Decizia civilă nr. 138/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 138/R/2013 Ședința publică din data de 20 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. - I. B.
JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: M. -E. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta T. R. împotriva sentinței civile nr. 10510/2012, pronunțată la data de 26 octombrie 2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal al părților făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei - recurente T. R., avocat M. I., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila nr. 12, mandatarul reclamantei - recurente T. R., numitul
T. Silviu, cu procură judiciară la dosarul cauzei, reprezentantul pârâtelor - intimate T. D. și I. L., avocat Petra V., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila nr. 23, lipsă fiind reclamanta - recurentă T. R., precum și pârâtele - intimate T. D. și I. L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mandatarul reclamantei - recurente T. R., numitul T. Silviu, depune la dosarul cauzei chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 308 lei și timbru judiciar de 3,00 lei.
Tribunalul constată recursul în termen legal declarat, motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru de 308 lei și timbru judiciar de 3,00 lei.
Mandatarul reclamantei - recurente T. R., numitul T. Silviu, fiul defunctului T. V., depune la dosarul cauzei procură judiciară. Arată că tatăl său, numitul T. V., a decedat la data de 19 decembrie 2007.
Față de data decesului, tribunalul invocă și pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, față de data introducerii acțiunii, respectiv 12 aprilie 2011.
Reprezentanta reclamantei - recurente T. R., avocat M. I., arată că solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, invocată din oficiu de către instanță, arătând că reclamanta, moștenind defunctul, împreună cu drepturile și obligațiile ce decurg din dreptul de moștenire, i s-a transmis și acest drept. Declară că nu mai are de formulat alte solicitări.
Reprezentantul pârâtelor - intimate T. D. și I. L., avocat Petra V.
, solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct și față de neîndeplinirea
obligațiilor de înmormântare, față de data introducerii acțiunii - 12 aprilie 2011, invocată din oficiu de către instanță. Declară că nu mai are de formulat alte solicitări.
Constatând că nu sunt alte cereri, tribunalul urmează să se pronunțe odată cu fondul cauzei asupra excepției prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, față de data introducerii acțiunii - 12 aprilie 2011, invocată din oficiu de instanță, declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei - recurente T. R., avocat M. I., solicită admiterea recursului formulat, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, schimbarea sentinței atacate și, rejudecând, să se admită acțiunea reclamantei, în sensul dispunerii rezilierii pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor a contractului de întreținere viageră autentificat cu încheierea nr. 2490/_, cu repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe. Arată că instanța de fond a greșit sub mai multe aspecte, apreciind că derularea contractului de întreținere s-a desfășurat astfel, motivat de faptul că așa s-ar fi înțeles părțile, că părțile au posibilitatea să stabilească modalități specifice, însă, de fapt, în prezenta cauză contractul de întreținere are clauze specifice, explicite, iar interpretarea contractului este admisibilă numai în situația în care clauzele contractuale sunt echivoce, neclare.
Reprezentanta reclamantei - recurente T. R., avocat M. I., arată că nu poate fi acceptată orice presupunere care ar putea exista că reclamanta a dat o declarație nesemnată, prin care ar fi arătat că nu cere desfacerea contractului de întreținere, deoarece în realitate reclamanta de fapt nu știe să scrie. Arată că obligația contractuală de întreținere nu se confundă cu obligația legală, când acordarea întreținerii depinde de starea de nevoie a celui îndreptățit să o primească. Totodată, declară că instanța de fond a neglijat mai multe aspecte ce țin de obligația de întreținere, obligația de întreținere fiind o obligație personală a întreținătorului, netransmisibilă, iar declarațiile martorilor au fost apreciate în mod formal de instanța de fond. Reprezentanta reclamantei - recurente T. R., avocat M. I., arată că solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentantul pârâtelor - intimate T. D. și I. L., avocat Petra V.
, solicită respingerea recursului ca nefondat, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, invocată din oficiu de către instanță, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar. Arată că, încă din anul 2009, fii reclamantei T. R., în numele acesteia, au promovat o acțiune de reziliere a contractului de întreținere pentru pretinsa neîndeplinire a obligațiilor contractuale, iar prin declarația autentificată sub nr. 61/_ și declarația de mână dată de reclamantă, aceasta arată că nu a angajat nici un avocat și nu a promovat acțiunea de reziliere. Cei doi fii ai reclamantei au promovat o nouă acțiune în nume propriu, obiect al dosarului nr._, prin care se solicita constatarea nulității absolute a contractului de întreținere, acțiune care a fost respinsă. Reprezentantul pârâtelor - intimate T. D. și I. L., avocat Petra V., arată că martorii audiați la fondul cauzei au declarat că imposibilitatea acordării întreținerii de către pârâte se datorează fiilor reclamantei, iar când
întreținătoarele au rămas singure prin decesul fiului, respectiv fratelui întreținătoarei, cei doi fii ai reclamantei le-au interzis pârâtelor să se apropie de casa reclamantei, împrejurare confirmată, de asemenea, de probatoriul administrat de instanța de fond.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 10510/2012, pronunțată la data de 26 octombrie 2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta T. R. , împotriva pârâtelor T. D. și I. L.
,.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor suma de 300 lei, cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, în baza probatoriului administrat a reținut următoarele.
Între reclamanta T. R. și defunctul ei soț T. V., în calitate de transmițători, pe de o parte, și pârâtele T. D. și I. L., în calitate de dobânditori, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de întreținere viageră, autentificat la Biroul Notarului Public Dogaru C. Liviu sub nr.2490/_, prin care reclamanta și defunctul său soț au transmis pârâtelor nuda proprietate asupra imobilului situat în comuna Tiha B., sat M. B., județul Bistrița-Năsăud, înscris în C.F. nr.571 M. B., nr.top.551 și 552, reținându-și uzufructul viager, în schimbul obligației pârâtelor de a le presta întreținerea care să constea în asigurarea cu toate cele necesare traiului, acordarea asistenței medicale în caz de boală și înmormântare conform obiceiului și credinței părților. T. V. a decedat la un an după încheierea contractului, respectiv la 19 decembrie 2007, contractul urmând a-și produce efectele în continuare între reclamantă în calitate de întreținută și pârâtele întreținătoare.
Contractul de întreținere, înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil era un contract nenumit, ceea ce înseamnă că nu beneficia de o reglementare distinctă în dreptul pozitiv, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de convenții.
Obligația de întreținere ce revine pârâților a fost determinată în cuprinsul contractului încheiat între acestea. În principiu, obligația de a presta întreținerea este, în esență, o obligație de a face care se execută zi de zi. Cu toate acestea, părțile au posibilitatea ca, în temeiul principiului libertății contractuale, să stabilească modalități specifice de executare a acestei obligații, potrivit art.977 din vechiul Cod civil, "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor";.
Pentru ca un contract de întreținere să fie rezoluționat este necesar ca: debitorul întreținerii să nu își fi executat obligațiile ce îi revin și neexecutarea să îi fie imputabilă, condiții ce rezultă din dispozițiile art.1020 din vechiul Cod civil - act normativ aplicabil în materie.
Instanța, analizând întreg materialul probator și stabilind în concret situația de fapt, reține că majoritatea probelor administrate în cauză converg spre ideea că pârâtele și-au îndeplinit obligațiile asumate prin convenție până în anul 2011, când acestea nu au mai avut posibilitatea acordării întreținerii reclamantei, datorită
intervenției fiilor reclamantei T. Silviu și T. Traian, care nu le-au mai permis pârâtelor să o viziteze pe reclamantă. Or, rezilierea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită nu și în cazul în care obligația nu s-a executat, în tot sau în parte, din culpa beneficiarului întreținerii sau a unor terțe persoane.
Din probele administrate în cauză nu rezultă o neexecutare a obligației de întreținere care să fie imputabilă pârâtelor. Dimpotrivă, instanța reține că pârâtele au depus diligențe pentru a îmbunătăți traiul reclamantei, plătind muncitori pentru a lucra terenurile acesteia (declarație martor Plecat Antoaneta f.50-51 și Gheorghiță F. a f.52-53), asigurându-i cele necesare traiului și ajutând, în general, pe reclamantă, la treburile gospodărești. Din declarațiile acestor martore rezultă că părțile se înțelegeau foarte bine, reclamanta nu li s-a plâns că nu ar fi întreținută și nu le-au văzut vreodată să se certe, iar în perioada cât pârâta T. Dochia era plecată în străinătate, de reclamantă se ocupa pârâta I. L. și fratele acesteia din urmă. Martorele mai declară că pentru muncile prestate în gospodăria reclamantei au fost plătite de T. Dochia.
Martorul Șut Pintea (f.86-87) confirmă că reclamanta locuiește în aceeași curte cu fiul său T. Traian, dar în alt corp de clădire. În acest sens apare verosimilă susținerea pârâtelor din întâmpinare și concluziile scrise, că această deteriorare a relațiilor s-ar putea datora intervenției în relațiile dintre părți a celor doi fii ai reclamantei.
De asemenea, martora Beudean Saveta (f.88-89), în declarația sa arată detaliat buna întreținere prestată de pârâte reclamantei și buna lor înțelegere până au intervenit cei doi fii și le-a interzis să mai ia legătura cu reclamanta, de la decesul fiului pârâtei T. Dochia, din luna ianuarie 2011. Atât această martoră cât și martora Gheorghiță F. a arată că ele însele au fost amenințate de fii reclamantei dacă se vor prezenta la proces pentru a depune mărturie în cauză.
Martorii R. an Silvia (f.65) declară că nu a fost acasă la reclamantă, dar din anul 2006 mergea în fiecare vară la T. Traian să-i ajute la muncile agricole, iar martorul Șut Pintea (f.86-87), inițial a ascuns că este rudă cu părțile, pentru ca în finalul declarației să arate că T. Silviu - fiul reclamantei, este soțul unei surori de- a mamei lui și că el l-a propus și adus ca martor, motiv pentru care, raportat la declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, mărturia acestuia, apare ca fiind subiectivă și instanța de fond a înlăturat-o ca atare. De altfel declarația acestui martor se referă aproape exclusiv la evenimentele de după anul 2011 când pârâtelor li s-a interzis a mai lua legătura cu reclamanta.
În ce privește ancheta socială efectuată de Primăria Comunei Tiha B. și depusă la dosar de reclamantă (f.84-85), având în vedere că aceasta a fost întocmită doar pe baza declarațiilor făcute de fiul reclamantei, respectiv T. Traian, instanța, apreciază proba cu valoare de înscris ca fiind pur subiectivă, motiv pentru care instanța de fond a înlăturat-o ca atare.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu se poate reține culpa pârâtelor în executarea convenției pentru a dispune rezilierea acesteia, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă și în temeiul art.274 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta să plătească pârâtelor cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei, cu titlu de onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se admită acțiunea civilă formulată în sensul să se dispună rezilierea pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor a contractului de întreținere viageră autentificat cu încheierea nr. 2490/_ de către BNP Dogaru C., cu repunerea părților în situația anterioară (restabilirea situației de CF); cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului s-a susținut faptul că legea a fost greșit interpretată și aplicată, iar probele au fost analizate în mod superficial. În mod greșit instanța de fond a apreciat că au fost îndeplinite condițiile contractuale de către pârâte și că părțile au posibilitatea să stabilească modalități specifice de executare, dar nu reiese de nicăieri din cuprinsul dosarului care sunt aceste modalități specifice. S-a mai reliefat faptul că obligația contractuală de întreținere nu se confundă cu obligația legală, când acordarea întreținerii depinde de starea de nevoie a celui îndreptățit să o primească.
În ce privește declarațiile martorilor audiați reiese fără nici un dubiu că aceștia au avut tangență cu reclamanta până în momentul în care relațiile s-au tensionat și că apoi nu au mai avut cunoștință de relațiile dintre părți, sens în care a făcut referiri la declarațiile martorilor Plecat Antoaneta și Georgiță F. a. De asemenea recurenta a că în mod nejustificat instanța a reținut trunchiat declarația martorei R. an M., care a reliefat faptul că nu o cunoaște pe T. Dochia, iar pe pârâta I. L. a văzut-o o singură dată pe stradă, iar nu în curtea reclamantei. În ce privește starea de sănătate a reclamantei s-a probat cu înscrisuri perioada în care acesta a fost internată în spital, afecțiunile de care suferă, recomandările ce trebuie urmate în urma semiparezei ireversibile.
În mod greșit prima instanță reține că nu se poate reține culpa pârâtelor în executarea contractului pe motiv că reclamanta ar fi refuzat întreținerea, la intervenția celor doi frați, fiindcă nici o probă a dosarului nu a relevat în mod concret sub ce formă sau în ce modalitate s-a manifestat acest refuz sau împiedicare. Pârâtele nu s- au ocupat de asigurarea asistenței medicale ce trebuia asigurată în mod periodic, trebuia examinată lunar de către medic și urmat tratament .
Nu are nici o relevanță juridică că părțile s-au înțeles bine anterior contractării și nici că lipsa celor două pârâte era suplinită de fiul și respectiv fratele acestora, I. Petru, fiindcă obligația de întreținere fiind o obligație personală a întreținătorului, netransmisibilă.
Deși soțul recurentei a decedat, potrivit contractului, inacțiunea acestuia nu a dus la stingerea dreptului său de a solicita rezilierea contractului, aceasta l-a moștenit, motiv pentru care solicită rezilierea întregului contract de întreținere pentru nerespectarea culpabilă a obligațiilor de către pârâte. De altfel în ce privește obligația de înmormântare potrivit obiceiului local, este evident că rezilierea contractului nu poate fi cerută decât de către moștenitorii legali.
În drept, s-au invocat prevederile art.312 și art.304/1 Cod procedură civilă. Recursul promovat de reclamantă a fost legal timbrat.
Intimatele pârâte au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat
f.19-22.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat că în cauză au fost audiați 6 martori și au fost depuse la dosar probe din care rezultă existența celor două dosare
civile anterioare, astfel încât, coroborându-se întreg probatoriul, se poate ajunge la concluzia netemeiniciei prezentei acțiuni. De altfel, și atitudinea manifestată de reclamantă pe tot parcursul procesului, timorarea ei și faptul că a venit însoțită întotdeauna de cei doi fii, confirmă și amenințările exercitate de aceștia asupra ei, asupra pârâtelor și chiar asupra unora din martori. Pârâtele au mai arătat că părțile au încheiat contractul contestat în urmă cu 6 ani și că relațiile dintre ele au decurs normal, până la decesul fratelui reclamantei când, cei doi fii ai acesteia, le-au interzis pârâtelor să se mai aproprie de casa mamei lor. Cele susținute rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză care au fost amenințați de fii reclamantei.
Astfel, după decesul numitului T. V., aceștia au încercat pe toate căile posibile să desființeze convenția de întreținere. În acest sens, au promovat o primă acțiune în dosarul nr._ în care s-a luat act de renunțarea la judecată, având în vedere declarația autentificată sub nr. 61/_ și declarația de mână a reclamantei prin care a arătat că nu a promovat nici o acțiune în justiție și nu și-a angajat nici apărător în acest sens. Tot în acest script, a declarat că se înțelege bine cu pârâtele și că ele au fost cele care o îngrijesc, la fel ca și pe defunct.
Ulterior, fiii reclamantei au promovat o acțiune în nume propriu în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bistrița, invocând nulitatea convenției pentru că ar fi potrivnică legii și moralei publice, conform art. 5 raportat la art. 652 Cod civil, care a fost, de asemenea, respinsă, prin Sentința civilă nr. 1128/2010 a Judecătoriei Bistrița.
De aceea, intimatele consideră că nici de această dată nu a fost reclamanta cea care a promovat acțiunea în justiție, ci fiii săi, nemulțumiți fiind de rezultatele negative obținute anterior, aspect ce reiese și din atitudinea șovăielnică a reclamantei la interogatoriu, fiind adusă de aceștia la instanță și că fii reclamantei s-au prezentat în fața instanței și atunci când reclamanta a lipsit.
Intimatele au mai reliefat faptul că este de netăgăduit că fii reclamantei au interzis ca pârâtele să se prezinte la casa reclamantei, proferând amenințări la adresa acestora, așa cum au declarat și unii martori. S-a mai susținut și faptul că declarația martorului Șut Pintea Radu trebuie înlăturată deoarece a ascuns că era rudă cu părțile și că declarația acestui martor se referă exclusiv la evenimentele de după anul 2011. Și martorii propuși de pârâte au fost timorați, martora Georgiță F. a chiar a declarat că a fost amenințată de T. Traian. Din declarația acestei martore a reieșit că reclamanta nu s-a plâns că nu ar fi întreținută, dimpotrivă a arătat că era foarte mulțumită de atenția și grija acordate de pârâte, aceleași lucru reliefând și martorele Plecat Antonia și Beudean Saveta care au relatat și că în anul 2011 au intervenit cei doi fii ai reclamantei ce le-au interzis pârâtelor să mai meargă la reclamantă.
În ce privește munca în străinătate a pârâtei T. D. acest lucru a fost recunoscut de acesta care a arătat că lucra 1-3 luni pe an, și că martorii audiați au declarat că prin aceste plecări obținea venituri mai substanțiale și aducea anumite bunuri pe care le împărțea cu reclamanta, iar în perioada respectivă de întreținerea reclamantei se ocupa cealaltă pârâtă și fratele acesteia.
Tribunalul din oficiu a invocat și pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct
și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, față de data introducerii acțiunii, respectiv 12 aprilie 2011.
Reclamanta - recurentă T. R., prin avocat, a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației
de întreținere față de defunct și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, invocată din oficiu de către instanță, arătând că reclamanta, moștenind defunctul, împreună cu drepturile și obligațiile ce decurg din dreptul de moștenire, i s-a transmis și acest drept. Pârâtele - intimate T. D. și I. L., prin avocat, au solicitat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, față de data introducerii acțiunii - 12 aprilie 2011, invocată din oficiu de către instanță.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă inclusiv sub aspectul excepției invocate de tribunal, se constată că se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Analizând în prealabil excepția prescripției dreptului la acțiunea în reziliere pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct
și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, față de data introducerii acțiunii, respectiv 12 aprilie 2011, ținând cont de data decesului defunctului T. V., respectiv 19 decembrie 2007, tribunalul arată că excepția invocată este fondată, fiindcă termenul de prescripție de 3 ani a dreptului la acțiune în rezilierea contractului
pentru neîndeplinirea obligației de întreținere față de defunct și față de neîndeplinirea obligațiilor de înmormântare, s-a împlinit la data de 19 decembrie 2010
, situație în care nu mai pot fi analizate pe fond pretențiile deduse judecății de către reclamantă, sub acest aspect, fiindcă aceasta fiind moștenitoare legală a defunctului putea și trebuia să acționeze pentru nerespectarea clauzelor contractuale față de defunct doar până la data anterior indicată de 19 decembrie 2010.
Așa fiind, tribunalul statuează că se impune ca analizarea pe fond a cauzei privind rezilierea contractului de întreținere să fie realizată doar în ce o privește pe reclamantă.
În acest sens, tribunalul constată că prima instanță respingând acțiunea formulată de reclamantă a reținut în esență că pârâtele și-au îndeplinit obligațiile asumate prin convenție până în anul 2011, când acestea nu au mai avut posibilitatea acordării întreținerii reclamantei, datorită intervenției fiilor reclamantei T. Silviu și T. Traian, care nu le-au mai permis pârâtelor să o viziteze pe reclamantă și că rezilierea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită nu și în cazul în care obligația nu s-a executat, în tot sau în parte, din culpa beneficiarului întreținerii sau a unor terțe persoane. Însă, reclamanta recurentă a contestat această soluție, susținând că dimpotrivă nu s-a făcut dovada că pârâtele și-au îndeplinit exact obligațiile asumate prin contractul de întreținere și nici nu s-a dovedit faptul că pârâtele ar fi fost împiedicate să asigure întreținerea reclamantei.
Tribunalul examinând contractul de întreținere încheiat de părți arată că pârâtele și-au obligația să asigure reclamantei întreținerea și îngrijirea viageră cu toate cele necesare traiului, la domiciliul reclamantei, respectiv să asigure hrana, îmbrăcăminte, încălțăminte, încălzit, iluminat, spălat, în caz de boală tratament medical, medicamente și cuvenita îngrijire, iar în caz de deces să-i înmormânteze potrivit credinței.
Examinând materialul probator administrat, respectiv interogatoriile părților, declarațiile martorilor audiați, înscrisurile depuse de părți la dosar, tribunalul arată că
nu se poate stabili cu certitudine dacă pârâtele au respectat întocmai clauzele contractuale asumate în ce o privește pe reclamantă nici înainte de anul 2011 și nici după ce aceasta ar locui împreună cu cei doi fii T. Silviu și T. Traian.
În acest sens, tribunalul apreciază că, pentru a stabili în mod clar dacă se poate reține lipsa culpei pârâtelor în executarea obligațiilor contractuale, ori dimpotrivă pentru a se reține că acestea erau în măsură să-și execute îndatoririle asumate prin contract, se impune completarea probatoriului administrat în fața primei instanțe sub anumite aspecte.
În primul rând, trebuie să se stabilească dacă reclamanta atât la data contractării cât și în prezent locuiește în același imobil unde potrivit contractului pârâtele trebuiau să presteze întreținerea în natură, respectiv în T. nr.139, dacă la data contractării reclamanta locuia împreună și cu fiii acesteia ori aceștia s-au mutat ulterior cu recurenta în aceeași casă, fiindcă intimatele susțin că reclamanta începând cu anul 2011 nu mai locuiește singură, ci împreună cu fiii acesteia, care le-ar împiedica pe pârâte să presteze întreținerea convenită.
Mai trebuie să se administreze probe pentru a se stabili dacă la data contractării reclamanta era bolnavă și urma tratament medicamentos, ori dacă recurenta s-a îmbolnăvit ulterior încheierii contractului. Sub acest aspect, se vor solicita părților să prezinte înscrisuri medicale doveditoare de la medicul de familie ori eliberate de alte unități medicale sau alți medici, iar în situația în care se va constata că reclamanta era bolnavă și trebuia să urmeze tratament medicamentos se va solicita pârâtelor să-și exprime poziția și să depună dovezi că au suportat cheltuielile necesare cumpărării medicamentelor.
De asemenea, probatoriul trebuie completat și în ce privește celelalte obligații asumate de pârâte privind asigurarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, încălzit, iluminat, spălat, fiindcă sub acest aspect nu au fost aduse nici un fel de probe nici în ce privește perioada dinainte de 2011 și nici după ce reclamanta ar locui împreună cu fiii ce le-ar împiedica pe intimate să asigure întreținerea în natură. În acest sens, vor putea fi audiați martori și solicitate părților să depună înscrisuri doveditoare dacă dețin.
Mai trebuie completat probatoriul și sub aspectul împiedicării pârâtelor de către fiii reclamantei de a se prezenta la domiciliul acesteia, fiindcă declarațiile martorilor sub acest aspect sunt insuficiente, nici un martor nu a indicat că ar fi asistat la vreun incident concret între vreuna din pârâte și vreunul dintre fiii reclamantei, ocazie cu care acestea să fi fost amenințate. Sub acest aspect, se vor putea solicita relații de la organele de poliție pentru a se stabili dacă au fost sesizate de pârâte privind comiterea unor asemenea fapte de amenințare de către fiii reclamantei T. Silviu și T. Traian ori se vor putea audia alți martori în același sens care au asistat la vreun incident ori au știință despre așa ceva, cu indicarea datei, locului și împrejurărilor în care s-ar fi produs.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, constatând că pentru justa soluționare a cauzei mai trebuie administrate probe, care nu pot fi administrate direct în recurs conform art.305 Cod procedură civilă, ceea ce echivalează cu necercetarea suficientă a fondului cauzei, în temeiul art.312 alin.2,5 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de reclamanta T. R. împotriva sentinței civile nr.10510/2012 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, va casa
sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Bistrița.
În rejudecare, instanța de fond, după ce va pune acest lucru și în discuția contradictorie a părților, va proceda la completarea probatoriului cu privire la aspectele anterior reliefate, putându-se administra în acest sens orice probe utile, cum ar fi audierea altor martori indicați de părți, luarea unui supliment de interogator pârâtelor, depunerea de către părți de înscrisuri doveditoare privind situația medicală a reclamantei, tratamentul medicamentos urmat și cheltuielile efectuate în acest scop, depunerea de către părți de înscrisuri doveditoare privind cheltuielile de încălzire și iluminat, se vor solicita relații postului de poliție sub aspectul indicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T. R. , domiciliată în T., nr.139, comuna Tiha B., județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.10510/2012 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr._, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Bistrița.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
G. | C. F. R. | I. | B. | M. | L. B. M. | E. | P. |
MLB// 2ex..// 03 aprilie 2013 Jud. fond B. V.
| ← Decizia civilă nr. 472/2013. Reziliere contract | Decizia civilă nr. 404/2013. Reziliere contract → |
|---|
