Decizia civilă nr. 460/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 460/A/2013
Ședința publică din_ Completul compus din: Președinte: O. R. G. Judecător: C. -V. B. Grefier: A. -P. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă S. I.
M. în contra Sentinței civile nr. 769/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimatul reclamant S. P. R.
, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta pârâtă personal și reprezentanta intimatului reclamant, doamna avocat M. Weisz, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apelanta pârâtă învederează instanței că a solicitat strigarea cauzei la amânări fără discuție, întrucât până la ora 1200trebuie să ajungă acasă, împrejurare față de care părțile aflate în sala de judecată arată că nu se opun.
Totodată, se constată că au fost comunicate declarația de apel și motivele de apel cu intimatul reclamant, astfel cum reiese din adresa atașată la fila 12, apelul fiind legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru (f.7).
La data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimatului reclamant, prin care a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, fiind invocate în drept dispozițiile art. 999 Noul Cod de procedură civilă, art. 470, art. 471 alin. 3 și 4 Noul Cod de procedură civilă, întâmpinare la care s-a atașat și împuternicirea avocațială (f.19-22).
T. ul înmânează un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar apelantei pârâte.
Reprezentanta intimatului reclamant învederează instanței că își susține excepția tardivității motivării apelului, astfel cum a invocat-o în cuprinsul întâmpinării.
Apelanta pârâtă arată că a formulat apelul în termen.
T. ul reține că, potrivit art. 999 alin. 1 și art. 470 alin. 5 N.C.pr.civ., în cazul ordonanței președințiale date cu citarea părților, termenul de apel curge de la pronunțare, dar motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge de la data comunicării hotărârii. În cauză, ordonanța a fost comunicată pârâtei la data de_, iar aceasta a depus motivele de apel în_, deși termenul era de 5 zile. Dar, în această situație, sunt aplicabile prevederile art. 476 alin. 2 N.C.pr.civ., conform cu
care, dacă apelul nu se motivează instanța de apel se va pronunța numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Apelanta pârâtă arată că a reușit să se înțeleagă cu intimatul, în sensul că a fost de acord cu o zi pe săptămână, acesta alegându-și ziua de miercuri, opt ore și o zi din weekend, fără prezența sa. La solicitarea instanței, dacă își mai susține cererea privind audierea de martori, apelanta pârâtă arată că dacă trebuie să demonstreze că această înțelegere a existat și există, își menține cererea în probațiune.
Reprezentanta intimatului reclamant depune în probațiune la dosar un set de înscrisuri (f.24-31), un exemplar fiind înmânat apelantei pârâte, învederând instanței că nu corespunde adevărului nimic din ceea ce a afirmat apelanta, cu excepția faptului că peste hotărârea judecătorească din prezenta cauză, a decis să dea copilul miercurea și nu duminica, reclamantul dorind să vadă copilul așa cum s-a stabilit prin hotărârea judecătorească pronunțată, precizând că marți,_ a avut loc divorțul părților, care se află în faza procesuală a apelului, unde s-a discutat exact această chestiune, fiind audiați și trei martori, nefiind adevărat că a existat o înțelegere între părți, așa cum susține apelanta pârâtă. În dosarul de divorț s-a dat amânare de pronunțare. Cu privire la proba testimonială solicitată de apelanta pârâtă, arată că se opune, solicitând respingerea aceste cereri. Totodată, în probațiune solicită audierea numitei S. E., pe care se obligă să o prezinte fără citație, teza probatorie fiind tocmai segmentul probatoriu învederat anterior, respectiv comportamentul mamei față de reclamant din momentul pronunțării acestei hotărâri judecătorești executorii. În plus, arată că intimatul are serviciu și deci nu poate lua minora în timpul săptămânii, iar apelanta nu are serviciu.
La întrebarea instanței, apelanta arată că nu are serviciu.
T. ul, după deliberare, respinge cererile în probațiune formulate de ambele părți, pentru teza probatorie privind modul în care s-a desfășurat programul de vizitare al minorei, apreciind că în cauză există suficiente probe administrate în acest sens.
Apelanta pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta intimatului reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul, după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra prezentului apel.
Apelanta pârâtă solicită admiterea apelului, fiind de acord cu o zi pe săptămână, miercuri, 8 ore, fără prezența sa, și o zi din week-end, precum și în orice altă zi în prezența sa, reclamantul fiind liber să vină să vadă fetița, însă cu condiția să-și anunțe vizita în prealabil.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, nefiind adevărat că intimatul agreează ziua de miercuri în loc de ziua de duminică stabilită prin sentință. Intimatul reclamant ține legătura cu ea în calitate de apărător ales și, prin urmare ar fi fost informată de această așa-zisă înțelegere intervenită după ziua de marți, solicitând să se ia act de faptul că apelanta nu a dovedit faptul că ar fi avut o înțelegere între părți după ziua de_ .
Apelanta pârâtă în replică arată că intimatul reclamant personal cu calendarul în mână și-a ales ziua de miercuri și o zi din week-end.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 769/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul S.
P. R., în contradictoriu cu pârâta S. I. M. și, în consecință au fost stabilite zilele și orele de vizită pentru minora SA M., născută la data de_, începând cu_, până la soluționarea definitivă a procesului înregistrat sub nr._ la Judecătoria Dej, în prezent dosarul fiind în apel pe rolul T. ului Cluj, în următoarea modalitate: în fiecare săptămână duminica de la ora 10 la ora 18, cu posibilitatea de a lua minora la domiciliul reclamantului și în fiecare a treia sâmbătă din lună cu începere de la ora 10 până duminica la ora 14, la domiciliul reclamantului, în ambele ipoteze fără a fi necesară prezența pârâtei.
S-a luat act de renunțarea la judecată pentru capătul de cerere referitor la posibilitatea reclamantului de a avea legături personale cu minora cu ocazia sărbătorilor de Paști 2013, la domiciliul reclamantului, cu preluarea minorei, fără prezența pârâtei, fie din data de_, orele 10 și până în data de_ orele 20; fie din data de_ orele 10 și până la data de_, orele 20.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Minora SA M. este născută la data de_, are statutul de copil din căsătorie și are stabilită filiația față de ambii părinți, în persoana părților dosarului. În prezent părinții minorei nu mai formează un cuplu, sunt separați și nu mai au un domiciliu comun. Sub aspectul exercitării autorității părintești, stabilirii domiciliului minorei și stabilirii contribuției părinților la cheltuielile de întreținere ale minorei instanța a reținut că prin Sentința civilă nr. 196/2013 pronunțată în
Dos._ a Judecătoriei D., s-a admis actiunea, acțiunea reconvențională si in consecință s-a desfăcut casatoria prin divort în baza acordului soților, s-a dispus ca pârâta să reia numele avut anterior casatoriei, s-a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorei sa fie exercitata in comun, de către ambii părinți,s-a decis ca locuința minorei să fie la domiciliul pârâtei și a fost obligat părintele rezident să obțină acordul părintelui nerezident cu privire la orice schimbare a locuinței la o altă adresă decât cea specificată sentință iar în cazul în care cei doi părinți nu se înțeleg, părintele rezident va trebui să apeleze la instanță de judecată pentru o decizie ,orice schimbare a locuinței minorei în afara ariei de competență a instanței trebuie luată de comun acord de către cei doi părinți și trebuie încuviințată de către instanță,scoaterea minorei din țară, indiferent de scop, se poate face doar cu acordul ambilor părinți. S-a stabilit pentru reclamant obligația de a plăti pensie de
întreținere în favoarea minorei, în bani, în cuantum de 1/4 din venitul net
lunar realizat, începând cu_ până la majorat. A fost stabilit programul ce include zilele și orele de vizită pentru minoră, astfel în fiecare săptămână, duminica de la ora 10 la ora 18 cu posibilitatea de a lua copilul la domiciliul reclamantului fără a fi necesara prezenta paratei, în anii cu nr. impar: prima săptămână din vacanța de iarnă cu posibilitatea de a lua copilul la domiciliul reclamantului cu prezența pârâtei dacă aceasta apreciază ca este necesara prezenta ei. 2 săptămâni din vacanța de vară cu posibilitatea de a se deplasa cu minora în țară sau în străinătate cu prezența pârâtei dacă aceasta apreciază ca este necesara prezenta ei. În anii cu nr. par a doua săptămână din vacanța de iarnă cu posibilitatea de a lua copilul la domiciliul reclamantului cu prezența pârâtei dacă aceasta apreciază ca este necesara prezenta ei, 2 săptămâni din vacanța de vară cu posibilitatea de a se deplasa cu minora în țară sau în străinătate cu prezența pârâtei dacă aceasta apreciază ca este necesara prezenta ei. S-a dispus că acordul pârâtei va fi obținut în scris de către reclamant pentru ca acesta să se deplaseze cu minora în țară sau străinătate în ipoteza în care pârâta apreciază ca nu este necesara prezența ei. Sentința este irevocabila cu privire la divorț.
A fost declarat apel la data de_, apelul fiind în prezent pe rolul
T. ului Cluj.
Prin poziția exprimată în fața instanței la interogatoriu s-a constatat că părinții minorei întâmpină dificultăți în exercitarea dreptului de a avea legături personale cu copilul; întrucât eventualele neînțelegeri ce se pot ivi în viitor urmează a fi abordate cu responsabilitatea necesară de către ambii părinți, în scopul urmăririi interesului copilului de a avea relații personale cu părintele de care este separat și având în vedere că dreptul de a avea relații personale cu copilul este un drept izvorât din lege pentru a cărui realizare nu este necesară calea acțiunii în justiție se va constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 401 alin. 2 care stabilește că
instanța de tutelă va decide asupra modalității de exercitare a drepturilor personale atunci când părinții nu se înțeleg asupra acestui aspect.
Principiul interesului superior al copilului consacrat în art. 2 și 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 este un principiu călăuzitor în luarea oricărei măsuri cu privire la minoră, instanța fiind obligată să stabilească
modalitățile adecvate de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, modalități destinate să servească cu prioritate acestui principiu și nu dorințelor sau intereselor celuilalt părinte.
Programul de vizitare al minorei trebuie stabilit de așa manieră, încât să permită copilului să petreacă cât mai mult timp posibil cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, creând astfel premisele menținerii unei relații afective strânse părinte - copil.
Acest principiu a fost consacrat si de art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, jurisdicția europeană considerând că legăturile personale dintre părinte si copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o asemenea relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială, protejată de art. 8 (cauza Elsholz c. Germaniei din 13 iulie 2000).
În speță, programul de vizitare stabilit de către instanța nu este respectat de către pârâta, care a încercat să îl împiedice pe reclamant să dezvolte relații personale cu fiica sa, intre părți existând relații tensionate. Reclamatul manifestă interes pentru creșterea și educarea minorei. Relația tensionata dintre soți nu trebuie să impieteze asupra relației dintre tata si fiica, motiv pentru care se impune ca programul de vizitare propus de reclamant să se desfășoare fără prezența mamei, astfel încât, comunicarea dintre părinte și minoră să se realizeze in mod firesc, fără constrângere, iar programul propus trebuie să asigure o ritmicitate a întâlnirilor reclamantului cu minora, în vederea stabilirii legăturii afective concrete.
Prezenta cerere are ca obiect demersul judiciar inițiat de reclamant pentru suplimentarea programului de vizitare stabilit prin Sentința civilă nr. 196/2013 pronunțată l-a apreciat admisibil întrucât constituie o forma de exercitare a dreptului la acțiune consacrat de art. 401 cod civil.
În plan juridic, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său minor reprezintă un aspect esențial al vieții de familie, astfel cum acesta este consacrat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de legislația actuală prin dispozițiile art. 401 din noul cod civil și Legea nr. 272/2004. Fiind apreciat atât ca drept al copilului minor, cât și ca drept al părintelui cu care minorul nu locuiește în mod stabil, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său, nu poate fi înlăturat decât în condițiile în care exercitarea acestuia ar avea consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării acestuia. Dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său este un drept natural, dar nu absolut, astfel încât exercitarea efectivă a acestui drept, trebuie asigurată în astfel de condiții care să nu provoace copilului un disconfort emoțional, de natură să conducă la imposibilitatea stabilirii unei legături afective concrete, de substanță, între părinte și copil.
În speță, instanța a apreciat că stabilirea unui program suplimentar de vizitare a minorei de către tată, față de cel stabilit prin sentința civilă nr. 196/2013 a Judecătoriei D. este oportuna, având în vedere faptul că legăturile personale sunt necesare în vederea asigurării dezvoltării unei relații afective concrete, în cazul de față în care părțile nu coabitează. În acest sens, instanța are în vedere aspectele pozitive relevate de martorii audiați în cauză, care au perceput personal relația dintre tată-fiica ca fiind o relație buna în care părțile comunică, petrec timp împreună și se bucura reciproc de prezența celuilalt în timpul petrecut împreună.
În ceea ce privește programul efectiv de vizitare propus de către reclamant, instanța a apreciat că acesta este parțial adecvat interesului minorei.
Astfel, s-a luat în considerare vârsta frageda a minorei, aceasta fiind născută la data de_, situație în care aceasta are nevoie de stabilitate, mai ales în ceea ce privește sentimentul apartenenței la un anumit mediu familial și la un anumit cămin.
Programul propus de reclamant ar conduce la "împărțirea"; minorei între mama și tata, între domiciliul mamei și domiciliul tatălui, astfel încât, ar cauza minorei un stres suplimentar și ar fi afectata stabilitatea necesara păstrării echilibrului emoțional.
Instanța a apreciat că se impune o anumita ritmicitate în programul de vizitare - după cum susține si reclamantul - însă, impunerea unui program de vizitare de o zi, sau de jumătate de zi, nu constituie garanția consolidării relației părinte-copil, ci creează un dezechilibru în ceea ce privește nevoia de stabilitate a copilului, relația urmând a se consolida progresiv si nu după un calendar predeterminat.
S-a constatat că este în interesul minorei sa dezvolte o relație civilizată cu reclamantul deoarece în plan psihic deteriorarea imaginii paterne sau substituirea acesteia antrenează dificultăți de identificare, provoacă inhibații, instabilitate, copilul având în timp tendința sa se devalorizeze și să scadă capacitatea de a comunica. Prezenta afectiva a tatălui este la fel de importanta pe plan cantitativ, cat este pe plan calitativ. Deci, aceasta dubla lipsa va trezi in copil un sentiment profund de nesiguranță, pe care va încerca să-l compenseze printr-o relație de dependenta fata de mama sa iar intr-un astfel de climat afectiv, copilul nu va putea sa-si dezvolte o personalitate suficient de stabila.
S-a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile art.996 din noul Cod civil, deoarece în favoarea reclamantului există aparența de drept, astfel că pot fi ordonate măsuri provizorii până la soluționarea definitivă a litigiului dintre părți, iar aceste măsuri se vor lua în scopul de a proteja
interesul superior al minorei care presupune existența unei relații afective consolidate cu ambii părinți.
Pentru aceste motive, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 996 - 999 din noul Cod de procedură civilă, instanța a apreciat că un program regulat de vizitare, este de natura să contribuie la consolidarea relației personale dintre tată și fiica și integrarea acesteia în mediul familial oferit de reclamant.
În exercitarea programului de vizitare, a încuviințat ca programul să se desfășoare fără prezenta pârâtei - date fiind relațiile conflictuale dintre părinți și recunoscute de aceștia - cu obligația reclamantului de a lua si a readuce minora la domiciliul stabil al acesteia.
Reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a renunțat la pct. 2 din cererea de ordonanță președințială, cu motivarea că acesta nu se mai justifică în condițiile în care cererea a fost introdusă la data de 27 martie 2013, înainte de sărbătorile pascale, în prezent această cerere nu mai este de actualitate.
Constatând că există acordul expres al pârâtei astfel cum este definit la art. 406 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă, s-a luat act de această renunțare la judecată.
Pârâta S. I. M. a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 769/_ pronunțată de Judecătoria Dej, (f. 2, f. 8-9), prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii promovate de reclamant, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că instanța de fond a admis în mod neîntemeiat și nelegal cererea reclamantului și a stabilit un program de vizitare al copilului până la rămânerea soluționarea definitivă a dosarului care se află în apel pe rolul T. ului Cluj înregistrat sub nr._, deoarece nu i-a
îngrădit niciodată fostului ei soț dreptul de a avea legături personale cu copilul.
Afirmațiile intimatului că nu i-ar permite să-și vadă copilul sau să aibă legături personale cu minora sunt pur și simplu fără nici un suport real. De asemenea, afirmațiile legate de familia sa și de locul în care trăiește copilul i se par jignitoare, acesta nedorind altceva decât să arunce o presiune psihologică asupra sa pentru a degenera și mai mult relația dintre ei.
Pe de altă parte, solicită a se observa vârsta copilului, care are doar doi ani și jumătate și care are nevoie de o atenție specială, iar prezența permanentă a mamei lângă el este absolut necesară.
Faptul că reclamantul dorește ca acest copil să aibă legături personale și cu celelalte rude este un lucru absolut normal și nu se opune acestui fapt, însă înainte de toate trebuie avut în vedere interesul major al copilului, raportat la vârsta pe care o are ș nevoile lui actuale.
Consideră că pretențiile reclamantului de a lua copilul de doi ani și a face călătorii prin țară sunt absolut nejustificate și de natură a crea o situație total nepotrivită cu nevoile și condițiile actuale de vârstă ale minorei.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul (f.19-21) a solicitat respingerea apelului cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că de remarcat este faptul că nu se regăsesc în considerentele apelului motive de critică la adresa hotărârii în sine, apelanta mulțumindu-se să aprecieze că hotărârea este nelegală și netemeinică, iar cele inserate în apel au valoare doar de afirmații ale apelantei vizând o deformare a realității dintre reclamant și copil.
Învederează intimatul că, chiar după pronunțarea hotărârii a avut serioase probleme cu apelanta, deoarece aceasta a făcut totul pentru a împiedica executarea hotărârii așa cum a fost pronunțată și un exemplu fiind acela când s-a dus cu mașina după fetiță, însă apelanta intrat în mașină, însoțindu-i până la locuința din aceeași localitate, nevrând să permită contactul său cu copilul, fără prezența sa.
Solicită respingerea apelului din următoarele motive:
Referitor la motivarea apelului în data de_, consideră că au fost încălcate dispozițiile art.999 Noul Cod de procedură civilă, care arată că ordonanța este supusă numai apelului, în termen de cinci zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, pârâta declarând apel în data de_, respectiv în ultima zi din termenul de cinci zile, care a început să curgă de la pronunțare în cazul de față, însă motivele de apel au fost depuse abia în data de_, adică cu depășirea drastică a termenului de cinci zile prevăzut de dispozițiile speciale ale art.999 Noul Cod de procedură civilă.
Astfel, văzând și prevederile art.470 alin.1 pct. c, apare că cererea de apel trebuia să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.
Prin urmare, consideră că apelanta a depășit termenul de cinci zile pentru motivarea apelului, ca atare cererea de apel nu îndeplinește condițiile legale ale art.470 Noul Cod de procedură civilă, astfel că apelanta este supusă sancțiunii prevăzute la alin.3 din art.470 Noul Cod de procedură civilă, aceea a decăderii.
Referitor la argumentele din motivele de apel, dacă totuși instanța va aprecia susținerile apelantei ca valorând critici la adresa sentinței fondului,
intimatul arată că nu corespunde realității și crede că a dovedit acest lucru la nivel de fond că mama fetiței ar fi de acord ca el să își vadă copilul, dimpotrivă aceasta face totul pentru a-i interzice acest drept, iar excepțiile au fost acelea în care pârâta a avut interes să permită prezența lui lângă copil, dar doar în prezența ei, pentru a se face cumpărăturile lunare sau pentru a se petrece tot în trei timpul, cu activități de recreere, situație în care nu se mai înțeleg elementele despărțirii lor.
Afirmațiile legate de caracterul complezent al vizitelor sale și caracterul formal, argumentată cu aceleași afirmații - jocuri pe telefonul mobil -, din nou nu se verifică, cu atât mai mult cu cât făcea totul ca să utilizeze, atunci când era lăsat, la maximum timpul petrecut cu fetița.
Reaua-credință a apelantei este evidentă, deoarece aceasta a promovat vârsta de doi ani și jumătate a fetiței pentru a argumenta cumva atitudinea sa de mamă, vârsta fetiței fiind extrem de importantă, dar nu pentru ce a afirmat pârâta, ci pentru aceea că minora să aibă conștientizarea calității sale de tată, apoi pentru condițiile în care se petrece această vizitare, or instanța fondului a stabilit condiții potrivite cu vârsta, cu atât mai mult cu cât locuiesc ambii în comuna C., așa cum s-a putut verifica locul unde a înțeles să o ducă pe fetiță, iar pârâta cunoaște condițiile în care aceasta este deplasată, condiții net superioare și celor de natură medie și obișnuită.
Prin urmare, solicită respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 999, art. 470, art. 471 alin. 3 și 4 Noul Cod de procedură civilă.
Analizând apelul declarat, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Susținerile pârâtei că, datorită vârstei fragede a minorei în vârstă de doi ani, nu este în interesul acesteia să stea separat de mamă, nu pot fi reținute.
Din considerentele sentinței de divorț (f. 7-9 dosar fond), rezultă că din probele administrate, martori, raport de evaluare psihologică, a rezultat că ambii părinți manifestă atașament față de minoră, ambii părinți sunt sănătoși fizic și psihic, există implicare în creșterea și educarea copilului din partea ambilor părinți, reclamantul este implicat material și afectiv în creșterea copilului și manifestă dorința de a se implica în dezvoltarea acestuia.
Din declarațiile martorilor audiați în prezentul dosar (f. 40-42 dosar fond), rezultă că în imobilul în care locuiește mama și minora, locuiesc cinci persoane în trei camere, astfel încât atunci când reclamantul merge să viziteze minora au prea puțină intimitate. Bunica paternă a relatat că atunci când a venit reclamantul cu fetița la ei, fetița a fost veselă, s-a bucurat să meargă în camera în care a locuit înainte de despărțirea părților și să-și găsească jucăriile.
De asemenea, din întreg probatoriul administrat, a reieșit că reclamantul este un tată bun, neexistând motive pentru a se reține că nu s- ar putea îngriji de minoră, fără prezența mamei.
La termenul de judecată din apel, pârâta a propus ca reclamantul să ia minora într-o zi din timpul săptămânii și o zi din week-end, dar această propunere nu a fost acceptată de către reprezentanta reclamantului.
Instanța apreciază că o astfel de propunere nu este viabilă, cât timp reclamantul are serviciu și deci, nu se poate ocupa de minoră în timpul săptămânii.
Față de toate cele reținute anterior, tribunalul apreciază că programul de vizitare stabilit de prima instanță este în acord cu interesul minorei și se impune păstrarea acestuia, în vederea consolidării relației tată - copil și a dezvoltării armonioase a minorei pe viitor.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul formulat împotriva Sentinței civile nr. 769/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., pe care o va menține în totul.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Noul Cod de procedură civilă, va obliga apelanta să plătească intimatului S. P. R. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial justificat prin chitanța depusă la fila 23.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUME ELEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta S. I. M., împotriva Sentinței civile nr. 769/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatului S. P. R. suma de
1.500 lei, cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
O. R. G.
Judecător,
-V. B.
Grefier,
-P. B.
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./30 Septembrie 2013 Red. O.R.G./Dact. A.P.B./4 exemplare/22 Octombrie 2013 Judecător fond: C. Iasmina Mînzat - Judecătoria Dej
| ← Decizia civilă nr. 90/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 73/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
