Decizia civilă nr. 260/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.26._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.260/R/2013
Ședința publică din 08 Martie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C. JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G.
GREFIER: A. -P. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind soluționarea recursului declarat de recurentele pârâte C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. , în contra Sentinței civile nr.8446/12 Aprilie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.26._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații reclamanți E. L. O. M., N. C. D., S. E., SA, S. V. C. ,
S. C., S. F. , având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 Februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
A. recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8446/12 Aprilie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.26._ Judecătoria Cluj-Napoca a admis plângerea formulată de reclamanții E. L. O. M., N. C.
D., S. E., SA S., S. V. C., S. C. și S.
F. în contradictoriu cu pârâta C. J. pentru S. D. de
P. P. A. T. Clu și C. L. pentru S. D. de
P. P. A. T. C. -N. .
A anulat hotărârea nr.454/_ emisă de pârâta C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. C. .
A admis contestația formulată de reclamanți împotriva propunerii pârâtei C. L. pentru S. D. de P. P. asupra T. C. -N. .
A dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra suprafeței de teren de 166 mp înscrisă inițial în
CF nr.25538 C., nr. topo 1418 și transcrisă în CF nr.1. C., cu nr. top. 1418/2, în cotele părți aferente conform cotelor lor din părțile indivize comune.
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului C. -N. sub nr.54480/304/_ (fila 63) reclamanții E. L. O. M. și N.
C. D., precum și numitul S. V. (antecesorul reclamanților S.
E., SA, S. V. C., S. C. și S. F. ) au solicitat, în temeiul Legii nr.247/2005, restituirea terenului expropriat de Statul Român prin decretul nr.52/_, în suprafață de 166 mp - teren înscris inițial în CF nr.25538, sub P II 22 și transcris ulterior în CF nr.1., nr. top. 1418/2.
Prin referatul privind propunerea de soluționare a dosarului nr.54480/304/_, înregistrat sub nr.54480/304/_ (filele 39,
40) pârâta C. L. pentru S. D. de P. P. asupra
T. C. -N. a respins cererea mai sus menționată ca rămasă fără obiect, cu motivarea că la data de_ a fost emis ordinul prefectului nr.551 pentru suprafața de 227 mp, iar pentru diferența de suprafață solicitanții nefiind persoane îndreptățite la reconstituire.
Reclamanții au formulat contestație împotriva soluției adoptată de către pârâta C. L. pentru S. D. de P. P. asupra T. C. -N. (fila 15) - contestație ce a fost soluționată de către pârâta C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. C., în sensul respingerii, prin hotărârea nr.454/_ (filele 5, 6).
Pentru a pronunța această soluție pârâta C. J. pentru S.
D. de P. P. asupra T. C. a reținut că soluția adoptată de comisia municipală de fond funciar este întemeiată, însă nu pe considerentele invocate de aceasta, ci motivat de faptul că suprafața de 127 mp atribuită prin ordinul prefectului nr.551/2005 reprezintă suprafața rezultată din însumarea cotelor de 118/468 parte de sub P II 12, respectiv 9/468 parte de sub P II 16, din terenul înscris în CF nr.25538 C. -N., cu nr. top. inițial 1418, în timp ce terenul solicitat, în suprafață de 166 mp, se identifică în cartea funciară sub P II 22, cu nr. top. 1418/2 și a făcut obiectul decretului de expropriere nr.52/1989, astfel încât nu intră sub incidența prevederilor legilor fondului funciar, regimul juridic al acestuia fiind reglementat prin dispozițiile Legii nr.10/2001, act normativ în virtutea căruia a fost emisă dispoziția primarului nr.1228/2009, prin care a fost soluționată notificarea depusă de petenți cu privire la terenul în cauză.
Examinând motivele de netemeinicie a hotărârii nr.454/_ a Comisiei Județeane pentru S. D. de P. P. asupra T.
C., invocate de reclamanți în plângerea formulată, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiate, pentru următoarele considerente:
Astfel, suprafața de 166 mp de teren pe care reclamanții au solicitat-o în baza Legii nr.247/2005 se identifică în CF nr.25538 C. -
N., sub P II 22, cu nr. top. 1418/2 și a fost expropriată de către Statul Român prin decretul de expropriere nr.148/1989; la data de_ suprafața de teren în discuție a fost transcrisă în CF nr.1., în favoarea Statului Român (filele 32 - 38).
Rezultă, așadar, că suprafața de teren solicitată de reclamanți în temeiul Legii nr.247/2005 este distinctă de suprafața totală de 127 mp ce le-a fost atribuită acestora prin ordinul prefectului nr.551/_ și care reprezintă suprafața rezultată din însumarea cotelor de 118/468 parte de sub P II 12, respectiv 9/468 parte de sub P II 16, din terenul înscris în CF nr.25538 C. -N., cu nr. top. inițial 1418, astfel că cele reținute de către pârâta C. J. pentru S. D. de P.
P. asupra T. C. în sensul înlăturării motivelor invocate de pârâta C. L. pentru S. D. de P. P. asupra T.
C. în adoptarea soluției de respingere a cererii reclamanților sunt pe deplin întemeiate.
Referitor însă la regimul juridic al terenului în suprafață de 166 mp ce a făcut obiectul exproprierii prin decretul nr.148/1989, instanța apreciază că raportat la situația faptică actuală a acestuia în privința sa sunt aplicabile atât disp. art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991, cât și cele ale art.34 din Legea nr.1/2000.
Astfel, potrivit art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 "Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere";.
De asemenea, potrivit art.34 din Legea nr.1/2000 "Terenurile fara constructii neafectate de lucrari de investitii aprobate potrivit legii sau cu lucrari ce au fost deteriorate, distruse si nu mai prezinta nici o valoare de intrebuintare, preluate in orice mod, inclusiv cu titlu de donatie, considerate proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr.712/1966 si ale altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, dupa caz";.
În speță, din cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de către expert tehnic judiciar Toda M. în colaborare cu expert tehnic judiciar Florea F. (filele 215 - 221) rezultă că terenul în suprafață de 166 mp ce a fost expropriat prin decretul mai sus menționat - parte a imobilului teren cu suprafața inițială de 468 mp, înscris în CF nr.25538 C., nr. top.1418 - este în prezent împrejmuit și folosit în totalitate de reclamanți, scopul exproprierii (și anume crearea unui nod de circulație în P-ța. Cipariu) nemaifiind realizat. Concluziile raportului de expertiză în discuție se coroborează, de altfel, și cu mențiunile din cuprinsul procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului situat în C. -N., str. I. V. nr.8, nr. topo 1418/2, încheiat la data de_ de către C. pentru Aplicarea Legii nr.10/2001 din cadrul Consiliului Local al Municipiului C. -N. (în
dosarul constituit în legătură cu notificarea nr.717/_ formulată de reclamanți în baza Legii nr.10/2001), conform căruia terenul în suprafață de 166 mp este liber de construcții definitive, nefiind ocupat nici cu spații verzi, alei pietonale/auto, parcări sau garaje (fila 240 verso).
În aceste condiții, raportat la caracteristicile faptice ale terenului în litigiu relevate de raportul de expertiză extrajudiciară și procesul- verbal mai sus menționate, rezultă că acesta poate fi considerat drept teren neafectat de lucrări de investiții aprobate în sensul textelor de lege mai sus citate, care face parte din domeniul privat al Municipiului C. -
N. și, prin urmare, poate fi restituit în natură reclamanților în temeiul legilor fondului funciar.
Cât despre termenul legal în care reclamanții erau ținuți să formuleze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, instanța apreciază că nu poate fi primită susținerea pârâtei C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. C. în sensul că data limită până la care reclamanții puteau solicita restituirea terenului a fost data de_, prevăzută de art.36 alin.51din Legea nr.18/1991, întrucât prin art.33 alin.1 din Legea nr.1/2000 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005) termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate întemeiate pe dispozițiile Legii nr.1/2000 a fost prelungit pana la data de_ inclusiv; or, în raport de această dată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamanți - care a fost înregistrată la Primăria Municipiului C. -N. la data de_ (fila 63) - apare ca fiind formulată în termen legal.
Ca atare, pentru considerentele mai sus expuse, instanța de fond a admis plângerea dedusă judecății de reclamanți, astfel cum a fost aceasta formulată și a dispus în consecință.
Cât privește cererea reclamanților având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care prezenta plângere este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și ținând cont că reclamanții nu au făcut dovada suportării unor alte cheltuieli de judecată legate de desfășurarea prezentului litigiu, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea în discuție, motiv pentru care a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței menționate, a declarat recurs în termen legal C. locală de aplicare a legii 18/1991 solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii formulate de petiționari.
În motivarea recursului pârâta a susținut nelegalitatea sentinței atacate dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legilor fondului funciar, motiv pentru care sunt incidente dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. .
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta recurentă a arătat că terenul în litigiu a fost expropriat de către Stat în baza Decretului 52/1989, astfel încât regimul juridic al acestuia nu este reglementat de legile fondului funciar ci de Legea 10/2001, aceasta întrucât
terenul nu a trecut nici odată în proprietatea CAP și a fost exproprieat pentru motive de utilitate publică.
Reclamanții au revendicat terenul în suprafață de 127 mp preluat de Stat în temeiul art. 30 din Legea 58/1974 și în baza Legii 10/2011, cererea lor făcând obiectul dosarului intern 916, notificare soluționată prin Dispoziția nr. 1228/_ emisă de Primarul municipiului C. -N. .
Așa cum reclamanții au solicitat în baza Legii 10/2001 terenul în suprafață de 127 mp, trebuiau să solicite în baza aceleiași legi și terenul în suprafață de 166 mp prelat prin Decretul de expropriere nr. 52/1989.
Legea 247/2005 nu prevede repunerea în termenul de formulare a cererilor persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 5 din Legea 18/1991 puteau fi formulate cereri de restituire numai până la data de_, sub sancțiunea decăderii, termen care nu a fost respectat de reclamant și prin urmare cererea lor este tardivă.
De asemenea Legea 247/2005 nu a repus în termen persoanele îndreptățite la restituirea terenurilor din categoria celor reglementate de art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul E. L. O. M. a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca neîntemeiat.
În motivarea poziției lor procesuale, intimații au arătat că recursul Comisiei Locale este inadmisibil în considerarea principiului omisio nivio câtă vreme C. L. nu a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene nr. 454/2010, prin care a gost respinsă contestația lor sub un motiv total diferit de cel susținut de recurentă.
Întrucât orice parte nemulțumită, inclusiv C. locală avea posibilitatea formulării cererii plângerii împotriva acestei hotărâri, iar aceasta nu a uzat de acest drept, prin similitudine cu situația inadmisibilității recursului în absența formulării anterioare a unui apel, recursul pârâtei este sub acest aspect inadmisibil.
Pe fodnul recursului a arătat că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, contrar susținerilor acesteia, terenul în litigiu nu face obiectul Legii 10/2001 întrucât în speta de aplicare a acestei legi intră imobile preluate abuziv, anterior anilor 1989, pe când în speță preluarea terenului a avut loc în 1994, moment în care Statul a întabulat în cartea funciară exproprierea dispusă prin Decretul 52/1989.
Terenul în litigiu intră în sfera de aplicare a Legii 18/1991, mai exact a dispozițiilor art. 36 alin. 5 și a Legii 1/2000, art. 34, fiind un teren fără construcții, neafectat de lucrări de investiții aprobate, preluat printr-un decret de expropriere, aflat în folosința lui.
Cererea de restituire a fost formulată în termenul prevăzut de Legea 247/2005, ulterior termenului stipulat în Legea 545/2001.
Abalizând cu precădere excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu disp. art.137 alin. 1 C. proc. civ., tribunalul a
constatat că aceasta este neîntemeiată, considerent pentru care o va respinge.
P. edura plângerii reglementată de art. 53 din Legea 18/1991 deși are caracter administrativ jurisdicțional după cum se stipulează expores în textul legal nu face parte din procesul civil. În aceste condiții nu îi poate fi aplicat principiul omosio medio, cu consecința aprecierii drept inadmisibil a recursului declarat în cauză.
În plus, apreciem, raportat la dispozițiilor art. III alin. 2 din Legea 169/1997 că recurenta nuci nu ar fi avut calitate procesuală activă în formularea unei plângeri împotriva hotărârii nr. 454/2011 a Comisiei Județene, Legea recunoscând calitatea procesuală activă Primarului, Prefectului și celorlalte persoane expres enumerate în textul legal, între care nu se află comisiile locale.
Legea atribuie calitate și persoanelor interesate, însă, din perspectivă procesuală interesul trebuie să fie personal și direct.
Or, Comisiilor locale nu le poate fi recunoscut un interes personal și direct în formularea plângerilor împotriva hotărârilor Comisiei Județene prin care a fost soluționată contestația împotriva propunerilor Comisiilor Locale.
S-ar putea spune că există îo conztradicție în raționamentul instaței care consideră că recurenta nu ar fi avut calitate procesuală să atace cu plângere hotărârea comisie județene, în schimb are calitate procesuală să atace cu recurs sentința primei instanțe, prin care a fost soluționată plângerea împotriva hotprârii comisiei județene.
Nu există nici o contradicție întrucât pârâta a fost chemată în cauză în calitate de pârâtă, prin plângerea reclamantei, nu s-a invocat în cauză lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte. S-a reținut așadar, calitatea de parte a acestei comisii.
Or, o parte are calitate în formularea căii de atac declarată împotriva hotărârii pronunțate în contradictoriu cu aceasta.
Pe fondul recursului, în urma verificării criticilor formulate de C.
L., apreciem că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Terenul în litigiu este unul situat în intravilan, preluat de stst prin expropriere, liber de construcții.
Acest teren a iintrat în sfera de aplicare a art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991 și a art. 34 din Legea 1/2000, însă potrivit Legii 554/2001 cererile pentru restituirea în natură a acestor terenuri puteau fi formulate până la data de_ .
Legea 247/2005, așa cum rezultă din art. 33 din Legea 1/2000 modificat prin Legea 247/2005, nu a prevăzut un nou termen pentru formularea cererilor de restituire privitoare la terenurile intravilane, libere de construcții, preluate de stat prin expropriere și numai cu privire la terenurile agricole.
Terenurile din categoria celui din litigiu a fost reglementat prin Legea 10/2001.
În condițiile în care cererea petiționarului de restituire a terenului a fost formulată peste termenul permis de Legea 554/2001, instanța de fond a aplicat greșit în cauză prevederile art. 36 alin. 4 din
Legea 18/1991, prin urmare prima instanță a reținut greșit regimul juridic aplicat terenului în litigiu și anume dispozițiile legilor fondului funciar în condițiile în care acestuia îi erau aplicabile dispozițiile Legii 10/2001.
Astfel fiind, plângerea petiționarilor era naîntemeiată și se impunea a fi respinsă, soluția dată de C. J. plângerii formulate de reclamanți fiind corectă, chiar dacă parțial motivele Comisiei Județene sunt eronate.
Ne referim la faptul că în hotărârea atacată cu plângere C. J. a reținut că prin Dispoziția nr. 1228/2009 emisă de Primarul municipiului C. -N. a fost soluționată notificarea petiționarilor referitoare la terenul în cauză.
Verificând cuprinsul dispoziției nr. 1228/2009 aflată la fila 25 dosar, coroborat cu notificarea formulată de părți și cu actele premergătoare emiterii dispoziției întocmite de C. de Aplicare legii 10/2001 concluzionăm că dispoziția Primatului a vizat numai terenul cu nr. top 1418/1 nu și parcela 1418/2 în care se identifică terenul de 166 mp ce face obiectul litigiului.
Practic notificarea petiționarilor nu a fost soluționată integral, deși aceștia au solicitat măsuri reparatorii pentru terenul preluat de Stat din fosta parcelă cu nr. top 1418.
Pentru considerentele reținute, apreciem că sunt incidente dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință în temeiul art.
312 alin. 1, 2 și 3 C. proc. civ. va admite recursul declarat de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C.
-N. împotriva Sentinței civile nr.8446/12 Aprilie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.26._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge plângerea formulată de petiționarii E. L. O. M., N. C. D., Ș. E., Ș. A.
, Ș. V. C., Ș. C. și Ș. F. împotriva Hotărârii nr.454/30 Iunie 2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite recursul declarat de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. -N. împotriva Sentinței civile nr.8446/12 Aprilie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.26._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge plângerea formulată de petiționarii E. L. O. M., N. C. D., Ș. E., Ș. A., Ș. V. C., Ș. C.
și Ș. F. împotriva Hotărârii nr.454/30 Iunie 2010 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 Martie 2013
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, V. G. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./08 Martie 2013
RED./DACT./CB/CȘ_ /2 ex.
Judecător fond: D. G. R. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 210/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 282/2013. Anulare act → |
|---|
