obligat la suma cea mai mică, soluție valabilă și atunci când atât cuprinsul actului, cât și formula "bun și aprobat"; au fost scrise în întregime de mâna debitorului, însă este îngăduită și dovada contrară. Sancțiunea nerespectării mențiunii "bun și aprobat"; este aceeași ca și în cazul lipsei formalității multiplului exemplar, adică înscrisul respectiv nu este valabil ca înscris sub semnătură privată, fără însă a fi afectată valabilitatea obligației unilaterale, deci actul juridic va putea fi dovedit prin alte mijloace de probă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. D.
a invocat excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de fond și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea excepției necompetenței materiale intimatul a arătat că raportat la obiectul juridic dedus judecății, părțile împrocesuate și izvorul obligațiilor litigioase care au generat promovarea acțiunii introductive, competența aparține instanței de drept comun, respectiv Tribunalul Cluj -
Secția civilă, nefiind vorba de raporturi juridice născute între persoane juridice sau obligații izvorâte din contracte încheiate între comercianți, astfel încât să atragă o competență specială. Astfel, obiectul dosarului îl constituie o acțiune în pretenții vizând obligarea recurentului la restituirea sumei de 17.900 euro reprezentând valoarea împrumutului nerestituit în baza contractelor de împrumut încheiate cu intimatul la data de_ și_ și a dobânzii legale calculate de la data punerii în întârziere (_ ) și până la plata integrală a debitului, raporturi juridice izvorâte din raporturi încheiate între persoane fizice.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că motivele invocate de către recurent în cuprinsul recursului sunt vădit neîntemeiate, susținerile acestuia fiind contrazise de probatoriul administrat în cauză (proba cu înscrisuri, interogatoriul) și atent analizate de către instanța fondului, întrucât au constituit probleme puse în discuție prin întâmpinarea depusă la dosar cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, fiind practic reiterate in această nouă etapă procesuală a derulării litigiului.
Prin Decizia civilă nr. 542/R/_ pronunțată de T. ul Specializat C.,
a fost admisă excepția de necompetență materială a T. ului Specializat C. privind judecarea recursului, invocată de intimatul C.
D., dispunându-se declinarea competenței de judecare a recursului declarat de recurentul P. N., în contradictoriu cu intimatul C. D., împotriva Sentinței civile nr.10.759/17 Mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr.16._, în favoarea T. ului C. - Secția civilă.
După înregistrarea dosarului pe rolul T. ului C., recurentul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru recurs în sumă de 1.552,28 lei și 3 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat (f. 3 și f. 20)
Recurentul a formulat cerere de acordare a ajutorului public, cerere ce a fost respinsă, prin Încheierea civilă nr. 165/CC/R/_ .
Împotriva acestei încheieri, recurentul a formulat cerere de reexaminare. Și aceasta a fost respinsă, prin Încheierea civilă nr. 198/R/CC/_ .
Așadar, pentru termenul de judecată fixat în cauză la data de_, recurentul avea obligația de depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Întrucât recurentul nu și-a îndeplinit această obligație, în ședința publică din data de_, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării.
Analizând această excepție, tribunalul constată că este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (f. 3 și f. 20), recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în sumă de 1.552,28 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru menționate.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și, în consecință:
În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează să fie admisă excepția netimbrării și se va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâtul P. N. împotriva Sentinței civile nr. 10759/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurentul P. N., a cărui culpă procesuală este dovedită, urmează să fie obligat să plătească intimatului C. D. suma de 3.100 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar (f. 21).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția nelegalei timbrări.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul P. N. împotriva Sentinței civile nr. 10759 din 17 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatului C. D. suma de 3100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 18 septembrie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, D. I. D. |
Dact. D.D. 20 Septembrie 2013
Red. A.B.P./23 Septembrie 2013/6 p./1143 Red. O.R.G./2 exemplare/_
Judecător fond: Moț M. G. - Judecătoria Cluj-Napoca
Judecători T. ul Specializat C.: Voichița L. O., S. Ivănescu, C. G. n
| ← Decizia civilă nr. 1041/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 4611/2013. Pretenții → |
|---|
