Decizia civilă nr. 624/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.624/R
Ședința publică din 18 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către reclamanta C.
N. DE C. F. SA B. - S. "C. CF" C., cu sediul în loc. C. -N., P-ța A. I. nr. 17 și de către pârâta N. F. A, domiciliată în loc. Vișeu de Jos, str. T., nr. 2219 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2199 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._ *, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de_ când a pronunța prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă 2199 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._ *, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta C. N. de Căi F. ,,CFR"; SA B. -S. R. CF C., în contradictoriu cu pârâta N. F., și, în consecință, a fost obligată pârâta să desființeze construcția de lemn, cu destinația garaj, amplasată în zona căii ferate, între stațiile CFR Leordina -Vișeu de Jos, la km 26+767, între barierele mobile la pasajul de trecere cu DN 18, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a respins petitul privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.139,66 lei cu titlu de despăgubiri.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 153,6 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că pârâta are o construcție edificată în zona de protecție feroviară impunându-se desființarea construcției. S-a mai reținut că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit și reclamat în cauză.
Împotriva sentinței au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 1.139,66 lei.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că acest prejudiciu este reținut de organele de cercetare penală, prin ordonanța din_ pronunțată de Parchetul de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus "învinuita N. F. pătrunde în mod neautorizat în zona de siguranță feroviară…unde construiește fără aprobare pe teren CFR un garajul din lemn… cauzând Sucursalei Regionale de Căi F. CFR SA un prejudiciu în valoare de 1.044,70 lei";.
Totodată menționează că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, valoarea actualizată a prejudiciului cauzat era de 1.139,66 lei.
Calculul acestei valori s-a făcut conform tarifului prevăzut de Dispoziția nr. 63/2007 a Directorului General al CN CF "CFR"; SA publicată în F.O. nr. 9/2007, indexat cu indicele de inflație aferent. Acest tarif era de 0,73 lei/mp/lună x 1,0456 + TVA =077lei/mp/lună +TVA, iar actualizat era 0,77 x 110,00% (indicele de inflație comunicat de INSSE pentru perioada iunie 2008 - septembrie 2009) =0,84.
Astfel, contravaloarea prejudiciului cauzat este de 1.139,66 lei, după cum urmează: 0,84 lei/mp/lună X 36 luni X 31,67 mp= 957,70 lei + TVA.
Prin urmare, în ceea ce constau despăgubirile solicitate, și a făcut dovada acestora cu actele depuse în probațiune, erau îndreptățiți și la acordarea acestora.
Pârâta N. F. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prin ceea ce s-a solicitat în acțiune este evident că acțiunea reclamantei are caracterul unei acțiuni în revendicare imobiliară.
Obligația de a face este specifică numai obligațiilor contractuale, ori între pârâtă și reclamantă nu a avut loc nici un fel de obligații contractuale, astfel că în mod greșit instanța de fond a calificat acțiunea reclamantei din
"acțiunea în revendicare imobiliară"; în "obligația de a face";care este specifică doar acțiunilor în răspundere civilă contractuală art. 1073, 1077 Cod civil.
Acțiunea în revendicare poate fi introdusă numai de titularul dreptului real de proprietate. Reclamanta nu este proprietara terenului revendicat.
În regim de carte funciară, dobândirea drepturilor reale asupra imobilelor operează de la data înscrierii transmisiunii în CF.
Reclamanta nu a dovedit că este proprietar tabular al terenului din litigiu.
Prin contractul de vânzare-cumpărare depus, dovedește că a cumpărat linia ferată pe distanța Valea Vișeului-Borșa. Terenul revendicat nu este linia CFR.
Acest teren este proprietatea extrabulară a recurentei-pârâte fiind înscris în registrul agricol pe numele său.
Din memoriul tehnic atașat la dosar, rezultă că terenul în litigiu este proprietatea tabulară a unor persoane fizice și nu a reclamantei.
Acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată, este o acțiune în revendicare imobiliară.
S-a susținut că terenul în litigiu ar fi în domeniul public. În această situație, trebuie ca reclamanta să dovedească acest lucru.
Terenul se află în comuna Vișeu de Jos, potrivit legii, ar trebui să fie înscris pe lista bunurilor din domeniul public al localității Vișeu de Sus, ceea ce nu există, terenul fiind trecut în registrul agricol, pe numele pârâtei.
Pârâta arată că folosește terenul de peste 30 de ani, iar anterior a fost folosit de părinții săi. Menționează că pe acest teren a edificat un garaj pentru autoturism. Motivarea instanței cu privire la calitatea reclamantei de cesionar nu schimbă datele problemei.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor părților și în considerarea art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Referitor la recursul reclamantei, acesta este nefondat raportat la împrejurarea nedovedirii naturii și cuantumului prejudiciului pretins.
Cele consemnate în ordonanța din_ emisă de Parchetul de pe lângă
J. ecătoria Vișeu de Sus nu lămuresc natura prejudiciului. Reclamanta nu a arătat ce anume reprezintă suma pretinsă (contravaloare recoltă, lipsa de folosință, cheltuieli efectuate de reclamantă etc). și nici nu a făcut dovada cuantumului, astfel cum corect reține prima instanță.
Și recursul pârâtei N. F. este nefondat.
În mod corect s-a dovedit în cauză că pârâta este proprietara construcției în natură garaj.
Construcția din lemn, folosită de pârâtă, a cărei desființare o cere reclamanta este în suprafață aproximativă de 25 mp ( 5 m lungime și 5 m lățime), fiind amplasată la ieșirea din localitatea Vișeu de Jos spre Leordina, zona Canton CFR Vișeu de Jos-Leordina, la o distanță de circa 8 m de axul căii ferate Câmpulung la Tisa-Salva, 10 m de râul Vișeu și 2 m de DN 18, în imediata apropiere a trecerii la nivel de cale ferată, marcată cu barieră, aspecte care reies din cercetarea la fața locului efectuată.
Potrivit art. 29 și 30 din OUG nr.12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea SNCFR, republicată, în scopul desfășurării în bune condiții a circulației feroviare și al prevenirii accidentelor pe calea ferată se instituie zona de siguranță și zona de protecție a infrastructurii feroviare publice, zona de siguranță cuprinzând fâșiile de teren, în limita de 20 m fiecare, situate de o parte și de alta a axei căii ferate, necesare pentru amplasarea instalațiilor de semnalizare și de siguranța circulației și a celorlalte instalații de conducere operativă a circulației trenurilor, precum și a instalațiilor și lucrărilor de protecție a mediului.
Zona de protecție cuprinde terenurile limitrofe infrastructurii feroviare, situate de o parte și de alta a axei căii ferate, indiferent de proprietar, în limita a maximum 100 m de la axa căii ferate. În zona de protecție se interzice amplasarea oricăror construcții, fie și cu caracter temporar, depozitarea de materiale sau înființarea de plantații care împiedică vizibilitatea liniei și a
semnelor feroviare, putând fi executate lucrări potrivit reglementărilor emise de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului
Art.44 din același act normativ arată că, în cazul nerespectării prev.art.29 al.5 și ale art.30, compania care administrează infrastructura feroviară va acționa imediat, în condițiile legii, pentru oprirea lucrărilor sau pentru desființarea construcțiilor interzise de lege, fără plata niciunei despăgubiri, precum și pentru repararea pagubelor produse în zona de protecție a infrastructurii căilor ferate române.
Reiese așadar, din aceste texte de lege, că în zona de protecție este interzisă amplasarea oricărei construcții, chiar dacă aceasta se face pe un teren proprietatea altei persoane decât proprietarul infrastructurii feroviare publice . Susținerile pârâtei că terenul pe care se află construcția îi aparține, nu au relevanță în cauză deoarece interdicția edificării construcției în zona de siguranță feroviară operează indiferent cine este proprietarul terenului aflat în
zona respectivă.
Raportat la considerentele de mai sus se constată că sentința atacată nu este afectată de niciun motiv de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta N. F. a domiciliată în Vișeu de Jos nr. 2219 jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 2199/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus jud. M. .
Respinge recursul declarat de recurenta C. N. de Căi F. CFR SA B. - S. "Centru Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF"; C., cu sediul în C. N. P-ța A. I. nr. 17, jud. C., împotriva Sentinței civile nr. 2199/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus jud. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DS | T. A. | W. D. | Sas A. |
Red.WD/_
Tred. A.S/_ - 2 ex
J. ecător la fond: V. F. F.
| ← Decizia civilă nr. 227/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 455/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
