Decizia civilă nr. 865/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 865
Ședința publică din 17 septembrie 2013 Completul constituit din:
Președinte: C. N. C., judecător Judecător: DP, vicepreședinte tribunal Judecător: H. I. - D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata D. G. de A. a DP Z., cu sediul în Z., nr. 28, B-dul M. Viteazu, împotriva Sentinței civile nr. 1239 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dos. nr._, având ca obiect plângere contravențională HCL 53/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta recurentei intimate D. G. de A. a DP Z. -c.j. A. S., lipsă fiind intimata petent S. B. & A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Se constată depusă la dosar întâmpinare formulată de intimata petent S. B.
& A. de la (f. 7-10)
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat, sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentei intimate D. G. de A. a DP
Z. -c.j. A. S., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
T.
Prin Sentința civilă nr. 1239/_ a Judecătoriei Z., s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta S. B. și Asiciații, în contradictoriu cu intimata D. G. de A. a DP Z. .
S-a anulat procesul-verbal de contravenție seria PSJ nr. 30129 din_, întocmit de intimată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Contravenția prevăzută la art. 45 alin.2 din Regulamentul privind utilizarea parcărilor publice de către persoanele fizice și juridice aprobat prin H.C.L. 53/_
- Anexa 3 constă în staționarea fără tichet într-o parcare publică.
1
Analizând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că în mod nelegal și netemeinic a fost sancționată petenta - persoană juridică, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 3 al. 2 din OG nr.2/2001, persoana juridica răspunde contravențional în cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Ca și tehnică de reglementare, răspunderea poate fi instituită în normele speciale, fie în mod expres - când se precizează explicit în norma contravențională că persoana juridică răspunde pentru săvârșirea respectivei contravenții și care este sancțiunea aplicabilă, fie implicit - când este evident, chiar în lipsa unei prevederi exprese, că acea contravenție poate fi comisă numai de către o persoană juridică, în funcție de specificul faptei prevăzute în actul normativ care stabilește fapta contravențională și sancțiunea aplicabilă.
De asemenea, instanța reține că în materie contravențională, deși nu este prevăzut în mod expres principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale, acest principiu poate fi dedus pe de o parte din prevederile art.1 din OG nr. 2/2001, care definește contravenția drept o faptă săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță sau alte acte cu caracter normativ, iar pe de altă parte, din scopul aplicării sancțiunilor pentru aceasta forma de ilicit, un scop preventiv și punitiv, iar nu unul reparator.
Instanța reține că dispozițiile legale menționate anterior nu cuprind nici o mențiune expresă privind răspunderea persoanei juridice sub aspectul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei.
Posibilitatea obiectivă a săvârșirii acestei contravenții doar de către o persoana fizică precum și imposibilitatea unui transfer al răspunderii în sarcina persoanei juridice pentru fapta unei persoane fizice atrage după sine necesitatea prevederii exprese a răspunderii persoanei juridice, însă pentru săvârșirea unei contravenții distincte, ca o consecință a încălcării obligației de comunicare, la cererea intimatei, a identității persoanei fizice căreia i-a fost încredințat autovehiculul. Prin urmare, față de natura contravenției, instanța consideră că, pentru a se putea stabili identitatea celui care a condus în fapt autovehiculul ar fi necesară reglementarea unei proceduri similare celei prevăzute de art. 39 din
O.U.G. nr.195/2002.
Cât privește posibilitatea instituirii unei răspunderi implicite a persoanei juridice pentru contravenții de natura celei reținute în sarcina petentei, rezultând din specificul acestor fapte contravenționale, instanța reține faptul că staționarea unui vehicul este prin ea însăși o acțiune ce nu poate fi realizată decât de către o persoană fizică, o persoană care are putere de direcție și control asupra vehiculului respectiv.
Deși un autovehicul poate fi în proprietatea unei persoane juridice, numai conducătorul auto ca persoana fizică poate în mod logic și obiectiv să conducă și implicit să parcheze acel autovehicul, și în consecință, toate drepturile și obligațiile aferente activității sus-menționate revin conducătorului auto, ca persoana fizică.
În consecință, așa cum rezultă din textul contravențional, fapta de a staționa poate fi săvârșită cu vinovăție doar de o persoană fizică, respectiv de conducătorul acelui autovehicul. Acesta este vinovat de săvârșirea contravenției și în sarcina lui
2
se antrenează răspunderea contravențională, iar nicidecum în sarcina proprietarului autovehiculului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs, D. G. de A. a DP
Z., solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii ca nefondate a plângerii, arătând în motivare următoarele:
În cauză sunt aplicabile disp. art. 16 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că pentru anularea procesului - verbal de contravenție este necesar ca petentul să facă dovada existenței unei vătămări care nu poate fi înlăturată, decât prin anularea procesului - verbal de constatare a sancțiunii.
Recursul nu este fondat.
Așa cum a reținut prima instanță prin hotărârea atacată, elaborat motivată, în materia contravențională operează principiul răspunderii penale a persoanei fizice, iar răspunderea persoanei juridice trebuie prevăzută în mod expres. Acest gen de contravenții poate fi săvârșit numai de o persoană fizică, deoarece este logic, rațional și în firea lucrurilor că numai o persoană fizică poate să conducă și să parcheze un autovehicul. Numai refuzul comunicării la cererea intimatei a identității persoanei fizice constituie o contravenție, ce poate fi comisă de persoana juridică.
Disp. art. 16 alin. 1 și 6 nu sunt aplicabile în cauză, acestea se referă la datele personale ale contravenientului, or petentei nu i-au fost solicitate astfel de date.
Așa fiind, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de DGADP Z., împotriva Sentinței civile nr. 1239/_ a Judecătoriei Z., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata D.G.A.D.P. Z., împotriva sentinței nr. 1239 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. C. DP H. I. - D. H. V.
Red. D.P./_
Dact. H.V./_ Ex. 2
Jud. fond: R. I. R.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
3
| ← Decizia civilă nr. 116/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 11/2013. Plângere contravențională → |
|---|
