Decizia civilă nr. 116/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ
- SECȚIA CIVILĂ-
Dosar nr._ Nr.operator 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 116
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013 Instanța compusă din:
Președinte: C. N. C., judecător
C. D., judecător
B. D. R., grefier
S-a luat în examinare apelul declarat de către petentul T. J. - cu domiciliul procesual ales în B. M., S. M., Nr.18, Ap.53, Jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 377 din_, pronunțată de către Judecătoria Jibou, în dosarul cu nr._, având ca obiect "plîngere contravențională OUG 195/2002 ";.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în baza art. 153 din Noul Codul de procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul este motivat și scutit de plata timbrajului, conform prevederilor art. 15 (i) din Legea 146/1997.
Se învederează instanței de asemenea, faptul că în prezenta cauză s-a urmat procedura prealabilă, au fost comunicate motivele de apel, însă intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța apreciază că deși cererea este denumită "recurs";, raportat la dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, astfel că dosarul a fost înregistrat, repartizat și regularizat având în vedere calea de atac a apelului.
Având în vedere prevederile art. 129 Noul cod de procedură civilă, instanța din oficiu, verificându-și competența din punct de vedere general, material și teritorial, raportat și la prevederile art. 95 (2) NCPC, constată competența instanței de judecată.
Avînd în vedere actele existente la dosar, lipsa părților, precum și faptul că apelantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 377 din_ a Judecătoriei Jibou s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul T. J. în contradictoriu cu intimatul I. de P. J.
, privind anularea procesului verbal de contravenție seria CP nr. 3249562/_ prin care s-a aplicat petentului amenda contravențională în sumă de 675 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin procesul verbal seria CP nr. 3249562/_ s-a constatat ca în data de_ ora 10,25 petentul T. J. condus autoturismul cu numărul de înmatriculare JPS-775 marca Nissan prin loc. Glod, jud. S. fiind înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 104 km/h.
Fapta contravențională este prevăzută de art. 49 (1) și este sanctionata conform art. 102(3) lit. e din OUG nr. 195/2002, iar petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 675 lei .
Procesul verbal de contravenție împreună cu raportul agentului constatator, nu pot face dovada prin ele însuși, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care funcționează în favoarea petentului, iar contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materia penală în sensul art.6 par.1 din CEDO, întrucât câmpul de
aplicare a OUG nr.195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are un caracter represiv și preventiv, așa cum a stabilit CEDO în cauza A. contra României.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura speciala prevăzută de lege, astfel ca se bucura de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient conform dispozițiilor legale care reglementează sarcina probei .
În cazul de fata procesul verbal de contravenție este susținut atât prin constatarea agentului, actul de atestare și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, cât și prin planșe foto si video CD (f. 9 - 21 ) .
Din vizionarea CD - ului rezulta ca autoturismul condus de către petent a circulat cu viteza de 104 km/h .
Eroarea maxima tolerata la care face trimitere petentul se are in vedere la verificarea metrologica a aparatelor radar ce urmeaza sa fie folosite de echipajele de politie (Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normelor de metrologie legala MLM nr. 021 - 05 ) .
Pe baza considerentelor susmenționate instanța de fond a constatat că starea de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție este dovedită de către intimat, astfel că ea corespunde realității, sens în care a respins plângerea petentului ca nefondata, iar procesul verbal de contravenție a fost menținut ca fiind legal si temeinic .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul T. J., care a solicitat ca în urma admiterii căii de atac, să fie modificată, în tot, sentința civilă nr. 377/2013 a Judecătoriei Jibou și în consecință, să fie admisă plângerea contravențională, în sensul reaprecierii cuantumului amenzii, a înlăturării măsurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce și a reținerii permisului de conducere.
antul a arătat faptul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Normei de Metrologie legală NML 021-05/_, fără a ține seama de marja de toleranță pentru a determina exact viteza corectă a autoturismului, în condițiile în care intimata nu a făcut dovada că la măsurarea vitezei autovehiculului s-a ținut cont de eroarea de măsurare. Prin urmare instanța avea obligația să reindividualizeze sancțiunea aplicată prin procesul verbal.
În drept sunt invocate disp. OG nr. 2/2001. Intimatul nu a depus a depus întâmpinare. În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel și dispozițiilor art. 466-479, 481-482 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.109 al.2 si 3 din OUG nr.195/2002, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei. In aceste cazuri, procesul-verbal se poate incheia si in lipsa contravenientului, dupa stabilirea identitatii conducatorului de vehicul, mentionandu-se aceasta in procesul-verbal, fara a fi necesara confirmarea faptelor de catre martori.
In cazul contraventiilor astfel constatate, verificarea corectitudinii starii de fapt retinute de agentul constatator se face pe baza certificatelor de omologare a aparatelor radar cu care a fost masurata viteza de deplasare a autovehiculului, a buletinului de verificare metrologica a cinemometrelor si a atestatului operatorului radar.
In acest sens, pct. 4.3. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)" emis de BIROUL ROMAN DE METROLOGIE prevede ca cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic si sunt insotite de buletine de verificare metrologica in termen de valabilitate.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul observa ca organul constatator a pus la dispoziția instanței de fond certificatul de omologare a aparatului radar, buletinul de verificare metrologicala si atestatul operatorului radar, și înregistrările foto și video de la momentul constatării faptei reținută în procesul-verbal, pe baza carora a fost incheiat procesul verbal contestat. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că nu s-a efectuat proba contrară celor reținute în procesul verbal.
Din înscrisul de la fila 11 (buletin de verificare metrologică) rezultă că aparatul radar era verificat din punct de vedere metrologic la data la care s-au efectuat înregistrările radar. De asemenea din fotografiile de la fila 19 coroborat cu înregistrarea video (f.21) reiese că la data reținută în procesul-verbal autoturismul cu nr. de înmatriculare JPS-775 a circulat cu viteza de 104 km/h în localitate.
Cât despre marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar - invocată de către apelant, instanța consideră ca neîntemeiată această apărare, întrucât din interpretarea logică a dispozițiilor pct. 3.1.1 din NML 021-05/_ (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) rezultă că fiind vorba de erori tolerate, aceste marje nu pot influența viteza înregistrată de cinemometre
, în condițiile în care se face dovada faptului că ele îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/_ .
Instanța de apel va reține că în mod corect instanța de fond a înlăturat apărările petentului cu privire la marja de eroare și a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezum ție relativă
de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6 CEDO, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
Conform art. 102 alin. (3) lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice "Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic";.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că aceasta este în limitele legale, fiind necesară și suficientă pentru a îndeplini funcția de prevenire și punitivă la care tinde o sancțiune contravențională.
Conform art. 96 din OUG 195/2002, sanctiunile contraventionale complementare au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin acelasi proces-verbal prin care se aplica si sanctiunea principala a amenzii sau avertismentului. De asemenea, potrivit disp. art. 102 (3), contravențiile de felul celei reținute în sarcina apelantului, se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, din textul legal rezultând că aplicarea sancțiunii complementare nu are caracter facultativ.
De asemenea, art. 111 lit. c) din OUG 195/2002 prevede că permisul de conducere se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. art. 102 alin. (3) măsura nefiind lăsată la aprecierea organului constatator.
În plus, instanța reține că petentul apelant nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor. Gradul de pericol social al contravenției săvârșite de petent este destul de ridicat raportat la faptul că aceasta a condus autoturismul cu o viteză ridicată, pe raza localității, punând în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către petentul T. J. , împotriva sentinței civile nr. 377/_ a Judecătoriei Jibou
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, apelul declarat de petentul T. J. cu domiciliul procesual ales în B.
M., S. M., Nr.18, Ap.53, Jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 377/_ a Judecătoriei Jibou.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | ||||
C. N. | C. | C. | D. | B. | D. R. |
Red./dact./DC/DC_ /2 ex.
Jud. fond. F. A.
| ← Decizia civilă nr. 670/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 865/2013. Plângere contravențională → |
|---|
