Decizia civilă nr. 116/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 116/2013
Ședința publică din 05 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte tribunal Judecător: I. D. ,
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul B. I. C., cu domiciliul în municipiul C. -N., str. B., nr. 6, bl. D 16, sc. 3, et. 3, ap. 72, județul C., împotriva sentinței civile nr. 978 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Jibou în_, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat și semnat, după care:
Instanța, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece prezenta cauză.
Recurentul arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că prima instanță a respins proba cu martori solicitată de acesta, arată că în fața sa circula o mașină încărcată cu balast și a accelerat pentru a o depăși întrucât zburau pietre din aceasta.
Instanța, în raport cu obiectul cererii a actelor depuse la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 978/_ a Judecătoriei Jibou a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului B. I. C. privind anularea procesului verbal de contravenție nr.1522534/_ încheiat de I. de P. J. S., prin care petentul a fost sancționat cu 9 pct. amendă și 630 amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 republicată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se în sarcina sa că la data de 04 octombrie 2012, ora 1301,
petentul a fost surprins pe raza localității Barsău Mare conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_, marca Skoda, cu viteza de 108 km/h.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând nici un caz de nulitate care ar putea fi invocat din oficiu.
Având în vedere dispozițiile art. 102 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora " depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic"; constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, precum si dispozițiile art. 98 din același act normativ, s-a observat ca fapta reținută în sarcina petentului a fost legal încadrată juridic și sancționată in limite legale, avându-se în vedere la individualizarea sancțiunii si de gradul concret de pericol social al faptei petentului.
buletinul de verificare metrologica a aparatului radar montat pe autoturismul marca Dacia Logan având nr. de înmatriculare_ (f.19), fotografiile (f.15,16) si înregistrarea video (f.17), depuse de către intimat in probațiune, dovedesc fara orice urma de îndoiala situația reținută in procesul-verbal, respectiv ca acesta s-a deplasat cu o viteza de 108 km/h, contrar susținerilor sale din cuprinsul plângerii, si atesta cu certitudine ca înregistrarea s-a făcut in localitate si ca aparatul radar folosit la constatarea contravenției si al cărui buletin de verificare metrologica a fost depus la dosarul cauzei este cel cu care a fost înregistrat petentul, astfel ca poate fi stabilita vinovăția acestuia.
Totodată, instanța constata ca planșa fotografica cuprinde toate mențiunile prevăzute de pct. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 pentru aprobarea Normei de metrologie legala; mențiunile suplimentare prevăzute la Anexa 1D din Regulament se regăsesc în consemnările agentului constatator din cuprinsul procesului verbal întocmit; agentul care a încheiat procesul verbal are calitatea de polițist rutier, fiind abilitat sa constate si sa sancționeze acest gen de contravenții.
Motivele invocate de petent in justificarea plângerii sale, respectiv modalitatea defectuoasa de întocmire a procesului - verbal, in mașina, și nu în fața sa, fără ca și el sa fi semnat actul constatator, si in absenta vreunui martor, nu sunt de natura sa duca la anularea procesului-verbal contestat.
In acest sens, s-a reținut că, în cauza, contravenția reținută în sarcina petentului a fost constata cu mijloace tehnice certificate, respectiv in temeiul înregistrării cu aparatul radar. In aceasta situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, modificata, potrivit cărora constatarea contravențiilor se face cu mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției, proces-verbal care poate fi încheiat si in lipsa contravenientului si chiar fara a fi necesara confirmarea faptei de către martori.
In același timp, potrivit art. 254 alin. 2 din Regulamentul de aplicarea O.U.G.nr.195/2002, norma speciala, constatarea contravențiilor se poate face chiar
si fara oprirea contravenientului, adică in lipsa acestuia, daca săvârșirea contravenției este probata cu un mijloc tehnic certificat,potrivit legii.
Împotriva acestei sentințe petentul B. I. C. a formulat recurs solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se arată că instanța nu a reținut prin neconsemnarea integrală de către grefier a mențiunilor declarate de către recurent în momentul audierii la termen. În acest sens instanța a luat cunoștință doar de faptul că recurentul ar fi depășit viteza legală în localitate, fără a se reține însă motivul pentru care ar fi încălcat limita legală de viteză și care reprezintă un caz de forță majoră.
Recurentul arată că a fost obligat să depășească raba care se deplasa înaintea lui cu viteză considerabilă. Această mențiune nu a fost consemnată la audierea în instanță, pe care o consideră relevantă în săvârșirea contravenției. Depășirea pe care a efectuat-o a fost un caz de forță majoră întrucât raba respectivă era încărcată cu material (pietriș), care datorită vitezei cu care se deplasa, neprevăzută cu un sistem de acoperire, era aruncat pe parbrizul autoturismului pe care recurentul îl conducea, riscând spargerea acestuia. era evidentă manevra de depășire pe care trebuia să o facă, moment în care probabil a depășit viteza legală.
În cazul de față prin încadrarea greșită a faptei, într-un alt regim sancționator, suntem în prezența unei situații de nulitate relativă, caz pe care instanța să-l constate.
Recurentul solicită a se constata faptul că instanța de fond nu a ținut cont nici de solicitarea recurentului de a admite proba cu martori, motiv pentru care invocă dreptul la apărare prevăzut de Convenția Europeană de Drepturilor Omului, unde prezumția de nevinovăție se aplică și în materia contravențională. În acest sens există la dosar declarația sub semnătură privată a persoanei martor care se afla în același autoturism în ziua incidentului și a cărui audiere nu a fost admisă de către instanța de fond.
Recursul nu este fondat pentru următoarele:
Recurentul susține că nu s-a reținut motivul pentru care a încălcat limita de viteză și care a reprezentat un caz de forță majoră.
Această apărare nu poate fi primită întrucât în primul rând acesta ar constitui doar un element de circumstanțiere a faptei, nearătat prin plângere, iar prima instanță a analizat starea de fapt.
Oricum nu poate fio considerat un caz de forță majoră faptul că raba depășită de petent arunca pietriș pe parbrizul autoturismului condus de petent și din acest motiv a fost nevoit să depășească, câtă vreme art. 1351 alin. 2 cod civil definește forța majoră ca un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
Ori, despre circularea unei rabe din care curge pietriș nu se poate susține că este un eveniment imprevizibil, absolut, invincibil și inevitabil, pârâtul putând efectua depășirea acestuia după ce ieșea din localitate unde exista limita de viteză de 50 km/h.
Nu se poate reține de asemenea, cum arată recurentul că s-a încadrat greșit fapta atâta timp cât art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/202 republicată prevede
contravenție în caz de depășire în localitate a limitei legale de viteză, faptă ce a fost reținută și susținută de dovezile aflate la dosar.
Contrar apărărilor recurentului de încălcare a dreptului la apărare prin neadmiterea de către instanța de fond a probei cu martori, instanța de recurs reține că acest drept nu a fost încălcat, probele de la dosar ( fotografii, înregistrare video) neputând fi combătute de martor, fiind vorba de probe tehnice obiective care nu pot fi apreciate pe calea percepției umane subiective.
Pe de altă parte, respingerea probei privind audierea martorului, reprezintă chestiuni de apreciere și interpretare a probelor ce nu pot fii analizate în calea de atac a recursului, întrucât sunt aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, care exced cadrului verificărilor pe care le presupune soluționarea recursului raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Administra4rea probelor sunt atribute ale instanței de judecată care se circumscriu principiului aflării adevărului și al rolului activ al acestuia iar prin exercitarea prerogativelor conferite de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă instanța de judecată a stăruit prin toate mijloacele legale să stabilească în mod corect starea de fapt și de drept.
Toate aceste aspecte fac astfel ca recursul de față să foen nefondat urmând a fi respins în baza art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B. I. C. împotriva sentinței civile nr. 979 din_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
Președinte, Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
D. G., K. M., I. D. | , C. P. | E. |
Red. KM/_ /dact. ECP/_ / 2 ex. jud. Fond C. I.
| ← Decizia civilă nr. 1204/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1003/2013. Plângere contravențională → |
|---|
