Decizia civilă nr. 384/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 384/R/2013
Ședința publică din data de 3 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: C. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta D. G. a F.
P. B. -N.
împotriva sentinței civile nr. 1703/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 10._, având ca obiect pretenții - plată cheltuieli de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța reține că recursul este declarat și motivat în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, comunicat reclamantei intimate, potrivit dovezii de la fila 9.
Văzând lipsa părților, faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt cereri sau incidente prealabile, s-au analizat actele și lucrările dosarului, după care cauza a rămas în pronunțare.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 1703/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 10._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta N. Ana M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F.
P. a Municipiului B., ambele având sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud.
B. -N. .
Pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă cu ocazia judecării în primă instanță și în recurs a cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N. .
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. și, în consecință:
Chemata în garanție A. F. pentru M. a fost obligată să vireze pârâtelor DGFP B. -N. și AFP B. suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli
de judecată efectuate de reclamantă cu ocazia judecării în primă instanță și în recurs a cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N. .
Pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 134 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 180/_ pronunțată în dosar nr._, Tribunalul
B. -N. a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta N. Ana M. în contradictoriu cu intimatele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B., având obiect anulare act administrativ fiscal, precum și a actelor de impunere și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate cu dobânda legală, cu titlu de taxă de poluare. De asemenea, instanța a respins cererile de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., formulate de către intimate.
Recursul declarat de reclamanta N. Ana M. împotriva sentinței menționate a fost soluționat prin decizia civilă nr. 4258/_, Curtea de Apel C. admițând calea de atac și modificând sentința atacată în sensul admiterii acțiunii, cu consecința obligării pârâtelor la restituirea sumei de 4.689 lei cu titlu de taxă de poluare.
De vreme ce în considerentele acestei decizii s-a reținut că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, nu pot fi reținute susținerile pârâtelor referitoare la faptul că prin dispoziția "respinge celelalte capete de cerere"; instanța de control s-ar fi pronunțat asupra cheltuielilor de judecată în sensul respingerii cererii de acordare a acestora.
Astfel cum rezulta din chitanțele nr. 99/_ (f. 4) și respectiv, nr. 122/_ (f. 5), emise în baza contractelor de asistență juridică nr. 83/27.07.10, respectiv nr. 100/_, reclamanta a achitat Cabinetului de Avocat D. O. suma de 1500 lei, cu titlu de onorariu de avocat în dosarul nr._ .
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar instanța a constatat că, în dosarul civil nr._, pârâtele au căzut în pretenții, prin admiterea acțiunii reclamantei si obligarea lor la restituirea sumei de 4.689 lei cu titlu de taxă de poluare.
Totodată, s-a apreciat că nu reprezintă un impediment pentru acordarea cheltuielilor de judecata pe cale separată împrejurarea că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra acestor cheltuieli în dosarul în care au fost efectuate sau că reclamanta nu a menționat în fata acelor instanțe că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată. Desigur, ar fi existat un astfel de impediment în situația în care instanțele care au soluționat litigiul respectiv s-ar fi pronunțat si asupra cheltuielilor de judecată, caz în care ar fi intervenit autoritatea de lucru judecat.
Cum o atare împrejurare, așa cum s-a arătat anterior, este străină de speța pendinte, nimic nu împiedică partea să solicite astfel de cheltuieli de judecată pe cale separată, astfel încât s-au apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtelor și s-a constatat că, în privința cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1500 lei, achitat de reclamantă, nu există autoritate de lucru judecat.
Așa fiind, văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă și reținând că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată nu este disproporționată în raport de obiectul cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._ și de munca depusă de avocat în respectiva cauză, s-a admis acțiunea și au fost obligate pârâtele D. G.
a F. P. B. N. și A. F. P. a Municipiului B. la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecata, constând în onorariu avocațial, în dosarul civil nr._ .
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., s-a reținut că, prin decizia civilă nr. 4258/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul civil nr._, această instituție a fost obligată, în calitate de chemată în garanție, să restituie pârâtelor D. G. a F. P. B. -N. și
A. F. P. B. suma de 4.689 lei, reprezentând taxă de poluare achitată de reclamantă.
Deși, conform dispozițiilor art. 7 din OUG nr. 50/2008, ,,stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003";, respectiv A. F. P. a municipiului B., taxa pe poluare se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului (art. 1 alin. (1) din OG nr. 50/2008) și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. (art. 5 alin.(4) din OG nr. 50/2008).
Prin urmare, beneficiarul sumei de 4.689 lei încasate de la reclamantă este A.
F. pentru mediu și nu pârâtele D. G. a F. P. B. N. și A.
F. P. a Municipiului B., astfel că, raportat la prevederile art. 60 alin. (1) Cod procedură civilă, s-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. și a fost obligată să restituie pârâtelor DGFP B. -N. și AFP B. suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă cu ocazia judecării în primă instanță și în recurs a cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N. .
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtele D. G. a F. P.
B. -N. și A. F. P. a Municipiului B. au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 134 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâta D. G. a F. P. B. -N., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței, în principal în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, iar în subsidiar al respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiată, pentru motivele ce urmează.
În speța dedusă judecății, pârâta recurentă D. G. a F. P. B. -
N. nu poate avea calitate procesuală pasivă întrucât, potrivit dispozițiilor art. 33 Cod procedură fiscală, coroborat cu OPANAF nr. 2224/2011, A. F. P. a municipiului B. este unitatea administrativ teritorială ce administrează contribuabilul reclamant din perspectiva colectării impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat, astfel că nu se impunea ca instanța să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N. .
Acestea sunt argumentele pentru care apreciază că în cauza dedusă judecății pârâta D. G. a F. P. B. -N. nu are calitate procesuală pasivă, excepție care a rămas nesoluționată de către instanța fondului.
Cât privește fondul cauzei, acțiunea formulată este inadmisibilă, iar în subsidiar nefondată.
Cât privește inadmisibilitatea cererii, se arată că prin acțiunea introductivă formulată de către reclamanta recurentă în fața Tribunalului B. -N., ca și instanță de fond, acesteia nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate, dată fiind soluția de respingere a acțiunii, astfel că pârâtele recurente nu au căzut în pretenții.
Prin cererea de recurs promovată, reclamanta intimată a solicitat instanței de control judiciar, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și în recurs, Curtea de Apel C. a dispus "respingerea restului capetelor de cerere"; printre care se află și capătul de cerere vizând cheltuielile de judecată.
Așa cum a arătat și prin apărările formulate la fond, dacă reclamanta aprecia că instanța fondului a omis a se pronunța asupra recursului formulat cu privire la capătul de cerere vizând cheltuielile de judecată sau a apreciat că nu s-a pronunțat în nici un fel, calea de urmat cu privire la obținerea unei soluții ara cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în dispozitivul hotărârii sau o cerere de completare a dispozitivului hotărârii pronunțate cu privire la cheltuielile de judecată solicitate.
Cât privește fondul pricinii, în prezența unor înscrisuri doveditoare a cheltuielilor de judecată solicitate, instanța poate să procedeze la cenzurarea acestora și să le acorde numai în măsura în care acestea apar drept justificate în raport de soluția pronunțată, precum și de obiectul și complexitatea cauzei.
Ori, așa cum a statuat Curtea de Apel C. în nenumărate cauze având ca obiect contestație act administrativ - restituire taxă pe poluare, cuantumul mare al onorariului solicitat de către avocați pentru astfel de cauze nu se justifică, întrucât cauzele nu prezintă grad de dificultate și complexitate nici în ceea ce privește susținerea pricinilor.
Intimatele nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la calea de atac declanșată de direcția pârâtă.
Recursul nu este fondat și se va respinge ca atare.
Contrar susținerilor recursului, judecătoria s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, în condițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, respingându-o prin încheierea dată la termenul de judecată din 19 februarie 2013 - f. 47.
În ce privește soluția de respingere se constată că în mod corect a fost adoptată de prima instanță, văzând că prin decizia curții, nr. 4258/2011, s-a reținut calitatea de parte a direcției în proces și a obligat-o, alături de A. F. P. B., să restituie reclamantei N. Ana M. suma de 4689 lei - taxă de poluare. Doar în acel cadru procesual recurenta se putea apăra și putea să pună în discuție lipsa legitimării procesuale pasive pentru argumentele aici formulate. A statua în prezentul cadru procesual în sens invers ar însemna să se nesocotească o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat, fapt inadmisibil.
Teza recurentei potrivit căreia nu a căzut în pretenții este cu evidență eronată. Această circumstanță nu trebuie raportată la sentința instanței de fond, prin care s-a respins acțiunea introductivă, ci la decizia dată de Curtea de Apel, prin care s-a modificat hotărârea tribunalului în direcția expusă în alineatul anterior.
Tot netemeinică este și susținerea că instanța de control fie a respins pretenția acordării cheltuielilor de judecată, fie a omis să o soluționeze.
Din lecturarea atentă a deciziei reiese cu claritate că s-a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtelor la plata dobânzii stabilită în materie fiscală, dar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, în finalul considerentelor se menționează: "cheltuieli de judecată nu s-au solicitat";. Această statuare nu echivalează cu niciuna dintre situațiile indicate prin recurs, astfel că reclamanta are deschisă calea obținerii cheltuielilor avansate în procesul din dosar nr._, pe cale principală.
Cuantumul acestor cheltuieli are corespondent în munca prestată de apărătorul reclamantei. Nu poate fi pusă la îndoială complexitatea în concret a cauzei cu numărul de mai sus, atâta vreme cât la fond acțiunea reclamantei a fost respinsă, avocatul trebuind să aducă în calea de atac argumente consistente pentru ca partea pe care o reprezenta să aibă câștig de cauză, ceea ce s-a și întâmplat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. G. a F. P.
B. -N.
, cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 1703/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 10._
.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. C. | S. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond C. R.R.
| ← Decizia civilă nr. 1178/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 245/2013. Pretenții → |
|---|
