Decizia civilă nr. 1178/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1178
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. D., judecător
H. I. D., judecător
N. C., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta L. M., domiciliată în Z., str.G-ral
, nr.28, bl.D5, ap.5, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr.327 din 7 martie 2013 pronunțată de J. Șimleu Silvaniei, în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei-pârâte, av.M. Marcela cu împuternicire avocațială depusă la dosar (f.16) și intimatul-reclamant asistat de av. P. Mircea cu împuternicire avocațială depusă la dosar (f.10), lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Întrebați fiind reprezentanții părților, dacă mai au cereri de formulat sau alte înscrisuri de depus în probațiune;
Reprezentanta recurentei-pârâte, av. M. Marcela depune la dosar în probațiune înscrisul intitulat "Proces- verbal de predare teren și grănițuire";, un set de planșe foto și chitanța nr.245/_ în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocațial (f.22-28), respectiv înscrisuri cu privire la gardul pentru care a fost obligată recurenta la cheltuieli, care din nou a fost desființat și mutat, aceasta este punerea în posesie.
Instanța îi învederează reprezentantei recurentei-pârâte să comunice un exemplar lizibil și cu reprezentantul intimatului-reclamant, av. P. Mircea.
Reprezentantul intimatului-reclamant av. P. Mircea arată că nu solicită termen pentru a i se comunica înscrisurile depuse azi și pentru studiul acestora.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reprezentanta recurentei-pârâte.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentei-pârâte, av. M. Marcela solicită instanței admiterea recursului formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru administrarea probelor necesare pentru stabilirea cu exactitate a situației de fapt în cauză. La instanța de fond s-a efectuat o expertiză și s-au făcut obiecțiuni la această expertiză, obiecțiuni care au fost respinse, de asemenea s-a solicitat și au fost formulate întrebări pentru pârâți cu privire la un interogatoriu, au fost din nou refuzate în totalitate de instanță, ei consideră că puteau aduce rezolvare acestei cauze pentru că au fost luate în calcul la
această expertiză o serie de lucrări și de materiale care nu au fost folosite și nu rezultă de nicăieri din lucrarea pe care a efectuat-o expertul, a fost o porțiune care a fost stricată și recurenta recunoaște acest lucru. Ceea ce consideră că i-ar ajuta este dosarul penal atașat și unde la filele 22-27 se află un set de fotografii de unde rezultă cu exactitate ce porțiune a fost tăiată de către recurentă și aceea era o porțiune cu o plasă de sârmă.
Mai arată că expertul, a calculat tot gardul pe 35 de m. nu plasa de sârmă deși și aceea a fost luată în calcul, și acest gard a fost făcut cu stâlpi, cu lețuri, din metal, a fost vopsit, înainte nu a fost vopsit, sunt o serie de lucrări care au fost trecute punct cu punct în motivele de recurs și s-a făcut referire la aceasta. De asemenea, s-a calculat și s-a adăugat la valoarea la care a fost obligată recurenta, TVA-ul de 24%,, întrebări care au fost refuzate, a fost reparat gardul cu niște săteni, nu încape în discuție că ar fost vorba de TVA și de alte suplimente și de taxe de adăugat la ceea ce este de bază, la valoarea de bază. Deci toate aceste probleme conduc la ideea că trebuie refăcută expertiza și acesta este motivul pentru care în principal a solicitat acest lucru, a mai solicitat de asemenea ca din valoarea totală a despăgubirilor să fie scăzute cele pe care le-a arătat și care reprezintă TVA-ul și lucrările care nu au fost efectuate. A depus acel proces verbal de executare pentru a arătat că între părți a mai existat un dosar pentru stabilirea liniei de hotar promovat de recurentă, s-a solicitat suspendarea acestuia, s-a respins, recurenta a câștigat practic acel proces, s-a stabilit linia de hotar și s-a dispus ca intimatul de astăzi să-i predea terenul, acest lucru s-a efectuat cu executorul judecătoresc, iar petentul a și demolat, gardul refăcut de către el este demolat, și a trebuit să îl mute din nou pe terenul lui, așa cum s-a dispus prin acea hotărâre judecătorească. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentantul intimatului-reclamant, av. P. Mircea arată că pârâta-recurentă nu a identificat niciun motiv de casare cu trimitere, a spus doar că hotărârea instanței de fond este una netemeinică. Consideră că hotărârea este și temeinică și legală câtă vreme nu s-a invocat un motiv de nelegalitate a acestei hotărâri. Instanța a avut în vedere niște probe destul de clare când a pronunțat această hotărâre prin care pârâta a fost obligată la dezdăunarea reclamantului constând în pata contravalorii gardului distrus de către aceasta. Ideea este că la vream respectivă a existat un gard ridicat de reclamant, că acel gard a fost ridicat într-o anumită perioadă de timp, lucrări în care pârâta nu a făcut niciun fel de opoziție, situația litigioasă a apărut abia ulterior când acesta a fost luat la bătaie, sunt 2 dosare penale pe rol în care acesta este parte vătămată, învinuit fiind pârâta și nepotul acesteia, este un dosar penal în care s-a constatat că s-au cauzat o multitudine de zile de îngrijire medicală ca urmare a loviturilor primite, ideea este că nimeni nu are voie să-și facă dreptate.
Există ordonanța procurorului și dosarul penal în care pârâta a fost sancționată administrativ în baza art.18 indice 1 pentru distrugerea gardului ridicat de reclamant, acea ordonanță nu a fost contestată, a rămas în vigoare, nu a fost modificată, sancțiunea administrativă de 700 lei a rămas în vigoare și a fost și plătită de către pârâtă pentru comiterea infracțiunii de distrugere.
De asemenea, arată că au mai fost administrate probe, expertiza și proba testimonială. Din expertiză a rezultat clar că era vorba de un gard distrus pe o lungime de 35 de m și pe o lungime de 37 de m., și că întradevăr contrar celor susținute azi s-a constatat că a tăiat plasa de sârmă, că a distrus fundația din beton și bordura din beton, a smuls cornierul și țeava metalică montată în betonul respectiv, și că a mai distrus o parte din acoperișul de pe anexa gospodărească a părții vătămate. Susține că hotărârea instanței de fond este acoperită de probele existente în dosar, a fost motivată foarte analitic și concis, spunând că fapta ilicită
constând în distrugerea gardului proprietatea reclamantului de pârât este dovedită prin aceste probe, proba testimonială și raportul de expertiză.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform facturii depuse la
dosar.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în
pronunțare.
T.
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr.327/2013 a Judecătoriei Jibou s-a Admite în parte cererea formulată de reclamantul V. T. împotriva pârâtei L. M. care a fost obligată la plata sumei de 4.030 lei reprezentând despăgubiri materiale în favoarea reclamantului, precum și la 1204 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că din declarația martorilor V. I. si Puscaș Virgil rezultă ca gardul reclamantului a fost distrus pe o porțiune de 30-35 m (f.20,21).
Prin Ordonanța procurorului din_ pârâta L. M. a fost scoasa de sub urmărire penala pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzuta de art.217 al.1 cod penal si i-a fost aplicata sancțiunea administrativa a amenzii de 700 lei (f.4).
In martie 2009 parata a tăiat sârma din gard de 37 m lungime si a smuls din pământ porțiunea de gard confecționata din cornier si țeava metalica ; a mai distrus o porțiune a acoperișului de pe anexa gospodăreasca a părții vătămate .Din expertiza tehnica efectuata in cauza de către exp.Cîmpean V. refăcuta, s-a reținut ca refacerea gardului distrus valorează 4.030 lei (f.64), in care este inclusa si taxa pe valoare adăugata (TVA), impozit obligatoriu pe care îl suporta indirect consumatorul unui serviciu sau unui bun .Instanța a apreciat că fapta ilicita consta in distrugerea gardului proprietatea reclamantului de către pârâtă.
Totodată, potrivit art.998,999 c.civ., orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara .
In consecință, instanța a admis in parte cererea si a dispus obligarea paratei la plata sumei de 4.030 lei reprezentând despăgubiri materiale, in favoarea reclamantului . S-a apreciat că, fiind in culpa procesuala pârâta trebuie să plătească reclamantului 1204 lei cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar si onorariu expert (f.2, 5 ,33, 80).
Împotriva acestei sentințe pârâta L. M. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare cu mențiunea de a se efectua o contraexpertiză, în subsidiar să se modifice hotărârea cu diminuarea despăgubirilor cu suma de 1870 lei.
În motivare se arată în esență că era necesar, pentru lămurirea cauzei, a se lua în considerare obiecțiunile pârâtei, în sensul reținerii degradării parțiale a gardului, a se lua în calcul faptul că gardul initial nu era vopsit, insă expertul stabilește o sumă pentru vopsitorii și nu trebuia stabili TVA, fiind efectuate lucrările în regie proprie.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate (f.
13).
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor art.304 și art.304¹ C.proc.civ., instanța reține că recursul este fondat raportat la următoarele considerente:
Aspectele legate de fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa autorului faptei ilicite, autorul acesteia și existența prejudiciului nu au fost contestate de pârâtă nici în fața instanței de fond și nici în calea de atac, motivul de recurs se referă exclusiv la întinderea prejudiciului, prin urmare doar aceste aspecte vor fi suspuse analizei instanței.
Prin urmare, în acord cu cele reținute de către instanța de fond, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unui prejudiciu neacoperit, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa autorului faptei ilicite.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, tribunalul va reține că din expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză, din planșele foto, necontestate, anexă raportului de expertiză, coroborat cu susținerile părților și declarațiile testimoniale rezultă că la gardul inițial, tronsonul I, s-a distrus sârma ghimpată, insă gardul s-a refăcut cu stâlpi din teavă metalică, brâie din profil metalic, șipci din profil laminat. Prin urmare în mod greșit s-a inclus în calculul prejudiciului și valoarea sârmei ghimpate de 105 lei de la poziția 5 din anexa F3 la raportul de expertiză (f. 46), în condițiile în care gardul a fost refăcut din materialele anterior precizate, cuprinse în calculul valorii prejudiciului.
De asemenea, în legătură cu prejudiciul calculat aferent tronsonul II al gardului, sunt întemeiate susținerile recurentei cu privire la suma de 469 lei reprezentând vopsitorii (de la poziția 5 din anex a F3 la raportul de expertiză f. 47). Nici acest tronson nu era vopsit inițial și s-a refăcut din teavă metalică, brâie din profil metalic, panouri din scândură de brad și brâie din lemn de esență tare. Inclusiv din fotografii rezultă că la tronsonul II sunt vopsiți doar stâlpii metalici (inițial nevopsiti), restul gardului fiind din lemn.
T. apreciază întemeiată și susținerea pârâtei cu privire la perceperea de TVA. Expertul a stabilit TVA total de 780 lei, fără a ține cont că în speță lucrarea de refacere s-a efectuat de către reclamant prin munca sa nu este vorba de agenți economici ce să desfășoare activități economice impozabile și care să aibă obligația de a vira TVA la bugetul de stat.
Celelalte susțineri ale recurentei referitoare la degradarea parțială a tronsonului II și stabilirea nefondată a sumei de 1229 lei nu pot fi primite, în contextul în care, așa cum corect a reținut prima instanță că din probatoriul administrat (înscrisuri, declarații testimoniale, fotografii, dosarul 455/P/2009 a Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei) a rezultat distrugerea gardului pe tronsoanele menționate, fără ca pârâta să dovedească o altă stare de fapt.
În ceea ce privește proba cu contraexpertiza, aceasta a fost respinsă de către instanța de fond ca neutilă raportat la probatoriul deja administrat, din cele arătate în cererea de recurs nefiind identificate motive de casare a hotărârii, cum solicită recurenta.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civil, instanța va admite recursul declarat de către recurenta-pârâtă L. M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant
V. T., împotriva sentinței civile nr. 327/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pe care o modifică în parte, în sensul că va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul V.
T. împotriva pârâtei L. M., pe care o obligă să plătească în favoarea reclamantului suma de 2609 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Se va menține dispoziția sentinței în privința cheltuielilor de judecată.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă, raportat la principiul disponibilității, intimatul - reclamant va fi obligat să plătească recurentei-pârâte cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 521 lei, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul declarat de către recurenta-pârâtă L. M., în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. T., împotriva Sentinței civile nr. 327/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul V. T. împotriva pârâtei labo
M., pe care o obligă să plătească în favoarea reclamantului suma de 2609 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
Menține dispoziția sentinței în privința cheltuielilor de judecată.
Obligă intimatul- reclamant să plătească recurentei-pârâte cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 521 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. C. I. -D. H. N. -C. C. V. V.
Red.DC/_
Dact/VV/_ /2 ex.
Jud. fond. C. A. S.
| ← Decizia civilă nr. 183/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 384/2013. Pretenții → |
|---|
