Decizia civilă nr. 64/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 64/R/2013 Ședința publică din 08 februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător
JUDECĂTOR: B. I. S. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: E. M. - M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul S. L. împotriva sentinței civile nr. 2410/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. _
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul recurent avocat Giurgean A. Roxana, având împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent S. L., pârâții-intimați P. D. și P. O.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
Reprezentantul reclamantului-recurent, avocat Giurgean A. -Roxana, depune la dosar chitanța privind achitarea sumei de 1289 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
Tribunalul constată că recursul este în termen formulat, motivat, comunicat și este legal timbrat.
Reprezentantul reclamantului-recurent, avocat Giurgean A. -Roxana, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului- recurent în susținere.
Reprezentantul reclamantului-recurent, avocat Giurgean A. -Roxana, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 2410 din_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul cu nr. de mai sus, s-a admis în parte excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantului. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului S. L. formulată în contradictoriu cu pârâții P. D. și P. O. .
S-a admis în parte cererea pârâților privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 500 lei cu titlu
cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. S-a respins cererea pârâților privind restul cheltuielilor de judecată în sumă de 900 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că acțiunea civilă formulată și înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr._, reclamantul S. L. i-a chemat în judecată pe pârâții P. D. și P. O., solicitând instanței obligarea acestor pârâți la plata unei despăgubiri ce reprezintă echivalentul chiriei pentru imobilul din litigiu, începând cu data de 17 noiembrie 2005 și până în prezent, adică echivalentul a 11250 euro sau suma echivalentă în lei la data efectuării plății.
În fapt, reclamantul a arătat că pârâții ocupă fără nici un drept imobilul din litigiu al cărui proprietar este aceasta deoarece antecesorului său tată S. W. i s-a restituit prin Dispoziția nr. 488/_ emisă de primarul comunei T. acest imobil.Dispoziția a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 9347/17.nov.2005 pronunțată de Î.C.C.J în dosar nr. 10285/2004 iar de la această dată, respectiv_ solicită ca pârâții să fie obligați la despăgubiri care ar reprezenta echivalentul chiriei pentru acest imobil.
A apreciat reclamantul că este prejudiciat prin folosința imobilului de către pârâți, întrucât știau că este proprietatea sa, astfel că pârâții i-au cauzat o pagubă care ar reprezenta echivalentul chiriei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 992 Cod civil.
Pârâții, au formulat întâmpinare prin care au invocat în principal respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, iar în subsidiar ca fiind întemeiată.
În apărare, pârâții au menționat că prin completarea de acțiune disjunsă din dosarul nr._ al Judecătoriei Năsăud, reclamantul a solicitat să fie obligați aceștia la plata unei despăgubiri pentru o pretinsă chirie, însă între părți nu există și nici nu a existat vreun raport juridic de natură locativă din care să decurgă astfel de drepturi în ceea ce-l privește pe reclamant. Au mai menționat că o acțiune în pretenții ar fi prescrisă după împlinirea unui termen de 3 ani, astfel că termenul prescripției este împlinit în anul 2008.
În final, pârâții au arătat că acțiunea este neîntemeiată deoarece nici în fapt și nici în drept nu se invocă temeiurile care stau la baza ei.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 Cod procedură civilă
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a calificat acțiunea promovată de reclamant ca fiind o acțiune de natură patrimonială astfel că raportat la perioada pentru care se solicită de la pârâți cuantumul despăgubirilor de 11250 euro cu titlu chirie, respectiv din_ până în prezent, văzând că prezenta acțiune a fost promovată în cursul anului 2012, a apreciat că dreptul reclamantului de a solicita chiria pe perioada 2005-2008 este prescris, termenul de prescripție de 3 ani împlinindu-se așadar în anul 2008. În aceste condiții, instanța a analizat cererea reclamantului doar în ceea ce privește obligarea pârâților la plata chiriei pe ultimii 3 ani.
Față de considerentele arătate în baza prevederilor Decretului nr. 167/1958, raportat la art. 137 Cod procedură civilă, s-a admis în parte excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâți.
Analizând în continuare fondul cererii, cu raportare la motivele invocate în cerere și temeiul legal pe care se fundamentează acțiunea, s-a constatat că reclamantul nu a propus probe în dovedirea acesteia, așa cum prevăd dispozițiile art.
1169 cod civil vechi în vigoare până la punerea în aplicare a noului cod de procedură civilă, sens în care în baza textului legal s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. 1 și alin 3 Cod procedură civilă, s-a micșorat onorariul avocatului pârâților de la suma de 1000 lei conform chitanței justificative aflată la dosar pe motiv că este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat, cauza fiind soluționată la al doilea termen de judecată, astfel că s-a admis în parte cererea pârâților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul S.
L., solicitând în baza art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5 raportat la art. 304 pct.5 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În motivarea recursului s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate, susținându-se că aceasta s-a pronunțat în lipsa citării reclamantului recurent. În acest sens s-a arătat că procedura de citare cu reclamantul a fost viciată la fiecare termen de judecată, fiind citat tatăl său, S. W., decedat la data de_, care nu este parte în proces.
Recurentul a precizat că el nu a avut cunoștință despre termenele de judecată, și a fost în imposibilitatea de a se prezenta, a-și angaja apărător, să propună probe sau să răspundă apărărilor formulate de către pârâți prin întâmpinare.
Intimații, legal citați, nu și-au delegat reprezentant în instanță și nu au formulat apărări scrise la dosar.
Recursul declarat de reclamant este fondat și urmează a fi admis în baza prevederilor art. 312 alin.5 teza a II-a din Codul de procedură civilă, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond
.
În cauza de față, disjunsă din dosarul nr._ al judecătoriei Năsăud are calitatea de reclamant recurentul S. L., așa cum rezultă atât din încheierea de disjungere cât și completarea de acțiune aflată la fila 2 din dosarul de fond.
Cu toate acestea, cu ocazia întocmirii citativului, s-a atribuit calitatea de reclamant numitului S. W. (f.6), iar citațiile s-au emis pentru cele două termene de judecată, respectiv_ și_, pe numele acestuia(f.7,13). În schimb, hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu reclamantul recurent S. L., care nu a fost citat la nici unul din termenele de judecată stabilite.
Prin omisiunea de a cita reclamantul instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată atât cu încălcarea principiului contradictorialității cât și al dreptului la apărare, soluționând pricina în condițiile în care partea neregulat citată nu a avut posibilitatea de a-și dovedi pretențiile și de a-și exprima poziția față de apărările și excepțiile invocate de către pârâți. Vătămarea adusă recurentului nu poate fi remediată decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca cererea sa să fie soluționată în condițiile legalei citări a părților și cu respectarea dublului grad de jurisdicție.
Deși recurentul a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, față de soluția adoptată în calea de atac, tribunalul nu se va pronunța asupra acestora, rămânând în sarcina instanței de rejudecare să le aibă în vedere la soluționarea pricinii, cu raportare la culpa procesuală care se va reține în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. L., împotriva sentinței civile nr. 2410 din 22 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud, casează în tot sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. I. | B. | I. S. | N. C. E. | M. M. |
Red./Tenhored. S.I. 2 ex. _
Jud. fond: P. R.
| ← Încheierea civilă nr. 34/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 621/2013. Pretenții → |
|---|
