Decizia civilă nr. 1191/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1191/R/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Judecător O. -C. T.
G. fier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent U. ANA și recurent A.
R. A. SA, PRIN S. C., împotriva Sentinței civile nr. 890/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pricind și pe intimat B. B.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
reprezentantul recurentei U. ANA avocat F. G. cu
reprezentanta recurentei A. R. A. SA, PRIN S. C., c.j. Nechita Selena
Lipsă fiind:
recurent Pârât - A. R. A. SA, PRIN S. C.
intimat Intervenient - B. B.
recurent Reclamant - U. ANA Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta recurentei A. R.
A. SA, PRIN S. C., c.j. Nechita Selena depune la dosar cerere de renunțare parțială la judecata recursului declarat.
De asemenea reprezentanta recurentei A. R. A. SA, PRIN S.
C., c.j. Nechita Selena învederează instanței faptul că nu mai susține nici cererea de suspendare.
Instanța, respinge cererea de suspendare având în vedere faptul că nu s-a achitat cauțiunea.
Instanța invocă și pune în discuție excepția necompetenței materiale a T. ului C. - Secția civilă.
Reprezentanta recurentei U. ANA avocat F. G. cu solicită admiterea excepției invocare.
Reprezentanta recurentei A. R. A. SA, PRIN S. C., c.j. Nechita Selena solicită de asemenea admiterea excepției necompetenței materiale a
T. ului C. - Secția civilă.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 890 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., s-a admite în parte acțiunea formulată de reclamanta U. Ana împotriva pârâtei Societatea de A. R. A. S.A., prin S. C., intervenient forțat fiind B. B. .
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.000 EURO, reprezentând despăgubiri, cu titlu de daune morale, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, calculate asupra despăgubirii, începând cu data de_ și până la data plății integrale a debitului.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
După cum rezultă din adresa nr.201097/2012 emisă de I.P.J. C., Poliția Municipiului Dej, Biroul Rutier, depusă în copie la dosar (fila 12), coroborat cu declarația intervenientului forțat B. B. dată în fața instanței, la data de _
, acesta a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare_, în satul Cîțcău, jud.C., efectuând o manevră de depășire neregulamentară, accidentând frontal un alt autovehicul care venea din sens opus, acesta din urmă fiind proiectat pe podețul din fața imobilului de la nr.15, unde se afla reclamanta în calitate de pieton, în afara părții carosabile. În urma impactului, aceasta a suferit grave leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 35 de zile. Astfel, din certificatul medico legal nr. 4177/I/1/795 din_, întocmit de Institutul de medicină legală C. -N., reiese că reclamanta prezenta, ca urmare a accidentului rutier, leziuni corporale traumatice constând în traumatism toracic anterior, fractura stern, traumatism tibio-tars stâng, fiind internată în perioada 06.06.-_, leziunile suferite necesitând 30-35 de zile de îngrijiri medicale.
Împotriva intervenientului forțat a fost constituit dosarul penal nr.723/P/2012, finalizat prin emiterea rechizitoriului din_, dosarul penal fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei D. sub nr._, în acel dosar reclamanta din cauza de față, în calitate de parte vătămată, constituindu-se inițial parte civilă, ulterior retrăgându-și plângerea din acel dosar, dispunându-se astfel soluția de încetare a procesului penal. (filele 58, 60, 67).
Față de acestea, instanța a reținut că sunt întrunite în persoana intervenientului B. B. condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, constând în vătămarea corporală a reclamantei U. ANA în urma accidentului rutier produs în data de_, prin conducerea necorespunzătoare a autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, respectiv prin efectuarea unei manevre de depășire neregulamentară, putând fi angajată răspunderea acestuia pentru prejudiciul produs, în baza art.1357 Cod civil.
Instanța a luat în considerare faptul că reclamanta a solicitat obligarea la despăgubiri a pârâtei SC A. R. A. SA, intervenientul fiind citat în prezenta cauză pentru a se respecta prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, potrivit cărora drepturile persoanei păgubite se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, "în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acorda atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cat și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv";.
La dosarul cauzei a fost depusă copia poliței de asigurare emisă de pârâta SC
A. R. A. SA, din care rezultă că la data producerii accidentului, autoturismul condus de către intervenient era asigurat pentru răspundere civilă delictuală, asigurător fiind pârâta.
Instanța a constatat că la data producerii accidentului, respectiv a săvârșirii faptei delictuale,_, era în vigoare Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Potrivit art.49 din Ordinul CSA nr. 14/2011, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în
ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident
- cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;
e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România;
2. în caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.";
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a apreciat că reclamanta a suferit în mod cert ca urmare a faptei intervenientului, interesând în primul rând puternica traumă fizică și psihică, consecință a leziunilor corporale produse în urma accidentului, constând în traumatism toracic anterior, fractura stern, traumatism tibio-tars stâng, reclamanta fiind internată în perioada 06.06.-_, leziunile suferite necesitând 30-35 de zile de îngrijiri medicale. Potrivit declarației martorului audiat, vecin cu reclamanta, aceasta este imobilizată la pat, iar acest fapt are, în opinia sa, legătură cu accidentul suferit, în condițiile în care înainte de accident reclamanta nu avea nevoie de ajutorul său și nu era imobilizată la pat. Instanța constată astfel că reclamanta a apelat la ajutor din partea familiei și a martorului, în calitate de vecin. Situația trăită i-a zdruncinat victimei grav viața sufletească și-n egală măsură i-a fost afectată negativ participarea în continuare la viața socială și de familie, pe fondul unui efort suplimentar fizic și psihic, în raport de starea de lucruri existentă anterior vătămării produse prin fapta ilicită a intervenientului, motiv pentru care se impune repararea prejudiciului moral cauzat.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc în baza unei evaluări a instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă, ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului (intervenient în prezenta cauză) și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate (Secția penală, I., Decizia 2617/9 iulie 2009).
Având în vedere suferințele fizice prin care reclamanta a trecut, aceasta fiind nevoită să se interneze în spital, să urmeze tratamente medicale, instanța trebuie să rețină existența clară a unui prejudiciu de ordin corporal. Totodată, se vor reține și suferințele produse în perioada de recuperare, raportat la faptul că reclamanta este imobilizată la pat de la momentul accidentului, având nevoie de o îngrijire specială.
Ca urmare, ținând cont de intensitatea suferințelor psihice și fizice, având în vedere și dispozițiile art. 24 alin. 2 din Ordinul nr.14/2011, instanța a apreciat existența unui prejudiciu moral estimat prin despăgubiri în sumă de 3.000 euro, la plata cărora a fostAnalizând excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul, o va admite pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul Ulici Claudiu Octavian Cabinet de avocat a solicitat în contradictoriu cu SC Domo Retail SRL obligarea într-un termen rezonabil a acesteia din urmă la repararea într-un termen rezonabil
a produsului E-book Reader Amazon Kindle wi-fi, 2GB sau înlocuirea acestuia într- un termen de 7 zile raportat la prevederile Legii 449/2003.
În atare situație, tribunalul în baza art.228 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, apreciază că prezenta cauză este de competența T. ului Specializat, vizând un raport juridic existent între un profesionist, așa cum este definit în art.3 alin.2 din Noul Cod Civil, și un neprofesionist.
Acest raționament se bazează pe faptul că menținerea tribunalelor specializate cu ocazia intrării N.C.Civ. s-a făcut pornindu-se de la necesitatea păstrării în sfera de competență a acestor instanțe a acelorași cauze calificate ca fiind comerciale în baza vechiului C.com., prezenta cauză fiind una dintre acestea.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale, potrivit art.159 pct.2 Cod procedură civilă.
obligată pârâta, cu titlu de daune morale. Cât privește pretenția de plată a penalității legale de 0,2%, întemeiată pe dispozițiile art.37 din Ordinul nr.14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanța a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit la termen și întocmai obligațiile care i-au revenit, conform dispozițiilor art.36 din ordinul amintit. Textele de lege se referă la neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă de către asigurător a obligațiilor în termenele prevăzute la art.36.
Astfel, potrivit art.36, din ordinal menționat,";(1) În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire. (2) Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. (3) Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice. (4) Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data avizării daunei. (5) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum
10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. (6) În situația în care dosarul de daună conține toate elementele necesare stabilirii dreptului la despăgubire și cuantificării daunei, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la completarea dosarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat. (7) Asigurătorul RCA este obligat să elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de relații contractuale, sau absența acestor daune. (8) Certificatul privind daunele înregistrate trebuie să conțină în mod obligatoriu următoarele informații: nume/denumire asigurat, CNP/CUI, datele vehiculului, numărul poliței de asigurare, perioada de valabilitate, clasa bonus-malus aferentă, data producerii evenimentului înregistrat, data plății despăgubirii.";
Potrivit art.37 din același ordin, "Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.";
În speță, raportat la dispozițiile art.36 din ordinul amintit anterior, se constată că pârâta nu a respectat termenul de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată (_ ), astfel că, începând din data de_ s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde plata penalității legale de 0,2%, întemeiată pe dispozițiile art.37 din Ordinul C.S.A. nr.14/2011, aplicată pentru fiecare zi de întârziere, asupra despăgubirii, până la data plății integrale a debitului.
În considerarea celor expuse, instanța a admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3.000 EURO, reprezentând despăgubiri, cu titlu de daune morale, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, calculate asupra despăgubirii, începând cu data de_ și până la data plății integrale a debitului. Văzând și disp. art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata în parte către reclamantă a cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 2.000 lei, reprezentând cotă parte cheltuieli- onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta Ana U., cât și pârâta Societatea de A. R. A. SA.
Prin primul recurs s-a solicitat modificarea hotărârii, cu consecința admiterii cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii învederează în esență faptul că în mod indirect prima instanță a reținut că nu s-a justificat cuantumul despăgubirilor solicitate, nu a oferit vreun motiv pentru care suma solicitată nu este reală, a redus nejustificat daunele morale și cheltuielile de judecată.
În drept, se invocă prevederile art. 312 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 136/1995, Cod civil, Ordinul CSA nr. 14/2011.
Prin cel de-al doilea recurs s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul diminuării daunelor morale acordate și a înlăturării penalităților de întârziere și suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului promovat în cauză.
În motivarea cererii se apreciază că daunele morale sunt excesive raportat la jurisprudența în materie, iar în ceea ce privește penalitățile acestea se pot acorda doar de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, când creanța devine certă, lichidă și exigibilă.
În drept, se invocă art. 49 din Ordinul CSA 14/2011, art. 41 din Legea nr.
136/1995.
În ședința publică din 04 decembrie 2013, instanța de recurs a respins cererea de suspendare, având în vedere faptul că nu s-a achitat cauțiunea.
Prin cererea depusă în_, recurenta Societatea de A. R. A. SA a înțeles să renunțe la judecata recursului privind suspendarea executării sentinței și a cuantumului daunelor morale.
Analizând excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul, o va admite pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Ana U. a solicitat în contradictoriu cu Societatea de A. R. A. SA obligarea acesteia din urmă la plata daunelor morale generate de accidentul produs în data de_ de către numitul B. B. în condițiile în care acesta era asigurat de răspundere civilă delictuală la pârâtă.
În atare situație, tribunalul în baza art.228 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, apreciază că prezenta cauză este de competența T. ului Specializat, vizând un raport juridic existent între un profesionist, așa cum este definit în art.3 alin.2 din Noul Cod civil, și un neprofesionist.
Acest raționament se bazează pe faptul că menținerea tribunalelor specializate cu ocazia intrării N.C.Civ. s-a făcut pornindu-se de la necesitatea păstrării în sfera de competență a acestor instanțe a acelorași cauze calificate ca fiind comerciale în baza vechiului C.com., prezenta cauză fiind una dintre acestea.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite excepția necompetenței materiale, potrivit art.159 pct.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de reclamanta Ana U. și de pârâta Societatea de A. R. A. SA, împotriva Sentinței civile nr. 890 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., în favoarea T. ului Specializat C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
G. fier, C. -S. Ș. |
Red.dact.O.T./C.Ț. 2 ex/
Jud.fond.C. D. R. - Jud. D.
| ← Decizia civilă nr. 243/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 803/2013. Pretenții → |
|---|
