Decizia civilă nr. 605/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Decizia civilă Nr. 605/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: M. L.
Judecător: G. D. Judecător: M. K. Grefier: M. J. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul C. A. domiciliat în Ș. l S., str. Gh. L., bl. L2, ap. 10, et. 2, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1560 din_ a Judecătoriei Ș. l S., pronunțată în dosarul civil nr. _
, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în temeiul art. 167 Cod procedură civilă încuviințează înscrisurile existente la dosarul cauzei și reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 1560 din_ a Judecătoriei Ș. l S., pronunțată în dosarul civil nr._ ,s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului C. A., în contradictoriu cu intimatul IPJ SĂLAJ, împotriva procesului verbal de contravenție seria CC nr.9352381 încheiat la data de_ de IPJ S. .
Pentru a dispune în acest sens instanța de fond reține următoarele :
Prin procesul verbal 11.2011 sub nr.1723/30972011 petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 536 lei pentru săvârșirea contravențiilor sancționate de art.108 lit.b pct.8, art.100 al.1 pct.13, art.99 al.1 pct.12 și art.108 lit.a pct.6 din OUG 195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului că în data de_, orele 19,15 a condus auto FORD cu nr.de înmatriculare_ pe str.1 Decembrie 1918 din SS având puse în funcțiune luminile pentru ceață în alte condiții decât cele destinate lor.De asemenea nu a avut auto dotat cu trusă medicală și stingător incendii, iar la pornirea de pe loc nu a semnalizat intenția de a se pune în mișcare.
Procesul verbal contestat nu a fost semnat de către petent deoarece a refuzat, fiind semnat de către martora Borz C. (f.13).
Asupra legalității procesului verbal contestat, instanța retine ca a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16,17,19 din OG nr.2/2001.
Cu privire la temeinicia acestuia, din declarația martorului semnatar ascultat de către instanță, se retine ca petentul a fost oprit in trafic si in urma controlului efectuat au fost constatate niște nereguli, fără ca martora sa le indice, motivând că se afla lângă autoturismul politiei (f.33).
Au fost apreciate ca incidente în cauză dispozițiile art.100 al.1pct.13din OUG 195/2002,reținându-se că petentul nu a dovedit o situație contrara de fapt celei reținute de către agentul constatator ,si a săvârșit trei contravenții, motiv pentru care nu sunt aplicabile disp.art.7 din OG nr.2/2001 privind înlocuirea amenzii cu avertismentul .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Instanța a analizat temeinica procesului verbal de contravenție doar din punctul de vedere al organului emitent care cu rea intenție nu a ținut cont de apărarea sa,respectiv nu a avut în vedere motivele indicate de el respectiv că a circulat doar de la casa părinților săi până la apartamentul la care locuiește și a semnalizat în momentul pornirii,nu a pus în pericol circulația pe drumurile publice.
Examinând recursul în baza disp. art.304 indice 1 Cod proc.civila, tribunalul considera ca acesta este nefondat.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile
O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Astfel, instanța arată faptul că respectarea prezumției de nevinovăției în materie contravențională nu presupune că dacă un contravenient nu este ținut să-și dovedească nevinovăția este suficient ca acesta să conteste procesul-verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere.
Chiar dacă procesul-verbal de contravenție nu beneficiază de o prezumție absolută de legalitate, el constituie o probă a vinovăției contravenientului. O instanță sesizată cu o plângere contravențională în fața căreia nu se prezintă nici o probă,cum este cazul în speță nu poate admite plângerea, în condițiile în care unica probă a dosarului, procesul-verbal, indică culpabilitatea petentului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum total de 536 lei, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că: "; Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."; instanța reține faptul că aceste sancțiuni aplicate petentului sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite și nu este necesară reindividualizarea lor de către instanță.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul petentul C. A. domiciliat în Ș. l S., str. Gh. L., bl. L2, ap. 10, et. 2, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 1560 din_ a Judecătoriei Ș. l S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
Președinte, M. L. | Judecător, G. D. | Judecător, M. K. |
Grefier, M. J. D. |
Red.LM/_
DactMJD/_ Ex.2
Jud. fond C. S.
| ← Decizia civilă nr. 315/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 869/2013. Plângere contravențională → |
|---|
