Sentința civilă nr. 152/2013. Pretenții

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ 4204

SENTINȚA CI VILĂ NR. 152

Ședința publică din 30 ianuarie 2013 Instanța constituită din: Președinte: W. D.

G. ier: O. V.

Pe rol este pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul S.

V., domiciliat în B., str. U., nr. 21, et. 2+3, ap. 2, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul M. I. V. R., domiciliat în B. M., str. G., nr. 80, județul M. având ca obiect pretenții.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru termenul din_, iar apoi pentru termenul de azi.

Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise din partea pârâtului M. I. V. R. .

În urma deliberărilor instanța a pronunțat hotărârea civilă de față.

T.

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul T. ui A., sub nr. _

, reclamantul S. V. a chemat în judecată pârâtul M. I. V. R. solicitând:

  • obligarea pârâtului M. I. V. R. la plata echivalentului în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății a sumei de 200.000 euro cu titlu de plată nedatorată;

  • obligarea pârâtului M. I. V. R. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu (taxa de timbru și timbru judiciar, onorariu de avocat, cheltuieli de deplasare, etc.).

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că

, în cursul anului 2007, reclamantul S. V., fostul proprietar al imobilului situat în B., strada U.

, nr. 21, etaj 2+3, Sector 1 a purtat mai multe discuții cu pârâtul M. I. V.

R., proprietarul de la acel moment al imobilului menționat, în privința revânzării acestui imobil către reclamant.

Având convingerea că a căzut de acord cu pârâtul în privința transferării dreptului de proprietate asupra imobilului sus - menționat, reclamantul S. V.

, crezându-se debitor al obligației de plată a prețului vânzării, a achitat prin

O.P. nr. 8 din 2 noiembrie 2007, în contul pârâtului M. I. V. R. echivalentul în lei al sumei de 200.000 euro.

Ulterior efectuării plății, pârâtul M. I. V. R. a refuzat încheierea contractului de vânzare - cumpărare privind imobilul din B., strada U., nr. 21 etaj 2+3, susținând în cadrul discuțiilor purtate cu reclamantul S. V.

,că nu a intenționat niciodată să îi vândă acestuia menționatul imobil.

Rezultă că plata sumei de 200.000 euro a fost efectuată de către reclamant din eroare, fără ca între acesta și pârâtul M. I. V. R. să existe vreo relație contractuală care să nască o obligație de plată în sarcina reclamantului S. V. .

În perioada 2007 - 2010, reclamantul a solicitat de mai multe ori pârâtului M. I. V. R. restituirea sumei de 200.000 euro, însă acesta, fără niciun temei, a refuzat restituirea sumei arătate mai sus.

Ulterior, prin notificarea nr. 366 din 9 septembrie 2010, reclamantul S.

V. a încercat încă o dată să concilieze litigiul pe cale amiabilă, însă pârâtul

M. I. V. R. nu a restituit suma de 200.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia în termenul indicat de către reclamant.

Potrivit dispozițiilor art. 1092 cod civil "Orice plata presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii";. Plata nedatorată este definită astfel ca fiind executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia.

Având în vedere că între părți nu s-a încheiat ulterior un act de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în B., strada U. nr. 21 etaj 2+3, Sector 1, rezultă că reclamantul S. V. s-a aflat în eroare în ceea ce privește calitatea sa de debitor al obligației de plată a prețului vânzării.

Dreptul reclamantului S. V. de a cere restituirea plății nedatorate este consacrat expres în art. 993 Cod civil, în care se prevede că: "acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are dreptul la repetițiune în contra debitorului";. Corelativ, obligația de restituire a plății nedatorate aflată în sarcina pârâtului M. I. V. R., este stipulată în art. 992 Cod civil:

"Cel ce din eroare sau cu știință primește aceea ce nu-i debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit";.

La termenul de judecată din data de_, pârâtul a depus întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii ca nefondată

.

De asemenea, odată cu întâmpinarea, pârâtul a depus și cerere

reconvențională

prin care a solicitat obligarea reclamantului - pârât la plata sumei de 162.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului nr. 2 duplex situat în strada U. nr. 21 etaj 2+3, Sector 1- B.

, pentru perioada decembrie 2007 - decembrie 2010, cu cheltuieli de judecată.

Tot la termenul de judecată din_, pârâtul reclamant - reconvențional a invocat excepția necompetenței materiale a T. ui A. de soluționare a cauzei și a solicitat declinarea competenței în favoarea T. ui

M. .

Reținând că la data introducerii acțiunii și la momentul analizei excepției, pârâtul are domiciliul în B. M. județul M., prin Sentința civilă nr. 26/_

Tribunalul Arad a admis excepția

și reținând dispozițiile art. 5 Cod procedură civilă, în temeiul art. 17 și 158 alin. 3 Cod procedură civilă a dispus declinarea

competenței în favoarea T. ui M.

.

La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Constatând că atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională au fost legal timbrate cu 10.743 lei (fila 20 dosarul T. ui A. ) taxă de timbru și respectiv 9586 lei (fila 4 și fila 124 prezentul dosar) tribunalul a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiza contabilă (filele 85 - 93 și 141 - 142 dosarul de față) și proba testimonială, fiind audiați martorii A. A. Ș. (fila 19 și fila 191 dosar) și Ș. Remus Florin (fila 190). S-a luat interogatoriul pârâtului reclamant reconvențional M. I. V. R. (fila 189). A fost încuviințată și proba cu interogatoriul reclamantului (fila 9 dosar), acesta fiind citat cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu pentru termenul din_ (fila 13), pentru termenul din_ (fila 60 dosar), pentru termenul din_ (fila 78), însă acesta nu s-a prezentat în instanță pentru luarea

interogatoriului depus în scris de pârât la fila 22 dosar.

S-au depus la dosar copii ale hotărârilor judecătorești pronunțate în procesele anterioare purtate între părți (filele 30 - 43 dosar și filele 47 - 52 dosar), acte de executare a hotărârilor (filele 54 - 58 dosar), extras CF (fila 101), planșe foto ale imobilului (fila 106).

După efectuarea expertizei, pârâtul reclamant reconvențional a depus

cerere de precizare a câtimii obiectului acțiunii, limitând pretenția la suma d e

532.611,18 lei

reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului nr. 2 duplex din strada U. nr. 21, etaj 2+3, Sector 1- B., pentru perioada_ -_ .

Instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice prin care să se stabilească contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada decembrie 2007

- decembrie 2010. Concluziile raportului de expertiză au relevat faptul că aceasta se ridică la suma de 127.443 Euro. Echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR de la data de_, data depunerii cererii reconvenționale este de 547.405,91 lei.

Față de momentul depunerii cererii reconvenționale,_, pârâtul reclamant reconvențional a solicitat instanței să oblige reclamantul - pârât la plata contravalorii lipsei de folosință a apartamentului aferentă perioadei _

-_ .

Întrucât chiria medie pentru o lună pentru apartament rezultată în urma raportului de expertiză este de 3.444,4 Euro, respectiv 14.794,73 lei s-a impus reducerea pretențiilor pârâtului reclamant reconvențional cu această sumă, aferentă perioadei 01 -_ și 16 -_, perioadă ce nu a făcut obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, suma solicitată reprezentând contravaloarea lisei de

folosință a apartamentului est e de 123.998,60 Euro, respectiv 532.611,18 lei

.

Analizând întreaga probațiune administrată în cauză, susținerile părților și dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Nu se contestă de către niciuna din părți că, la data de_ aceștia au încheiat un contract sub semnătură privată având ca obiect vânzarea de către Ș.

V. către pârâtul M. I. V. R. a apartamentului din B., Sector 1 strada U. nr. 21 etaj 2+3.

Contractul sus menționat este depus la dosar la fila 29 în copie certificată.

Prin sentința civilă nr. 1086/_ - irevocabilă, pronunțată de Tribunalul București Secția a II -a civilă, contractul sub semnătură privată a fost validat hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare. La data de_, pârâtul reclamant reconvențional M. I. V. R. înscrie dreptul de proprietate în CF 26481 B., astfel încât în prezent este proprietar tabular al imobilului descris mai sus.

Reclamantul S. V. susține în cuprinsul acțiunii sale că în cursul anului 2007 a purtat discuții cu pârâtul M. I. V. R. în privința

revânzării imobilului.

Susținerile părților privitor la aceste discuții diferă net

. Astfel, în timp ce

reclamantul susține

teza unor negocieri pentru revânzarea apartamentului, pârâtul

M. I. V. R. afirmă

că discuțiile aveau de fapt un alt motiv: dreptul de folosință al apartamentului în condițiile în care reclamantul S. V. a continuat să locuiască în el împreună cu familia sa.

Probele administrate dovedesc susținerile pârâtului reclamant

reconvențional și nu ale reclamantului pârât reconvențional

.

Astfel, în dosarul_ al Judecătoriei Sectorului 1 B., pârâtul M.

I. V. R. a avut formulată o acțiune în evacuarea reclamantului S. V., solicitând totodată și contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada _

-_ (20 de luni) în dosar_ .

Ambele cauze au avut termen de judecată în luna iunie 2007.

Astfel, dosarul nr._, având termen la_ (fila 42 dosar) s-a amânat pentru_ la solicitarea părților pentru soluționarea litigiului (evacuare) pe cale amiabilă.

Dosarul nr._ (pretenții) a avut termen la_ (fila 47 dosar) părțile solicitând de asemenea termen pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă.

Ulterior acestor împrejurări, la_ reclamantul S. V. achită cu Ordin de Plată pârâtului M. I. V. R. suma de 663.140 lei (fila 4 dosarul T. ui A. ).

Susținerile părților referitor la plata achitată mai sus, diferă. Reclamantul susține că suma reprezintă prețul de achiziție al apartamentului (că ar fi convenit răscumpărarea acestuia de la pârât), iar pârâtul susține că suma reprezintă contravaloarea lipsei de folosință și valoarea convenită a fi achitată pentru ca pârâtul să nu mai insiste în cele două acțiuni.

Susținerile pârâtului sunt confirmate de actele de dispoziție efectuate în cele două procese: astfel la_ s-a solicitat suspendarea acțiunii în evacuare și la_ pârâtul M. I. V. R. a renunțat la judecata acțiunii în pretenții (fila 48 dosar).

Aspectele de mai sus se coroborează cu declarația martorei A. care, atât la prima audiere (fila 19) cât și la a doua audiere (fila 191) a precizat expres că suma achitată de reclamantul S. V. a reprezentat contravaloarea lipsei de folosință, expresia folosită de martoră fiind "chirie";.

Corespunde realității că martora a fost angajata pârâtului reclamant reconvențional, însă la data audierii ei nu se mai afla în raporturi de muncă cu societatea acestuia.

Pe de altă parte, în sprijinul afirmației reclamantului că suma ar fi reprezentat prețul apartamentului, singura probă existentă este mențiunea consemnată de reclamant personal pe Ordinul de Plată emis la_: "avans reprezentând dreptul de proprietate asupra imobilului din U. nr. 21 ap. 2";. Această mențiune efectuată de însuși reclamantul nu se coroborează cu nici o altă probă dintre cele administrate în cauză.

Având în vedere constatările de mai sus, tribunalul reține că plata

efectuată de reclamant la data de_ reprezintă contravaloarea lipsei de

folosință pretinsă de pârât în dosarul aflat la acel moment pe rolul Judecătoriei

Sectorului I B.

, ulterior încasării sumei pârâtul M. I. V. R. renunțând la judecata acțiunii în pretenții formulată în dosarul respectiv pentru perioada_ - decembrie 2007.

Analizând plata efectuată de reclamant din perspectiva dispozițiilor

legale ce reglementează plata nedatorată, tribunalul reține următoarele

:

Art. 993 din Codul civil, prevede că "acela care din eroare, crezându-se debitor a plătit o datorie are drept de repetițiune în contra creditorului";. Dreptul la restituire aparține solvensului și trebuie efectuat de accipiens de "cel care din eroare sau cu știință primește ceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit";.

Privitor la condițiile plății nedatorate:

  • prestația executată trebuie să fi avut semnificația juridică a unei plăți, să fi fost făcută cu titlu de plată;

  • datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punctul de vedere al raportului juridic - inexistența unui înscris care să consființească vreo obligație dintre părți:

  • plata să fi fost făcută din eroare, (reclamantul a afirmat că a avut credința la momentul efectuării plății că este debitor al pârâtului, în raport de discuțiile de revânzare a imobilului existente între părți.

Obligația de restituire există atât în sarcina accipiensului de bună credință, cât și în sarcina celui de rea credință, iar buna credință se prezumă până la proba contrară.

În cauza de față însă nu s -au dovedit cerințele legale ale plății

nedatorate

, de vreme ce suma respectivă s-a plătit în baza unui raport juridic existent, iar reclamantul - plătitor nu s-a aflat în eroare.

Plata sumei de 663.140 lei s-a făcut cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra apartamentului situat în U. nr. 21, Sector 1- B. .

Prin cererea care a format obiectul dosarului nr._, pârâtul a pretins de la S. V. lipsa de folosință începând cu data de_, deoarece la acea dată hotărârea judecătorească care ține locul contractului de vânzare - cumpărare a devenit definitivă și executorie.

Începând cu acea dată s-a născut obligația pârâtului, conform art. 3711Cod procedură civilă să execute de bună voie acest titlu executoriu, în sensul predării apartamentului, executând astfel obligația esențială în cadrul vânzării și a încetat orice eventuală bună - credință a pârâtului, în baza căreia ar fi putut invoca efectele unei posesii de bună - credință.

Față de formularea acțiunii în pretenții și a cererii de evacuare, între părți au existat discuții privind soluționarea amiabilă a litigiului, aspect consemnat în încheierile de ședință din cele două dosare (_ și _

).

În acest context, rezultă evident că suma plătită la data de_ reprezintă despăgubiri achitate pârâtului, în calitate de proprietar, pentru lipsa de folosință asupra apartamentului respectiv începând cu data de_ până în luna decembrie 2007.

Toate aceste aspecte au fost confirmate de înscrisurile aflate la dosar, precum și de declarațiile martorilor.

În al doilea rând, plata sumei de 663,140 lei s-a făcut fără vreo eroare a plătitorului.

Mențiunea aplicată de însuși reclamantul pe ordinul de plată, în lipsa unor alte probe cu care să fie coroborată, nu conduce automat la concluzia dorită de reclamant, respectiv că ar fi plătit, convins fiind că achită prețul răscumpărării apartamentului.

Voința pârâtului, în sensul dobândirii posesiei imobilului și evacuării reclamantului - pârât se manifestase explicit încă de la data de_, când a

formulat cele două cereri de chemare în judecată, prin care a solicitat atât evacuarea sa, cât și obligarea acestuia la daune - interese pentru lipsa de folosință.

Or, în acest context, reclamantul - pârât S. V. nu putea avea

reprezentarea faptului că pârâtul ar fi dorit să îi revândă imobilul, de vreme ce

tocmai solicitase evacuarea sa din imobil și despăgubiri pentru lipsa posesiei

.

Pentru considerentele de mai sus acțiunea principală va fi respinsă conform dispozitivului.

Cu privire la cererea reconvențională, tribunalul reți ne următoarele:

Dreptul de proprietate al reclamantului reconvențional M. I. V. R.

a fost constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, care ține locul contractului de vânzare - cumpărare privind apartamentul respectiv, întemeiată pe acordul de voință constatat în data de 0_ prin înscrisul intitulat

"contract de vânzare - cumpărare";. Dreptul reclamantului reconvențional de a poseda imobilul este constatat prin aceeași hotărâre judecătorească, prin care pârâtul - vânzător a fost obligat să-i predea imobilul.

Prin cererea reconvențională reclamantul reconvențional pretinde lipsa de folosință începând cu luna decembrie 2007, deoarece ca urmare a plății sumei de 663.140 lei la data de_, reclamantul reconvențional a înțeles să renunțe la pretențiile privind lipsa de folosință până în luna decembrie 2007, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 1.

Totuși, întrucât începând cu luna decembrie 2007, reclamantul reconvențional a fost în continuare lipsit de posesia apartamentului asupra căruia este proprietar, solicită în prezentul dosar obligarea pârâtul reconvențional la plata unei sume egale cu contravaloarea lipsei de folosință.

Atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, provenind din dosarul de executare silită (având ca obiect evacuarea începută împotriva reclamantului - pârât), cât și din declarațiile martorilor, rezultă faptul că reclamantul - pârât a

locuit în imobilul proprietatea reclamantului reconvențional împreună cu

familia până la sfârși tul anului 2012, fără nici un titlu, opunându -se evacuării.

Față de aceste aspecte, a rezultat în mod cert că în perioada 2007 -

decembrie 2010, perioadă pentru care a formulat pretenții, reclamantul

reconvențional a fost lipsit de folosința apartamentului din strada U. al cărei proprietar este, din culpa reclamantului - pârât

.

În urma expertizei efectuate în cauză, despăgubirile pentru lipsa de folosință a imobilului au fost evaluate la suma de 532.611,18 lei.

Sub aspect substanțial, cererea reconvențională este întemeiată, în condițiile art. 480 Cod civil (în vigoare la data nașterii raporturilor părților) care conferă proprietarului unui bun dreptul de a se bucura și dispune de bunul său în mod exclusiv și absolut, fără să fie tulburat în exercitarea atributelor de proprietate de alte persoane, dacă acestea nu au vreun titlu valabil pentru exercitarea unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.

În consecință, cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, va fi admisă conform dispozitivului.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul reconvențional va fi obligat la plata către reclamantul reconvențional a sumei de 22.242,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând: 9585 lei taxă de timbru (fila 4 și fila

124 dosar), 2740 lei onorariul expertului contabil (fila 80) și 9.917,55 lei onorariu avocațial dovedit cu facturile fiscale și chitanțele aflate la fila 193 (factura 17/_ ), fila 194 (chitanța 08/_ ), fila 201 (factura 351/_ ), fila 200 (chitanța 87/_ ), factura 23/_ și chitanța nr. 09/_ - conexate concluziilor scrise.

Nu au fost acordate cheltuielile în sumă de 3317,86 lei deoarece din factura nr. 279/_ și chitanța aferentă (fila 198 - 199) rezultă că această sumă a fost achitată pentru un alt contract de asistență juridică, respectiv cu nr. 7389/_ și nu nr. 289683/_ ca și restul plăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. V. domiciliat în

B., Sector 1 strada U. nr. 21 etaj 2+3 ap. 2 și domiciliul procesual ales în B. M., str. Ana I. nr. 3/1 jud. M. în contradictoriu cu pârâtul M.

I. V. R. cu domiciliul în B. M. str. G. nr. 80 jud. M. și domiciliul procesual ales în B. Bul. U. nr. 71 bloc G2C, scara 2, ap. 62 sector 3 la cabinet avocat C. Ruxandra P., având ca obiect pretenții.

Admite cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional

M. I. V. R. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional Ș. V. și în consecință:

Obligă pe pârâtul reconvențional Ș. V. să plătească reclamantului reconvențional M. I. V. R. suma de 532.611,18 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a apartamentului nr. 2 duplex din strada U. nr. 21 etaj 2+3, sector 1 B., pentru perioada_ -_ .

Obligă pe pârâtul reconvențional Ș. V. să plătească reclamantului reconvențional M. I. V. R., suma de 22.242,55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi_ .

PREȘEDINTE

GREFIER

W. D.

O.

V.

Red. W.D./_

T.Red. O.V./_ /4 ex.

com. 2 ex.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 152/2013. Pretenții