Decizia civilă nr. 1161/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1161
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M.
Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. I. și T. M. , ambii cu domiciliul în localitatea T., nr. 75 (87), jud. Sălaj și cu domiciliul procesual ales la cabinet individual avocat M. Dumitru, în Z., str. Tudor Vladimirescu, nr. 1, bl. Lira, ap. 3, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1962/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs, iar recurenții au înregistrat la dosar o cerere de renunțare la judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1962/_ a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții T. M. și T. I. împotriva Pârâților T. C. C. și T. D. M. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din coroborarea probelor testimoniale administrate în cauză, instanța a reținut faptul că pârâții și-au executat în natură obligația de întreținere a reclamantei T. M., până cu aproximativ un an în urmă, când relațiile dintre reclamantă și pârâta T. D. M. s-au deteriorat grav, în special din cauza unei relații extraconjugale a pârâtului T. D. iel.
Referitor la obligația de întreținere datorată reclamantului T. I., instanța a reținut din declarațiile părților și martorilor ascultați faptul că acesta nu locuiește împreună cu reclamanta, fiind despărțiți în fapt încă de la data încheierii contractului, ci într-o altă localitate și se întreține singur. În plus, în ceea ce privește această parte contractantă, din declarațiile părților reiese faptul că, în parte, contractul a fost unul de schimb, reclamantul primind la data încheierii
1
convenției în schimbul transferului dreptului de proprietate asupra imobilului proprietate comună cu reclamanta, un cal, căruță și ham.
Deși s-au invocat de către reclamanți prevederile art. 2263 alin. 3 cod civil din Legea 287/2009 privind Codul civil, acestea nu sunt aplicabile în cauză raportat la data încheierii contractului de întreținere, conform prevederilor art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil. Instanța a considerat că nu se impune rezoluțiune judiciară a contractului de întreținere, având în vedere în principal faptul că executarea este doar parțială, din partea unuia dintre debitori iar cupla în neexecutarea contractului este una comună, neexecutarea conformă a obligației de întreținere fiind cauzată de relațiile conflictuale dintre reclamantă și pârâtă și imposibilității de conviețuire a celor două
părți contractante.
În speță, esențială pentru soluția pronunțată, este culpa comună a pârâtei și reclamantei în neexecutarea parțială a contractului, existând o relație conflictuală între cele două părți, iar cauza cererii de rezoluțiune a contractului nu este neexecutarea obligației de întreținere ci refuzul reclamantei de a continua relațiile contractuale cu pârâta.
De asemenea, neexecutarea obligației de întreținere față reclamant nu este imputabilă pârâților, atâta timp cât reclamantul T. I. locuiește în altă localitate și nu a avut, încă de la data încheierii contractului pretenții efective privind prestarea întreținerii în favoarea sa de către pârâți.
Având în vedere cele enunțate, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții T. M. și T. I. .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții T. I. și T. M., solicitând în principal admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de rezoluțiune a contractului de întreținere, iar în subsidiar, admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că relațiile dintre reclamanta T. M. și ambii pârâți au fost deteriorate, mai ales în ultima perioadă și că instanța a reținut că pârâtul T. C. își execută obligația de întreținere față de reclamantă, deși în interogatoriul luat pârâtului acesta recunoaște că nu îi ajută pe reclamanți cât ar trebui, că s-au răcit relațiile dintre ei de un an și că o verișoară de-a sa împreună cu sora acestuia au avut mai multă grijă de reclamanți.
De asemenea, martora P. Lucreția arată faptul că între pârâți și reclamanți există divergențe de mai mulți ani.
Astfel rezultă că instanța de fond se află în eroare și că de fapt nici pârâtul T.
C. nu își îndeplinește obligațiile contractuale. Intimații pârâți nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul reclamanților T. M. și T. I. nu este timbrat.
Potrivit art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997 republicată și actualizată
"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen
2
de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii";.
În cazul de față recurenții au fost citați pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2013 cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 1129.5 lei și timbru judiciar în valoare de 5,3 lei, iar cum aceștia nu s-au conformat, la primul termen de judecată i-a fost adusă la cunoștință această obligație și apărătorului recurenților, instanța acordând un nou termen de judecată în acest sens și având în vedere cererea de amânare a cauzei formulată de intimata pârâtă T. D. M. .
Pentru termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2013, recurenții au înregistrat la dosar o cerere de renunțare la judecată, însă fără a-și îndeplini și obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, republicată și actualizată, instanța va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanții T. I. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 1962/_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanții T. I. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 1962/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
D. G. | K. | M. L. | M. | M. | L. | -M. |
Red. KM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
3
| ← Decizia civilă nr. 1189/2013. Reziliere contract | Decizia civilă nr. 318/2013. Reziliere contract → |
|---|
