Decizia civilă nr. 404/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.404/R/2013
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către reclamantul V. I. împotriva sentinței civile cu nr. 431 din 27 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cu împuternicire avocațială pentru reclamantul recurent V. I., avocat C. C. Costel și cu împuternicire avocațială pentru pârâta intimată M. M. M., avocat Bradea Teodora, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantului recurent, avocat C. C. Costel susține oral recursul așa cum este formulat în scris.
Se constată că la data de 14 octombrie 2013, prin fax, s-a depus la dosarul cauzei de către pârâta intimată M. M. M., întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei intimate, avocat Bradea Teodora depune la dosarul cauzei, în original, întâmpinarea sus amintită, o susține oral așa cum este formulată în scris. Nu formulează cereri prealabile judecării recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent, avocat C. C. Costel arată că i s-a comunicat un exemplar din întâmpinare. Nu formulează cereri prealabile judecării recursului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent, avocat C. C. Costel solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale așa cum este formulată în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.
Reprezentanta pârâtei intimate, avocat Bradea Teodora solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 431 din 27 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._ s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte.
S-a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul V. I. , împotriva pârâtelor M. M. M. și M. M. .
A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâte, în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de_ s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere viageră, autentificat sub nr. 1256/_ de BNP Viorel Leah, între defunctul V. A. - vânzător întreținut și M. M. M. - cumpărătoare întreținătoare, având ca obiect transmiterea către aceasta din urmă, a cotei de 5/8 părți din imobilele casă în regim D+P+E și casă cu o cameră, bucătărie, baie, cămară, hol, anexe gospodărești: bucătărie de vară, grajd, cotețe, șură, magazii, garaj, curte și grădină în suprafață de 1000 mp, imobile situate în Căianu Mic, nr. 12, jud. BN, înscrise în CF nr. 1029 Căianu Mic, nr. topo 346/1/1 și 347/1/1. În schimbul acestora întreținătoarea a achitat prețul de 15.000 lei ron și s-a obligat să-i asigure întreținutului îngrijirea și întreținere viageră cu toate cele necesare traiului, la domiciliul său, și anume: procurare și preparare hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, spălat, curățat, iluminat, încălzit, tratament medical, cuvenita îngrijire în caz de boală, iar la deces să-l înmormânteze potrivit credinței și obiceiului locului. Totodată, întreținutul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra cotei părți din imobilele transmise.
De asemenea, în contract a fost inserat un pact comisoriu în sensul că
"neîndeplinirea acestor sarcini de către întreținătoare duce cu deplin drept la rezilierea contractului, chiar și fără somație sau alt mod de punere în întârziere"; (art. 2).
Ca urmare a acestui contract, pârâta M. M. M. și-a înscris în CF 25124 Căianu Mic (provenit din conversia de pe hârtie a CF 1029) dreptul de proprietate, cu titlu de cumpărare, asupra cotei de 10/16 părți din imobile, potrivit încheierii CF 1332/2004, totodată fiind înscris în CF și dreptul de uzufruct viager al defunctului V.
A. . Asupra celorlalte cote de câte 3/16 părți din imobile, este înscris în CF dreptul de proprietate în favoarea reclamantului V. I. și pârâtei M. M., cu titlu de moștenire, potrivit încheierii CF nr. 1288/2004.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte (raportat la faptul că s-a solicitat rezilierea contractului pe motiv că nu s-ar fi prestat niciodată defunctului bunic întreținerea), se apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât pentru reclamant, fiul vânzătorului întreținut, dreptul la acțiunea în rezoluțiunea contractului s-a născut la data ultimei pretinse neexecutări a obligației de întreținere de către pârâtă, respectiv aceea a înmormântării defunctului. Cum acesta a decedat la data de_, termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit în anul 2012, astfel că acțiunea formulată la_, a fost introdusă anterior expirării acestui termen. Prin urmare, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte.
În ce privește fondul cauzei, din declarațiile martorilor propuși de reclamant, audiați în cauză, s-a reținut că defunctul V. A. a încheiat cu nepoata sa, pârâta
M. M. M., un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilele din
Căianu Mic, nr. 12, în schimbul cărora, pârâta s-a obligat să-l întrețină pe defunct. Însă, cam la o săptămână după încheierea contractului, pârâta a plecat în SUA și nu s- a mai întors nici la înmormântarea defunctului (cu ocazia reaudierii, martorul M.
I. declarând că aceasta nu a stat niciodată mai mult de 2 săptămâni în Căian). Martorul M. I. (care a fost vecin cu defunctul V. I. și în prezent este administratorul bunurilor reclamantului care locuiește în Detroit, fiind plătit pentru asta de reclamant, lunar) a declarat că, de îngrijirea bătrânului, se ocupau "ei vecinii și o nepoată, I., iar după 3-4 luni, defunctul a fost dus la azil de pârâta M. M. ";. Cu ocazia reaudierii, acest martor arătat că defunctul i-a spus că "a fost păcălit"; de nepoata sa la încheierea contractului, în sensul că a fost pus să semneze contractul pentru întregi imobilele din Căianu Mic, nr. 12, deși i-a dat nepoatei M. doar bucătăria de vară aflată în aceeași curte. Deși a declarat că cheltuielile cu azilul erau suportate din pensia bătrânului, această informație a aflat-o de la defunct, în perioada când era la azil, defunctul suferind de schizofrenie. Totodată, acest martor a arătat că mergea în vizită la el, la azil, în fiecare miercuri, și acolo nu puteau intra decât anumite persoane menționate pe o listă, astfel că atunci când reclamantul a venit în țară și a vrut să-și viziteze tatăl, nu a fost lăsat să intre. Însă, acest aspect nu a fost confirmat de martorul Chițac A. (asistent social la Centrul de recuperare din B.
) care a declarat că oricine avea voie să-l viziteze pe bătrân, existând într-adevăr o procedură de internare în care sunt întrebați verbal bolnavii, sau aparținătorii, dacă există persoane care nu doresc să vină să-i viziteze, însă în cazul lui V. A. nu au fost indicate astfel de persoane.
Martorul Cleja Gheorghe a aflat de la defunct că urma să fie întreținut de nepoata sa din America, M., dar la un moment dat, bătrânul s-a îmbolnăvit de diabet, fiind spitalizat, iar după externare, de el s-a ocupat o altă nepoată, I., care locuiește în spatele casei defunctului (singura rudă mai apropiată a defunctului care mai era în țară). Tot acest martor a declarat că mergea des la bătrân și a constatat că este bine întreținut, iar pârâta M. M. venea rar în țară, la interval de câțiva ani. Cu toate acestea, martorul a arătat că a locuit în ultimii 5 ani la Timișoara, iar când a venit de acolo, bătrânul fusese dus la azil. Anterior, anului 2008, când martorul a locuit efectiv în Căianu Mic, nu le-a văzut niciodată pe pârâte să vină în țară. A mai menționat că nepoata defunctului, Retegan I., l-a îngrijit pe acesta, însă nu știe dacă i-a cerut cineva asta, sau o făcea din proprie inițiativă.
Martorul Ș. V., vecin cu defunctul V. A., a arătat că acesta, până a fi internat în spital, se gospodărea singur întrucât "era în putere";; după ce a paralizat, defunctul a locuit la Retegan I., pe nepoata M. a văzut-o acolo doar o perioadă de 1-2 săptămâni, aceasta trimițându-i din America pachete.
În cauză a fost audiată în calitate de martoră propusă de pârâte, Retegan I., vară primară cu reclamantul și pârâta de rând 2, care a declarat că știe despre încheierea contractului, că defunctul era apropiat de nepoata lui M. care, în vacanțe și de sărbătorile legale, venea la bunicul ei, și nu mergea la părinții săi; la data încheierii contractului, pârâta era deja stabilită în America, unde lucra și obținea venituri, astfel că îi trimitea bunicului tot ce avea nevoie și aceasta nu a dus lipsă de nimic. Defunctul avea o pensie de aprox. 470 lei, pe care o cumula cu pensia obținută de M. I. (tatăl, respectiv soțul, pârâtelor). La data de_, bătrânul a paralizat, martora găsindu-l în casă căzut și a anunțat pe reclamant și pârâte; pârâta de rând 2 a rugat-o să aibă grijă de el și cam într-o săptămână a venit în țară, defunctul a fost
internat în spital, iar la externare acesta a locuit la martoră, la fel și pârâta M. care s-a ocupat efectiv de îngrijirea bunicului în perioada februarie - august 2005 (acesta necesitând îngrijire ca un copil mic, întrucât nu se putea ridica din pat); abia când acesta "s-a pus pe picioare";, pârâta a plecat în America. Înainte de a paraliza, martora a fost cu defunctul la Dej pentru a-i face analizele, ocazie cu care s-a descoperit că are diabet, toată cheltuiala fiind suportată de pârâta M. M. . Martora a mai arătat că ea avea grijă de bătrân pentru că îi era rudă, dar și pentru că M. a rugat-o să se ocupe de el, fiind plătită de aceasta cu 200 USD pe lună și recompensată cu diverse cadouri. Cu privire la internarea defunctului la Centrul de recuperare din B., martora a arătat că a fost necesară întrucât nu mai putea avea grijă de el, începuse să- și piardă memoria, nu o mai recunoștea și necesita îngrijire de specialitate. În vara anului 2009, au aflat de la medici că bătrânul nu mai avea mult de trăit, astfel că pârâtele au rugat-o pe această martoră să se ocupe de înmormântare, ele achitând în prealabil cheltuielile necesare. Tot la solicitarea pârâtei M. M. de a-i îndeplini defunctului toate dorințele, martora îl ducea pe acesta de câte ori dorea la o bătrânică din Reteag. Pârâta se interesa regulat de bunicul ei, telefonând chiar și în fiecare zi când era nevoie, bătrânul fiind mulțumit de întreținerea acordată și a fost de acord să fie îngrijit de martoră.
Martorul Chițac A. (asistent social la Centrul de recuperare din B. ) a arătat că defunctul avea o hemipareză și demență senilă și a fost internat de pârâte, M.
I. și de o altă nepoată M. A., având nevoie de îngrijire de specialitate. Nepoata
M. se interesa telefonic în mod constant de ce avea nevoie bătrânul, de starea de sănătate a acestuia, trimitea pachete cu tot ce era necesar; din discuțiile cu bătrânul în perioadele de luciditate, martorul a constatat că "M. îi era dragă și apropiată și mereu dorea să vorbească cu ea";.
Din declarația martorului Retegan Teodor (soțul martorei Retegan I. ) rezultă că aceasta a aflat "din auzite"; că defunctul i-a dat nepoatei M. M. întreaga sa gospodărie în schimbul întreținerii sale; consideră că pârâta și-a îndeplinit obligația, întrucât, începând cu anul 2004, martorul și soția lui, la solicitarea pârâtei, s-au ocupat de îngrijirea bătrânului, pentru aceasta fiind plătiți de M. M. cu suma de 200 USD lunar. În perioada ulterioară spitalizării, din februarie 2005 până în august 2005, M. a fost cea care s-a ocupat de bătrân, martorul și soția lui doar ajutând-o; abia când bătrânul și-a revenit, M. a plecat în America, de unde a trimis bani și pachete cu tot ce era necesar. Aceasta venea în țară în fiecare vară și stătea cam 2-3 săptămâni, însă mereu îl suna pe bătrân, cam de 2-3 ori pe săptămână. Martorul a mai arătat că defunctul a avut și pensie, dar nu crede că i-ar fi ajuns pentru achitarea cheltuielilor, astfel că din banii trimiși de M., ei îi achitau facturile. Totodată, bătrânul ridica și pensia tatălui Mihaelei, iar după ce nu a mai putut martorul a fost cel care a ridicat acești bani și i-a folosit pentru întreținerea defunctului. De asemenea, bătrânul "a trăit pe picior mare"; și făcea chefuri la el acasă. Referitor la cheltuielile de înmormântare, martorul a arătat că acestea au fost achitate de M. M.
, în avans, iar ei s-au ocupat efectiv de aceasta; pârâta nu a participat la înmormântare, probabil din cauza imposibilității asigurării transportului, ci doar reclamantul.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că pârâta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate. Într-adevăr, aceasta nu a locuit efectiv în Căianu Mic pentru a se ocupa personal de îngrijirea defunctului, însă a plătit o persoană care să facă asta în
numele său (martora Retegan I. ), bătrânul acceptând și fiind mulțumit de întreținerea acordată. De altfel, la data încheierii contractului pârâta avea domiciliul în SUA, chiar în contract fiind menționată adresa acesteia din New York, astfel că defunctul a cunoscut această împrejurare la data încheierii actului, având deci reprezentarea faptului că nepoata lui nu va putea să se ocupe personal de îngrijirea lui.
Caracterul personal și netransmisibil al obligației de întreținere nu exclude posibilitatea ca aceasta să fie executată prin mandatar. Îngrijirea și întreținerea acordată de persoanele plătite de pârâtă, în numele său, a fost corespunzătoare necesităților defunctului, care a acceptat-o, dovadă fiind faptul că niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a declarat că acesta ar fi fost nemulțumit, ci dimpotrivă defunctul nu a dus lipsă de nimic. Astfel, pârâta M. M. trimitea periodic bani și pachete cu tot ce era necesar pentru bunicul ei, achita cheltuielile necesare analizelor medicale și medicamentelor. Deși defunctul avea pensie, cuantumul acesteia nu era suficient pentru achitarea cheltuielilor, care erau plătite tot din banii trimiși de pârâtă. Totodată defunctul beneficia și de pensia tatălui pârâtei (M. I. ) fiind împuternicit de acesta prin procura specială autentificată depusă la dosar fila 73, martorul Retegan
A. arătând că, după ce bătrânul nu a mai putut, el a fost cel care a ridicat această pensie și a achitat din ea cheltuielile necesare defunctului.
Deși locuia în SUA, atunci când a fost nevoie, pârâta a venit în țară și a rămas
să-l îngrijească efectiv pe bătrân o perioadă de 7 luni (februarie - august 2005) când acesta a paralizat, și nu a plecat decât când acesta și-a revenit.
În ce privește internarea bătrânului la Centrul de Recuperare din B., aceasta a fost necesară, întrucât afecțiunile sale (hemipareză și demență senilă, conform declarației martorului Chițac A., asistent social la respectivul centru) necesitau îngrijire de specialitate. Și pe perioada acestei internări, pârâta trimitea pachete cu tot ce îi era necesar, se interesa telefonic constant de sănătatea acestuia și, atunci când starea de sănătate a acestuia permitea, vorbeau la telefon (martorul Chițac A. declarând că defunctul mereu dorea să vorbească cu nepoata lui).
Referitor la cheltuielile de înmormântare, din probele administrate rezultă că acestea au fost achitate de pârâtă în avans, de înmormântare ocupându-se familia Retegan, la solicitarea pârâtei M. M. .
Noțiunea de întreținere presupune multiple prestații, iar pe lângă prestația materială (asigurare alimente, îmbrăcăminte, curățenie, tratament medical, etc.) include și o componentă psihologică dată de caracterul intuitu personae al contractului de întreținere.
Executarea prestației materiale a fost pe deplin dovedită în cauză, defunctul nu a dus lipsă de nimic, martorul Retegan Teodor declarând că acesta "a trăit pe picior mare";. În cazul contractului de întreținere, noțiunea de întreținere trebuie luată în sensul cel mai larg, ea incluzând o serie de prestații ca procurarea hranei, cumpărarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie, curățenie, medicamente, îngrijiri medicale, plata facturilor, iar împrejurarea că beneficiarul întreținerii are mijloace materiale suficiente nu are relevanță cu privire la valabilitatea contractului de întreținere.
Referitor la componenta psihologică a întreținerii, se reține că și aceasta a fost îndeplinită, pârâta comunicând cu defunctul telefonic în mod constant (îl suna de 2-3 ori pe săptămână, iar când era nevoie chiar și zilnic) și venea în vacanțe la acesta în fiecare an; de asemenea, era apropiată de bunicul ei, căruia "îi era dragă"; (fapt
constatat de martorul Chițac A. din discuțiile personale cu defunctul). Totodată, atunci când acesta a fost într-o situație critică (paralizie), pârâta a venit în țară, unde a rămas cât a fost necesar (februarie - august 2005), îngrijindu-l efectiv până când bătrânul și-a revenit. Toate acestea demonstrează preocuparea și interesul pârâtei pentru ca defunctul ei bunic să nu se simtă neglijat și părăsit, ci dimpotrivă să știe mereu că este iubit și nu este singur.
Probatoriul administrat în cauză nu face decât să confirme faptul că pârâta și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate, întreținerea prestată îndeplinește condițiile necesare pentru a echivala cu o întreținere efectivă pe care trebuia să o presteze pentru o persoană în vârstă, bolnavă, care ar avea nevoie de îngrijire permanentă, zilnică, precum și de un climat constant de liniște și armonie.
În speță fiind vorba despre un contract de întreținere, acesta fiind sinalagmatic, oneros și aleatoriu, dispozițiile art. 1020 din vechiul cod civil (contractul fiind încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil) potrivit cărora condiția rezolutorie e subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligația, sunt aplicabile.
În concluzie, instanța a reținut că pârâta și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale asumate în ce-l privește pe defunct, astfel că în baza art. 969 și 1020 din vechiul Cod Civil, a respins ca nefondată acțiunea precizată.
Văzând și disp. art. 274 C.pr.civ., a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâte în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanțe (f. 108, 109 dosar_ ), nefiind făcută dovada onorariul avocațial în recurs (solicitat de pârâte cu ocazia concluziilor pe fond).
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul de a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere viageră încheiat la BNP Leah Viorel autentificat sub nr. 1256/_ intre defunctul V. A.
, in calitate de vânzător întreținut si pârâta M. M. M., în calitate de cumpărătoare întreținătoare, pentru neîndeplinirea sarcinilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a susținut că pârâta M. M. M. a plecat din România imediat după semnarea contractului, neîndeplinidu-și niciuna dintre obligațiile stipulate în contract. De altfel, defunctul V. A. - tatăl recurentului - a fost bruscat si forțat sa semneze contractul a cărui reziliere se solicită. În cele din urmă aceasta a fost "păcălit" să semneze contractul cu pârâta, care este fiica surorii recurentului, M. M. .
După semnarea contractului si plecarea pârâtei M. M. M. din tară, recurentul a fost cel care s-a ocupat in totalitate de defunctul său tată V. A. .
Astfel acum aproximativ doi ani de zile a fost chemat de tată acasă - el locuind in SUA- acesta fiind îngrijit la acea data de o verișoară a sa. La acel moment defunctul i-a spus că a fost mințit si păcălit și și-a exprimat dorința de a "";rupe" contractul încheiat cu pârâta. Întreținutul a fost internat în acea perioadă la azilul de bătrâni din B., recurentul fiind cel care a achitat toate cheltuielile pentru acesta.
Ulterior in cursul anului 2009, defunctul a fost internat din nou la azilul de bătrâni din B., sora recurentului și pârâta M. M. M. interzicându-i prin telefoane date conducătorilor instituției sa îl vadă și să îl poată duce acasă la Căianu
Mic. Până la momentul la care acesta a reușit să facă toate demersurile necesare pentru a îl duce acasă, acesta a decedat.
S-a mai arătat că recurentul s-a ocupat în totalitate și de renovarea casei părintești ce a făcut obiectul contractului a cărui reziliere o solicită.
În aprecierea recurentului, susținerile sale au fost dovedite în totalitate prin probatoriul testimonial administrat in cauză. În ceea ce privește declarațiile martorilor Retegan I. si Retegan Teodor, s-a susținut că acestea sunt subiective, având în vedere relația de "prietenie" existentă între aceștia si pârâte și faptul că aceștia au fost si sunt plătiți de către pârâte.
Noțiunea de întreținere include multiple prestații, atât de natura materială (asigurare de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, tratament medical), cât și de natura psihologică, data de caracterul personal (intuituu personae) al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere si apropriere. Datorita caracterului alimentar al obligației de întreținere, termenele de executare (de zi cu zi) au caracter esențial în sensul dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod Civil.
Din ansamblul probatoriului testimonial administrat, nu rezultă, așa cum in mod eronat a reținut instanța de fond, faptul că pârâta M. M. -M. și-a îndeplinit zilnic obligațiile asumate. De altfel, din acest probatoriu nu rezulta nici că pârâta a încercat cel puțin executarea zilnica a obligațiilor asumate, izbindu-se de refuzul nejustificat al întreținutului. Din depozițiile martorilor rezultă faptul că încă de la data încheierii contractului mâncarea, medicamentele si curățenia erau asigurate de persoane străine. Din depozițiile martorilor propuși de pârâtă, nu rezultă faptul că pârâta a încercat zilnic îndeplinirea obligațiilor contractuale, ci doar faptul că s-au deplasat de mai multe ori in 6 ani de zile (circa o data de an) la domiciliul întreținutului si a trimis lunar o anumita suma de bani in scopul declarat, acela ca întreținutului sa-i fie plătite cheltuielile curente. S-a subliniat faptul că întreținutul nu ducea lipsă de bani, acesta având o pensie consistentă, ci avea nevoie de întreținător în persoana care să îl îngrijească în permanență.
Tot din probatoriul testimonial s-a reținut că întreținutul era o persoană în vârsta și bolnavă, imobilizată la pat din anul 2008, ce avea nevoie de ajutor pentru a fi transportată, de tratament medical și îngrijire permanentă, împrejurare cunoscută de pârâtă la momentul încheierii contractului si acceptată de aceasta. În consecință în temeiul obligației contractuale asumate pârâta aveau obligația de a asigura zilnic întreținerea defunctului și nu doar la anumite intervale de timp. Aceasta întrucât, acesta avea nevoie zilnic de mâncare, de un minim de curățenie. Totodată, defunctul, avea nevoie de îngrijire zilnică, permanentă fiind necesar a fi schimbata, spălată în fiecare zi. Pe lângă prestația materială ce trebuie asigurată zilnic de întreținător, întreținerea unei persoane implică și o latură psihologică, care se întemeiază pe un raport de încredere si apropiere. Obligația asumată de întreținător de a asigura întreținutului îngrijire și întreținere cu toate cele necesare traiului, include în conținutul său și îndatorirea de a se preocupa să asigure acestuia o atmosfera caldă, deoarece un trai liniștit nu se poate realiza într-un climat de nemulțumire generală.
În temeiul contractului de întreținere, întreținătorului îi revine și obligația de a se comporta în așa fel încât întreținutul să nu se simtă abandonat, să nu aibă un real sentiment de stres, ci dimpotrivă se impune să li se asigure confortul psihic necesar
pentru a se simți ocrotit, în siguranță, ă i se creeze un climat constant de liniște si armonie, ori pârâta era prezenta alături de defunct cel mult o săptămâna pe an. Întrucât obligația de întreținere (cu cele 2 componente ale sale: cea materiala si cea psihologica) trebuie prestata zilnic, executarea necorespunzătoare a obligațiilor oricând pe parcursul derulării contractului, deci chiar după trecerea unui anumit timp de la încheierea actului, poate duce la rezoluțiune. Aceasta întrucât prestațiile asumate trebuie asigurate corespunzător pe perioada întregii vieți a întreținutului.
Reținând faptul ca pârâta nu s-a preocupat zilnic de asigurarea hranei întreținutului, de îngrijirea permanenta, zilnică a defunctului imobilizat la pat, ceea ce a creat o stare de neîncredere a acestuia, recurentul apreciază că obligația contractuală de întreținere nu a fost asigurata corespunzător, culpabilă fiind pârâta care era obligată în temeiul contractului să asigure zilnic mâncare, tratament medical, medicamente. Pentru a se retine culpa întreținutului era necesar ca pârâta să probeze că a încercat îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, zilnic și nu doar la anumite intervale de timp. Or, din probatoriul administrat, nu rezulta ca pârâta s-a deplasat zilnic la domiciliul acestuia pentru a încerca îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Trimiterea în mod periodic a unor sume de bani nu are relevanță și nu poate servi la dovedirea intenției de continuare a prestării întreținerii. Aceasta deoarece, obligația asumată trebuie executată în natură . În situația în care pârâta ar fi fost intr- adevăr în imposibilitatea executării obligației zilnice care îi incumba, soluția legală nu era aceea a expedierii unor sume de bani (deoarece prin aceasta modalitate nu și-a îndeplinit obligația în modalitatea contractual asumată), ci aceea a sesizării instanței de judecată pentru transformarea în bani a întreținerii pentru imposibilitatea executării în natură a acesteia, soluție acceptată de literatura si practica judiciară în materie.
Intimata M. M. M., legal citată, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-au susținut în esență următoarele:
Starea de fapt prezentată de către recurent în motivarea recursului nu este reală și, de altfel, nu este susținută de probele administrate în cauză. Această stare de fapt conturată de către recurent deformează în mod grosolan realitatea și se întemeiază doar pe simplele presupuneri ale acestuia care însă nu au fost confirmate de niciuna dintre probele administrate.
Primul neadevăr este acela că defunctul a fost fie "bruscat și forțat", fie
"păcălit"; să semneze contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere viageră. Din cei 6 martori audiați în cauză doar unul dintre ei, martorul M. I., lansează o astfel de ipoteză care însă nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate. Pe de altă parte, așa-zisa mărturisire pe care ar fi făcut-o defunctul era din perioada în care acesta era internat la spitalul de recuperare fiind deja bolnav psihic. În această situație, această susținere rămâne nedovedită, iar recurentul nu ar trebui să "profite" astfel de o probă care nu este concludentă și nici utilă cauzei.
Declarația martorului M. I. trebuie privită cu rezerve întrucât această persoană lucrează în slujba reclamantului, așa cum el însuși recunoaște, fiind plătit lunar de acesta și la momentul derulării contractului acesta nu locuia în localitate, ci în municipiul Dej, așa cum arată martorul Ș. V. . Aceste texte de lege nu îi pot viza însă pe martorii Retegan Teodor și I. întrucât aceștia au fost plătiți doar în
perioada în care l-au îngrijit pe defunct, nefiind plătiți nici înainte și nici după acest moment, așa cum este și la ora actuală martorul M. I. .
Al doilea neadevăr este cel prin care recurentul susține că după plecarea intimatei din țară, el a fost cel care s-a ocupat în totalitate de defunct. Acest lucru nu este dovedit de niciuna dintre probe, nici măcar de martorul aflat în slujba recurentului, numitul M. I. .
Al treilea neadevăr este acela că defunctul 1-a chemat pe recurent în țară, el fiind cel care i-a plătit toate cheltuielile pentru "azil". Defunctul nu a fost internat într-un azil, ci - din cauza bolii psihice de care suferea - a fost internat într-un centru de recuperare (a se vedea declarația martorului Chițac A. ). În ciuda faptului că nu există nicio probă în susținerea acestui al treilea neadevăr, recurentul continuă să-1 înfățișeze instanței în pofida regulilor procedurale, legale sau de bun simț.
La fel de neadevărată și la fel de nefondată, potrivit probatoriului administrat, este și afirmația potrivit căreia intimata și mama sa i-au interzis recurentului să-1 viziteze pe defunct, precum și "eforturile" de a-1 duce pe defunct acasă .
Recurentul a efectuat lucrări în calitate de co-proprietar al imobilului (ca urmare a succesiunii după defuncta sa mama, soția întreținutului), iar nu pentru că defunctul ar fi vrut să-i dea și lui partea sa de 5/8 din aceste imobile. Este încă o încercare a recurentului de a influența instanța.
În ceea ce privește casa în litigiu, S-a învederat că aceasta a fost în fapt edificată de către M. I. și M., părinții intimatei, în perioada 1979-1981. Insă tatăl, știind de intenția acestuia de a emigra în SUA, a întocmit toată documentația pe numele bunicului, defunctul V. A., tocmai pentru a nu-i putea fi confiscată de către autoritățile Statului după emigrarea sa .
Defunctul a tot timpul atașat de familia mamei intimatei întrucât aceasta i-a asigurat tot timpul suportul necesar din toate punctele de vedere, fiind singurii care își asumam responsabilități în ceea ce-i privește pe cei doi defuncți. In perioada celor 4 ani de facultate făcută în țară, intimata împărțea în două cu bunicul banii pe care mi-i trimiteau părinții săi din SUA pentru școlarizare. Făcea acest lucru întrucât și ea a fost crescută de bunici cât a fost mică și între ea și bunicul său s-a creat o legătură specială, pe care acesta nu a avut-o cu niciun alt membru al familiei.
După decesul bunicii, recurentul nu a mai vorbit cu bunicul acuzându-1 tot timpul că el a ucis-o pe bunica (moartă în accident). Dimpotrivă, i-a luat toți banii care-i avea defunctul și pe care intimata și familia sa i-a trimis să-și cumpere tractor sau să facă monument funerar în cimitir pentru bunică.
În momentul în care bunicul a ajuns în nevoie, mama intimatei a fost la recurent pentru a se înțelege cum procedează cu îngrijirea acestuia. Insă acesta a răspuns "Tu faci ce vrei, eu fac ce vreau" și nu a dorit să se implice în această problemă.
În aceste condiții defunctul și-a manifestat dorința în mod insistent de a-i lăsa casa intimatei, încheind în acest sens contractul de întreținere viageră.
Încă de la momentul încheierii contractului bunicul a știut că intimata nu va locui efectiv cu el întrucât este și cetățean american și domiciliază de peste 20 de ani în SUA unde și-a făcut un rost. El a acceptat această situație, împrejurare dovedită atât prin prezumția ce se naște din faptul că defunctul știa că pârâta nu locuiește în țară, cât șt de probatoriul testimonial administrat în cauza (martora Retegan I. ). Defunctul a încheiat contractul de întreținere mai mult ca să aparțină cuiva, iar acest
lucru a fost simțit din plin de dumnealui întrucât intimata s-a ocupat de el din toate punctele de vedere.
Legea nu interzice prestarea întreținerii printr-un terț mandatat de către debitorul întreținerii, astfel ca dacă legea nu interzice, atunci este permis. Pe de altă parte, caracterul intuituu personae al contractului de întreținere a fost reinterpretat, astfel că dacă acest contract poate fi atacat și de alte persoane decât părțile contractante, atunci poate fi executat și prin intermediul altor persoane.
Cu probele administrate în cauză intimata a dovedit că și-a îndeplinit obligația de întreținere în favoarea defunctului său bunic, V. A., atât din punctul de vedere al componentei materiale, cât și în ceea ce privește componenta psihologică, data de caracterul personal (intuituu personae) al contractului de întreținere - care se întemeiază în realizarea conținutului său economic pe un raport de încredere și apropiere.
În ceea ce privește componenta materială apreciază că aceasta a fost îndeplinită cu prisosință și este dovedită prin probatoriu testimonial, respectiv: a plătit toate cheltuielile necesare întreținerii defunctului începând cu cele care-i reveneau în sarcină în temeiul contractului și până la altele care excedeau cadrul contractual ; în perioada în care nu stătea cu defunctul s-a îngrijit să-i asigure acestuia toate cele necesare prin angajarea contracost a numitei Retegan I., persoană cu care și întreținutul a fost de acord și care s-a ocupat regulat de menajul, mâncarea, spălatul și călcatul hainelor întreținutului (timp de aproximativ 6 -7 luni); după agravarea stării sale de sănătate această persoană 1-a luat pe defunct în casa sa unde 1-a îngrijit așa cum se cuvine (timp de peste 3 ani); în mod periodic s-a trimis bunicului bani pentru plata cheltuielilor și pachete cu tot ce îi era necesar începând cu obiecte de îmbrăcăminte, cosmetice și până la aparat pentru testarea glicemiei, bunuri care acopereau cu prisosință nevoile pe care acesta le avea; astfel pensia întreținutului nu era folosită pentru plata acestor cheltuieli, ci rămânea la dispoziția exclusivă a acestuia ca să facă ce dorește cu ea; pe perioada derulării contractului, prin grija intimatei, pensia de preot a tatălui acesteia - numitul M. I. - era ridicată și folosită în beneficiul întreținutului; a suportat toate cheltuielile privind recuperarea întreținutului (ședințe de fizioterapie care s-au efectuat de 2 ori pe săptămână la B.
, achiziționarea de scaun cu rotile, cadru metalic etc); i-a sponsorizat și micile plăceri ale vieții (extracontract) - vizitele săptămânale la o anumită bătrânică, astfel că -așa cum au declarat martorii- întreținutul a trăit pe picior mare; când a avut nevoie de îngrijire de specialitate a făcut toate demersurile necesare internării acestuia într- un centru de recuperare unde continua să-i trimită pachete cu toate cele necesare.
Recurenta a precizat că internarea a fost necesară și nu exista altă soluție întrucât bătrânul suferea de o boală care nu se putea trata la domiciliu, ci doar într-un centru de specialitate, împrejurare întărită de acte și martorii audiați în cauză;
În perioada în care starea de sănătate a bunicului s-a înrăutățit, intimata s-a întors în țara și personal l-a îngrijit efectiv pe acesta, zi de zi timp de 6 luni (februarie-august 2005), în condițiile în care acesta necesita îngrijire ca un nou născut (scutece, toaletă, alimentație cu lingurița etc). A făcut acest lucru până în momentul în care bunicul a putut să se descurce singur.
Intimata a învederat că ea a fost cea care a suportat toate cheltuielile privind înmormântarea defunctului său bunic și cele ulterioare acestui eveniment, inclusiv monumentul funerar - împrejurare dovedită prin înscrisuri și probatoriu testimonial.
întrucât aceasta nu era în țară la momentul decesului, facturile au fost întocmite pe alte persoane însă banii au provenit de la M. M., așa cum arată martorii audiați.
În ceea ce privește componenta psihologică, s-a precizat că pe defunct, căruia intimata îi era tare dragă, îl suna de 2-3 ori pe săptămână, iar când era nevoie îl suna zilnic. Și după internarea în spitalul de recuperare a continuat să-1 sune pe întreținut și vorbea cu acesta ori de câte ori starea de sănătate a acestuia îi permitea. ÎI vizita pe defunct 1-2 ori pe an însă atunci când acesta s-a aflat în stare critică a renunțat la orice angajament în SUA și l-a îngrijit cât a fost necesar ca să se pună pe picioare (6 luni). Așa cum arată martorii Retegan I., Teodor și Chițac A., defunctul nu s-a plâns niciodată de modul în care întreținătoarea își îndeplinea obligațiile, cu atât mai mult cu cât de la început știa că aceasta nu voi locui efectiv cu el.
S-a mai arătat că declarația martorului Cleja I. nu este concludentă întrucât acesta a locuit câțiva ani în Timișoara și venea în localitate doar după pensie, deci nu putea ști care a fost realitatea.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de către recurenți,
tribunalul constată că în cauză nu sunt date motive întemeiate pentru modificarea acesteia, astfel că recursul se va respinge în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 din codul de procedură civilă și a argumentelor ce succed.
Așa cum corect a statuat și apreciat instanța de fond, pe baza probelor testimoniale judicios administrate și apreciate, intimata întreținătoare și-a îndeplinit, în condițiile stabilite cu beneficiarul întreținerii, obligațiile ce-i reveneau în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere viageră autentificat sub nr. 1256/_ de BNP Viorel Leah.
Deși se admite posibilitatea promovării acțiunii în rezoluțiunea contractului de întreținere viageră și de către moștenitorii întreținutului, aprecierea asupra caracterului întreținerii de a fi corespunzătoare nevoilor întreținutului aparține celui din urmă și nu este lăsată la latitudinea subiectivă a moștenitorilor legali sau testamentari ai acestuia.
Cu alte cuvinte, în cauza de față reclamantul trebuia să probeze că întreținerea prestată de către reclamantă, personal sau prin mandatar, nu era corespunzătoare nevoilor fizice și psihice concrete ale întreținutului și era apreciată de acesta din urmă ca fiind neadecvată sau insuficientă.
O atare dovadă nu a fost făcută în cauză. Dimpotrivă, martorii audiați au relevat împrejurarea că de la data încheierii contractului întreținutul cunoștea și a acceptat faptul că întreținătoarea va locui în străinătate, că nu va putea beneficia de prezența fizică permanentă a acesteia și că îngrijirea efectivă i-o va asigura prin mandatar, pe seama și pe cheltuiala intimatei. Pe întreg parcursul derulării contractului, întreținutul nu s-a plâns de maniera în care acesta era executat, și nu a făcut vre-un demers de desființare a contractului, declarațiile martorului M. I. fiind singulare și afectate în mod evident de relația contractuală existentă între acesta și reclamantul recurent, astfel că în mod corect au fost înlăturate de prima instanță.
Internarea întreținutului într-un centru în care a beneficiat de asistență medicală adecvată nevoilor sale speciale, determinată de stadiul avansat al bolii de care suferea, era o măsură necesară, așa cum rezultă din depozițiile martorilor Chițac A. (f.90), Retegan I. (f.88), precum și din înscrisul intitulat "Dovadă"; eliberat de Primăria com. Căianu Mic(f.76).
Contrar susținerilor recurentului, toate cheltuielile legate de întreținerea și mai apoi înmormântarea defunctului V. A. au fost suportate de către intimata întreținătoare, iar lipsa acesteia de la funeralii a fost determinată de motive obiective, respectiv de imposibilitatea deplasării la acel moment din SUA în țară. Recurentul nu a produs nici o dovadă care să ateste contribuția sa la acoperirea nevoilor defunctului, și nici la plata contravalorii serviciilor de care acesta a beneficiat în cadrul centrului din B. .
În același timp, în anul 2005 când defunctul a avut nevoie de îngrijire deosebită, pârâta întreținătoare s-a întors în țară și timp de 6 luni s-a preocupat personal de întreținerea acestuia, de vreme ce reclamantul, în calitatea sa de fiu, nu s-a preocupat în nici un fel de starea tatălui său. În realitate, reclamantul a început să arate interes față de situația tatălui său abia în anul 2009, în pragul decesului, nemulțumit fiind de faptul că "a fost exclus de la moștenire"; așa cum a arătat însăși martorul acestuia M. I. (f.21).
Solicitarea recurentului de înlăturare a depozițiilor martorilor Retegan I. și Retegan Teodor este neîntemeiată, întrucât între acești martori și intimate nu existau la data audierii relații contractuale, relatările lor vizează aspecte percepute personal, și se coroborează cu restul înscrisurilor relevante depuse în probațiune.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NEMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. I. , cu domiciliul procesual ales la SCPA "Petra & Asociații"; - Birou de lucru B., str. 1 Decembrie 1918, nr. 16, bl. A32, parter, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 431 din 27 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. I. | N. | C. | I. C. H. | V. |
Red./Dact. S.I. 2 ex
Jud. fond: C. K. L.
| ← Decizia civilă nr. 138/2013. Reziliere contract | Decizia civilă nr. 1189/2013. Reziliere contract → |
|---|
