Decizia civilă nr. 3266/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3266/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de pârâții P. C. D. și
P. D. împotriva sentinței civile nr. 15 din_ a T. ui Sălaj pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații C. L. D. și C.
M., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimatul C. L. D., asistat de avocat B. Aurelia, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 18 iunie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent P. C. D., o cerere de amânare a cauzei în vederea depunerii la dosar rezultatul cercetărilor penale ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Simleul Silvaniei, privind infracțiunea de mărturie mincinoasă a martorului Iacob I. . Totodată, s-a depus și chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1165,5 lei și 5 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
La data de 25 iunie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților intimați, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, la care a anexat soluția pronunțată în dosarul nr. P/_ -IPJ Sălaj prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiților Iacob I., Porcar F. C. și Porcar D. M., precum și rezoluția din data de 21 noiembrie 2011 pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Simleul Silvaniei, prin care s-a dispus neînceperea urmării penale.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că își susține întâmpinarea depusă la dosar ca și concluzii scrise. Solicită respingerea cererii de amânare a cauzei.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei având în vedere că la dosar s-a depus rezoluția pronunțată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Simleul Silvaniei, din care rezultă că nu s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva numiților Iacob I., Porcar F.
C. și Porcar D. M. .
Reprezentanta reclamanților intimați arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea, din oficiu, solicită reprezentantei intimatului să precizeze în care dintre punctele art. 304 Cod proc.civ. se încadrează motivele de recurs, dacă apreciază că acestea vizează aspecte de nelegalitate sau aspecte de netemeinicie ale deciziei atacate.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești si acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta intimatului solicită constatarea nulității recursului,
întrucât motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art.304 C.proc. civ., reclamanții neindicând nici un articol pe care să-și fi întemeiat recursul.
Solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 263/ 14 martie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost respinsă excepția invocată de pârâții P. C. D. și P. Dona, privind inadmisibilitatea primului capăt de cerere din acțiunea introductivă formulată de reclamanții C. L. D. și C. M. referitor la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.
A fost admisă în parte acțiunea reclamanților C. L. D. și C.
M., în contradictoriu cu pârâții P. C. DP D. și în consecință dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de_ cu privire la imobilul apartament înscris în c.f. 1063 Șimleu Silvaniei nr. top. 65/a/2/1/1/20/X și în consecință, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în sensul că obligă promitenți vânzători la restituirea către reclamanți a sumei de 10.000 Euro reprezentând parte din preț, în echivalent lei la data plății.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți de obligare a pârâților la plata sumei de 1000 Euro cu titlu de despăgubiri, ca efect al cauzei penale și au fost obligați pârâții la plata dobânzii legale aferente sumei de 9000 Euro, calculată începând cu data de 1 iunie 2011 până la data plății efective și la cheltuieli de judecată în sumă de 2.894,69 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de_ s-a încheiat între reclamanți și pârâți antecontractul de vânzare- cumpărare, intitulat contract cu promisiune bilaterală de vânzare- cumpărare. Prin acest contract pârâții-promitenți vânzători s-au obligat față de reclamanții promitenți vânzători să transmită dreptul de proprietate cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1063 a localității Șimleu Silvaniei, având nr. topografic 65/a/2/1/1/20/X, apartament compus din 3 camere,bucătărie, cameră, baie, hol, dependințe, cu suprafață utilă de 66,68 m, în schimbul sumei de 47.000 Euro,din care s-a achitat un avans de 1000 Euro.
Prin antecontract nu s-a stabilit data la care să se achite restul prețului. A fost inserată clauza potrivit căreia, în caz de renunțare unilaterală din partea promitenților cumpărători, aceștia vor renunța la restituirea avansului dat promitenților vânzători, iar promitenții vânzători, în caz de renunțare unilaterală din partea lor, vor restitui dublul avansului dat de către promitenții cumpărători. Părțile contractante au fost de acord că încheie contractul final notariat, după achitarea integrală a prețului de către cumpărători.
La finalului antecontractului, există mențiunea, semnată de vânzătorul P. Dan, că la data de_, a primit suma de 4000 Euro și la data de_, a primit suma de 5000 Euro.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, declarațiile martorilor Porcar, prezenți la încheierea antecontractului, notificarea din_ ,
rezultă că atât reclamanții cât și pârâții se fac vinovați de neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Reclamanții nu au reușit vânzarea apartamentului din Zalău dar fiind notificați de către pârâți, au făcut rost de diferența de preț și s-au prezentat la locul de muncă al pârâtului, în vederea achitării prețului. Condiția care a fost pusă de către cumpărători pentru a achita prețul, a fost ca pârâții să elibereze apartamentul într-o săptămână, în condițiile în care reclamantul s- a prezentat la locul de muncă al pârâtului chiar în ajunul Crăciunului. Acest aspect rezultă din declarația martorului Iacob I. .
Evident că pârâții nu au putut elibera apartamentul la aceea dată. Ulterior, reclamanții au aflat că în luna decembrie a anului 2008,
pârâții au scos apartamentul la vânzare, fapt atestat de către martorii Porcar
D. M. și Porcar F. C., ceea ce i-a făcut să creadă cu convingere că pârâții s-au răzgândit.
De asemenea, pârâții nu au făcut dovada că în data de_ 8 i-au convocat pe reclamanți la notar și nici că ei înșiși au fost prezenți acolo, prin notificarea depusă la dosarul cauzei, pârâții solicitând achitarea prețului, înainte de încheierea contractului autentic, fără ca ei să-și îndeplinească obligațiile care le incumbă.
Din atitudinea părților de după încheierea antecontractului, apare ca evident că acestea nu au mai dorit perfectarea vânzării. Astfel, reclamanții i- au notificat pe pârâți să le restituie banii achitați iar pârâții au procedat la vânzarea apartamentului.
Prin decizia civilă nr. 15 din_ a T. ui Sălaj a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții P. C. D. și P. D.
împotriva sentinței civile nr. 263/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, iar pârâții apelanți au fost obligați la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanții C. L. D. și C. M. .
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1, Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În cazul în speță prima instanță a respins ca nefondată excepția inadmisibilității primului capăt de cerere din acțiunea reclamanților privitor la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.
În cauză acțiunea a fost formulată de către reclamanți, fără ajutorul unui avocat iar ulterior a fost precizată prin reprezentant pentru stabilirea cadrului procesual legal. Este de reținut că în contractele sinalagmatice condiția rezolutorie este întotdeauna sub înțeleasă în caz când una din părți nu-și îndeplinește angajamentul sau partea se poate adresa instanței pentru rezoluțiunea contractului.
Este de reținut că deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat printre altele rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, temeiul legal al acțiunii îl constituie prevederile art. 1020, Cod civil, care prevăd că, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
Nu se poate susține că acțiunea reclamanților a fost modificată de mai multe ori, așa cum susțin pârâții-apelanți ci doar s-a fixat cadrul procesual în care să fie soluționată cauza, iar în privința capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale conform art. 294 alin. 2 Cod procedură civilă " Se vor putea cere însă dobânzi, rate,
venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe.
În privința legalității și temeiniciei sentinței civile atacate instanța de apel a reținut următoarele:
Între părțile din litigiu la data de_ s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect apartamentul situat în Șimleu-Silvaniei, strada Gh. Lazăr, bl. L-14, Sc. A, Et. 3, ap. 10, județul Sălaj. Prețul apartamentului a fost stabilit la suma de 47.000.
La data încheierii antecontractului reclamații au achitat un avans de 1.000 Euro, pe care urmau să-i piardă în cazul renunțării lor la cumpărarea apartamentului conform clauzei penale înserate în antecontract, sau să obțină dublu avansului în cazul renunțării pârâților- apelanți la contract.
Este de reținut faptul că în antecontract nu s-a stabilit nici un termen pentru plata pactului, urmând ca plata să se facă în momentul în care vânzătorul va pune la dispoziția cumpărătorului actele definitive pentru perfectarea contractului autentic. Cu toate acestea, promitenții cumpărători au achitat o parte din preț în luna octombrie 2008 în 2 tranșe de 4.000 și respectiv 5.000 Euro, în total 9.000 Euro, urmând ca diferența să o achite la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, când se va preda și imobilul.
La data de_ pârâtul P. C. D. i-a notificat pe reclamanți să achite diferența de preț în sumă de 37.000 Euro, în termen de 15 zile de la primirea notificării.
Reclamantul C. L. D. însoțit de Iacob I. s-au deplasat la Șimleu Silvaniei să-i achite pârâtului P. C. D. diferența de preț însă reclamantul a condiționat plata prețului de perfectarea contractului și predarea apartamentului, conform clauzelor din antecontract dar pârâtul a refuzat să primească banii în condițiile solicitate de reclamant.
La rândul lor reclamanții au notificat pârâții să le restituie în termen de 15 zile de la primirea notificării suma de 10.000 Euro achitați cu titlu de avans sau plată parțială.
Pârâții nu au respectat obligațiile asumate prin antecontract și au făcut oferte de vânzare a apartamentului prin cablu, cu toate că reclamanții au fost dispuși să achite diferența de preț în data de_, în schimbul eliberării apartamentului și transferului dreptului de proprietate asupra imobilului. În acest sens există declarația martorului Iacob I. care arată că reclamanții au fost de acord să achite pârâților și diferența de preț iar din depoziția martorului Crăciun Teodor M. rezultă că pârâții intenționau să încheie un alt antecontract și nicidecum să se prezinte la notar pentru a se perfecta contractul de vânzare- cumpărare a imobilului în litigiu.
Pârâții apelanți au fost cei care au notificat reclamanții, înainte de sărbători să achite diferența de preț, contrar înțelegerii verbale dintre părți care au convenit ca plata să se facă în primăvara-vara anului următor 2009, când pârâții vor elibera apartamentul și se vor muta în casa lor aflată în construcție așa cum arată martorii semnatari ai antecontractului dintre părți Porcar D. M. și Porcar F. C. .
De altfel pârâții apelanți au fost cei care în cele din urmă au vândut apartamentul la numiții B. - P. prin antecontractul încheiat la data de_ cu prețul de 25.000 Euro dar fără ca aceștia să le restituie reclamanților suma încasată de 10.000 Euro.
Este evident că pârâții sunt în culpă deoarece au înstrăinat apartamentul în litigiu fără a dovedi refuzul reclamanților de a perfecta contractul și de a plăti prețul apartamentului.
Or, în cazul în speță din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanții au refuzat plata diferenței de preț și nici refuzul lor de a perfecta contractul la notar.
Pârâții nu au făcut dovada că în data de_ i-au convocat pe reclamanți la notar și nici că ei însuși au fost prezenți acolo, ceea ce
înseamnă ca apelanții nu și-au îndeplinit obligația de predare a apartamentului, ceea ce nu era posibil la acel moment.
Desigur că o condiție esențială pentru admiterea rezoluțiunii unei convenții este că partea care o invocă să-și fi îndeplinit ea însăși obligațiile pe care și le-a asumat, iar pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, așa cum s-a arătat.
Or, din atitudinea părților după încheierea antecontractului rezultă că acestea nu au mai dorit perfectarea vânzării sens în care reclamanții au notificat pârâții să le restituie banii achitați iar pârâții au procedat la vânzarea apartamentului.
Nu se poate afirma că, capătul de cerere pentru acordarea dobânzii legale a fost formulat tardiv de către reclamanți deoarece solicitarea pentru dobânda legală nu constituie o modificare a cererii de chemare în judecată ci este o cerere accesorie întemeiată pe prevederile O.G. nr. 9/2000 și formulată în temeiul art.294 alin 2 Cod procedură civilă, care prevăd că "Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și ori ce alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe, chiar și în apel sau recurs";.
Deci nu se poate invoca excepția tardivității acestui capăt de cerere.
Nu sunt întemeiate nici aspectele de netemeinicie invocate de pârâții apelanți întrucât așa cum rezultă din depoziția martorei Lavric
S. aceasta recunoaște că "Nu am asistat la încheierea contractului dar din discuțiile purtate cu P. D. cunosc faptul că părțile s-au înțeles ca reclamanții-cumpărători să achite un avans în sumă de 10.000 Euro.
De asemenea s-a susținut că reclamanții au făcut rost de diferența de preț și s-au prezentat la vânzători pentru achitarea apartamentului însă nici un martor nu a văzut banii, afirmație contrazisă de martorul Iacob I. care în declarația sa arată că "La întâlnirea din 24 decembrie 2008 C. L. avea asupra sa suma de treizeci și ceva de mii de euro, bani pe care i-am văzut și știam exact ce sumă de bani avea reclamantul asupra sa";.
În mod justificat prima instanță a înlăturat depoziția martorului Crăciun Teodor M. întrucât la notar trebuiau să se prezinte părțile pentru încheierea contractului autentic cu privire la apartamentul în litigiu și nu cu privire la încheierea a încă unui antecontract cum susține martorul, iar înscrisul de la dosar din data de_ este o notificare prin care pârâții le-au solicitat reclamanților achitarea prețului înainte de perfectarea contractului autentic dar fără a face dovada convocării reclamanților la notar sau că pârâții au fost ei prezenți la notar precum și înscrisul din data de_ reprezintă prin conținutul său o notificare prin care reclamanții au notificat pârâții să restituie în 15
zile de la primirea notificării suma de 10.000 Euro achitată cu titlu de avans sau plată parțială.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții P.
D. și P. D., apreciind ca netemeinice și nelegale sentința civilă nr. 263/_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei și decizia civilă nr. 15/_ a T. ui Sălaj.
În motivarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, recurenții au arătat că decizia atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Analizarea și interpretarea incorectă și vădit părtinitoare a declarației dată de martorul Iacob I. . În legătură cu acest motiv recurentul redă în declarația de recurs întrebările care i-au fost adresate martorului și răspunsurile acestuia, arătând în final că a formulat plângere penală împotriva acestuia pentru declarația ireală pe care a dat-o în fața instanței.
Nelegalitatea interpretărilor făcute de cele două instanțe cu privire la starea de fapt, arătând că instanța nu a luat în considerare declarația martorei Lavric S. . Recurentul redă răspasurile martorei la întrebările care i-au fost adresate și concluzionează că această eroare a instanței este un mod de soluționare în dezacord cu principiul imparțialității instanței de
judecată.
Raportat la afirmațiile reclamanților cu privire la faptul că au fost dispuși să achite prețul apartamentului, dar au fost refuzați de pârâți, solicită instanței să țină seama de faptul că în notificarea reclamanților din_ aceștia susțin că în apropierea sărbătorilor de iarnă urmează să primească bani de la un prieten care lucrează în Italia, pentru ca apoi în cererea de chemare în judecată să arate că "au făcut rost de această sumă de bani împrumutându-ne de la o cunoștință care lucrează în Italia, afirmații contrazise de declarația martorului Crăciun Teodor, din car rezultă că "reclamantul nu avea banii de apartament asupra sa";, iar din declarația martorului Iacob I., coleg cu reclamantul rezultă că "s-a oferit el să achite prețul apartamentului, că colegul său C. L. nu are bani, este dispus el să achite diferența de preț cu condiția ca pârâtul să-i dea lui cheile de la apartament și să părăsească apartamentul";.
S-a susținut că recurenții ar fi ascuns faptul că apartamentul era grevat de sarcini și cu rea credință au încasat prețul fără să transmită în schimb dreptul de proprietate asupra imobilului liber de sarcini, lucru contrazis de înscrierile din cartea funciară și de faptul că înainte de scoaterea apartamentului la vânzare au obținut informațiile necesare de la banca creditoare, legat de posibilitățile de a vinde apartamentul.
Instanța a reținut faptul c ă apartamentul era gajat pentru două credite de 10.000 și respectiv 20.000 euro, lucru care nu corespunde decât parțial realității și nu a avut repercursiuni asupra vânzării. Reținerea este greșită pentru că, creditul de 10.000 euro a fost stins în anul 2006, iar la data respectivă dispuneau de 40.000 euro întru-un cont descris la BCR agenția Zalău, bani obținuți din vânzarea unui alt imobil, sumă care putea fi folosită în caz de nevoie pentru achitarea creditului de 20.000 euro, lucru care nu a fost necesar deoarece banca i-a dat acordul cu privire la înstrăinarea apartamentului.
Cele două instanțe nu au avut rol activ pentru aflarea stării reale de fapt, respectiv nu au luat în considerare declarația martorei Lavric S., le-a respins cererea de audiere a martorei Cociș Florica, au reținut în mod greșit declarația martorului Crăciun Teodor. De asemenea, solicită în această fază a judecății să fie audiat notarul public Ghile G., deoarece acesta cunoaște faptul că la data de_ urma să se prezinte, împreună
cu reclamanții, pentru încheierea contractului autentic de vânzare- cumpărare.
În concluzia motivelor de recurs, recurenții au arătat "probele administrate în cauză sunt elocvente, din cadrul probelor testimoniale insistă pe declarația martorei Lavric S., Cociș Florica, Ghila Gavril și pe depoziția martorului Crăciun Teodor, care au fost martori oculari la evenimente, motive pentru care consideră netemeinice și nelegale hotărârile pronunțate și solicită casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare cu administrarea probelor indicate";.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii recursului, concluzionând, după ce analizează toate probele administrate în cauză, că recursul este nefondat.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Conform disp. art. 303 alin. 1 Cod proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. 2 din același text, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar conform art. 306 pct. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
A motiva recursul, înseamnă a arăta motivele pentru care recurentul este nemulțumit de hotărârea pronunțată, arătarea motivelor de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Chiar în cazul indicării greșite a motivelor de recurs, instanța este obligată la o încadrare a acestora în condițiile art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., obligație care nu există însă în situația în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În cauză pârâții nu s-au conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021și art. 304 Cod proc.civ., întrucât în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și
limitativ prevăzute de lege.
Critica vizând greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză nu poate fi valorificată pe calea recursului, întrucât nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod proc.civ., punctul 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor este abrogat la data pronunțării deciziei.
Prin urmare, curtea apreciază că niciuna dintre criticile formulate, critici care se referă la probele administrate în cauză și la interpretarea acestora nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării deciziei în apel.
Nici critica referitoare la lipsa de rol activ a instanței nu se
încadrează în dispozițiile art. 04 Cod proc.civ., deoarece aceasta este legată tot de aprecierea probelor, de modul lor de administrare, respectiv de faptul că instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor audiați în cauză, că a respins cererea de audiere a martorei Cociș Florica.
În consecință, având în vedere că dispozițiile imperative ale legii mai sus reținute nu au fost îndeplinite, că în cauză nu sunt motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în discuția părților din oficiu, în baza art.
306 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va constata nulitatea recursului declarat de pârâții P. C. D. și P. D. .
Urmare constatării nulității recursului, recurenții fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ., vor fi obligați să plătească intimaților C. L. D. și C. M. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII ,
D E C I D E :
Constată nul recursul declarat de pârâții P. C. | D. | și P. D. |
împotriva deciziei civile nr. 15 din 5 martie 2013 a T. | ui Sălaj |
pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să le plătească intimaților C. L. D. și C. M. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
ANA I. A. | C. | A. | A. C. C. | B. |
în C.O.,semnează președinte Judecător, M. V.
Red. C.A.A. dact. G.C.
2 ex/_
Jud. apel:M. Kende, G. Drăgan
| ← Decizia civilă nr. 318/2013. Reziliere contract | Decizia civilă nr. 995/2013. Reziliere contract → |
|---|
