Decizia civilă nr. 227/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 227/R
Ședința publică din 24 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții T.
M., T. M., T. L., toți cu domiciliul în B., str. M., nr. 17, jud.
M. împotriva sentinței civile nr. 1861/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1861 pronunțată la data de 5 septembrie 2012 de
J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă intentată de reclamații T. M., T. I., T. G., T. D., T. I. ,
T. Tatiana, DS și T. L. împotriva pârâților T. R. - decedat prin moștenitori, pârâții nou chemați în judecată T. M., T. M. și T. L. și în consecință, pârâții fiind obligați să predea reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 11,45 m.p. teren situat în B., identificat în
c.f. 7610 B., nr. top._ /1 și 5943/1, suprafață identificată de expertul topograf Suciu M., în expertiza întocmită în cauză la data de_ - anexa grafică 1 la expertiză. Au fost obligați pârâții să-și ridice garajul de pe terenul proprietatea reclamanților, identificat mai sus. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1400 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 480 cod civil respectiv 294 alin. 2 Cod civil astfel că acțiunea a fost admisă în parte conform anexei grafice nr. 1 la raportul de expertiză.
S-a mai reținut că pârâții nu au făcut dovada faptului că au cumpărat terenul de la T. L., iar din expertiza grafică nu a putut fi lămurit aspectul invocat de pârâți.
De asemenea s-a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată, astfel că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a fost formulat recurs de către T. M., T.
M. și T. L., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, s-a solicitat modificarea sentinței în sensul de a se respinge cererea având ca obiect revendicarea imobiliară și solicitarea de demolare a construcției.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este nelegală deoarece a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și nu au fost luate în considerare susținerile reclamanților intimați. Pe de altă parte s-a susținut că nu au fost corect interpretate probele, contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din_ dintre T. L. și soția acestuia a fost întocmit ca urmare a susținerilor vânzătorilor că s-a realizat un partaj cu privire la bunul vândut, partajul fiind cunoscut și de mama vânzătorului și de frații acestuia.
La termenul din 16 martie 2011 T. L. a arătat că nu recunoaște înscrisul depus la dosar, astfel că s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice, care nu a lămurit cauza deoarece nu au fost depuse suficiente scripte de comparație.
Instanța nu și-a îndeplinit obligația de a avea rol activ, nu a administrat proba testimonială, existând martori care au fost de față la încheierea contractului și nu au fost atașate alte dosare în care părțile s-au judecat anterior. În dosarul nr. 2706/2005 T. M., proprietară în CF a formulat cererea împotriva recurentului însă cererea a fost respinsă.
Sub un alt aspect a fost criticată soluția primei instanțe arătându-se că nu a fost analizat aspectul legat de buna sau reaua-credință a contractului raportat la momentul edificării, la faptul că se deține un titlu de proprietate asupra terenului, acest drept fiind înscris în registrul agricol.
În drept recursul nu a fost motivat.
La dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare, din partea intimaților T.
M., T. I., T. D., T. I., T. Tatiana, DS, T. L., solicitându- se respingerea ca nefondat a recursului..
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanții T. M. ,
T. I., T. D., T. I., T. Tatiana, DS și T. L., aceștia arătând că sunt moștenitorii proprietarilor de carte funciară T. G. și T. M., terenul în litigiu fiind înscris în CF 7610 nr. topo._ /1 și 5943/1.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că reclamanții sunt descendenții proprietarilor tabulari. Instanța constată că
pârâții nu au contestat calitatea de moștenitori a reclamanților nici pe parcursul procedurii desfășurate la fond și nici în recurs.
Solicitarea reclamanților a fost aceea de a obliga pârâtul-decedat pe parcursul procesului, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, la eliberarea suprafeței de teren de mp, teren pe care acesta și-a amplasat fără autorizație de construire un garaj.
Din punct de vedere tabular, se constată că la acest moment, proprietari tabulari ai terenului sunt antecesorii reclamanților, fapt ce rezultă din cuprinsul extrasului de carte funciară depus la fila 5 din dosarul de fond.
Pârâții au arătat că s-a realizat construcția în baza unui ante-contract de vânzare-cumpărare cu unul dintre reclamanți, respectiv cu T. L., care a înstrăinat, în calitate de vânzător cu act sub semnătură privată terenul respectiv. Se reține că expertiza grafologică nu a confirmat și nu a infirmat susținerile pârâților. În cuprinsul acesteia se arată că există imposibilitate de a stabili dacă T. L. a semnat actul arătat.
Înscrisul depus la dosar de pârâți, antecontract cu privire la care se susține că a fost semnat de T. L. a fost întocmit după decesul lui T. G., astfel că în măsura în care T. L. a acceptat succesiunea după defunctul său tată, acesta era coproprietar al terenului în cauză, iar nu astfel cum s-a susținut persoană ce nu are nici un drept asupra terenului.
Pe de altă parte întocmirea unui ante-contract se poate realiza și în situația în care titularul dreptului de proprietate dobândit prin moștenire nu și-a întabulat dreptul în CF, deoarece acest act juridic nu transferă dreptul de proprietate asupra terenului, ci dă naștere unei obligații de a face, respectiv de a încheia un viitor contract în forma cerută de lege.
Astfel, în lipsa altor înscrisuri, instanța nu va putea să reține că defunctul
T. R. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului pe care a fost construit garajul.
În ceea ce privește susținerea recurenților potrivit căreia, instanța nu a făcut verificări pentru a analiza dacă pârâtul T. R. a fost sau nu de bună credință la momentul la care a realizat construcția, instanța constată că această susținere este corectă. În condițiile în care instanța a apreciat, fapt ce rezultă din motivare, că este aplicabilă dispoziția art. 494 Cod civil, se consideră că acest aspect trebuie lămurit și doar apoi să se dispună eventual demolarea construcției, deoarece în măsura în care terțul constructor a fost de bună credință proprietarul terenului nu va putea fi obligat să ridice construcția (art.494 alin. 3 C.civ.).
Mai mult decât atât, pentru ridicarea sau demolarea construcției este nevoie și de autorizație de demolare (defunctul T. R. a fost sancționat pentru că ar fi edificat garajul fără a avea autorizație de construire astfel că potrivit prevederilor art. 8 din legea 50/1991 demolarea sau desființarea construcțiilor se realizează doar după prealabila obținere a autorizației de construire).
În cauză, având în vedere prevederile art.8 alin. 2 din legea 51/1991 se reține că autorizația de desființare a construcției se eliberează în aceleași condiții în care se eliberează și autorizația de construire, avându-se în vedere și planurile urbanistice existente pentru unitatea administrativ teritorială, se consideră că revenea instanței obligația de a verifica și acest aspect, respectiv posibilitatea de ase obține autorizația de desființare.
Deși instanța nu va reține susținerea recurenților potrivit căreia prin actul sub semnătură privată au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului și faptul că înscrierea în Registrul agricol face această dovadă, instanța consideră că prezenta cauză nu a fost soluționată prin lămurirea tuturor aspectelor. Astfel recursul va fi admis, iar sentința casată, cauza urmând să fie trimisă spre rejudecare Judecătoriei Vișeu de Sus.
În rejudecare se va verifica calitatea de constructori de bună-credință sau de rea-credință a pârâților, urmând să facă încadrarea situației de fapt din acțiunea dedusă judecății în cuprinsul prevederilor art.494 C.civ. și posibilitatea de a se obține autorizație de demolare sau desființare a construcției.
Reținând cele de mai sus, constatând că este nevoie de completarea probatoriului administrat în cauză, instanța, în temeiul art. 312raportat la prevederile art.304 C.proc.civ., va admite recursul declarat, sentința atacată va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare Judecătoriei Vișeu de Sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Admite
recursul declarat de pârâții T. M., T. M., T. L. domiciliați în B., str. M., nr. 17, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1861 pronunțate la data de 5 septembrie 2012 de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
P. G. | G. Ț. | D. | , P. M. | B. O. V. |
Red. P.M.B./_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. . la fond: G. Mariș
| ← Decizia civilă nr. 20/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 624/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
