Decizia civilă nr. 1213/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1213/R/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Dan-I. T.
Judecător E. L.
Judecător M. O. -S. Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent R. D., recurent R.
C. V., recurent M. C. M. și pe intimat T. M. S., intimat C.
I., intimat F. G., intimat R. R., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1409 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., dosar având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata reclamantă
T. M. personal și asistată de av. LARISA SIMOLA, lipsind recurenții și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
T. ul constată că recursul este formulat și motivat în termen, comunicat, legal timbrat.
De asemenea, se constată că recurenții au cerut judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că la data de_ s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimatei T. M. .
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art.
150 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante T. M. S., având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond la legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra recursului.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Reține că prin Sentința civilă nr. 1409 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T.
s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta T. M. S., în contradictoriu cu pârâții C. I., F. G., R. R. ,
R. D., R. C. V. și M. C. M., și în consecință:
S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul înscris în Titlul de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995, parcela 22/1 din tarla 61/2, având destinația arabil, în suprafața de 1.900 mp, potrivit convenției de partaj sub semnătură privată încheiată la data de 4 ianuarie 2011, în sensul atribuirii imobilului teren, în întregime, în favoarea numitului C. N. lae, antecesorul reclamantei T. M. S., fără plata de sultă în favoarea pârâților C. I. și F. G. .
Au fost obligați pârâții R. D., R. C. V. și M. C. M., să lase reclamantei, în deplină proprietate si liniștita posesie suprafața de 1.408 mp din imobilele terenuri înscrise în Titlul de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995, parcela 22/1 din tarla 61/2, având destinația arabil, în suprafață de 1.900 mp și în Titlul de proprietate nr.28400/351/20 februarie 1995, parcela 22 din tarla 61/2, având destinația arabil extravilan, în suprafață de 3.000 mp., potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de exp. Florea F., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligată pârâta R. R. să lase reclamantei, în deplină proprietate si liniștita posesie suprafața de 831 mp din imobilul înscris în Titlul de proprietate nr.8682/21 februarie 2008, parcela 133 din tarla 42, având destinația arabil intravilan, în suprafață de 2.900 mp, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de exp. Florea F., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți reconvenționali R. D., R. C. V. și M. C. M. .
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali R. D., R. C. V. și M. C. M., ca fiind promovată de persoane lipsite de legitimare procesuală activă. Obligă pârâții R. D., R.
C. V. și M. C. M., în solidar, să plătească reclamantei, suma de 1.568 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995, numitului C. N. lae și pârâților C. I. și F. G. li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul situat în parcela 22/1 din tarla 61/2, având destinația arabil extravilan, in suprafața de 1.900 mp.
După cum rezultă din actele de stare civilă, reclamantul C. N. lae a decedat la data de_ (f.59), reclamanta T. Melina S. (f.60-61) fiind descendenta de gradul I a defunctului.
La dosar a fost depus înscrisul sub semnătură privată intitulat "convenție de partaj"; (f.62) prin care titularii din Titlul de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995 au convenit ca terenul situat în parcela 22/1 din tarla 61/2, având destinația arabil extravilan, in suprafața de 1.900 mp să îi fie atribuit numitului C. N. lae.
Prin Titlul de proprietate nr.28400/351/_, numitului C. N. lae i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul situat în parcela 22/1 din tarla 61/2, având destinația arabil extravilan, in suprafața de 3.000 mp.
În fine, Prin Titlul de proprietate nr.8682/_, numitului C. N. lae i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul situat în parcela 133 din tarla 42, având destinația arabil intravilan, in suprafața de 2.900 mp.
În ceea ce îl privește pe numitul R. V., acesta a decedat la data de_, pârâții R. D., R. C. -V. și R. C. -M. fiind succesori în drepturi ai defunctului.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică topografică (f.87-97, f.120- 124), expertul concluzionând că pârâții R. D., R. C. V. și M. C. M.
, succesori ai defunctului R. V. folosesc parte din imobilele proprietatea reclamantei, după cum urmează: suprafața de 1.408 mp din imobilele terenuri înscrise în Titlul de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995, parcela 22/1 din tarla 61/2, având destinația arabil, în suprafață de 1.900 mp și în Titlul de proprietate nr.28400/351/20 februarie 1995, parcela 22 din tarla 61/2, având destinația arabil extravilan, în suprafață de 3.000 mp., evidențiată în anexa nr. 5 la raport (f.123).
În apărare, pârâții R. D., R. C. V. și M. C. M. au invocat faptul că sunt proprietari asupra terenului pretins ocupat în baza înscrisului sub
semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de_ (f.26) între antecesorul acestora, numitul R. V. și numitul R. A., convenție al cărei obiect îl constituie terenul în suprafață de 0,45 ha, situat între vecinii Ștefan Viorel, C. N. lae și Kiss I. .
Expertiza efectuată în cauză a reliefat că terenul în suprafață de 4.500 m.p. ce a făcut obiect al convenției anterior menționate este compus din 2 parcele menționate în Titlul de proprietate nr. 3364/2070/_ eliberat pe seama numiților R. V. și
R. A. (f.33): parcela 19 cu suprafața de 500 m.p. și parcela 19/1 cu suprafața de 3.900 m.p., care au amplasamente diferite, doar parcela 19/1 fiind limitrofă cu terenul reclamantei. Un aspect important este acela că așa cum rezultă din expertiză, antecesorul pârâților R. D., R. C. V. și M. C. M. nu a putut să indice cu exactitate limitele sudice ale parcelei 19/1, declarând că nu s-a făcut parcelarea terenului între el și rudele sale, astfel că parcela măsurată în limitele indicate de acesta a avut o suprafață de 4357 m.p., mai mult cu 457 m.p. decât suprafața atribuită prin Titlul de proprietate nr. 3364/2070/_ . Un alt aspect relevat de expert a fost acela că vecinătățile parcelei 19/1 indicate la fața locului de numitul R. V., nu corespund cu vecinătățile indicate în titlul de proprietate.
Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 46 alin.1 din legea nr. 18/1991, dispoziții în vigoare la data perfectării convenției sub semnătură privată, înstrăinarea terenurilor, atât a celor din intravilan, cât și a celor din extravilan, nu se putea face decât prin act autentic. Prin urmare, chiar dacă vânzătorul își asumă prin convenția sub semnătură privată obligația de a transfera dreptul de proprietate, efectul obligației asumate nu este cel scontat de părți, tocmai datorită obstacolului, în cazul terenurilor, impus de lege, în ce privește forma în care trebuie încheiat actul.
Din această perspectivă, analizând convenția intervenită între părți, instanța reține că aceasta era nulă ca act de vânzare-cumpărare, nefiind îndeplinită cerința formei autentice, însă în virtutea principiului conversiunii actelor juridice, această convenție valora antecontract de vânzare-cumpărare, ce dă naștere unor obligații de a face în sarcina părților, respectiv de a încheia în viitor, în forma cerută de lege, contractul care să ducă la transferul dreptului de proprietate asupra terenului obiect al antecontractului.
Față de prevederea imperativă a legii, că ad validitatem dreptul de proprietate asupra terenurilor se transferă numai dacă actul este încheiat în formă autentică, antecontractul nu produce efectul strămutării proprietății de la vânzător la cumpărător. Dat fiind caracterul netranslativ de proprietate al promisiunii de vânzare-cumpărare, promitentul vânzător rămâne proprietar, astfel că bunul promis nu devine insesizabil, putând fi urmărit silit de creditorii proprietarului.
Prin urmare, antecontractul de vânzare-cumpărare nu constituie un titlu de proprietate care să stea la baza dobândirii dreptului de proprietate asupra respectivei suprafețe de teren și care să poată fi opus reclamantei.
Instanța a reținut că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, fiind o acțiune reală, întemeiată pe însăși dreptul de proprietate asupra bunului revendicat. Pentru a putea fi admisă, o acțiune în revendicare nu poate avea ca titular decât pe proprietarul bunului, care poate să invoce orice titlu, adică dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului, fie în virtutea unui act juridic (convenție, testament), fie a unui fapt juridic (uzucapiune ori ocupațiune).
După cum a arătat anterior, pârâții R. D., R. C. V. și M. C.
M. nu dețin niciun drept real cu privire la imobilul revendicat, ei fiind beneficiari, în baza convenției sub semnătură privată, doar ai unui drept de creanță.
Cât privește petitul privind grănițuirea formulat de pârâții reclamanți reconvenționali R. D., R. C. V. și M. C. M., instanța reține că în conformitate cu art. 584 Cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. Așa cum s-a subliniat în doctrină, acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, petitorie, imobiliară și declarativă de drepturi. Acțiunea în grănițuire poate fi exercitată, în primul rând, de titularul dreptului de proprietate asupra fondului, dar și de orice persoană care are un drept real asupra acestuia, nu însă de către detentorul precar. Ori, pârâții R. D., R. C. V. și M. C.
M., în calitatea lor de beneficiari ai promisiunii de vânzare-cumpărare, sunt simpli detentori precari.
În aceste circumstanțe, instanța a apreciat că cererea reconvențională a fost formulată de persoane lipsite de legitimare procesuală activă, astfel că excepția lipsei calității procesuale active a pârâților reclamanți reconvenționali R. D., R. C.
V. și M. C. M., invocată de reclamanta pârâtă reconvențională T. M. S.
, invocată prin întâmpinare, apare ca întemeiată, instanța urmând să o admită și să respingă cererea reconvențională pe acest considerent.
În ceea ce o privește pe pârâta R. R., expertiza efectuată în cauză a reliefat că aceasta folosește suprafața de 831 mp din imobilul înscris în Titlul de proprietate nr.8682/21 februarie 2008, parcela 133 din tarla 42, având destinația arabil intravilan, în suprafață de 2.900 mp, evidențiată în anexa 3 la raport.
Față de aceste considerent, acțiunea civilă precizată apare ca întemeiată, astfel că instanța a admis-o și în consecință:
În baza art. 728 cod civil a sistat starea de indiviziune cu privire la imobilul înscris în Titlul de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995, parcela 22/1 din tarla 61/2, având destinația arabil, în suprafața de 1.900 mp, potrivit convenției de partaj sub semnătură privată încheiată la data de 4 ianuarie 2011, în sensul atribuirii imobilului teren, în întregime, în favoarea numitului C. N. lae, antecesorul reclamantei T. M. S., fără plata de sultă în favoarea pârâților C. I. și F. G.
.
În temeiul art. 480 Cod civil a obligat pârâții R. D., R. C. V. și M.
C. M., să lase reclamantei, în deplină proprietate si liniștita posesie suprafața de
1.408 mp din imobilele terenuri înscrise în Titlul de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995, parcela 22/1 din tarla 61/2, având destinația arabil, în suprafață de 1.900 mp și în Titlul de proprietate nr.28400/351/20 februarie 1995, parcela 22 din tarla 61/2, având destinația arabil extravilan, în suprafață de 3.000 mp., potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de exp. Florea F., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În temeiul art. 480 Cod civil a obligat pârâta R. R. să lase reclamantei, în deplină proprietate si liniștita posesie suprafața de 831 mp din imobilul înscris în Titlul de proprietate nr.8682/21 februarie 2008, parcela 133 din tarla 42, având destinația arabil intravilan, în suprafață de 2.900 mp, potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de exp. Florea F., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În temeiul art. 728 Cod civil a obligat pârâții R. D., R. C. V. și M.
C. M., în solidar, să plătească reclamantei, suma de 1.568 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal pârâții R. D., R.
C. V., M. C. -M.
solicitând instanței admiterea recursului.
În motivarea recursului, pârâții arată că sentința pronunțată în prezentul litigiu este injustă și nelegală. Instanța și-a întemeiat raționamentul pornind de la premise
nereale, adoptând un formalism rigid, ceea ce a dus la pronunțarea unei soluții greșite în prezenta cauză.
Desi in cauza au fost administrate probe, instanta nu a cercetat in considerentele hotararii pronuntate depozitiile martorilor, indeosebi a martorului T. V., care a dovedit o buna cunoastere a situatiei de fapt ce intereseaza cauza, inclusiv evolutia in timp a acesteia. Daca instanta ar fi luat in considerare depozitia martorului T. V. si hartile cadastrale complete aflate in pastrarea Oficiului de Cadastru, s-ar fi ajuns la pronunțarea unei solutii diferite. Instanta a omis asadar sa se pronunte asupra acestor probe, pe care le
apreciază hotaratoare in dezlegarea pricinii.
Instanta de fond a omis sa-si exercite rolul activ in sensul art.129 C.Proc. Civ., in temeiul caruia avea indatorirea de a cere lamuriri si precizari in vederea stabilirii adevăratei situatii de fapt.
Este adevarat ca judecatorul, in exercitarea rolului activ nu se substitute vointei partilor,insa, este obligat sa descopere adevarul si sa dea partii ajutor activ in apararea drepturilor si intereselor legitime.
Intemeindu-si solutia exclusiv pe raportul de expertixa, instanta nu a lamurit situatia imobilelor din litigiu.
Raportul de expertiza contine vadite contradictii privind masuratorile efectuate, masuratori ce se bazeaza pe o harta incompleta emisa de Primaria T. si fara proces- verbal de punere in posesie, acesta aflandu-se in pastrarea Oficiului de Cadastru. Mai apoi, parcela 133, pozitionata pe harta incompleta, prezinta stersaturi. Astfel, la pagina 3 din lucrare, expertul arata ca suprafata parcelelor la care are indreptatire reclamanta este de 7800 mp, care nu sunt delimitate intre ele. Suprafata masurata a parcelelor este de 6392 mp, potrivit TP, mai putin cu 1408 mp. Mai arata expertul ca din suprafata masurata, 831 mp sunt in folosinta paratei R. R., conchizand ca in folosinta noastra se afla suprafata de 1408 mp. 0 simpla aditionare a suprafetelor ocupate de catre parata
R. R. si de catre recurenți totalizeaza impreuna cu suprafata masurata 8631 mp, depasind asadar suprafata la care este indreptatita potrivit TP.Aceasta expertiza nu se coroboreaza cu celelalte probe, depozitia martorului T. V. si harta cadastrala completa, motiv pentru care, rationamentul expertului nu este precis, nu este verificabil si in consecinta, expertiza nu are valoarea unui mijloc absolut de proba.
Expertul nu reuseste sa masoare intreaga parcela 19/1 ,folosita de recurenti, in baza antecontractului de vanzare-cumparare.
Cu toate ca expertul a fost invitat sa localizeze parcelele in litigiu pe harta completa, a sustinut ca harta incompleta pe care a avut-o in vedere la intocmirea lucrarii este intocmita de specialist! si ca hartile complete depuse de recurenti, in forma eliberata de Oficiul de cadastru nu pot fi luate in considerare.
Instanța a omis sa examineze si sa justifice motivele pentru care a acceptat concluziile raportului de expertiza administrat si sa respinga motivat probele pe care le-ar fi considerat nepertinente.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 C.pr.civ. rap. la art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în recurs de către intimata T. M.
s-a solicitat respingerea recursului, ca fiind neintemeiat si, mentinerea sentintei civ.nr.1409/_, pronuntata de Judecatoria T. in dos.civ.nr._, cu obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata în recurs.
În motivare intimata arată că instanta de fond a analizat intreg probatoriul administrat, insa raportat la obiectul cauzei, a verificat cu precadere actele de care se prevaleaza partile.
În speta d-na expert Florea F., atat in raportul de expertiza initial si raspunsul la obiectiuni, cat si cu ocazia audierii sale in instanta a indicat in mod clar
amplasamentul terenului si faptul ca paratii R. D., R. C. -V. și R. C.
-M. folosesc suprafata de 1408 mp. De retinut ca pozitionarea parcelelor pe schita s-a efectuat de expert cu concursul reprezentantilor Primariei com.T., cei care au efectuat anterior eliberarii titlurilor punerea in posesie.
Nu este real ca raportul de expertiza nu se coroboreaza ca restul probelor, solicitând a retine ca acest raport de expertiza are la baza actele emise in mod legal de Primaria com.T., respectiv titlul de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995 si in Titlul de proprietate nr.8682/21 februarie 2008, acte necontestate de nicio parte.
Toate probele converg spre aceeasi concluzie ca desi in favoarea autorului intimatei s-a reconstituit in mod corect si legal suprafata de 7800 mp, in baza Legii nr.18/1991, suprafata care este atestata si de Cartea Funciara, in fapt folosește doar suprafata de 5561 mp, intrucat intimata R. R. foloseste 831 mp, iar paratii R.
D., R. C. -V. si R. C. -M. folosesc 1408 mp.
Totodata solicită a retine ca intimata R. R. nu a putut prezenta vreo dovada a detinerii suprafetei de 831 mp si a recunoscut indirect acest lucru, neexercitand nici calea de atac a recursului, in timp ce paratii R. D., R. C. -V. si R. C.
-M. desi au invocat un antecontract de vanzare-cumparare nu au dovedit ca terenul cumparat este cel in litigiu, parcela invocata fiind in alta parte, trecand peste faptul ca antecontractul nu da nastere decat unei obligatii de a face, si nu de a transfera proprietatea pentru a justifica dobandirea dreptului de proprietate.
In drepts-au invocat dispozitiile art.115 C.proc.civ. si art.274 C.proc.civ.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Astfel, probatoriul administrat în fața primei instanțe a probat pe deplin pretențiile reclamantei referitoare la capătul de cerere avand ca obiect revendicare, criticile recurenților în sens contrar fiind nefondate.
T. ul reține că singura critică dezvoltată de recurenți în cadrul memoriului de recurs vizează greșita apreciere a probelor de către instanța de fond, necercetarea unora dintre ele, corelativ cu acceptarea, nemotivată și necoroborată a altora, și prin aceasta, încălcarea dispozițiilor referitoare la exercitarea rolului activ al judecătorului prevăzut de art.129 C.pr.civ.
Contrar acestor susțineri, tribunalul constată că, fiind investită cu o acțiune în revendicare imobiliară, instanța a analizat și a apreciat, pe baza probelor administrate, că reclamanta este proprietara imobilului revendicat, spre deosebire de recurenți care, deși dețin bunul în litigiu, nu au calitatea de proprietari ai acestuia.
Motivele pentru care instanța a ajuns la această concluzie sunt cuprinse în mod detaliat în considerentele hotărarii, considerente ce cuprind deopotrivă și elementele care au condus la respingerea apărărilor paraților recurenți.
Astfel, în mod corect s-a apreciat că reclamanta,succesoare în drepturi a tatălui său, reclamantul C. Nicolae, decedat în cursul procesului, este îndreptățită să revendice terenul în litigiu de parații recurenți care îl ocupă fără niciun titlu.
Se reține în acest sens că, în favoarea antecesorului reclamantei s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr.18/1991, pentru terenul situat în parcela 22/1 din tarla 61/2, având destinația arabil extravilan, in suprafața de 3.000 mp. prin Titlul de proprietate nr.28400/351/_, pentru terenul situat în parcela 133 din tarla 42, având destinația arabil intravilan, in suprafața de 2.900 mp. prin Titlul de proprietate nr.8682/_, și pentru terenul situat în parcela 22/1 din tarla 61/2,
având destinația arabil extravilan, in suprafața de 1.900 mp prin Titlul de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995, în privința acestuia din urmă, alături de intimații C. I. și F. G. .Apoi, potrivit partajului intervenit între beneficiarii Titlului de proprietate nr.28400/400/22 mai 1995, terenul în suprafață de 1.900 mp. a revenit în întregime tot antecesorului reclamantei, C. Nicolae.
Aceste titluri de proprietate nu au fost contestate de recurenți, care nu au opus niciun titlu reclamantei, în condițiile în care actul invocat de aceștia, respectiv înscrisul sub semnătură privată datand din_ încheiat între antecesorul lor și numitul R.
A., nu este un act translativ de proprietate, nefiind apt să transmită așadar, dreptul de proprietate asupra imobilului de la promitentul vanzător la promitentul cumpărător.
Acest contract dă naștere în sarcina părților, obligației de a perfecta în viitor contractul de vanzare-cumpărare în forma autentică prevăzută de lege, obligație ce nu a fost îndeplinită de părțile din antecontractul invocat de recurenți.
În aceste condiții, este evident că recurenții dețin doar posesia asupra imobilului în litigiu, spre deosebire de intimată care și-a dovedit fără echivoc dreptul de proprietate, situație în care acțiunea sa în revendicare a fost considerată, în mod judicios, întemeiată. Sub acest aspect se reține că simpla posesie nu este de natură să paralizeze acțiunea în revendicare formulată de neposesorul care și-a justificat pe deplin dreptul de proprietate.
Sub aspectul probatoriului administrat, criticile recurenților nu pot fi primite, reținandu-se că prima instanță a analizat și a dat eficiență, motivat, acelor probe care sunt relevante în soluționarea cererii introductive, raportat la obiectul acesteia.
Astfel, contrar susținerilor recurenților, raportul de expertiză nu conține niciun fel de contradicții cu referire la suprafețele indicate concluzionand că, potrivit înscrisurilor depuse, respectiv titlurilor de proprietate de care reclamanta s-a prevalat, aceasta deține suprafața de 7800 mp. compusă din: parcela 22/1 din tarlaua 61/2 în suprafață de 1.900 mp, (TP 28400/400), parcela 22 din tarlaua 61/2 in suprafață de
3.000 mp. (TP28400/351) și parcela 133 din tarlaua 42 in suprafată de 2900 mp. (TP 8682/2008). S-a arătat apoi, că potrivit măsurătorilor, reclamanta are în folosință doar suprafața de 5561 mp.,întrucat recurenții ocupă 1408 mp. iar intimata R. R. suprafața de 831 mp.Aceste concluzii s-au impus pentru a se respecta configurația și dimensiunile parcelelor stabilite de Comisia locală de fond funciar T. la punerea în posesie în baza Legii nr.18/1991.
De asemenea expertiza efectuată în cauză a atestat și faptul că recurenții sunt cei care nu respectă punerea în posesie marcată pe harta cadastrală la limita nordică, cu terenul reclamantei precum, și la limita sudică cu întindere pană la proprietatea numitului Kiss Al.
Cu referire la harta cadastrală completă, se reține că expertul s-a pronunțat prin răspunsul la obiecțiuni precum și prin lămuririle date personal în fața instanței la data de_, apreciind că această hartă nu este în măsură să conducă la modificarea concluziilor sale inițiale.Aceasta deoarece harta primită de la Primăria comunei T. reflectă cu mai multă exactitate realitatea existentă la fața locului, și în plus, aspect deosebit de relevant, parcelele paraților nu sunt evidențiate nici pe o hartă, nici pe cealaltă.De asemenea, deși valea și-a schimbat cursul, aspect relatat și de martorul T. V., dimensiunile parcelelor sunt trecute pe plan și corespund cu cele puse în posesie.
Se constată că, ulterior acestor lămuriri, parații recurenți nu au formulat alte obiecțiuni, și nici nu au solicitat, o nouă expertiză.
Nu poate fi primită nici sustinerea vizand omisiunea instanței de a da eficiență depoziției martorului T. V. în condițiile în care aceasta nu se coroborează cu nicio
altă probă administrată, aceasta cu atat mai mult cu cat ea vizează în principal, aspecte legate de delimitarea dintre proprietățile învecinate. Ori, cererea de grănițuire a fost în mod corect respinsă de prima instanță, pentru lipsa calitătii procesuale active a recurenților reclamanți reconvenționali .
Sub acest aspect se reține că recurenții - reclamanți reconvenționali nu au produs dovezi care să ateste calitatea lor de proprietari asupra imobilului învecinat cu al reclamantei, actul de vanzare-cumpărare sub semnătură privată de care s-au prevalat, nefiind apt să le confere o atare calitate, astfel încat ,în mod corect, prima instanță a apreciat că ei nu justifică legitimare procesuală activă în cadrul acțiunii în grănițuire pe care au formulat-o.
În plus, tribunalul apreciază că relatările acestui martor, nu sunt în măsură să combată celelalte probe administrate, înscrisuri, raport de expertiză care atestă pe de o parte, dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului litigios si ocuparea de către recurenți a suprafeței de 1408 mp., fără ca aceștia să dețină vreun titlu, actul de vanzare-cumpărare sub semnătură privată nefiind apt, asa cum s-a arătat, să le transmită proprietatea.
Inclusiv parații au recunoscut la interogatoriu ocuparea acestei suprafețe, desigur, prevalandu-se de antecontractul menționat, care nu le conferă însa dreptul de proprietate sau vreun alt drept real asupra terenului.
În fine, este nefondată și critica vizand pretinsa încălcare a prevederilor art.129 C.pr.civ. întrucat procesul civil este, ca regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil: al disponibilității și al contradictorialității.
În cauză, recurenții, care au beneficiat pe întregul parcurs al soluționării cauzei de asistență judiciară de specialitate, fiind reprezentați de avocat, au avut posibilitatea de a propune și administra probe, ceea ce s-a și întamplat, prima instanță încuviințand toate solicitările lor în acest sens.
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține în întregime dispozițiile sentinței atacate, cu mențiunea că s-a dat eficiență și dispozițiilor art.304 1C.pr.civ., hotărarea atacată nefiind supusă apelului.
Raportat la soluția pronunțată și la dispozițiile art.274 C.pr.civ., va obliga R.
D., R. C. V., M. C. M. să plătească intimatei T. M. S. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentand onorariu avocațial (f.17).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele R. D., R. C. V.
, M. C. -M.
împotriva Sentinței civile nr. 1409 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții R. D., R. C. V., M. C. M. să plătească intimatei T. M. S. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Judecător, Judecător,
Dan-I. T. | E. L. | M. O. -S. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 16 Decembrie 2013 Red.M.O.S./Tehn.L.C._ /2 ex. Jud. fond: O. M. -Jud. T.
| ← Decizia civilă nr. 455/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 46/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
