Decizia civilă nr. 118/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.118
Ședința publică din data de 10 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. D. | D. | , judecător |
L. M. | T. | , judecător |
B. | D. | R., grefier |
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii, în cauza civilă, privind apelurile declarate de reclamanta P. M. -A. , domiciliată în B., Str. Vasile Milea, Nr.11, sector 6 și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Vass I. -Erzsebet - B., Str.Pictor G.D. Mirea, Nr.6, sector 1 și de pârâtul S.
N. V. , domiciliat în Z., B-dul M. Viteazu, Nr.100/a, Jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 610/_, pronunțată de J. Z., în dosarul cu nr._, având ca obiect "pretenții - despăgubiri";.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 610/_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul cu nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. M. -A. în contradictoriu cu pârâtul S.
N. V., astfel:
A fost obligat pârâtul S. N. V. la plata către reclamantă a sumei de
5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P. M. -A. în contradictoriu cu pârâtul S. Vasile D. .
S-a respins ca nefondată cererea reclamantei privind obligarea pârâților la publicarea, pe cheltuiala lor, a hotărârii judecătorești ce se va pronunța, în trei ziare de circulație națională, pe prima pagină dintr-un ziar local din județul Sălaj, precum și pe site-ul http://radiotransilvania.ro/
S-a luat act de renunțarea la judecata cererii formulată de reclamanta P. M.
-A. în contradictoriu cu pârâta R. T. LS cu sediul în O. pentru postul R. T. Z. cu sediul în Z. .
Pârâtul S. V. a fost obligat la 3.000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanta P. M. A. a chemat în judecată pe pârâții S. N. V. ,
S. R. T. și pe S. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să îi oblige în solidar, la plata sumei de 445.000 lei (100.000 euro) cu titilu de daune morale, reprezentând prejudiciul de imagine produs prin încălcarea dreptului la imagine și a limitelor libertății de exprimare de către pârâți, precum și obligarea acestora la publicarea, pe cheltuiala lor, a hotărârii judecătorești ce se va pronunța, în trei ziare de circulație națională, pe prima pagină dintr-un ziar local din județul Sălaj, precum și pe site-ul ■http://radiotransilvania.ro/ , cu cheltuieli de judecată.
Prezentând motivele conținute de cererea de chemare în judecată, prima instanță reține că în cadrul unei emisiuni moderate de pârâtul S. D., a cărei înregistrare a fost postată pe site-ul www.salajulpenet.ro, pârâtul S. V. a declanșat un atac injust la adresa reclamantei, făcând afirmații defăimătoare și calomnioase.
Prezentând în continuare motivele cererii de chemare în judecată, prima instanță evocă faptul că, prin Decizia nr. 351 emisă la data de_, Consiliul Național al Audiovizualului a constatat că în cadrul emisiunii "Rotisorul politic" difuzat de R. T. Z. la data de_, au fost încălcate prevederile art. 34 alin. (1) si 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, prevederile încălcate vizând tocmai protejarea dreptului oricărei persoane la propria imagine și obligația moderatorilor programelor de a nu permite invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență.
In fine, tot cu referire la motivele cererii de chemare în judecată, prima instanță prezintă orientarea jurispndențială a CEDO cu privire la dreptul la opinie și liberă exprimare precum și considerațiile reclamantei cu privire la întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, pentru fapta ilicită a pârâților.
Sunt prezentate în continuare apărările formulate de pârâți prin întâmpinări, în urma analizei tuturor probelor administrate în cauză, judecătoria reținând următoarele:
Pe parcursul emisiunii "Rotisorul-politic", difuzată la data de_ de postul de radio R. T. Z. și moderată de pârâtul S. D., acesta a avut ca invitat pe pârâtul S. V., iar între minutul 37:06 - 40:04, în contextul subiectului propus de moderator - "un alt subiect politic: demisia doamnei A. Vass", pârâtul S. V. a făcut o serie de afirmații la adresa reclamantei, apreciate de aceasta din urmă ca fiind defăimătoare și calomnioase, neadevărate, păreri proprii, judecăți de valoare prezentate ca și fapte reale, prin care i s-a adus atingere iniaginii publice, onoarei, reputației, demnității și probității sale profesionale.
Astfel, în cadrul emisiunii pârâtul a susținut că un membru al familiei reclamantei pe care îl cheamă "tot Vass", "a fost în armata lui Horthy și cenzura evreii la ghetoul din Șimleu pentru a fi trimiși la Auschwitz sau Birchenau sau în alte lagăre de concentrare _. Probabil că acesta ar fi fost motivul pentru care și-a schimbat numele". De asemenea, în legătură cu activitatea politică a reclamantei în cadrul guvernului, pârâtul a afirmat că "pe Boc 1-a învârtit cum a vrut ea... ce o vrut ea, aia o făcut";. L-o manevrat cum o vrut ea si o creat tot felul de comisii si
comitete și așa mai departe _" și că reclamanta, în timpul funcției deținute, i-a oferit soțului său informații pentru bursă ("Plus situația asta cu informațiile pe care i-o dat-o lui bărbatu-său pentru bursă"), pârâtul folosind totodată, la adresa reclamantei expresiile "țață", "papagal", "zero barat";. S-a terminat, punct, cu Vass" și, în continuare, pârâtul afirmând "plus paturile prin care o trecut ca să ajungă mare consilier de stat. Stolojan, ce să mințim, toata lumea știe. Stolojan a susținut-o, a plimbat-o prin Bruxelles, și așa mai departe, n-are rost să mai...".
Evocând textual dispozițiile art. 1349 alin.l și 2 cod civil și făcând aplicarea art. 70-77 Cod civil, judecătoria statuează că, raportat la specificul cauzei deduse judecății, reglementările dreptului substanțial cu privire la răspunderea civilă delictuală trebuie analizate în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte, în special ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Art.8 al Conveției, reține prima instanță, consacră dreptul oricărei persoane de a-i fi protejată viața privată - noțiune extrem de largă, ce cuprinde în primul rand, integritatea fizică și morală a persoanei, sfera intimă a acesteia, dar și dreptul individual de a stabili relații cu semenii săi, aspect ce implică o îmbinare a vieții sociale cu cea personală, îngreunând delimitarea vieții publice de cea privată a unei persoane. De asemenea, dreptul la viață privată include și dreptul la imagine, al cărui scop este protejarea vieții intime a persoanei, a relațiilor sale personale, a libertății sexuale și a propriei reputații.
Aceste prevederi intră în aparent conflict cu dispozițiile art. 10 din CEDO referitoare la libertatea de exprimare, potrivit cărora "orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau comunica informații sau idei fără amestecul autorităților.
Dreptul apărat de articolul 10 din CEDO cuprinde, așadar, atât libertatea de opinie, cât și, ceea ce interesează în cauza de față, dreptul de a primi sau comunica informații sau idei, sau "libertatea de exprimare".
Sunt prezentate textual art. l9 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 19 alin.2 din Pactul Internațional privitor la drepturile civile și politice pentru ca apoi prima instanță să se refere jurisprudența CEDO în materie (cauzele Handyside contra Regatului Unit și Lingens contra Austriei).
Atunci când ingerința vizează protecția drepturilor și libertăților altuia, se impune precizarea că anumite categorii de persoane trebuie să suporte limite ale criticii mai importante, Curtea acordând o poziție privilegiată liberei discutări a subiectelor de interes general și, în particular, a discursului politic, atunci când aceasta intra în conflict cu alte valori pe care statul le poate proteja.
Față de cele expuse, instanța a constatat că, în cauză, reclamanta are calitatea de om politic, membru al PDL aflat la acea dată la guvernare, fiind investită cu o funcție de autoritate publică din care demisionase recent, iar pârâtul S. este liderul unui partid politic din județul Sălaj, PRM, aflat în opoziție, contextul discuției situându-se sub aspect temporal, cu câteva zile înaintea începerii campaniei electorale pentru alegerile locale din iunie 2012.
S-a apreciat că afirmațiile pârâtului S. V. din emisiunea "Rotisorul politic", contestate de reclamantă, pot fi grupate în patru mari categorii: l).cele privitoare la calitățile de om politic ale reclamantei și viitorul său pe plan politic; 2). cele referitoare la incompatibilitatea și acțiunile reclamantei în timpul îndeplinirii funcției de consilier de stat, inclusiv presupusa divulgare a
informațiilor pentru bursă, către soțul său; 3). cele privitoare la existența unei relații intime cu d.l.Teodor Stolojan și la trecutul amoros a reclamantei care ar fi propulsat-o în ierarhia politică, precum și 4). cele privitoare la presupusa legătură a familiei reclamantei cu regimul hortyst.
Privită izolat și de principiu, aducerea la cunoștința publicului a unei presupuse relații intime a reclamantei cu d-nul Theodoi Stolojan, chiar ținând cont de calitatea sa de om politic, nu poate considerată ca fiind de interes public.
În speță, insinuarea existenței unei astfel de relații a reclamantei este pusă în legătură cu accederea sa în funcția de conlsilier de stat, într-o funcție publică, datorită "protecției" oferită de dl.Teodor Stojlojan, astfel că afirmațiile pârâtului în acest context sunt justificate de existența unui interes public și nu pot constitui, în sine, o încălcare a dreptului la viața privată a reclamantei.
Apreciează prima instanță că simpla prezență a reclamantei alături de dl.Stolojan Teodor într-un spațiu public, călătorind cu același autovehicul, nu poate constitui o dovadă a existenței unei relații sentimentale între cei doi, cu atât mai mult cu cât cei doi au colaborat pe plan professional.
Cu toate acestea însă, instanța a apreciat că pârâtul S. V. a avut o bază factuală suficientă atunci când a făcut afirmații despre o presupusă relație amoroasă a reclamantei cu dl.Teodor Stolojan, având în vedere atât articolele și fotografiile publicate de-a lungul timpului în presă, cât și depoziția martorului Giurco Mircea (f. 261-262) audiat în cauză și care a declarat că mama reclamantei i-a relatat că dl.Stolojan Teodor a vizitat familia acesteia la casa din loc.Bobota, jud.Sălaj, unde a rămas peste noapte, în timpul campaniei electorale din anul 2008. S-a reținut ca fiind îndeplinită și condiția bunei credințe a pârâtului, din probele aflate la dosar nerelevându-se faptul că pârâtul S. ar fi cunoscut că afirmațiile pe care le-a făcut în legătură cu pretinsa relație sentimentală a
reclamantei sunt neadevărate și cu intenția de a afecta reputația reclamantei.
În cadrul aceleiași emisiuni din data de_, pârâtul a făcut o serie de referiri la starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamanta, la anumite informații pe care aceasta le-ar fi oferit soțului său pentru bursă sau la "tot felul de comisii, comitete" înființate în timpul guvernului condus de dl.E. Boc, instanța reținând faptul că pârâtul a avut o bază factuală constituită din articole de presă apărate anterior în diferite publicații naționale (f.59-101). Chiar dacă aceste informații nu reflectă adevărul obiectiv, atât timp cât nu s-a făcut dovada de către reclamantă că pârâtul a cunoscut acest fapt, nu se poate reține reaua sa credință, afirmațiile sale menținându-se sub protecția art.10 din Convenție.
În ceea ce privește afirmațile referitoare la acțiunile politice și viitorul politic al reclamantei, și declarația potrivit căreia " a trecut prin diverse paturi pentru a ajunge consilier de stat", prima instanță apreciază că se încadrează în categoria judecăților de valoare, criticile sau speculațiile, care nu pot fi supuse probei veridicității fiind, de asemenea, protejate de art.10, deopotrivă cu informațiile sau datele ce pot fi verificate.
Pârâtul a făcut afirmațiile în perioada imediat premergătoare alegerilor locale din anul 2012 și în virtutea calității sale de politician, ținta criticilor sale fiind reclamanta, ea înseși o persoană publică, membră a unui partid politic ce fusese la guvernare.
Expresiile "țață", "papagal", "zero barat" adresate reclamantei sunt, fără
îndoială, jignitoare, însă au fost folosite de pârât pentru a explica maniera în care acesta considera că reclamanta și-a îndeplinit atribuțiile politice în calitate de consilier de stat, astfel cum pârâtul a perceput-o, și se impun a fi examinate pe fundalul controverselor politice pre-electorale.
Concluzionând, prima instanță a reținut că toate aceste fapte și judecăți de valoare, intră sub protecția art.10 din Convenție care apără libertatea de exprimare. Fiind vorba despre exercitarea unui drept recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, precum și de prevederile Constituției României, judecătoria reține că nu sunt întrunite condițiile de existență ale unui delict civil. În lipsa acestuia, nu este îndeplinită condiția faptei ilicite prevăzute de art. 1349 Cod Civil, astfel că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului S. V. pentru aceste afirmații.
Cât privește ultima categorie de afirmații contestate ale pârâtului S.
V., respectiv declarațiile acestuia referitoare la presupuse legături ale familiei reclamantei cu regimul hortyst, instanța le apreciază ca fiind afirmații factuale reglementate de jurisprudența CEDO, astfel că trebuie să aibă o bază faptică suficient de solidă pentru a intra în sfera de protecție a art.10 din Convenție, în timp ce declarația sa privind schimbarea numelui reclamatei din "Vass" în "P. " părând mai degrabă o judecată de valoare și oricum, plasată de acesta în Sfera probabilului. Chiar dacă, personalitățile și cadrul discursului sunt de domeniul politic, afirmațiile litigioase, conținând acuzații grave la adresa membrilor familiei reclamantei, sunt greu de analizat ca o opinie în contextul unei dezbateri politice, fiind îndreptate către lezarea inutilă a reputației reclamantei și a familiei sale, fără legătură directă cu activitatea sa într-o funcție publică.
Din înscrisurile depuse în probațiune și răspunsul pârâtului la interogatoriu, rezultă că pârâtul a preluat informațiile dintr-un singur articol apărut într-o publicație națională la data de_ și intitulat "Adevăratul motiv pentru care A. Vass s-a lepădat de nume" (f.55-56), restul articolelor de care se prevalează pârâtul fiind ulterioare datei difuzării emisiunii radio din_ . De asemenea, instanța reține că articolul menționat a fost contestat de reclamantă prin intermediul unei acțiuni în justiție la data de_ (fila 157), aspecte ce sunt de natură a forma convingerea instanței cu privire la baza factuală care trebuie să existe la momentul oferirii informațiilor de către pârât, în cadrul emisiunii radio din data de_ .
Susținerile pârâtului potrivit cărora afirmațiile sale sunt opinii politice, critici la adresa activității într-o funcție publică a unui membru al opoziției, nu pot duce la înlăturarea caracterului ilicit al faptei sale deoarece, chiar dacă, libertatea discursului politic este extrem de importantă și beneficiază de o protecție privilegiată, în speță s-a apreciat că afirmațiile pârâtului au depășit natura unui discurs politic și s-au concretizat în acuzații extreme de grave, subiectul nu este unul de natură politică ci privește în mod direct persoana reclamantei și familia sa.
Instanța a considerat că în cauza de față, - ținând cont de faptul că reclamanta face parte din categoria persoanelor care datorită funcției și poziției pe care o deține în societate, trebuie să accepte un grad al criticii mult mai ridicat față de persoanele obișnuite, fiind o persoană implicată și în viața politică, iar afirmațiile calomnioase provin chiar de la un adversar politic, apreciind impactul minim pe care l-a avut emisiunea în cauză asupra carierei politice a reclamantei, - suma de 5.000 lei constituie o compensație echitabilă pentru prejudiciului de
natură morală suferit de reclamantă.
În ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul S. D., moderatorul emisiunii "Rotișorul politic", reținând incidența în cauză a acelorași norme legale invocate anterior în hotărâre, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale față de acesta, având în vedere următoarele considerente:
Din înregistrarea pe suport CD a discuțiilor purtate în timpul emisiunii "Rotisorul politic", a tonului general al emisiunii, se relevă faptul că moderatorul emisiunii a solicitat invitatului său, chiar dacă nu suficient de ferm, să-și probeze o serie de afirmații sau delimitându-se de acestea, calificând limbajul folosit de acesta la adresa reclamantei "cam dur domnule S. " (minutul 40.14).
În răspunsurile la interogatoriul propus de reclamantă pârâtului S. D. cu privire la aspectele discutate în emisiune (filele 231-235), acesta a arătat că întrebările adresate pârâtului S. au avut legătură cu funcția publică exercitată de reclamantă în cadrul guvernului și că nu i-a permis invitatului emisiunii să folosească expresiile contestate, pe cale le-a calificat ca fiind "un limbaj dur, adecvat unui om politic cum din păcate avem nenumărate cazuri" (întrebarea nr.14,15), iar câteva zile mai târziu a realizat un interviu la inițiativa reclamantei (f.240-244), publicat într-un ziar local și pe site-ul publicației respective, în care s- a făcut referire la declarațiile pârâtului S. din emisiunea incriminată, reclamanta având posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere față de cele discute în respectiva emisiune.
Toate aceste afirmații ale pârâtului,"luând în considerare corespondența mail (239,245, 248-250) purtată cu reclamanta, necontestată de aceasta, în vederea realizării interviului și fără a avea cunoștință de intențiile reclamantei privind promovarea acțiunii în judecată, coroborat cu făptul că emisiunea a fost difuzată în direct la postul de radio, neexistând posibilitatea retractării sau reformulării declamațiilor spontane înainte de a deveni publice, și având ca invitat un adversar politic al reclamantei (cu un temperament vulcanic în contrapondere cu cel al pârâtului S., moderat, cu unele întârzieri naturale ale reacțiilor), sunt în măsură a forma convingerea instanței că pârâtul nu a acționat cu rea-intenție, și nu a vizat în mod gratuit lezarea demnității sau reputației reclamantei, chiar dacă este posibil ca o asemenea lezare să fi avut loc, precizează judecătora.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat apel reclamanta și pârâtul S.
V.
.
A. anta reclamantă P. M. Andrea
a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a acțiunii.
Criticile apelantei vizează următoarele
: 1.Cu privire la pârâtul intimat V. S.
Prima instanță a trecut în mod eronat toate afirmațiile defăimătoare ale pârâtului intimat și toate criticile dure aduse de acesta la adresa apelantei reclamante prin filtrul controverselor politice pre-electorale, apreciind că este necesar ca cerințele protecției reputației acesteia, în calitate de politician, să fie evaluate în raport cu interesele dezbaterii libere a problemelor politice, contextul politic fiind, din punctul de vedere al instanței, relevant în cauză.
Nici chiar în situația în care emisiunea ar fi fost difuzată în timpul campaniei electorale, mijloacele folosite în cadrul acesteia nu pot contraveni ordinii de drept,
o emisiune difuzată în cadrul campaniei electorale trebuind să servească intereselor generale ale cetățenilor, de a primi informații corecte, asigurându-se pluralismul de opinii, echitabilitatea, echilibrul și corectitudinea pentru toți competitorii electorali, iar nu de a minți și dezinforma publicul, or acest lucru nu s-a întâmplat în cadrul emisiunii Rotisorul politic, aspect ce poate fi cu ușurință observat prin analiza înregistrării video a acesteia.
Prima instanță nu a avut în vedere faptul că pârâtul și apelanta nu au fost niciodată cu adevărat adversari politici, cei doi nu au fost contracandidați și din acest motiv afirmațiile defăimătoare făcute de pârâtul-intimat în cadrul emisiunii
"Rotisorul politic" nu pot fi interpretate din această perspectivă.
Chiar dacă apelanta-reclamantă face parte dintr-un partid cu care PRM se confrunta, nu poate fi tolerată atitudinea injustă a pârâtului și afirmațiile denigratoare făcute în cadrul emisiunii atât timp cât aceste atacuri nu au vizat numai calitatea de om politic ci și persoana sa, proveniența numelui de familie purtat anterior încheierii căsătoriei, precum și istoria familiei sale.
O altă critică a apelantei se referă la aceea că instanța de fond a apreciat în mod greșit că afirmațiile pârâtului intimat privitoare la o presupusă relație cu domnul Theodor Stolojan intră în categoria informațiilor factuale reglementate de jurisprudența CEDO., reținând că pârâtul intimat a avut o bază factuală suficientă, chiar dacă aceasta nu ar fi avut puterea de a forma în mod indubitabil convingerea cu privire la afirmațiile contestate.
Deși instanta a menționat ca, la nivel teoretic, nu este de interes public aducerea la cunoștința publicului a unei presupuse relații intime a unui om politic, aceasta a considerat că în în cazul de față această regulă de principiu nu ar fi aplicabilă, atâta timp cât viața sentimentală interferează cu obligațiile de serviciu, putând astfel forma obiectul interesului public.
A. anta învederează că afirmația conform căreia ar fi trecut prin mai multe paturi pentru a ajunge Consilier de Stat, începând cu domnul Theodor Stolojan, nu are nici un fel de corespondent în realitate, fiind o pură alegație, care o jignește, pe care nu o poate tolera și care nu își are locul în cadrul unei emisiuni de radio.
Sunt aduse apoi argumente cu privire la reaua credință a martorului Ghiurco Mircea Ș. an, împotriva căruia apelanta intimată a formulat o plângere penală pentru mărturie mincinoasă, este evocat conținutul depoziției martorului Muste I., criticată fiind hotărârea prin prisma faptului că instanța a înlăturat declarația martorului Muste I. și a reținut-o doar pe cea a martorului Ghiurco Mircea Ș. an, fără a verifica sinceritatea acestuia și capacitatea sa de a avea reprezentarea veridică a faptelor.
Faptul că afirmațiile au pornit de la alte articole de presă nu diminuează, susține apelanta, în niciun fel caracterul calomniator al acestora iar scuzele pe care pârâtul intimat s-a întemeiat în justificarea acțiunilor au fost în mod greșit primite de instanța de fond.
În ceea ce privește așa zisa bună credință a lui V. S., și aceasta a fost în mod greșit reținută de către instanța fondului, întrucât, dacă s-ar fi analizat cu atenție atât cuvintele jignitoare rostite de către acesta, cât și întâmpinarea depusă și răspunsurile acestuia la interogatoriu, instanța ar fi constatat că atitudinea sa este de departe a fi una lipsită de intenția de a afecta reputația apelantei-reclamante.
În context, relevă apelanta că hotărârile CEDO indică principiul conform
căruia obiectivitatea afirmațiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanțe, în situația în care analizează o acuzație de calomnie, elementul determinant trebuind să fie buna credință a autorului afirmațiilor care afectează reputația părții vătămate.
În adoptarea hotărârii au fost ignorate de către instanță toate inadvertențele grave existente între acuzațiile pârâtului S. V. și declarațiile apelantei, ale martorilor audiați dar și a declarației domnului Raicu R. .
Instanța fondului a pierdut din vedere faptul că, în răspunsul la întrebarea numărul 26 din interogatoriu, pârâtul intimat a declarat că a aflat despre presupusa relație amoroasă a apelantei cu d-nul Stolojan de la diferite persoane din PDL, printre care și domnul Raicu R., în timp ce, prin declarația nr.349 din_ autentificată de notar, ce se află la dosarul cauzei, domnul Raicu a infirmat cele spuse de pârâtul intimat S., declarând că nu a purtat nici o discuție cu domnul S.
V., cu privire la viața personală a apelantei.
O altă critică vizează faptul că, diferit de cele reținute de prima instanță, afirmațiile lui V. S. exced protecției oferite de art. 10 din CEDO, întrucât pârâtul-intimat a adus apelantei acuzații de conotație penală în cadrul emisiunii Rotisorul politic, susținând că i-ar fi oferit soțului său o serie de informații pentru Bursă, fiind ferm convins că serviciile secrete "știu ce se întâmplă și vor lua măsurile în consecință";.Aceste acuzații nu au fost dovedite, pârâtul depunând în probațiune o serie de articole de presă care relevă faptul că societatea în cadrul căreia d-nul Cristian P. activează, respective Romcontrol S.A., are contracte cu statul.
Atâta timp cât prin niciun articol nu s-a dovedit că apelanta-reclamantă ar fi avut vreo legătură cu încheierea acestor contracte, sau că ar fi favorizat în vreun fel perfectarea lor, pârâtul intimat nu se poate prevala de articolele de presă pentru a-și justifica conduita delictuală.
Totodată, instanța a reținut că nu se impune sancționarea pârâtului pentru afirmația potrivit căreia apelanta "l-ar fi învârtit pe domnul Boc, în timpul mandatului acestuia, creându-și tot felul de comitete și comisii";, deși acuzația de fapt nu a fost dovedită de către pârâtul intimat. Analizând tonalitatea vocii și modul în care V. S. și-a folosit cuvintele, este evident că intenția sa a fost de a acuza direct și nu de a face presupuneri.
În mod greșit a apreciat instanța că utilizarea declarațiilor de presă și din diferite emisiuni TV ale diverșilor indivizi conferă baza factuală pentru o afirmație falsă, cât timp acestea nu au nici un support faptic și nu au fost dovedite.
În sprijinul acestor critici sunt invocate hotărâri ale Curții (cauza Nilsen și Johnsen c.Norvegiei; cauza Pedersen și Baadsgard c. D. emarcei).
Cu privire la apelativele utilizate de pârâtul-intimat la adresa apelantei- reclamante, se arată că în mod greșit, instanța a considerat că folosirea acestor cuvinte atent alese poate fi permisă, deși este jignitoare, întrucât exprimă maniera în care pârâtul intimat percepe modul în care și-ar fi îndeplinit reclamanta atribuțiile publice în calitate de consilier de stat, fiind examinate și acestea din perspectiva controverselor politice pre-electorale.
Or, faptul că limbajul folosit, deși dur, este unul obișnuit pentru bătăliile politice, nu poate permite instanței să aprecieize ca este firească folosirea acestuia în cadrul unei emisiuni de radio în afara campaniei electorale.
În mod surprinzător, susține apelanta, în adoptarea hotărârii instanța a avut în vedere atitudinea procesuală a pârâtului-intimat S. V., care aparent a manifestat un interes deosebit pe parcursul soluționării cauzei, prezentându-se la toate ședințele de judecată și solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială pentru a dovedi existența unei baze factuale suficiente a afirmațiilor sale.
Or, instanța a pierdut din vedere faptul că, deși pârâtul intimat S. V. s-a prezentat la fiecare termen de judecată, acesta a avut un comportament mai mult decât ostil față de reclamantă și reprezentanții săi, făcând comentarii jignitoare inclusiv în timpul în care reclamanta răspundea la interogator.
Mai mult decât atât, inclusiv în sala de judecată, după terminarea dezbaterilor, pârâtul-intimat V. S. a amenințat pe reclamantă, că o va urmări mereu și că va încerca să facă tot posibilul pentru a-i face rău toată viața și a o distruge.
Cu privire la pârâtul intimat DS, moderatorul emisiunii "Rotisorul Politic";, se susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana acestuia, respingând acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța, prin punerea în balanță a două drepturi contrare, respectiv a ziaristului de a se exprima și dreptul la reputație al reclamantei, a ales să protejeze dreptul pârâtului-intimat S. D., apreciind că emisiunea sa a prezentat chestiuni de interes public.
Contrar celor reținute de instanță, din înregistrarea video a emisiunii reiese cu certitudine că moderatorul nu a avut în niciun moment intenția reală de a opri valul de acuzații adus de S. V. și de a readuce discuția pe un făgaș normal, decent și potrivit cadrului emisiunii, acesta permițând invitatului său să folosească un limbaj dur, intervenind foarte rar și fără fermitate în discursul acestuia.
Instanța a reținut în mod greșit că pârâtul-intimat DS ar fi dat dovadă de bună credință întrucât, în realitate, după cum se poate observa în înregistrarea video a emisiunii, acesta nu a solicitat în nici un moment invitatului său să-și probeze afirmațiile. Moderatorul nu a făcut decât să califice limbajul folosit la adresa apelantei "cam dur"; și nimic mai mult.
În mod nefondat instanța și-a bazat hotărârea pe răspunsul la interogatoriu, când moderatorul a spus că nu i-a permis invitatului său să folosească expresiile contestate, atâta timp cât acesta nu a reușit să demonstreze că ar fi încercat realmente să opreacă atacul injurios al invitatului său.
De altfel când pârâtul intimat a fost întrebat dacă a verificat veridicitatea afirmațiilor invitatului său, la întrebarea nr. 17, acesta a răspuns că nu era de competența sa să facă acest lucru, deși potrivit art. 40 alin. 2 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovisual, moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare.
Vinovăția și reaua credință a pârâtului-intimat DS este evidențiată și de faptul că acesta, deși avea posibilitatea de a opri publicarea și pe internet a emisiunii "Rotisorul politic"; de la data de_, pentru a da posibilitatea pârâtului V. S., să vină cu dovezi în sensul celor afirmate sau de ce nu, să
oprească publicarea materialului video, conștientizând impactul negative al acestuia și lezarea nemeritată și neavenită a imaginii apelantei-reclamante.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță, apelanta apreciază ca fiind de domeniul evidentului că suma de 5000 lei, stabilită de instanța de fond pentru cuantificarea prejudiciului suferit este mult prea mică și nu conduce la repararea integrală a daunelor, având în vedere gravitatea acuzațiilor aduse de către pârâtul V. S. la emisiunea Rotisorul politic, cu susținerea pârâtului intimate S. D. .
Amploarea prejudiciului cauzat prin încălcarea limitelor libertății de exprimare și lezarea dreptiurilor nepatrimoniale trebuie interpretat atât prin prisma vieții private a apelantei reclamante, cât și prin prisma calității sale de persoană publică. Prejudiciul cauzat prin faptele ilicite ale pârâților este unul concret și efectiv, constând în principal, din resimțirea impactului produs de conduita culpabilă a pârâților și anume din lezarea onoarei, demnității, imaginii, reputației și probității profesionale, faptele imputate fiind de natură să prejudicieze imaginea publică, având în vedere gravitatea alegațiilor, ce atrag inevitabil oprobiul public. În egală măsură, afirmațiile neadevărate spuse cu privire la familia sa, prin crearea unor legături între aceștia și regimul horthyst, spre exemplu, îi jignesc pe toți membrii acesteia și impugn sancționarea mult mai drastică a personelor responsabile.
Susține apelanta că se simte datoare să-și apere imaginea prin prisma faptului că este mamă, cadru universitar, afirmațiile pârâtului afectându-i credibilitatea și ca om politic.
Suma de 5000 lei este insuficientă, deoarece, ca o consecință directă a faptelor ilicite ale pârâților intimați, ulterior emisiunii cu pricina a fost nevoită deseori să clarifice motivele schimbării numelui de familie sau să explice dacă într-adevăr familia sa a avut vreo legătură cu regimul horthyst, sau dacă a fost sau nu amanta domnului Stolojan, atât apropiaților săi, cât și electoratului sau colegilor din partid.
Prin afirmațiile mincinoase din cadrul emisiunii, pârâții au reușit să zdruncine o carieră construită în ani de eforturi și sacrificii, prin promovarea stereotipului că o femeie nu poate repurta succese profesionale decât dacă trece prin patul unui om politic sau dacă are "origini nesănătoase", horthyste sau comuniste.
În final, apelanta susține că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere plivind obligarea pârâților la publicarea hotărârii judecătorești.
Pentru restabilirea adevărului și repararea integrală a prejudiciului și publicarea hotărârii judecătorești în trei ziare de circulație națională, pe prima pagină dintr-un ziar de județul Sălaj, precum și pe site-ul http://radiotransilvania.ro/.
B. A. antul pârât S. N. V.,
critică hotărârea pentru netemeinicie și
nelegalitate, fără însă a preciza, în concret, modalitatea în care solicită schimbarea sentinței.
Susține apelantul că prima instanță se află în eroare când, cu referire la afirmația vizând apartenența unui membru al familiei reclamantei la armata horthystă, raportează credibilitatea unei știri la numărul de articole publicate pe
această temă. Un singur articol poate fi tot atât de credibil și suficient pentru orice cititor astfel încât să-și poate forma o părere, fără a mai fi necesară lecturarea altor publicații, susține apelantul pârât.
Este de asemenea supusă criticii argumentația instanței fondului, cum că martorii audiați, care au calitatea de săteni din localitatea Bobota, au arătat că "nu au cunoștință despre implicarea bunicului reclamantei în acțiuni ce au legătură cu regimul horthyst", martorii având la data respectivă în jur de 4-5 ani astfel că nu puteau să aibă reprezentarea evenimentelor petrecute.
Prin întâmpinarea sa, pârâtul-intimat intimat S. N. V. solicită respingerea apelului reclamantei, argumentând, în rezumat, că afirmațiile sale se bazează pe informații publicate în media și că prin aceste afirmații reclamanta nu a fost prejudiciată de vreme ce ulterior a fost aleasă deputat și a obținut funcția de prim-vicepreședinte în partidul său.
Intimata reclamantă P. M. Andrea, solicită, la rândul său, respingerea apelului pârâtului.
Susține intimata că instanța de fond, a reținut în persoana pârâtului V. S. întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale numai pentru una dintre afirmațiile defăimătoare, respectiv pentru declarațiile acestuia referitoare la presupuse legături ale familiei subsemnatei cu regimul horthyst.
Raționamentul pe care se bazează decizia instanței de fond, în ceea ce privește această faptă, este unul corect, decizia fiind întemeiată, motiv pentru care se impune menținerea acestei părți a hotărârii și respingerea apelului formulat de pârâtul-apelant S. V. .
Deliberând asupra apelului declarat de reclamnta P. M. A., tribunalul reține următoarele:
În demersul său de verificare a îndeplinirii, în mod cumulativ, a condițiilor necesare pentru antrenarea în sarcina pârâților a răspunderii civile delictuale, astfel cum această instituție își găsește reglementarea în prevederile art. 1349, 1357 Cod civil, prima instanță s-a preocupat să fixeze dintru început cadrul legal adecvat specificității raporturilor juridice deduse judecății în cauza de față.
Astfel, dând eficiență prevederilor constituționale (art. 20) dar și normelor cuprinse în Codul civil (art.75), prima instanță a avut ca premisă în analiza probelor administrate în cauză nu numai reglementările interne ci și prevederile art. 8, art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și dispoziții ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, respectiv ale Pactului internațional privitor la drepturile civile și politice.
Nu mai puțin, a fost evocată și orientarea jurisprudențială a Curții de la Strasbourg, în materia libertății de exprimare și a dreptului la propria imagine.
Fără a considera necesar să reitereze conținutul hotărârilor CEDO relevante în cauza de față, tribunalul va sublinia doar că această jurisprudență consacră cu valoare principială ideea că restricțiile referitoare la exercitarea libertății de exprimare sunt legale doar în limitele în care sunt compatibile cu criteriile stabilite în art. 10 alin.2 din Convenție, judecătoria referindu-se în mod explicit la aceste ingerințe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, iar măsura luată să fie necesară într-o societate democratică.
Contrar susținerilor apelantei, prima instanță nu a justificat afirmațiile
pârâtului intimat V. S. raportat exclusiv la calitatea de om politic a reclamantei.
J. a prezentat toate circumstanțele, reale și personale în care afirmațiile au fost făcute. A ținut cont de faptul că atât reclamanta cât și pârâtul sunt persoane publice, oameni politici, de faptul că partidele pe care cei doi le reprezintă se aflau la data respectivă în opoziție unul față de celălalt și în fine dar nu în ultimul rând,a avut în vedere împrejurarea că emisiunea radio a avut loc doar cu câteva zile înaintea campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2012.
Susținerea apelantei, cum că nu a fost niciodată cu adevărat adversara politică a pârâtului intimat S. V., cei doi nefiind contracandidați, chiar reală dacă este, nu poate avea semnificația că pârâtul intimat ar fi făcut afirmațiile incriminate la adresa unui particular, cum lasă apelanta a se înțelege (totuși, chiar în cuprinsul apelului său reclamanta admite că face parte dintr-un partid cu care PRM se confrunta).
Așa fiind, contrar susținerilor apelantei, nu apare eronat că prima instanță a trecut afirmațiile pârâtului prin prisma controverselor politice pre-electorale, câtă vreme chiar emisiunea la care afirmațiile au fost făcute are un caracter eminamente politic, iar pârâtul intimat a fost invitat în calitate de om politic, nu ca particular.
Răspunzând acum punctual criticilor aduse de către apelanta reclamantă hotărârii primei instanțe, cu privire la modul de soluționare a acțiunii formulate împotriva pârâtului S. N. V., de relevat sunt următoarele:
J. a apreciat cu temei asupra existenței unei baze factuale suficiente pentru afirmațiile cu privire la presupusa relație intimă a reclamantei cu domnul Theodor Stolojan.
Prima și cea mai importantă observație cu privire la acest aspect este aceea că judecătoria s-a preocupat să cerceteze și a statuat că sub nicio formă simplele declarații ale martorilor sau publicarea pe această temă a unor articole în presă nu fac dovada existenței unei astfel de relații.
În același timp însă, judecătoria a observat întemeiat că, bazându-se pe articolele și fotografiile apărute de-a lungul timpului în presă, pârâtul intimat S.
N. V. justifică o bază factuală în sensul jurisprudenței CEDO cu privire la aplicarea art. 10 din Convenție.
Instanța nu a fost învestită cu verificarea veridicitații afirmațiilor, astfel cum acestea au apărut în presă, aspect subliniat de altfel în considerentele hotărârii.
În acord cu criticile apelantei, tribunalul apreciază că depoziția martorului Ghiurco Mircea, prin conținutul său, nu face vreo referire, nici măcar aluzivă, la existența unei relații sentimentale între apelanta reclamantă și domnul Stolojan și înțelege să o înlăture din ansamblul probator. Afirmația că domnul Stolojan, conform spuselor mamei reclamantei, "a rămas peste noapte la casa din Bobota";, în campanie electorală fiind, nu poate constitui în niciun caz o justificare, "o bază factuală"; pentru afirmațiile pârâtului.
În sine, această afirmație nu confirmă o relație sentimentală între apelantă și domnul Stolojan și, foarte important, nu rezultă că martorul a adus la cunoștința pârâtului împrejurarea relatată în declarație.
Dar, chiar și așa, articolele și fotografiile din presă rămân a fi considerate ca
o bază factuală suficientă, cu sublinierile deja făcute, la care trebuie adăugat și că depoziția martorului Muste I. nu este aptă a înlătura argumentele avute în vedere de prima instanță.
Acest martor declară doar că d-nul Stolojan a vizitat familia Vass din Bobota pentru câteva ore cu ocazia unei vizite în localitate, iar ulterior a plecat către Satu Mare, în aceeași zi.
Strâns legat de aceasta, prima instanță a reținut existența bunei credințe a pârâtului intimat, câtă vreme nu s-a făcut dovada că acesta cunoștea nerealitatea celor apărute în presă, respectiv o intenție fermă de discreditare din partea a acestuia.
Împrejurarea că există inadvertențe în declarațiile pârâtului cu privire la data intrării în politică a reclamantei, ori faptul că domnul R. Raicu a negat orice discuție cu pârâtul în privința vieții personale a reclamantei apelante sau susținerea
"cu vehemență"; a punctului de vedere al pârâtului prin întâmpinare nu se constituie în argumente care, față de celelalte probe - articolele de presă și fotografiile publicate - să aibă forța de a înlătura pe ultimele și, deci, de a face inaplicabile prevederile convenționale relative la dreptul la liberă exprimare.
T. înțelege atitudinea apelantei, de a se simți jignită de afirmațiile pârâtului intimat, după cum aceasta declară în cuprinsul motivelor de apel, însă observă, în același timp că persoană publică fiind, este necesar a manifesta un grad mai ridicat de toleranță, în deplin acord cu principiul conform căruia "limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la politicieni decât în raport cu indivizii obișnuiți";. Acest principiu este enunțat în hotărârea atacată fiind evocat și de către apelantă, cu trimitere la cauza Lingen contra Austriei.
În apelul său, reclamanta susține că pârâtul intimat nu a făcut dovada acuzațiilor privind contractele încheiate de familia sa, acesta depunând în probațiune doar o serie de articole de presă care relevă că societatea în cadrul căreia soțul său activează, respective Romcontrol S.A. are contracte cu statul.
Susține de asemenea că niciunul din aceste articole nu dovedesc existența vreunei legături a reclamantei cu încheierea acestor contracte.
Verificând aceste critici, tribunalul constată că, raportând situația de fapt respectiv afirmațiile pârâtului intimat S. V. la același art.10 din Convenție, prima instanță a concluzionat întemeiat că și în această chestiune pârâtul a avut o bază factuală suficientă când a făcut afirmațiile reclamate de către apelantă ca fiind defăimătoare.
Esențial pentru verificarea caracterului delictual al afirmațiilor pârâtului este nu veridicitatea, ori dimpotrivă caracterul lor fals, cum apelanta susține, ci justificările (baza factuală ), prezentate de autorul acestor afirmații și buna credință .
Preocupată în special să expliciteze, de altfel cu multă pertinență, motivele care obligă la aplicarea art.10 din Convernție prima instanță a procedat doar la menționarea, într-o paranteză, a filelor din dosar la care sunt consemnate în copie articolele din presă ce constituie baza factuală pentru afirmațiile litigioase, și anume f.59-101.
Firește, conținutul acestor articole, probe la dosarul cauzei este cunoscut părților iar tribunalul, urmare a lecturării lor, constată că în mod just s-a apreciat de către judecătorie că, în exercitarea efectivă a dreptului său la liberă exprimare,
pârâtul intimat S. V. a avut baza factuală necesară .
În rezumat, aceste articole de presă vorbesc despre pretinse situații de incompatibilitate ale d-nei P. M. A. ( între statutul său de consilier al Premierului României, respectiv ministru și calitatea de acționar, alături de stat, la diverse societăți comerciale) ori despre pretinse afaceri cu Statul ale membrilor familiei sale, derulate în considerarea funcției deținute de aceasta.
Prima instanță nu avea a verifica și de aceea nici nu a verificat dacă aceste articole de presă relatează situații reale ori nereale ci, ținând cont de existența lor, a apreciat just că pârâtul a avut o bază factuală pentru acuzele aduse reclamantei, fără a rezulta din probe că pârâtul a lansat aceste acuze cu rea credință adică a cunoscut că nu sunt neadevărate.
Acest ultim aspect este în mod corespunzător relevat în considerentele hotărârii atacate, prin prezentarea jurisprudenței CEDO în materie . Hotărârile Curții, evocate de către judecătorie, conduc spre concluzia că în contextul controverselor politice, când atacurile și criticile sunt îndreptate împotriva politicienilor, aceștia din urmă trebuie să arate o toleranță ridicată tocmai în consacrarea dreptului fundamental al libertății de opinie și de exprimare.
Cu privire la modul în care prima instanță a apreciat asupra apelativelor:
,,țață";,, papagal"; și "zero barat";:
Prima instanță a insistat asupra circumstanței că aceste apelative au fost utilizate într-o emisiune care a avut loc în perioada imediat premergătoare alegerilor locale din anul 2012, în considerarea calității de politician atât a pârâtului intimat cât și a reclamantei apelante, membră a unui partid politic ce fusese la guvernare iar desprinderea afirmațiilor incriminate de reclamantă din acest context este, în aprecierea tribunalului, cu neputință.
În contextul deja prezentat, există temeiuri suficiente pentru a se considera că aceste apelative au fost puse de pârâtul-intimat S. V. în legătură cu statutul special al destinatarei lor, de om politic și cu activitatea desfășurată de aceasta în plan politic. Apoi apelativele respective emană de la un om politic și, deși regretabilă prin impolitețe și lipsă de respect, utilizarea lor nu face notă discordantă cu tonul general al discursului politic în România.
Cu privire la atitudinea procesuală a pârâtului intimat pe parcursul judecării cauzei:
Aprecierile primei instanțe în legătură cu acest aspect nu au fost determinante în pronunțarea hotărârii căci litigiul dedus judecății poartă asupra unor fapte desigur anterioare inițierii de către reclamantă a procedurilor judiciare, astfel că vor fi înlăturate de către tribunal .
În cadrul unui litigiu civil în care se verifică existența unei fapte ilicite în sarcina pârâtului și a unui raport de cauzalitate între această faptă și prejudiciul încercat de reclamant, atitudinea ostilă a pârâtului, faptul că acesta nu și-a manifestat regretul pentru faptele imputate ori, și mai mult, amenințările pârâtului după terminarea dezbaterilor, nu se constituie, din perspectiva normelor de drept substanțial și nici a celor de procedură în probe ori în circumstanțe care să influențeze hotărârea judecătorească.
Cu privire la cuantumul despăgubirii acordate de prima instanță apelantei reclamante, prima observație este aceea că, acordând cu acest titlu suma de 5000
lei, judecătoria s-a raportat în mod necesar la faptul că a admis doar în parte acțiunea.
Astfel, s-a constatat întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale exclusiv pentru acele afirmații ale pârâtului intimat S. N. V. care privesc presupusele legături ale familiei reclamantei cu regimul horthyst, fiind prin urmare firesc a fost obligat pârâtul doar la o parte din totalul sumei pretinse.
Suma de 5000 lei ( mai mult de 6 ori salariul minim pe economie) a fost pe bună dreptate apreciată de către judecătorie ca fiind echitabilă.
Pe de o parte, subliniem din nou, persoană publică fiind, reclamanta trebuie să accepte un grad de toleranță ridicat și, pe de altă parte, aceasta nu a făcut dovada unei vătămări concrete atât de importante a statutului său, a carierei sale politice ori universitare (aceste aspecte fiind corect reținute în considerentele hotărârii atacate) încât o despăgubire de 100.000 Eur ar fi fost aptă pentru repararea prejudiciului.
În lipsa unor criterii legale, revine instanței sarcina ca, statuând în echitate, să determine acest cuantum, în funcție de toate circumstanțele cauzei.
Susținerile apelantei, cum că a fost nevoie, după difuzarea emisiunii, să dea lămuriri apropiaților, electoratului și colegilor de partid ori că prin faptele lor pârâții au reușit să zdruncine o carieră construită cu eforturi și sacrificii, nu au fost dovedite în cauză.
2. În legătură cu modul de soluționare a acțiunii față de pârâtul S. D.
:
Fapta imputată domnului DS constă, conform celor prezentate de
reclamantă în acțiunea introductivă de instanță, în aceea că acesta nu și-a îndeplinit obligația de a solicita pârâtului S. V. dovedirea afirmațiilor acuzatoare la adresa sa, precum și prin impasibilitatea moderatorului de pe parcursul "monologului";pârâtului de ordinul I, prin necenzurarea acestuia.
În aplicarea acelorași dispoziții legale ca și în cazul pârâtului S. V. și invocând aceleași hotărâri ale Curții, prima instanță a apreciat cu totul întemeiat că pârâtul DS nu poate fi obligat la despăgubiri față de apelanta reclamantă, în calitatea lui de moderator al emisiunii Rotisorul politic.
Astfel, aliniindu-se jurisprudenței Curții și făcând ca atare aceste mențiuni în considerentele sentinței, instanța de fond a subliniat rolul privilegiat al presei într-o societate democratică, prezentând apoi datele care conturează atitudinea moderatorului, pe parcursul emisiunii Rotisorul politic din data de_ .
Audierea înregistrării pe suport CD confirmă că pârâtul S. D. a avut următoarele intervenții la afirmațiile invitatului său: "Vă întreb dacă aveți dovezi?"; (min. 24.07); "Trebuie să vă întreb dacă aveți dovezi?"; (min. 24.26);
"Domnule S., sunt afirmațiile dumneavoastră"; (min. 25.09); "Declarații grele domnule S. "; (min.33.58); "Un limbaj cam dur domnule S. "; (min. 40.14).
Aceste intervenții exclud suspiciunea că moderatorul a urmărit a participa la denigrarea imaginii apelantei reclamante, cum aceasta susține.
Nu rezultă din probe că s-ar fi solicitat de către reclamantă un drept la replică și că acest drept nu ar fi fost acordat de către pârât.
Dimpotrivă, într-un interviu ulterior, realizat tot de către jurnalistul S. D.
, reclamantei i s-a oferit în mod concret posibilitatea unei reacții la afirmațiile
pârâtului S. N. V. (fila 241, dosar fond).
Împrejurarea că ulterior transmisiei în direct a emisiunii Rotisorul politic, interviul din data de_ a fost postat video nu are semnificația că pârâtul S. D. a urmărit ca imaginea doamnei P. M. Andrea să fie prejudiciată. Pe de o parte, cum bine a remarcat prima instanță, emisiunea a fost transmisă în direct, deci nu exista practic posibilitatea de retractare și, pe de altă parte, nu s-a dovedit că publicarea video a interviului realizat cu pârâtul S. N. V. contravine practicii ziarului, fiind un caz izolat, pentru a se putea susține, din această perspectivă, reaua credință a moderatorului.
La cele ce preced, tribunalul mai adaugă că prima instanță a apreciat corect în legătură cu emiterea de către Consiliul Național al Audiovizualului nr. 351/_
, atunci când a statuat că această decizie nu conduce obligatoriu la admiterea acțiunii față de jurnalistul DS .
Soluția adoptată de prima instanță decurge în mod necesar din ansamblul probatoriului existent la dosar, prin raportare la normele legale incidente raportului juridic dedus judecății.
Cu privire la necesitatea publicării hotărârii judecătorești, prima instanță a sesizat corect că, admițând numai în parte (și numai față de unul din pârâți) acțiunea, acest demers nu se impune, fiind discutabilă chiar existența unui interes real al apelantei în acest sens, în condițiile în care acțiunea a fost admisă numai în parte.
Acordarea despăgubirilor civile și pronunțarea însăși a hotărârii sunt apte să repare prejudiciul nepatrimonial cauzat de pârâtul S. N. V. reclamantei.
B. Cu privire la apelul pârâtului S. N. V. .
Afirmațiile apelantului pârât cu privire la faptul că membri ai familiei reclamantei au avut legături cu regimul horthyst exced unei dispute politice, ieșind din sfera interesului ocrotit de art. 10 din Convenție.
J. a surprins în mod corespunzător inutilitatea acestei afirmații, fiind evident că acestea nu au nici o legătură cu activitatea reclamantei într-o funcție publică, pentru a le putea plasa în sfera de ocrotire a evocatului art. 10 din Convenție.
Diferit de acest aspect, dar cel puțin la fel de important, prima instanță s-a preocupat să analizeze și a concluzionat cu temei că apelantul nu a avut o bază factuală reală în lansarea acuzelor, în condițiile în care ziarul Atac a publicat un drept la replică al reclamantei, ceea ce ar fi trebuit să determine o atitudine cel puțin mai rezervată a apelantului în legătură cu conținutul articolului incriminator. Se constată, pentru motivele expuse, că în speță condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale sunt întrunite numai în persoana pârâtului
S. N. V. și exclusiv pentru una din afirmațiile sale (legături ale unor membri ai familiei reclamantei cu regimul horthyst). Hotărârea atacată este astfel temeinică și legală, drept pentru care în baza art. 296 Cod procedură civilă apelurile de față vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I
D E C I D E:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta P. M. A. și pârâtul S. N. V. contra sentinței civile nr. 610/_ a Judecătoriei Z. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 octombrie 2013 la sediul T. ui
Sălaj.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. D. D. L. M. T. B. D. R.
Red.I.D.D./_
Dact.B.D.R./_ /6 ex.
Jud. fond: L. M. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 201/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 335/2012. Pretenții → |
|---|
