Decizia civilă nr. 1128/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1128/R/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către recurenții C. LOCAL AL M. C. -N. PRIN P., M. C. -N. PRIN P.
împotriva sentinței civile nr. 11136 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimat H. M. -L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat și comunicat.
Se constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
T. ul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratura instanței din partea intimatei întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de către recurenți ca neîntemeiat.
T. ul, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11136 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -
N. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. -N., prin P. ul M. C.
-N., în contradictoriu cu pârâta H. M. -L., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Între reclamantul M. C. -N., în calitate de locator, și pârâta H.
M. -L., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 38/_ (f. 4-5). Obiectul contractului era constituit de închirierea către pârâtă a unui garaj pentru un termen de 5 ani, chiria fiind - conform fișei de calcul aflate la f. 8 - de 9,64 lei lunar.
Prin actul adițional nr. 2 la contractul de închiriere (f. 9), încheiat la data de_, contractul a fost modificat în sensul prelungirii duratei acestuia până la data de_, iar chiria a fost modificată, fiind stabilită la suma de 40,76 lei. În fișa de calcul a chiriei anexată actului adițional (f. 10) apare, printre altele, mențiunea "data chiriei:_ -_ ", fără ca din altă parte a actului adițional sau a fișei de calcul să reiasă că pârâta ar fi acceptat
să achite chiria majorată și pentru perioada anterioară momentului încheierii actului adițional.
Din situația debitului depusă de reclamant la dosar (f. 6-7) rezultă că pârâta a achitat în perioada august 2010 - decembrie 2012 suma totală de 1.818 lei, cu titlu de chirie.
În drept, în conformitate cu art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În speță
, instanța a reținut în primul rând că - datorită admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru orice sume datorate anterior datei de 14 februarie 2010 - urmează să fie supuse analizei doar sumele pe care reclamantul le solicită posterior acestei date.
Prima problemă care trebuie tranșată este aceea de a se ști ce sumă datora pârâta cu titlu de chirie lunară pentru perioada februarie 2010 - iunie 2010 (momentul încheierii actului adițional nr. 2). Cu alte cuvinte, trebuie stabilit dacă pentru această perioadă chiria a fost de 9,64 lei lunar - astfel cum se prevedea în contractul inițial - sau de 40,76 lei lunar - cum s-a prevăzut prin actul adițional nr. 2. Or, deși în virtutea principiului libertății contractuale nu se poate nega părților dreptul de a stabili prin convenție o majorare a chiriei cu caracter retroactiv, instanța reține că o asemenea clauză nu este întâlnită în mod obișnuit și, prin urmare, pentru a se stabili că aceasta a fost voința reală a părților este necesar ca aceasta să fie stipulată în mod expres și lipsit de echivoc. În speță, instanța reține că simpla mențiune din fișa de calcul a chiriei potrivit căreia chiria este datorată pentru perioada_ -_, fără ca în alte prevederi ale actului adițional să se refere la această împrejurare destul de inedită a majorării chiriei cu titlu retroactiv, nu este suficientă pentru a se putea concluziona că aceasta ar fi fost acceptată de către pârâtă în cunoștință de cauză și, prin urmare, se impune a se concluziona că majorarea retroactivă a chiriei nu este un element asupra căruia să fi existat acordul de voință al părților. Față de aceste împrejurări, instanța reține că chiria datorată de către pârâtă pentru perioada în discuție a fost cea stabilită prin contractul inițial, iar majorarea acesteia la suma de 40,76 lei lunar a avut loc doar începând cu luna iunie 2010.
A doua problemă care trebuie discutată este, în acest context, dacă suma achitată de către pârâtă este suficientă pentru a acoperi cuantumul chiriei începând cu luna februarie 2010 și până în luna decembrie 2012. Astfel, printru-un calcul simplu se poate stabili că pentru perioada februarie 2010 - mai 2010 inclusiv pârâta datora suma totală de 48,2 lei (5 luni x 9,64 lei/lună), iar pentru perioada iunie 2010 - decembrie 2012 aceasta datora suma totală de 1.345,08 lei (33 luni x 40,76 lei lunar), așadar o datorie totală de 1.393,28 lei. Având în vedere că aceasta a achitat în perioada analizată suma de 1.818 lei, este evident că prin aceasta a fost acoperită atât chiria datorată, cât și suma constând în actualizarea acesteia cu indicele de inflație, astfel încât aceasta nu are nicio datorie față de reclamantă. Împrejurarea că reclamanta a înțeles să impute sumele achitate asupra unui debit inexistent - și anume cel constând în diferența de chirie pentru perioada martie 2007 - iunie 2010 - este irelevantă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, instanța a reținut că pârâta nu a înregistrat nicio întârziere la plata sumelor datorate reclamantei, astfel încât nu datorează penalități.
Pentru aceste motive, instanța a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul C. Local al M. C. -N. prin P. și M.
C. -N.
(f. 3-4) solicitand admiterea recursului, iar in principal casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea sentintei recurate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum aceasta a fost formulata, precum si obligarea intimatei- parate la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului litigiu in recurs.
În motivarea recursului se critică legalitatea sentintei recurate prin prisma următoarelor argumente:
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind sumele datorate pentru perioada martie 2007- 14 februarie 2010 calculate in baza Contractului de inchiriere nr.38/_, modificat prin acte aditionale, instanta de judecata in mod gresit a admis aceasta exceptie si in consecinta a respins pretentiile solicitate de C. local si M. C. -N. .
Conform prevederilor art.16 din Decretul 167/1958 prescriptia se intrerupe: ,,prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia";.
Fata de aceste prevederi, recurenții apreciază că nu a intervenit prescriptia dreptului la actiune, deoarece termenul de prescriptie a fost interupt prin platile efectuate de intimata-parata, conform calculatiei debitelor anexata in probatiune la dosarul cauzei.
De asemenea, termenul de prescriptie a fost intrerupt si prin urmatoarele acte de executare: propunerea de conciliere directa nr.317663/_ si instiintarea de plata nr.127689/_ .
Drept urmare, efectele produse de intreruperea prescriptiei extinctive sunt: stergerea prescriptiei extinctive scurse anterior momentului aparitiei cauzei de intrerupere si inceperea, dupa incetarea cauzei de intrerupere, a cursului unei noi prescriptii extinctive.
Au mai arătat recurenții că instanta de judecata a procedat la o gresita analiza a acordului de vointa al partilor contractante asupra majorarii retroactive a chiriei lunare pentru perioada_ -_ .
Astfel, prin Actul aditional nr.2/_ al Contractului de inchiriere nr. 38/_ si prin fisa de calcul anexa la contract, partile contractante au convenit prelungirea locatiunii pana la data de_, intimata-parata asumandu-si totodata obligatia de a plati retroactiv chiria majorata si calculata conform prevederilor legale in materie, respectiv chiria lunara in suma de 40,76 lei datorata incepand cu data de_, deci retroactiv, prin recalculare, respectiv obligatia de a plati diferenta dintre chiria efectiva achitata lunar conform actului aditional nr.1, in suma de 9,64 lei si pana la concurenta sumei de 40,76 lei.
Atat actul aditional nr.2/_, cat si fisa de calcul a chiriei anexa la contractul de inchiriere nr. 38/_ au fost semnate si asumate fara obiectiuni de catre intimata-parata.
Astfel, recurentii-reclamanti sunt abilitati sa perceapa chiria lunara recalculata incepand cu data de_, obligatia de plata fiind asumata de intimata-parata pe teren contractual, conform actului aditional nr.2/_ si a fisei de calcul.
Cu alte cuvinte, obligatia de plata a chiriei lunare a fost acceptata cu efect retroactiv de catre intimata-parata, aceasta sarcina contractuala fiind inscrisa si redata expres si vizibil in fisa locativa anexa la contractul de inchiriere, fiind inteleasa de intimata-parata fara obiectiuni.
Intimata nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, T. ul reține următoarele:
Primul motiv de recurs vizează soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada anterioară datei de_, respectiv perioada martie 2007-iulie 2010 (f. 52 dosar judecătorie).
Contrar susținerilor recurenților, nici plățile efectuate de către intimata pârâtă și nici actele de executare invocate de către recurenți - propunerea de conciliere directa nr.317663/_ și înștiințarea de plată nr.127689/_
- nu au valoarea unor recunoașteri ale dreptului pretins. Din ansamblul probațiunii administrate nu rezultă că intimata pârâtă ar fi recunoscut debitul pretins de către recurenții reclamanți.
Față de cele expuse, dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt incidente, deoarece nu s-a făcut dovada unei recunoașteri a dreptului a cărui acțiune se prescrie în înțelesul textului legal menționat. În aceste condiții, în mod corect a statuat instanța de fond în sensul că pentru perioada anterioară datei de_ s-a prescris dreptul la acțiune.
În lumina considerentelor expuse T. ul apreciază că primul motiv de recurs este nefondat.
M. ivul de recurs privitor la soluția pronunțată asupra fondului cauzei este de asemenea nefondate.
În urma atentei analize a clauzelor contractului de închiriere încheiat între părți și a actelor adiționale la acesta, instanța a reținut corect faptul că simpla mențiune din fișa de calcul a chiriei cu privire la plata acesteia pentru perioada_ -_, fără ca alte prevederi ale actului adițional să se refere la aceasta, permite concluzia în sensul că majorarea retroactivă a chiriei nu este un element asupra căruia să fi existat acordul părților. Față de situația de fapt reținută, majorarea chiriei la suma de 40,76 lei a avut loc doar prin actul adițional din anul 2010.
T. ul reține că potrivit art. 3 din Actul adițional nr. 2/_ la Contractul de închiriere nr. 38/_, s-a modificat "art. 3 din contractul de închiriere în sensul că se prelungește durata de închiriere a contractului de închiriere pentru garajul fond de stat, situat în municipiul C. -N., str. Porumbeilor nr. 27 pentru care a operat tacita relocațiune, în condițiile prevăzute de art. 1437 din Codul civil, până la data de_ ";. În cuprinsul art. 3 s-a prevăzut chiria în cuantum de 40,76 lei (f. 9 dosar judecătorie).
În realitate, recurenții nu argumentează în cuprinsul motivelor de recurs în ce mod a intervenit acordul de voință al părților în sensul art. 969 cod civil cu privire la plata retroactivă a chiriei, în condițiile în care din actul adițional nu rezultă un asemenea acord. Mențiunile din fișele de calcul a chiriei nu sunt de natură a suplini clauze exprese din contractul de închiriere sau din actul adițional, în sensul dorit de către recurenți.
În altă ordine de idei, în baza probațiunii administrate instanța a statuat corect în sensul că sumele achitate de către intimată sunt de natură a acoperi chiria stabilită prin acordul părților, în condițiile și în cuantumul convenit.
Pentru considerentele expuse T. ul apreciază că sunt nefondate în întregime criticile recurenților, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nefiind prezente în cauză. Criticile recurenților nu se
încadrează însă în prevederile art. 304 pct. 7 și 8 din același cod. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ C.pr.civ., hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. Local al M. C. -N. prin P. și M. C. -N. reprezentant prin primar împotriva sentinței civile nr. 11136 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. se va constata că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. LOCAL AL M. C. -N. PRIN P. și M. C. -N. reprezentant prin primar împotriva sentinței civile nr. 11136 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 02 Decembrie 2013 Red./tehnored./E.L./L.C./2 ex./_
Jud. fond: Pășculeț I. - Judecătoria cluj-N.
| ← Decizia civilă nr. 668/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1040/2013. Pretenții → |
|---|
