Decizia civilă nr. 1140/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR.1140/R/2013
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Completul este compus din: Președinte: O. R. G.
Judecător: O. -C. T. Judecător: A. -F. D. Grefier: A. -P. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza privind soluționarea recursului declarat de recurentul pârât B. S. , în contra Sentinței civile nr. 805/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimații reclamanți C. V., Ș. O. și pe intimatele pârâte C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., C. locală de aplicare a legii fondului funciar
C. , având ca obiect anulare act.
La data de_ s-au depus la dosarul cauzei prin fax și ulterior fiind înregistrate prin serviciul de registratură al tribunalului, concluzii scrise din partea recurentului pârât B. S., la care a atașat copia certificată
"conform cu originalul"; a C.F. nr. 35812 C. -N. sistată, care cuprinde nr. topo 15878/7/1 (f.28-33).
La data de_ s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea intimatei C. M., soția lui C. V. (f.25-26).
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 805/_, pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul civil nr._ *, s-a constatat lipsa de interes a reclamantului Ș. O. și a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamatul C. V., împotriva pârâților C.
județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. ,
C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C.
, B. S. și, în consecință s-a dispus anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 3122/1563/_ emis în favoarea pârâtului B. S. cu privire la suprafața de 1225 m.p. intravilan, tarlaua 36, parcela 19/2 pe care o diminuează cu 172 m.p., pe latura ce se învecinează cu proprietatea reclamantului, teren care, potrivit Anexei nr. 4 la raportul de expertiză - varianta corectată a expertului topo. P. escu Ilie, se regăsește în actele de proprietate ale acestuia.
A fost respinsă cererea pentru acordarea daunelor morale și obligat pârâtul B. S. la 1567 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului
C. V. (taxa timbru,onorar expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul solicită anularea T.P. a pârâtului B. S., deoarece acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare decât ar fi avut dreptul și din această cauză o parte din terenul la care are dreptul este cuprins în T.P. al pârâtului B. S. . Reclamantul nemulțumit de modul cum i s-a reconstituit dreptul de proprietate al solicitantei C. M. - soția sa, a înaintat Comisiei locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată Câțcău, o cerere în baza L. 247/2005 prin care a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 406 m.p. teren agricol, care nu i-a fost aprobată în baza L.18/1991 și la care consideră că are dreptul, cererea motivând-o cu extrase c.f. C. locală a aprobat solicitantei reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 400 m.p. respingând reconstituirea pentru 106 mp. motivând că această suprafață a fost atribuită prin titlu altei persoane.
Împotriva hotărârii Comisiei locale Câțcău, reclamantul a înaintat Comisiei județene C. o contestație și a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată de 406 mp. iar C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., a admis contestația, obligând C. locală Câțcău să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei C.
M. pentru întreaga suprafață de teren solicitată și dovedită prin extrase C.F.
S-a emis astfel Hotărârea nr.174/_ de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. și nu s-a făcut dovada că s-a făcut plângere împotriva acesteia, prin urmare, Hotărârea nr. 174/_ este în vigoare.
Pe numele pârâtului B. S. s-a emis T.P. 3122/1563/_ unde figurează și suprafața de 1225 mp. tarla 36, parcela 19/2 privind suprafața din litigiu.
Pentru a se emite titlul de proprietate s-a avut în vedere cererea pârâtului B. S. care, pe lângă alte suprafețe de teren a solicitat și suprafața de 0,7 ari grădină.
Astfel, din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de pârâtul B. S. și înregistrată sub nr.10 din 4 martie 1991 la C. locală Câțcău reiese că acesta a solicitat în intravilan grădina liberă de construcții în suprafață de 0,7 ari adică 700 mp. față de suprafața asupra căreia i s-a reconstituit de 1225 mp..
Din declarația martorilor audiați în cauză, a rezultat că pârâtul nu are dreptul la toată suprafața de 1225 mp., nu știu dacă există suprapunere de terenuri. Din declarația martorului de la fila 81 - Vol. 3, rezultă că părinții pârâtului au vândut terenul la numita V. u Anastasia pentru a-și construi casa, iar aceasta a vândut casa și terenul la Ș. . Arată că acolo în zonă lumea știe că s-a vândut terenul, personal a scris de mână o declarație prin care fratele pârâtului recunoștea că s-a vândut grădina văd. V. u Anastasia, pentru a-și construi casă, cât timp a trăit fratele pârâtului nu au fost probleme, oamenii mai în vârstă știu că părinții pârâtului au vândut terenul.
La dosar au fost depuse și declarații extrajudiciare de martori din care rezultă că numita V. u Nastasia a cumpărat grădina de la B. S. pentru
a-și construi casa, martora de la fila 28, arată că știe acest lucru de la vecini și de la V. u Nastasia cu care a lucrat mult timp împreună și i-a povestit cât de greu i-a fost până i-a plătit grădina.
Raportat la declarațiile martorilor și susținerile pârâtului B. S., pârâtul prin contractul de vânzare cumpărare la care face referire, nu lămurește individualizarea terenului, martorii susțin că acolo în zonă se știe că s-a vândut terenul.
Din Adresa nr. 2037/_, a rezultat că, comisia locală a procedat la întocmirea procesului verbal de punere în posesie nr. 2047 al pârâtului B.
S. în anul 2004 când pârâtul a prezentat la comisia locală un contract de vânzare cumpărare cu nr. top. 125 fără a specifica în aceasta suprafața de teren, iar la insistențele pârâtului avându-se în vedere că la acea dată suprafața era liberă, s-a întocmit procesul verbal cu suprafața de 1225 m.p. în tarlaua 36 parcela 19/2. La Legea nr. 247 numita C. M. a solicitat în completare la grădina casei de locuit suprafața de 406 m.p. cerere care a fost respinsă de comisia locală, dar a fost validată prin Hotărârea nr. 174 din
10 martie 2006 de C. Județeană C. prin contestația înaintată. În prezent, conform datelor existente, o parte din suprafața care se găsește în titlul de proprietate al pârâtului B. S. se suprapune cu aprobarea la Legea nr.247/2005 a numitei C. M. .
Raportat la susținerile părților privind suprapunerea de terenuri instanța a apreciat că numai expertiza topografică poate să stabilească dacă terenurile se suprapun sau nu. Astfel, la dosar la fila 114 - Vol. 2 a fost depus un raport de expertiză întocmit de expertul P. escu Ilie, iar la fila 117
- Vol. 2, arată că rezultă o suprapunere de suprafață de 172 mp. între terenul lui C. și cel al lui B. .
Privind pretențiile pârâtului B. S., pentru despăgubiri și obligația de a face, s-a constatat că acestea nu au caracterul unei acțiuni reconvenționale fiind cuprinse în cadrul concluziilor scrise.
Avându-se în vedere că prin Hotărârea nr.174 din 10 martie 2006 a fost obligată C. locală Câțcău să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei C. M. pentru întreaga suprafață solicitată și dovedită prin extrase C.F. hotărâre care nu a fost atacată, rămânând astfel în vigoare, față de concluziile raportului de expertiză topo., precum și Adresa 2037/_ dată de Comuna C., din care rezultă că o parte din suprafața care se găsește în Titlul de proprietate al pârâtului B.
S. se suprapune cu aprobarea la L. 247/2005 a numitei C. M. instanța va constata lipsa de interes a reclamantului Ș. O. așa cum a fost stabilită prin Decizia civilă nr.417/R/_ data de Tribunalul Cluj în dosar nr._ .
Prin urmare, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamatul C. V., împotriva pârâților C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., B.
S. și a dispus anularea parțială a Titlului de proprietate nr. 3122/1563/_ emis în favoarea pârâtului B. S. cu privire la suprafața de 1225 mp. intravilan, tarlaua 36, parcela 19/2 pe care o diminuează cu 172 mp., pe latura ce se învecinează cu proprietatea reclamantului, teren care, potrivit Anexei nr. 4 la raportul de expertiză - varianta corectată a expertului topo. P. escu Ilie, se regăsește în actele de proprietate ale acestuia.
Raportat la pretențiile reclamantului pentru acordarea de daune morale, instanța a respins cererea, nefiind dovedite astfel de pretenții și a obligat pârâtul B. S. la 1567 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului C. V. (taxa timbru,onorar expert).
Împotriva Sentinței civile nr. 805/_ a Judecătoriei D., a declarat recurs pârâtul B. S. , solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în principal, invocând excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes privindu-l pe C. V., solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantul C. V. și, în subsidiar, raportat la fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantul C. V., ca nefondată, reținându-se că în ceea ce privește pe reclamantul Ș. O., Tribunalul Cluj printr-o decizie anterioară irevocabilă, a admis excepția lipsei sale de interes în cauză, iar prin sentința atacată, s-a constatat lipsa de interes a aceluiași, cu consecința obligării lui
C. V. la plata cheltuielilor de judecată în tot parcursul procesului pe fond, precum și la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare, a arătat că este de remarcat că instanța de fond nici nu a examinat dosarele de fond funciar, după cum nu a examinat nici calitatea procesuală activă a reclamantului C. V. .
Consideră că sentința atacată este nelegală din următoarele motive:
Așa cum este redactată motivarea, practic nu există o motivare a instanței, fiind deci întrunite condițiile art.304 pct.7 din vechiul Cod de procedură civilă, deoarece instanța s-a mulțumit să enumere diverse fapte ale reclamanților, conținutul unei adrese și a relatat declarația unui martor, fără a efectua o legătură logică și în acord cu prevederile legale, pentru a ajunge la o soluție de anulare a titlului.
Consideră că instanța ar fi trebuit să pornească de la următoarea structură: ce suprafață de teren a solicitat reclamantul, ce suprafață de teren a primit reclamantul, la care dintre legile funciare și în raport cu ce antecesor, pentru ca să poată concluziona dacă suprafața aici dorită, nu cumva excede dreptului de proprietate aprobat și pus în posesie. Mai mult, nu reclamantul C. V. urma să fie verificat din punct de vedere al reconstituirii dreptului de proprietate, atâta timp cât C. M., soția sa, este titulara cererii la Legea nr.247/2005, unde aceasta și nu soțul său, a solicitat în plus un teren de 406 mp., doar pentru ca să-și completeze suprafața grădinii. De altfel, un alt argument pentru susținerea ideii de la acest punct, este faptul că a apărut acea Hotărâre nr.174/2006 care o are ca solicitantă pe C. M., autoarea cererii de reconstituire, iar prin acea hotărâre, se induce o nouă problemă, aceea că, C. locală de fond funciar
C. este obligată să procedeze la "reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei C. M., pentru întreaga suprafață de teren solicitată și dovedită prin extrase funciare";.
Astfel, C. funciară județeană C. a admis contestația pentru C.
M., dar a obligat comisia locală să acorde doar atâta teren cât a dovedit prin extrase funciare or, C. V. nu a dovedit nimic în plus cu extrasele funciare, soția sa la fel, iar peste toate, din expertiza efectuată de expert P. escu Ilie s-a reținut că i s-a aprobat mai mult teren, că folosesc mai puțin teren decât cel aprobat și că o parte din terenul aprobat a rezultat urmare a unui Ordin al Prefectului, ordin care nu se regăsește la dosar și nici instanța nu are solicitarea de a obliga pe reclamant să îl depună.
Aceeași poziție a fost luată de instanță și în legătură cu dreptul său de proprietate, încălcându-se în plus îndrumarea T. ului C. din decizia de casare, de a se verifica îndreptățirea sa la cei 1.225 mp., deoarece instanța de fond nu a ajuns la o concluzie cu privire la modul în care a solicitat dreptul de proprietate, modul în care l-a primit și locul unde l-a primit.
Instanța de fond nu a observat nici contradicțiile existente între punctul de vedere al comisiei funciare C., exprimat la fila 57 față de cel de
la fila 80 și, foarte important, față de cel de la fila 44, Vol. II.
Dacă s-ar fi examinat aspectele de la pct. I.1.2, atunci instanța ar fi putut ajunge la concluzia dacă reclamantul (sau altcineva) are lipsă de teren față de cel cerut și aprobat, situație în care urma să se investigheze îndreptățirea reclamantului la terenul aparținând titlului său.
O problemă aparte o formează individualizarea terenului, fără a considera expertiza propriu-zisă, instanța luând act și reproducând declarațiile unor martori, apoi mai grav, consideră declarații extrajudiciare de martori, însă nu a ajuns să cunoască practic care este terenul dorit de reclamant, în ce suprafață este acesta, reținând aspecte de genul că tot satul știe, în condițiile în care martorul B. L. nu cunoaște ce relatează decât din declarațiile extrajudiciare depuse la dosar, având vârsta de 41 de ani, referindu-se la evenimente când el nu era născut, iar ceilalți martori au accentuat confuzia cu privire la locul terenului și suprafața acestuia.
Referitor la expertiză, toate concluziile acesteia nu folosesc la nimic dacă instanța nu este lămurită sub aspectul celor până aici punctate, deoarece este posibilă o suprapunere de terenuri, dar nu se cunoaște dacă suntem în prezența unui real drept al reclamantului la porțiunea suprapusă sau nu. Totuși instanța a preluat expertiza și suprapunerea respectivă.
În concluzie, din considerentele sentinței, nu se înțelege de ce reclamantul are chemare la porțiunea suprapusă din expertiză și nu se înțelege nici de ce el urmează să piardă acest teren, în lipsa facerii unui raționament de probe mai sus comentate.
Prin urmare, după un atare ciclu procesual, invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. V., raportat la următoarele argumente: cea care a formulat cerere de reconstituire pentru cei 406 mp. este C. M., soția reclamantului, care s-a prevalat în cauză de o proprietate a antecesorilor săi și nu de o proprietate comună, cumpărată cu soțul său; celei căreia i s-a admis contestația, deși formulată de soțul său, a fost C. M., aceasta fiind autoarea cererii ca și beneficiară Hotărârii nr.174/2006; din fila 57, Vol. III dosar, rezultă că antecesorul după care s-au formulat celelalte cereri a fost Tomșa G., iar comisia a validat pentru moștenitorii acestuia, printre care și C. M.
155 ha. Din aceste elemente, rezultă că cea care ar fi trebuit să fie reclamantă, ar fi fost C. M., or aceasta nu are calitate de parte în proces, iar ca o curiozitate juridică este de remarcat faptul că, C. V. îi face procură judiciară autentificată sub nr.2747/18 Octombrie 2012 pentru a-i reprezenta interesele lui C. V. în prezenta cauză, în condițiile în care interesele sunt ale lui C. M. .
Ca atare, solicită admiterea excepției, cu consecința admiterii recursului și respingerii acțiunii formulate de C. V., ca fiind fără calitate procesuală activă.
Totodată, invocă excepția lipsei de interes a lui C. V., utilizând aceleași argumente, în esență interesul avându-l în dobândirea dreptului de proprietate nu C. V., ci C. M. .
O altă nelegalitate a hotărârii rezidă în utilizarea în soluție de către instanță a unor declarații extrajudiciare de martori, în condițiile în care a contestat aceste declarații. Referitor la declarația pretins semnată de fratele său B. I., de la fila 25, vol. III, a contestat-o, arătând că nu aceea îi este semnătura.
O altă critică a hotărârii se referă la însușirea de către instanță a afirmației reclamantului cum să antecesorii săi ar fi vândut un teren, în condițiile în care orice vânzare de terenuri se dovedește cu înscrisuri, ori reclamanții nu au depus vreun înscris în acest sens.
Referitor la lipsa de atac din partea sa a Hotărârii nr.174/2006, reținută de instanță, prin această hotărâre, intimata de la județ a obligat intimata locală să procedeze la reconstituirea dreptului în favoarea lui C.
M., dar "pentru întreaga suprafață de teren solicitată și dovedită prin extrase funciare";.
Această hotărâre a apărut în cursul cercetării judecătorești din prezentul dosar, iar el nu a considerat necesar să o atace, raportat la faptul că, C. M. oricum este demult în proprietatea unei suprafețe mai mari decât aceea înscrisă în C.F. nr.848 C., adică în proprietatea unui total de 1.846 mp. față de cei 732 mp. înscriși în cartea funciară menționată.
De remarcat este faptul că în proces, C. V. nu a putut depune un extras de carte funciară pentru suprafața solicitată.
Instanța de recurs urmează a cerceta însă că cei 406 mp. au fost ceruți și chiar obținuți printr-un Ordin al Prefectului, ca atare C. are astăzi acei 406 mp. și, prin urmare, solicită ca instanța de recurs să oblige la depunerea acelui ordin, pentru a se vederea în concret, dacă nu cumva reclamantul solicită pe calea prezentei cauze, însă o suprafață de teren, identică ca mărime cu aceea din Ordinul Prefectului.
Referitor la sorgintea celor 1.225 mp. atribuiți lui în proprietate și deci, îndreptățirea sa la acest teren, arată că așa cum rezultă din scriptele dosarului, el a cerut la Legea nr.18/1991 suprafața de 700 mp., la întocmirea actului de punere în posesie în anul 2005, fiind pus în posesie cu un minus de 1,24 ha și a trecut la despăgubiri, C. funciară C. acordându-i încă 525 mp., care nu au fost cuprinși în nici un titlu de proprietate al cuiva, pentru a nu plăti despăgubiri.
Referitor la nelegalitatea hotărârii față de diminuarea suprafeței de
1.225 mp. cu 172 mp, potrivit anexei nr.4 din expertiză, varianta corectată de expert P. escu Ilie, instanța de fond a dispus ca cei 172 mp. "se regăsește în actele de proprietate"; ale reclamantului, neexistând pe tot parcursul hotărârii vreo motivare a instanței cu privire la raționamentul instanței legată de această apartenență și cu privire la care sunt acele acte de proprietate.
De altfel, instanța nici nu a reținut în hotărâre că reclamantul ar avea anumite acte de proprietate, iar Hotărârea nr.174/2006 nu valorează act de proprietate și oricum, nu individualizează vreo suprafață.
Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligat, consideră nelegală hotărârea și din acest punct de vedere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 7, 8, 9, art. 3041, art. 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările formulate de intimatul Ș. O. și de intimatul C.
V., s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, argumentând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, subliniind că și în ceea ce privește fondul cauzei, motivele de recurs sunt neîntemeiate (f.12, 13, f. 14-20).
Analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Prin prezentul recurs recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. V., arătând că cea care a formulat cererea de reconstituire a fost soția reclamantului, C. M. și acesteia i-a fost admisă contestația, astfel că aceasta ar fi trebuit să fie reclamantă.
În această privință, tribunalul reține că, într-adevăr, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de C. M., pentru un teren ce a aparținut antecesorului ei, Tomșa G. . În virtutea mandatului tacit de reprezentare între soți, soțul acesteia, C. V. a formulat o contestație împotriva modului de soluționare a cererii depusă de către C. M. pentru terenul de 406 mp. Prin Hotărârea nr. 174/2006 (f. 40 vol. II) a fost admisă această contestație și a fost obligată C. L. C. să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei C.
M. .
Rezultă de aici că și C. Județeană a considerat că există mandat tacit de reprezentare între soții C. M. și V. .
La fel, pe parcursul prezentului proces, care a început în 2006 și a parcurs de două ori faza de fond și de recurs, toate instanțele, atât de fond, cât și de recurs, au considerat că reclamantul C. V. acționează în reprezentarea intereselor soției sale, în baza mandatului tacit de reprezentare între soți. Acest fapt rezultă și din Decizia de casare nr. 417/R/_ prin care a fost admis recursul declarat de C. V. și s-a trimis cauza spre rejudecare cu privire la acțiunea formulată de acest reclamant. Or, în cazul în care C. V. nu ar fi avut calitate procesuală activă, soluția ar fi fost de respingere a recursului formulat de acesta, iar nu de admitere.
De altfel, chiar recurentul B. S. a mai formulat un recurs, după prima rejudecare, dar nu a invocat excepția lipsei calității procesuale active a lui C. V. . De asemenea, și acest recurs a fost admis și s-a dispus trimiterea dosarului spre rejudecare, prin Decizia civilă nr. 485/R/2012. Or, nici în acest caz, nu s-ar fi trimis cauza spre rejudecare, dacă s-ar fi considerat că reclamantul C. V. ar fi lipsit de calitate procesuală activă.
Dat fiind că, așa cum s-a arătat anterior, reclamantul C. V. a acționat în reprezentarea intereselor soției sale, nu se poate reține nici excepția lipsei de interes invocată în prezentul recurs. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin Sentința civilă nr. 2216/1999 a Judecătoriei D. (f. 38, vol.
II) s-a dispus întabularea în favoarea lui C. V. și C. M. asupra terenurilor cu nr. top. 128/2/1, 129/1, 130/1, reținându-se că a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui Tomșa I., Tomșa Dănilă, Tomșa G. și C. M., asupra terenului intravilan tarla I.36, parcela 18/1, curți construcții în suprafață de 505 mp și parcela 18/2 grădină în suprafață de 935 mp, ce au revenit reclamantei prin partaj voluntar. Așadar, dispunându-se întabularea dreptului de proprietate al lui C. M. în
comun cu soțul C. V., acesta justifică interesul în a cere anularea unui titlu de proprietate despre care susține că se suprapune peste terenul său.
Recurentul a mai susținut că soluția atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Nici acest motiv de recurs nu poate fi reținut, întrucât, astfel cum rezultă din conținutul hotărârii analizate, instanța de fond a arătat care sunt motivele pentru care a adoptat soluția pronunțată.
Nici susținerile recurentului privind acordarea de valoare probatorie unor declarații extrajudiciare de martori, pe care le-a contestat, sau cele privind nedovedirea cu vreun înscris a pretinsei înstrăinări de teren de către antecesorii săi, nu pot fi primite, câtă vreme soluția nu se fundamentează doar pe declarații extrajudiciare de martori ori susțineri nedovedite, ci pe ansamblul probelor administrate în cauză: înscrisuri (actele din dosarele de reconstituire a dreptului de proprietate: cereri, hotărâri de validare, anexe, procese verbale de punere în posesie, titluri de proprietate, copii ale registrelor agricole și ale cărților funciare) și expertiza tehnică judiciară.
În ceea ce privește susținerile recurentului B. S. privind îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate, tribunalul reține că în adresa depusă de Primăria comuniei C. la fila 44 din vol. II se arată că B. Sbin a solicitat 700 mp. La întocmirea procesului-verbal de punere în posesie, în anul 2005, întrucât față de aprobare s-a pus în posesie cu o suprafață de 1,24 ha în minus, iar în imediata vecinătate a acestei grădini mai exista încă 525 mp teren necuprins în niciun titlu și pentru care a prezentat un contract de vânzare-cumpărare, i s-a întocmit proces-verbal de punere în posesie pe 1225 mp.
Chiar dacă recurentul B. S. este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață ce a fost validată în favoarea sa, punerea lui în posesie nu s-a făcut în mod corect pe amplasamentul litigios, întrucât acesta a constituit vechiul amplasament al familiei lui Tomșa G. (conform C.F. nr. 167, de la fila 13 din vol. I, topo 128/2/2, 129/2/2 a aparținut în cota de ½ lui Tomsa M., sub B+6). Așadar, potrivit principiului reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, consacrat de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, acest teren trebuie să revină succesoarei lui Tomșa G., C. M., cererea acesteia fiind validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 174/2006.
Reținând că prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 174/2006 s-a validat o suprafață de 406 mp în favoarea lui C. M., suprafața în completare la grădina casei de locuit, astfel cum arată Primăria C. la fila 57 din vol. III, iar nu prin Ordin al prefectului, cum se susține în recurs, că acest amplasament a aparținut antecesorilor săi și că, potrivit concluziilor din raportul de expertiză tehnică judiciară, varianta corectată (f. 44-121, vol. II), există o suprapunere în suprafață de 172 mp între terenul lui C. și cel al lui B., rezultă că soluția de anulare parțială a titlului de proprietate al pârâtului, în limita acestei suprapuneri, este în conformitate cu prevederile art. III alin. 1 lit. a) pct. ii) din Legea nr. 169/1997.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată de la fond, recurentul nu a arătat ce anume consideră nelegal în soluția primei instanțe. Ori, în lipsa altor critici, referitoare la cuantum, T. ul reține că, față de soluția adoptată, de admitere a acțiunii, acordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru toate considerentele expuse anterior și în baza art. 312 Cod procedură civilă, T. ul va respinge recursul formulat de recurentul pârât
B. S., împotriva Sentinței civile nr. 805/_, pronunțată de Judecătoria Dej, în dosarul nr._ *, pe care o va menține în totul.
În ceea ce privește cererea intimatului C. V. privind daune morale, T. ul va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă această cerere, având în vedere că intimatul C. V. nu a atacat sentința analizată, neformulând recurs, arătând că solicită daune morale în întâmpinarea depusă la dosarul de recurs la data de_, mult după expirarea termenului de recurs, de 15 zile de la comunicarea sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în prezentul recurs, nefiind solicitate de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul pârât B. S., împotriva Sentinței civile nr. 805/_, pronunțată de Judecătoria Dej, în dosarul nr._ *, pe care o menține în totul.
Admite excepția inadmisibilității și respinge ca inadmisibilă cererea intimatului C. V. privind daune morale.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. -P. B. |
Pregătit pentru motivare A.P.B./_ /0630Red. O.R.G./_ /2 exemplare
Judecător fond: Cătinean C. L. - Judecătoria Dej
| ← Sentința civilă nr. 397/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 290/2013. Anulare act → |
|---|
