Decizia civilă nr. 1182/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1182
Ședința publică din 28 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. D., judecător
H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
V. V., grefier
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta S. A. -R. A. SA, cu sediul social în B., str.N. T., nr.3, bl.M101, prin S. Z., cu sediul în Z., P-ța 1 D. 1918, bl.A4, jud.Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 2014 din 3 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta recurentei-pârâte, av. Cubleșan R. M. fără împuternicire avocațială depusă la dosar și reprezentanta intimatei-reclamante, av. H. A. în substituirea av.Szeker
M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care :
Reprezentanta intimatei-reclamante, av. H. A. depune la dosar delegație de substituire, chitanța nr.754/_ în sumă de 500 lei și chitanța nr.763/_ în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial și diferența de 0,6 lei reprezentând timbru judiciar. (f.21-23).
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentei-pârâte, av. Cubleșan R. M. susține recursul declarat solicitând în principal, admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă și admiterea doar în parte a pretențiilor formulate de aceasta.
Susține faptul că în mod nelegal instanța de judecată s-a pronunțat în prezenta cauză neadministrând toate probele necesare în cauză și făcând o recapitulare a celor întâmplate la termenele de judecată de la instanța de fond, solicită a se observa faptul că la primul termen de judecată s-a comunicat întâmpinarea, reclamanta solicitând termen pentru studiu, invocând cu ocazia întâmpinării faptul că nu s-a timbrat suficient acțiunea la cel de-al doilea termen i s-a pus în vedere reclamantei să precizeze acțiune și să timbreze suficient, nu s-au purtat alte discuții de fond. La al
treilea termen de judecată când instanța a rămas în pronunțare pârâta a depus cerere de amânare a cauzei, însă instanța a considerat că este cauza în stare de judecată, nu se impune prezenta apărătorului societății pârâtei și a pronunțat sentința.
S. a pârâtă a achitat contravaloarea despăgubirii așa cum a fost ea corect calculată potrivit condițiilor de asigurare, conform dovezii depuse la dosar potrivit căreia s-a achitat suma de 18.274,74 lei. Nemulțumită fiind cu această sumă reclamanta a considerat că ar trebui să i se mai achite o diferență de 3.323 lei, despre această diferență este vorba, care ar fi trebuit probată. Susține că pârâta a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosarul de daună, cu privire la modalitatea corectă în care s-a calculat despăgubirea. Dacă reclamanta are o altă poziție apreciază că instanța ar fi trebuit să dispună efectuarea unei expertize pentru a se stabili care este valoarea reală de piață a autovehiculului. Susține că valoarea reală a autovehiculului a fost de 4490 de Euro și raportat la condițiile de asigurare, respectiv prevederile art.14 pct.7 coroborat cu pct.18 și 20 din condițiile de asigurare, modalitatea de calcul fiind cea indicată atât în întâmpinare cât și în recursul formulat, suma corectă care a fost calculată și achitată societății reclamante a fost aceea de 18.274,74 lei, și că instanța de fond ar fi trebuit să administreze această probă, pentru că reclamanta nu a făcut dovada că suma invocată de către ea este suma corectă.
Pentru aceste considerente solicită în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar dacă instanța va aprecia și se va considera pe deplin lămurită raportat doar la înscrisurile depuse la dosarul cauzei solicită respingerea acțiunii formulate arătând că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată către reclamantă, reclamanta în mod netemeinic solicită acea diferență, iar dacă instanța va considera că în mod corect pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.323 lei solicită admiterea recursului modificând doar în parte sentința atacată sub aspectul dobânzilor acordate. Mai susține că a arătat care sunt în opinia lor criticile pe care le comportă sentința primei instanței raportat pe de o parte la termenul de la care a înțeles să calculeze dobânzile în această situație, recunoaște și constată instanța faptul că data de la care termenul de calcul a dobânzilor curge de la împlinirea celor 30 de zile de la data depunerii ultimului document, respectiv de la data de_, însă cu toate acestea în dispozitivul sentinței obligă societatea pârâtă la plata dobânzilor calculate de la data de_ anterior termenului invocat.
Solicită a se observa că același art. din condițiile de asigurare care prevede că de la data depunerii ultimului document necesar și util soluționării dosarului de daună plata trebuie făcută în termen de 30 de zile, nu este un pact comisoriu de gradul IV care să oblige automat societatea la plata unor penalități sau dobânzi, dacă s-ar fi solicitat astfel de sume ar fi trebuit să fie trimisă o notificare scrisă fie acestea să fie calculate de la data introducerii acțiunii, pentru că acesta este termenul prevăzut de Codul civil. Ori în cazul de față nici prin convocarea la conciliere nu s-au cerut astfel de sume și nici ulterior ci doar de la data la care s-a promovat acțiunea la instanță,_, dată de la care chiar dacă instanța de judecară ar aprecia că se impune acordarea unor dobânzi, doar de la această dată ar fi trebuit să se perceapă aceste dobânzi, nicidecum anterior pentru debitul total pe care îl solicită, pentru că ei au achitat suma de 18.274,74 lei care nu comportă dobânzi, iar în ce privește diferența de 3.323 lei dacă la această sumă se vor acorda anumite dobânzi aceste dobânzi ar putea fi acordate doar de la data introducerii acțiunii reclamantei.
Cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Reprezentanta intimatei-reclamante, av. H. A. solicită instanței respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă ca nefondat și a se menține ca temeinică și legală sentința instanței de fond.
În principal recurenta a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond invocând faptul că aceasta nu a intrat în cercetarea fondului, respectiv nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto, care în opinia recurentei se impunea în această cauză.
În fața instanței de fond reclamanta a formulat o pretenție pe care a justificat-o cu documentele depuse la dosarul cauzei. Pârâta la instanța de fond a contestat pretențiile lor, dar nici prin întâmpinare și nici ulterior pe parcursul cercetării judecătorești nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto, nu a precizat în mod concret care este temeiul în baza căreia contestă pretențiile lor, doar a invocat că reducerea valorii de despăgubiri ar fi cauzată de sistemul proporționalității care se aplică în temeiul condițiilor generale de asigurare, susținere care în opinia lor nu poate fi temeinică. În prezent o astfel de expertiză tehnică auto nu poate fi efectuată în situația în care mașina a suferit o daună totală și nu a mai fost conservată de proprietarul autovehiculului.
Raportat la cele solicitate în subsidiar, solicită respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefondat, motivele invocate de recurentă sunt chiar apărările de fond care au fost invocate în fața instanței, apărări care au fost înlăturate temeinic și legal de către instanța de instanța de fond.
Cu privire la dobânda legală având în vederea că societatea recurentă apreciază că această dobândă nu ar trebui acordată, ei apreciază că în temeiul condițiilor de asigurare privind polița Eurocasco, Cap.13, pct.1.2 această dobândă incumbă societății recurente, astfel termenul de acordare a despăgubirilor sau de respingere parțială ori totală nu va depăși termenul de 30 de zile calendaristice de la data de completării dosarului de daună cu toate documentele solicitate.
Dosarul de daună a fost completat de societatea reclamantă la data de_, prin urmare începând cu această dată societatea recurentă este obligată la plata dobânzii legale.
Potrivit art.2 pct.1 din condițiile generale contractuale în baza poliței și în schimbul încasării primelor de asigurare, asiguratorul se obligă la producerea evenimentului asigurat, să acorde despăgubiri potrivit legii, iar potrivit art.1523 NC civil, alin.2 debitorul este de drept în întârziere când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani asigurată în exercițiul activității. Prin urmare consideră că nu era necesar punerea în întârziere prin notificarea societății cu privire la plata dobânzilor.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.2014 din 3 iulie 2013 a Judecătoriei Z. s-a respins ca rămasă fără obiect excepția insuficientei timbrări a cererii, invocate de către pârâtă.
S-a admis cererea reclamantei S. W. C. S. în contradictoriu cu pârâta
SA A. S. de A. R. .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.322 lei, reprezentând diferență de despăgubire, în dosarul de daună nr. SJ1012CA00043, suma de 795,60 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 18.274 lei, pentru perioada _
-_, suma de 326 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 3.322 lei, pentru perioada_ -_, precum și dobânda legală aferentă sumei de 3.322 lei, de la data de_, până la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.393 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței se arată că pârâta a stabilit valoarea despăgubirii la suma de 21.606 lei, la data de_, dată de la care a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 13.2 din condițiile generale de asigurare.
Pârâta a efectuat o plată parțială la data de 18.274 lei la data de_ .
Întrucât termenul de 30 de zile nu a fost respectat, aceasta datorează dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SA R. A. SA, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond; iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii promovate de către reclamanta S. W. C. SRL, sau admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, dispunând admiterea doar în parte a acțiunii promovate de către reclamantă precum și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că la calculul despăgubirii s-au avut în vedere clauzele contractului de asigurare încheiat între părți, respectiv ale Cap.14, art.14.7, potrivit cărora, dacă valoarea estimată a reparațiilor depășește 85% din suma asigurată, se va considera că s-a produs dauna totală economică. În acest caz se va despăgubi valoarea de piață/reală, a autovehiculului, din care se scade valoarea pieselor și subansamblelor, inclusiv a dotărilor suplimentare cuprinse în asigurare, neavariate.
Reclamanta S. "W. C. "; SRL, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta SA R. A. SA împotriva sentinței civile nr.2014 din 3 iulie 2013 a Judecătoriei Z. .
În motivarea întâmpinării se arată că pârâta recurentă a comunicat societății reclamante că valoarea despăgubirii este de 21.606, suma acceptată de aceasta. Pârâta a revenit apoi, pretinzând că valoarea despăgubirii este de 18.274,74 lei, fără a indica vreun motiv concret și fără a efectua o expertiză tehnică auto.
Recursul pârâtei SA R. A. SA, este fondat pentru motivele care succed :
În mod greșit și nelegal instanța de fond a admis acțiunea reclamantei S. "W.
C. "; SRL și a obligat pârâta SA R. A. SA la plata diferenței de despăgubire în sumă de 3.322 lei și dobânzi legale în sumă de 795,60 lei și 326 lei și pe viitor până la data plății.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că deși modul de stabilire a despăgubirii nu a fost contestat de către reclamantă, fără a se indica un motiv concret, pârâta a apelat, astfel cum se susține prin adresa nr. 646/_, la un service neutru, care a indicat că valoarea despăgubirii este de 18.274,74 lei.
Instanța reține faptul că, valoarea despăgubirii se ridică la suma de 21.606 lei, în absența unor motive obiective care să justifice reducerea valorii despăgubirii, în
contextul în care chiar pârâta, prin reprezentantul său a stabilit valoarea despăgubirii la cuantumul de 21.606 lei.
Instanța de fond a soluționat cauza fără a administra întreg probatoriul în cauză, în speță proba cu expertiza tehnică judiciară. Mai mult de atât, prima instanță a trecut în mod nejustificat peste cererea motivată de amânare depusă la dosarul de fond de către reprezentanta societății pârâte (f.94 și 95).
Necesitatea efectuării unei expertize judiciare tehnice auto rezidă tocmai din faptul că în urma verificării înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța de judecată a reținut faptul că valoarea despăgubirilor se ridică la suma de 21.606 lei, deși a mai reținut anterior și faptul că tocmai valoarea despăgubirii a fost contestată de către societatea pârâtă. În condițiile în care de stabilirea cu certitudine a valorii despăgubirii depinde admiterea sau respingerea acțiunii reclamantei, rezultă că tocmai această valoare ar fi trebuit dovedită printr-o expertiză de specialitate.
Procedând astfel, instanța de fond a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce atrage, potrivit dispozițiilor prevăzute de art.312, alin.5 Cod procedură civilă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, conform exigențelor stipulate de art.312, alin.6 Cod procedură civilă vechi.
În rejudecare după casare, prima instanță va proceda la dispunerea unei expertize judiciare tehnice auto prin care să se determine cu exactitate valoarea despăgubirii la care este îndreptățită reclamanta.
În aceste circumstanțe, recursul pârâtei apare ca fondat, urmând a fi admis în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, urmează ca instanța să admită recursul pârâtei, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Judecătoria Zalău.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta SC A. R. A. SA împotriva sentinței civile nr.2014 din 3 iulie 2013 a Judecătoriei Z. .
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe Judecătoria Zalău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2014.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
C. D. | H. | I. | D. C. N. | C. | V. V. |
Red.CNC/_
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: E. R. U. D.
| ← Încheierea civilă nr. 162/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 152/2013. Pretenții → |
|---|
