Decizia civilă nr. 46/2013. Revendicare imobiliară

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 46/R/2013

Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. T.

JUDECĂTOR: ANA SS JUDECĂTOR: DAN-I. T. GREFIER: C. -S. Ș.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta SC C. R. S.

D. prin administrator judiciar RTZ&P. S., recurent SC C. R. S. D.

, împotriva Sentinței civile nr. 140/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat SC M. S. D., având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-au depus la dosar concluzii scrise din partea recurentei pârâte.

Instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților în susținerea recursului a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte din prezenta sentință.

INSTANȚA

Reține că prin Sentința civilă nr. 140/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S.C. M. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. C. R. S.R.L. prin lichidator judiciar RTZ&P. S. și în consecință:

A fost obligată pârâta să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 664,5 m.p., prin stabilirea liniei de mejdă și mutarea gardului existent, înspre proprietatea pârâtei, pe aliniamentul din planul de situație anexa nr.2 la raportul de expertiză Gheorghiță Tatiana, din punctele 74 și 33 în punctele marcate cu literele A și F.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 11.560 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți, avocat și taxe de timbru achitate în dosar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanță reține următoare:

  1. Numerele topografice sub care sunt intabulate proprietățile limitrofe ale părților litigante.

    Reclamanta S.C. M. S.R.L. este intabulată asupra imobilului evidențiat în C.F. nr.52039 D. (nr. C.F. vechi 17820 D. ) sub nr. topo.1886/1/1/2, în suprafață de 7.602 m.p., în timp ce pârâta S.C. C. R.

    S.R.L. este intabulată asupra imobilului evidențiat în C.F. nr.17335, sub nr. topo.1886/1/5, în suprafață de 2.664 m.p. Aceste două parcele sunt limitrofe. Pârâta mai folosește parcela cu nr. topo.1886/1/7, intabulată însă pe seama

    S.C. Agrocom S.A. în C.F. nr.51255 D. (C.F. vechi nr.17336 D. ), în suprafață de 4.533 m.p.

  2. Întinderea suprafețelor intabulate atât în favoarea reclamantei cât și a pârâtei, având ca punct de pornire actele de dobândire ale dreptului de proprietate, ținând cont de toate documentațiile de intabulare existente cu privire la nr. topo.1886/1/_ /1/5 respectiv 1886/1/7.

    Așa cum s-a arătat la pct.1, imobilul proprietatea reclamantei, evidențiat în C.F. nr.52039 D. (nr. C.F. vechi 17820 D. ) sub nr. topo.1886/1/1/2, are o suprafață intabulată de 7.602 m.p., conform documentației cadastrale întocmite de Domșa O., iar imobilul proprietatea pârâtei, evidențiat în C.F. nr.17335, sub nr. topo.1886/1/5, are o suprafață intabulată de 2.664 m.p., conform documentației întocmite de B. S. . Imobilul identificat prin parcela cu nr. topo.1886/1/7, în suprafață de 4.533 m.p., reprezintă proprietatea tabulară a S.C. Agrocom S.A., dar se află în folosința pârâtei. Pârâta mai deține în proprietate parcela cu nr. topo.1886/1/4/1, în suprafață de 5.550 m.p., înscrisă pe seama sa în C.F. nr.17.505 D., dar care nu este limitrofă cu proprietatea reclamantei și nu nicio relevanță în cauză. Însă, intră la totalul general de teren intabulat în favoarea pârâtei S.C. C. R. S.R.L., ca fiind astfel de 8.214 m.p., reclamanta S.C. M. S.R.L. este intabulată cu 7.602 m.p., precum s-a arătat mai sus.

  3. Suprafețele efectiv folosite de către părți.

    La fața locului expertul a constatat că reclamanta folosește doar 6.900 m.p., în timp ce pârâta folosește 15.675 m.p., suprafețe clar delimitate prin planul anexă nr.1, cu garduri din beton sau după caz din sârmă pe stâlpi din beton. În justificarea diferenței de 7.461 m.p. în plus, pârâta a susținut că 2.651 m.p. se regăsește în procesul-verbal de licitație nr.1104/_, adjudecată în dosarul de executare nr.468,472 al Casei de Asigurări de Sănătate C., reprezentând un atelier de tâmplărie, șopron pentru utilaje și terenul aferent (f.56 vol.I), identificată de altfel de către tehnicianul topo. B.

    S. ca fiind identică cu nr. topo. nou creat 1886/1/6, iar încă 3.899,25 m.p. în baza facturii fiscale seria CJ ACA nr.7597339/_ emisă de către vânzătoarea S.C. Agrocom S.A., ce reprezintă diferența de teren incintă.

    Văzând planul de situație anexă la aceeași documentație întocmită de tehnicianul topo. B. S., se constată că terenul din incintă se identifică cu parcela având nr. topo.1886/1/7 în suprafață de 4.533 m.p, aspect confirmat și de faptul că experta Gheorghiță Tatiana a exclus identificarea lor cu parcela având nr. topo.1886/1/6 din C.F. nr.17.336 D., în suprafață de 2.664 m.p. Aceasta din urmă s-a dezmembrat în anul 2004 în două parcele, una de 2.200 m.p., având nr. topo.1886/1/6/1, cu destinația "Drum";, ce s-a înscris în C.F. nr.18582 D. ( C.F. nou convertit 51839 D. ), având ca proprietari pe S.C. Baumer Prodimpex S.R.L. și pe numitul Federiga F., și o alta cu nr. topo. 1886/1/6/2, în suprafață de 464 m.p., având ca proprietar S.C. Agrocom S.A., care a fost alipită la nr. topo. 1886/1/2/2/2/1 din C.F. nr.18584 D., iar apoi readusă în C.F. nr.53465 D. (C.F. inițială veche nr.17.336 D. ).

    Este cert că la fața locului proprietatea tabulară a reclamantei, identificată prin parcela cu nr. topo.1886/1/1/2, în suprafață de 7.602 m.p., este limitrofă exclusiv cu parcela având nr. topo.1886/ 1/5, în suprafață de 2.664 m.p., proprietatea tabulară a pârâtei, și aceasta datorită conturului deosebit dat acestei ultime parcele.

    Astfel, configurația parcelei cu nr. topo.1886/1/5 a fost făcută cu ocazia intabulării pârâtei, fiind înfățișată de proiectantul ei, tehnician topo. B. S.

    , ca o fâșie menită să contureze din trei laturi o formă regulată, care, împreună cu un drum de acces văzut drept o a patra latură, să formeze un pătrat care să

    cuprindă tot ce se afla în interior, respectiv edificiile dobândite de la S.C. Agromec S.A. și terenul aferent acestora pe conturul lor, dar și terenul aferent parcelei ce a primit tot atunci prin dezmembrare nr. topo.1886/1/7, în suprafață de 4.533 m.p., proprietatea vânzătoarei, și care a ajuns astfel să fie folosită de către pârâtă.

    Practic, parcela nr.1886/1/5 s-a creat pe conturul clădirilor la interior, iar apoi ca o fâșie de teren dreaptă pe latura estică învecinată cu reclamanta menționată ca atare prin documentație, și tot astfel pe latura de vest, unde se învecina la acea dată cu o altă firmă, și pe cea de sud, unde se afla conducta de gaze cumpărată de către pârâtă o lungime de 248,50 m.l. În acest fel s-a inclus pe latura sudică, cu începere de la vest înspre est, conducta de gaze, cel puțin până în dreptul proprietății reclamantei, de unde conducta continua în paralel cu aceasta până la rețeaua principală de gaze, situată lângă drumul european.

    Din acest punct de vedere s-a lămurit contradicția văzută de instanța de control judiciar între expertiza efectuată în fața instanței de fond de către expert Boacă M., care a relevat că terenul înscris sub nr. topo.1886/1/7, intabulat în favoarea S.C. Agrocom S.A. se intercalează între proprietățile părților litigante și expertiza efectuată în dosarul de apel nr._ al T. ului C., care a ignorat acest aspect, statuând că limitele actuale sunt cele care se impun a fi respectate.

    În realitate, parcela pârâtei înconjoară parcela S.C. Agromec S.A., aspect bine delimitat prin planurile de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana.

  4. Parcela topografică pe care se află amplasat gardul din litigiu.

De menționat faptul că acest gard a fost edificat de către pârâtă în anul 2003, deci ulterior dobândirii și intabulării proprietății învecinate de către reclamantă, în anul 2002. Ridicarea gardului s-a făcut pe aliniamentul dat parcelei nr.1886/1/5 creată din același nr. topo. inițial din care s-a format la acea dată și parcela cu nr. topo.1886/1/1, dezmembrată ulterior în baza documentației cadastrale întocmită de Domșa O. la cererea reclamantei, care s-a intabulat pe parcela cu nr. topo.1886/1/1/2, în suprafață de 7.602 m.p., și din acest motiv se impune a se vedea dacă aceste parcele au fost și corect formate.

Văzând însă că spre deosebire de situația pârâtei, întinderea de teren dobândită de către reclamantă, în anii 2000 și 2002, ce totalizează 7.602 m.p., de la același autor S.C. Agromec S.A., are o formă regulată, faptul că societatea pârâtă a cumpărat mai întâi anumite edificii și terenul aferent, pe care înțeles să le cuprindă într-o anvelopă ce a încorporat nu numai terenul construcțiilor, ci și restul de suprafață din incintă, mai precis întinderea de 3.899,25 mp. menționată ca atare în factura fiscală seria CJ ACA nr.7597339 din data de _

, deci mai puțin cu 633,75 m.p. decât cei 4.533 m.p. ai incintei, rezultă că de fapt conturul dat parcelei nr.1886/1/5 prin documentația de intabulare a pârâtei în anul 2001, este unul artificial, ce nu a ținut cont de ceea ce a cumpărat efectiv partea la acea dată - edificii și teren aferent în suprafață de 2.663,74 m.p. (2.664 m.p.), societatea stabilindu-și printr-o documentație neavizată de cadastru un contur nereal, cel puțin pe latura estică ce

interesează în speță ca fiind mejda disputată cu partea reclamantă.

Din acest motiv nu poate fi primită opinia exprimată de către pârâtă prin obiecțiunile la raport, calificate de parte ca fiind note de ședință, și prin concluziile scrise, potrivit cărora gardul existent este bine amplasat, afirmație

bazată de concluziile expertului asistent Madăraș M. Traian în dosarul din apel. Parcela pârâtei a fost creată în conturul descris anterior astfel încât să cuprindă efectiv tot ceea ce folosea pârâta la acea dată cu titlu de incintă la fața locului, indiferent de faptul că terenul folosit, identificat prin parcela cu nr. topo.1886/1/7, în suprafață de 4.533 m.p. nu era proprietatea ei, situație în care este evident faptul că întinderea ei ca fâșie limitrofă pe actualul hotar de proprietate cu reclamanta nu poate fi luată în considerare, mai mult, în baza unei documentați neavizată de cadastru și-n condițiile în care s-a dovedit ulterior că a mai cumpărat doar încă 3.899,25 m.p. din cei 4.533 m.p. aferenți incintei.

Așa fiind, se impune recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața ocupată și stabilirea liniei de mejdă prin mutarea gardului existent înspre proprietatea pârâtei, pe aliniamentul din planul de situație anexa nr.2 la raportul de expertiză Gheorghiță Tatiana, din punctele 74 și 33 în punctele marcate cu literele A și F.

Prin expertiză s-a stabilit că reclamanta folosește doar 6.900 m.p. din cei 7.602 m.p. cuveniți conform actelor cadastrale de intabulare, de unde ar rezulta că pârâta ar ocupa suprafața de 702 m.p. Văzând însă dimensiunile fiecăreia din cele patru laturi ale terenului identificat prin planul anexa nr.2 ca fiind efectiv ocupat, rezultă că suprafața în discuție este de 664,5 m.p.

În considerarea celor expuse, acțiunea a fost admisă în sensul obligării pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 664,5 m.p., prin stabilirea liniei de mejdă și mutarea gardului existent, înspre proprietatea pârâtei, pe aliniamentul din planul de situație anexa nr.2 la raportul de expertiză Gheorghiță Tatiana, din punctele 74 și 33 în punctele marcate cu literele A și F.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă S.C. C.

R. S.R.L. prin administrator judiciar RTZ & P. S.,

solicitând în principal: admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond, in sensul respingerii acțiunii civile formulate si precizate de reclamanta S.C. M. S.R.L., obligarea intimatei S.C. M. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecata, după cum urmează: 1.370 lei onorariu avocațial si onorarii pentru experți, in dosarul nr. 25/2005 al Judecătoriei D. ; cheltuieli de judecata efectuate in apel, in dosarul nr._ al T. ului C., respectiv:2000 lei onorariu de avocat, probat cu chitanța nr. 70 din_ ; 1203,60 lei, reprezentând onorariu pentru expertul Mădăraș M. Traian, probat cu chitanța nr. 2875694/1 (fila 115); onorariu avocațial in recurs, conform dovezii depuse in dosarul nr._ al Curții de Apel C. ; onorariu avocațial in recurs, in dosarul nr._, conform dovezii ce va fi depusa la dosarul cauzei.

In subsidiar, admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplina proprietate și posesie suprafața de 702 mp. (conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expertul Gheorghiță Tatiana) și a capătului de cerere referitor la mutarea gardului existent înspre proprietatea pârâtei, iar în ceea ce privește linia de mejdie, solicita să dispună ca aceasta să fie stabilită pe actualul amplasament al gardului, potrivit propunerii din răspunsul la obiecțiuni dat de către experta Florea F. in dosarul nr._ al T. ului C., obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată precizate anterior.

În motivarea cererii s-a arătat că sunt criticabile considerentele reținute de instanța de fond in pag. 5-6 din hotărârea atacata (punctul 4): "...acest gard a fost edificat de către pârâtă în anul 2003, deci ulterior dobândirii și intabulării proprietății învecinate de către reclamanta, în anul 2002.

Ridicarea gardului s-a făcut pe aliniamentul dat parcelei nr. 1886/1/5_ se impune a de vedea dacă aceste parcele au fost și corect formate. Văzând însă că spre deosebire de situația pârâtei, întinderea de teren dobândită de către reclamantă, în anii 2000 si 2002, ce totalizează 7.602 m.p., de la același autor

S.C. Agrocom S.A., are o forma regulată, faptul că societatea pârâtă a cumpărat mai întâi anumite edificii și terenul aferent, pe care a înțeles să le cuprindă într-o anvelopă ce a incorporat nu numai terenul construcțiilor, ci și restul de suprafață din incintă, mai precis întinderea de 3.899,25 mp. menționată ca atare în factura fiscală seria CJ AC A nr. 7597339 din data de_, deci mai puțin cu 633,75 mp. decât cei 4.533 m.p. ai incintei, rezultă că, de fapt, conturul dat parcelei nr. 1886/1/5 prin documentația de intabulare a pârâtei in anul 2001, este unul artificial, ce nu a ținut cont de ceea ce a cumpărat efectiv până la acea dată - edificii și teren aferent în suprafață de 2.663,74 m.p. (2.664 m.p.), societatea stabilindu-și printr-o documentație neavizată de cadastru un contur nereal, cel puțin pe latura estică ce interesează în speță ca fiind mejda disputată cu partea reclamanta".

Este lipsita de temei susținerea reclamantei referitoare la inopozabilitatea documentației de intabulare din anul 2001, pe baza căreia pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară asupra parcelei cu nr. topo. 1886/1/5, deoarece documentația și înscrierea în cartea funciară au fost făcute în baza Decretului-lege nr. 115/1938, astfel că sunt aplicabile următoarele dispoziții: prevederile art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, potrivit cărora: "Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.

Drepturile reale se vor stinge numai dacă radierea s-a înscris în cartea funciară cu consimțământul titularului; consimțământul nu va fi de trebuință dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere sau prin moartea titularului." Prevederile art. 6 din decretul sus-menționat: "Cartea funciară se întregește cu planul, înscrisurile privitoare la înscrieri și registrul de intrare"

Coroborând dispozițiile art. 6 cu cele cuprinse la art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, se constată că pârâta a dobândit dreptul de proprietate în anul 2001 și că documentația de intabulare este opozabilă terților, respectiv S.C. Agrocom S.A. și reclamantei S.C. M. S.R.L., iar dreptul de proprietate al

S.C. Agrocom S.A. cu privire la suprafața de teren înscrisă în documentația de intabulare a încetat la data înscrierii in cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei.

Prin urmare, ulterior acestei date, S.C. Agrocom S.A. nu mai putea transmite reclamantei vreun drept cu privire la parcela de teren cuprinsă în documentația de intabulare întocmită de B. S., iar reclamanta nu putea dobândi vreun drept asupra acestui teren decât dacă încheia un act translativ de proprietate cu pârâta.

Raportat la cele expuse mai sus, se poate concluziona ca hotărârea pronunțata de instanța de fond este nelegala sub toate aspectele. Nu are nicio relevanță dacă pârâta a edificat gardul înainte sau ulterior intabulării

proprietății reclamantei, câtă vreme acest gard a respectat documentația de intabulare care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară, înscriere care s-a efectuat în anul 2001, respectiv anterior dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă și anterior intabulării acesteia.

Împrejurarea că acel gard a fost amplasat în concordanță cu documentația de intabulare a pârâtei, întocmită în anul 2001, respectiv la limita dintre cele două proprietăți și nu pe terenul proprietatea reclamantei, rezultă din rapoartele de expertiză efectuate anterior în cauză. În acest sens se face trimitere la: a) opinia exprimată de expertul Mădăraș M. Traian în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către dl. expert Boacă M. în dosarul nr. 3685/2004 al Judecătoriei D.: "Potrivit opiniei domnului expert Mădăraș M., gardul existent este bine amplasat și nu este nevoie a se deplasa din loc."

La formularea acestei opinii dl. expert Mădăraș a avut în vedere planul de situație întocmit în anul 2001 de proiectantul topografic autorizat B. S.

, act întocmit cu mult înainte ca reclamanta să-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate. Suplimentul la raportul de expertiză depus în dosarul nr._ al T. ului C. la data de_, în care expertul Mădăraș M. Traian precizează că: "Poziția nr. topo 1886/1/5, cu suprafața de 2664 mp., deținut inițial de vânzătoarea S.C. Agrocom S.A. C. -N., sucursala D., în baza certificatului de proprietate seria M 071682, nr. topo ulterior înscris în

C.F. în favoarea intimatei S.C. C. R. S.R.L., indică poziția limitei dintre imobilele părților pe poziția gardului actual".

Răspunsul la obiecțiuni înregistrat în dosarul nr._ al T. ului C. la data de_, în cuprinsul căruia experta Florea F. precizează că: "Pentru a răspunde obiectivului stabilit de instanță și anume faptul că la stabilirea mejdiei se va ține seama de momentul creării loturilor, se propune Varianta II de stabilire a mejdiei, situație în care mejdia rămâne pe limita gardului existent, situate între punctele 2, 4, 5 lot creat la intabulare în C.F.".

Faptul ca amplasarea gardului respectă (în cea mai mare parte) documentația în baza căreia pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară rezultă și din raportul de expertiză întocmit de Gheorghită Tatiana, respectiv varianta 2, plan anexa 4: "Prin această propunere gardul existent în prezent este corect amplasat până în oct 31 (33 colt gard-32-31) după care, pentru a respecta planul din expertiza B. S., actualul pct. 74 se mută cu 1,31 ml in pct. A".

Instanța de fond nu avea calitatea sa se pronunțe "dacă aceste parcele au fost și corect formate", cată vreme nu exista la dosarul cauzei vreo opinie exprimată de experți, care sa confirme că "...de fapt conturul dat parcelei nr. 1886/1/5 prin documentația de intabulare a pârâtei în anul 2001, este unul artificial...", așa cum în mod eronat a apreciat instanța de fond. Analizând

"corectitudinea" formării parcelei cu nr. topo. 1886/1/5, proprietatea pârâtei, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se experților.

Este de subliniat că, potrivit opiniei exprimate în raportul de expertiza întocmit de Gheorghiță Tatiana (însușit de prima instanță), discordanțele existente între documentațiile de intabulare ale părților au fost determinate de faptul că "măsurătorile topo. și intabulările dreptului de proprietate al părților nu s-a făcut unitar, ci în răstimpuri diferite, de către persoane diferite care nu au ținut seama de intabulările anterioare..." (pag. 6 din raportul de expertiză).

Or, este evident că partea care trebuia să țină seama de "intabulările anterioare" este S.C. M. S.R.L., care a dobândit dreptul de proprietate și l-a înscris în cartea funciară ulterior intabulării dreptului de proprietate al pârâtei. Este irelevant în soluționarea prezentei cauze suprafața de teren folosită de pârâtă din interiorul incintei, respectiv parcela cu nr. topo. 1886/1/7, proprietatea tabulară a S.C. AGROCOM SA, deoarece: indiferent dacă pârâta folosește doar suprafața de 3.899,25 mp. (menționată în factura fiscală seria CJACA nr. 7597339 din data de_ ) sau întreaga suprafață de 4.533 mp. a parcelei cu nr. topo. 1886/1/7, această împrejurare ar putea prezenta importanță doar în raporturile dintre pârâta S.C. C. R. S.R.L. și S.C. Agrocom S.A. Este de subliniat că parcela cu nr. topo. 1886/1/7 nu se învecinează cu parcela proprietatea reclamantei, având nr. topo.1886/1/1/2. Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de Gheorghiță Tatiana, terenul proprietatea reclamantei este limitrof exclusiv cu parcela cu nr. topo. 1886/1/5, proprietatea pârâtei. Având în vedere amplasamentul parcelelor cu nr. topo. 1886/1/_ /1/5 si 1886/1/7, doar S.C. Agrocom S.A. ar fi fost îndreptățită să revendice vreo suprafață de teren de la S.C. C. R. S.R.L., în ipoteza în care ar fi apreciat că această societate ocupă, în mod abuziv, o suprafața mai mare decât cea la care ar fi fost îndreptățită.

Așa cum a reținut și instanța de fond, unul dintre motivele pentru care a fost trimisă cauza spre rejudecare a fost acela de a se stabili dacă parcela cu nr. topo. 1886/1/7, intabulată în favoarea S.C. Agrocom SA, se intercalează sau nu între proprietățile părților litigante.

Instanța care a soluționat recursul in dosarul nr._ al T. ului

C. a apreciat că se impune clarificarea acestui aspect, raportat la susținerile reclamantei-recurente, care a invocat inopozabilitatea planului de intabulare întocmit în anul 2001 de proiectantul B. S. (în baza căruia pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară), pe motiv că topograficul 1886/1/5 proprietatea pârâtei nu s-ar învecina cu nr. topo. 1886/1/1/2 proprietatea reclamantei. Or, raportul de expertiză efectuat de d-na Gheorghiță Tatiana în dosarul nr._ al Judecătoriei D. confirmă că "parcela cu nr. top. 1886/1/5 a pârâtei, prin forma sa, este limitrofă cu parcela reclamantei cu nr. top. 1886/1/1/2" (pag. 3, pct. A din raportul de expertiză).

Lipsa suprafeței de teren constatată la reclamantă nu se datorează prezumtivei ocupări de către pârâtă a terenului acesteia, ci modalității în care aceasta a cumpărat terenul, fără o situație topografică clară și fără să se facă măsurători anterior încheierii actelor de vânzare-cumpărare. Aceasta împrejurare nu poate fi imputată pârâtei, ci, eventual, vânzătorilor, conform dispozițiilor art.1337 și următoarele din Codul civil.

Nu este legal și moral ca reclamanta să-și rezolve problema diferenței de teren lipsă prin prejudicierea pârâtei, pentru că astfel se transferă pârâtei responsabilitatea vânzătorilor pentru evicțiune cu privire la bunul vândut. Reclamanta este îndreptățită să formuleze acțiune în răspundere pentru - evicțiune împotriva celor care i-au înstrăinat terenul, invocând dispozițiile art. 1337 și urm. Cod civil, și nu să formuleze acțiune împotriva unor terți. In condițiile în care terenurile deținute de reclamantă și pârâtă au și alți vecini decât părțile din proces, există probabilitatea ca eventuala diferență în minus a reclamantei să fie determinată de raporturile de vecinătate cu alți proprietari sau datorită modului defectuos în care s-a procedat atunci când reclamanta a cumpărat terenul.

În mod eronat instanța de fond a apreciat că nu ar putea fi luată în considerare documentația de intabulare întocmită de B. S., întrucât acea documentație nu a fost avizată de cadastru. La data întocmirii acelei documentații și la data intabulării pârâtei actele normative în vigoare nu prevedeau necesitatea avizării documentației de către Oficiul de cadastru.

Or, prin argumentul avut în vedere de instanța de fond, aceasta a încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat prin prevederile art. 1 din vechiul cod civil {"Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă"), prevedere similară cu cea cuprinsă în art. 6 alin. 1 din Noul Cod Civil ("Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă."). Așa cum am arătat la punctul 1.1, documentația de intabulare și operațiunea de intabulare s-au făcut în baza Decretului-lege nr. 115/1938, care nu cuprindea dispoziții referitoare la necesitatea avizării documentației de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Este de reținut că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are competența de a modifica limitele de proprietate ori de a deposeda pe un proprietar de dreptul său, astfel că avizarea documentației reclamantei nu produce niciun fel de consecințe juridice cu privire la dreptul de proprietate al pârâtei dobândit și înscris în cartea funciară în anul 2001.

Instanța de fond nu a ținut seama că reclamanta nu putea și nici în prezenți poate opune pârâtei un act translativ opozabil, cu privire la parcela de teren în litigiu, înscrierea în cartea funciară nu asigură o prioritate în favoarea reclamantei asupra terenului în condițiile în care terenul în litigiu era înscris în

C.F. în favoarea pârâtei anterior intabulării dreptului de proprietate de către reclamantă. În condițiile în care pârâta nu a încheiat cu reclamanta un act translativ pentru parcela de teren în litigiu și acest teren era proprietatea pârâtei la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, rezultă că aceasta din urmă nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului pretins a fi ocupat de pârâtă.

Relevăm că din acțiunea formulată de reclamanta a rezultat că aceasta a ocupat o suprafață mai mare decât a cumpărat (" în cursul anului 2002, în urma unor măsurători făcute de S.C. Agrocom S.A., odată cu delimitarea unui drum de acces de interior, s-a constatat că S.C. M. S.R.L, precum și alte firme care au dobândit active în aceeași incintă, folosesc o suprafață mai mare de teren decât cea cumpărată inițial.").

În mod greșit instanța de fond a soluționat acțiunea în baza variantei nr. 1, anexa nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de Gheorghiță Tatiana, deoarece această variantă nu ține seama de documentațiile de intabulare ale pârâtei și de actele de dobândire a dreptului de proprietate de către aceasta și nici de legislația aplicabilă la data dobândirii dreptului de proprietate de către cele două părți.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299, 304 pct. 9, 3041, 312 si 274 din Codul de procedura civila; art. 6 si 17 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Prin întâmpinarea formulată de intimata S.C. "M. " S.R.L.,

s-a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Atât reclamanta cât și pârâta a dobândit terenul de la același autor S.C. "AGROCOM" S.A.. Reclamanta folosește în prezent, alături de parcelele proprietatea sa tabulară, 1886/1/4/1 și 1886/1/5, două parcele cu nr. topo 1886/1/6 și 1886/1/7. Aceste topografice sunt și în prezent proprietatea de Carte funciară a S.C. "Agrocom" S.A. (C.F. nr. 17336 D., nr. topo 1886/7) și nu proprietatea pârâtei. Aceasta folosea terenul la data edificării gardului în

baza unei facturi proformă, care atestă că a achiziționat o suprafață (o parte) de teren din topograficul_ mp conform facturii, din totalul de 4533 scriptic aferent topograficului), fără a deține un act autentic în acest sens. Un alt aspect esențial este faptul că pârâta nu a achiziționat în întregime topograficul 1886/7, care se află în proximitatea terenului proprietatea subscrisei ci doar 3899 mp conform facturii, din totalul de 4533 aferent topograficului, motivul pentru care nu a fost vândută întreaga suprafață fiind tocmai acela de a nu afecta proprietatea reclamantei. Prin urmare, indiferent de eventualele mici inadvertențe între documentațiile de intabulare ale diferitelor parcele, ceea ce este esențial este faptul că autorul comun al celor două drepturi de proprietate a avut grijă să nu înstrăineze pârâtei o suprafață mai mare de 14764,25 mp (_ ,25) tocmai pentru a nu afecta dreptul de proprietate al subscrisei, acest lucru rezultând din faptul ca deși folosește în

întregime topograficul 1886/7 proprietatea de Carte funciară a S.C. Agrocom S.A., în realitate pârâta a cumpărat doar 3899 mp conform facturii, din totalul de 4533 aferent topograficului. Nu în ultimul rând trebuie remarcat faptul că în toate planurile de intabulare ale pârâtei pe latura estică figurează ca proprietară subscrisa S.C. M. S.R.L..

Dreptul intimatei este opozabil oricărui terț prin înscriere în baza procedurii cadastrale. Astfel în timp ce eventualul drept al pârâtei asupra terenului cu nr. topo 1886/1/7 nu poate fi opozabil, deoarece nu este înscris în Cartea funciară, și nici una dintre proprietățile pârâtei nu este înregistrată cadastral, dreptul reclamantei este opozabil cadastral acesteia, terenul intimatei, până la limita solicitată prin prezenta acțiune, fiind înregistrat sub nr. cadastral 483, conform dosarului înregistrat sub nr. 2178/_ la Oficiul de cadastru și geodezie C. . Conform art. 17 al. 4 din Legea nr. 7/1996, Cartea funciară se completează cu planul cadastral și registrul cadastral de intrare al imobilelor. Limita de teren solicitată de către subscrisa este înregistrată cadastral în favoarea reclamantei, în schimb pe suprafața de teren revendicată pârâta nu este înregistrată cadastral și nici topografic. Conform art. 22 al. 2

din Ordinul nr. 634/2006 al Directorului general al A.N.C.P.I., expertul cadastral are obligația să consulte punctele determinate la limitele cadastrale ale proprietăților limitrofe și cele din rețeaua de ridicare, și nu și înregistrări privind alte terenuri decât cele învecinate. Scopul înscrierilor cadastrale fiind acela de asigura securitatea tranzacțiilor prin înregistrări tehnice care nu permit suprapuneri de parcele, înregistrarea cadastrală anterioară a intimatei conferă prioritate față de orice fel de înregistrare a oricărui terț.

Este contrară realității juridice susținerea privitoare la pretinsa nelegalitate a hotărârii, dedusă din încălcarea normelor legale privitoare la înscrierile în Cartea funciară. Recurenta omite să menționeze două aspecte esențiale, avute în vedere la soluționarea dosarului. Pe de-o parte, faptul că documentația de intabulare a nr. topo 1886/1/5, proprietatea pârâtei, a fost întocmită ținând seama de suprafața de 7602 mp, aferentă terenului cu nr. topo 1886/1/2, C.F. 17820 D., deoarece la limita de proprietate figura deja faptul că terenul vecin este proprietatea subscrisei, fapt care, coroborat cu forma atipică și artificială a terenului proprietatea pârâtei (atât pe latura limitrofa cu proprietatea noastră cât și culoarul prin care se ajunge acolo este

de fapt o bandă de teren cu mai puțin de 1 metru lățime) a creat instanței convingerea că în realitate documentația de intabulare a pârâtei cuprinde în fapt o mică eroare de calcul a unei laturi limita reală fiind cea stabilită prin hotărâre. În concret parcela intabulată în Cartea funciară în favoarea pârâtei

are în partea în litigiu un culoar de mai puțin de 1 m lățime, iar apoi de-a lungul limitei de proprietate a subscrisei tot un culoar cu lățimea mai mică de

1 m. Dimensiunile (lungimile) culoarului au fost ușor distorsionate datorită lungimii foarte mari a culoarului, 163,23 m și a distanței față de corpul principal al parcelei (pentru detalii Anexa 3 la Raportul de expertiză întocmit de d-na expert Gh. Tatiana, unde se poate sesiza cu ușurință atât forma topograficului 1886/1/5, cu lungimea de 163,23 m până la terenul proprietatea subscrisei). Nu poate fi, în opinia noastră, primită pretenția recurentei de a se lua în considerare doar punctul de reper o clădire - reper secundar în documentațiile de dezmembrare, și să nu se ia în considerare reperul principal, drumul european, față de care s-a calculat lungimea parcelei subscrisei, în condițiile în care eroarea se înscrie în limita de toleranță.

Pe de altă parte și dacă s-ar face abstracție de eroarea privitoare la lungime, și s-ar accepta, prin absurd, întrutotul susținerile pârâtei în ceea ce privește poziționarea parcelei sale, soluția rămâne tot aceea de admitere a acțiunii. Chiar și în această situație, din suprafața de teren lipsă de 664,5 mp, mai puțin de 100 mp se suprapun peste topograficul 1886/1/5 (Anexa 3, 96,77x1m lățime rotund), restul fiind suprapus scriptic peste topograficul 1886/7, ocupat faptic de pârâtă, care nici nu este proprietară și nici nu a cumpărat această suprafață de teren care se suprapune (a se vedea detalii pct. 1). Dacă am ignora logica și realitatea juridică și am duce până la absurd consecințele raționamentului pârâtei ar însemna ca gardul despărțitor să fie mutat pe amplasamentul stabilit în varianta II, însă cu obligația pârâtului de an e preda diferența de suprafață de aproape 600 mp în interiorul terenului împrejmuit abuziv, pentru că, dincolo de culoarul de 1 m lățime, terenul nu mai este proprietatea sa și nici măcar nu a fost vreodată tranzacționat în favoarea sa.

Evident că o astfel de soluție contrară logicii nu ar folosi nici recurentei, ar fi cvasiimposibil de pus în practică și categoric nefuncțională economic. Pârâta ar rămâne proprietara unui culoar cu lățimea mai mică de Im, iar subscrisa ar rămâne proprietară pe ambele parcele, de o parte și de cealaltă a culoarului. De aceea singura concluzie logică este cea la care a ajuns Instanța de fond, și anume faptul că documentația de intabulare a pârâtei cuprinde o mică eroare de măsurare a lungimii (7 metri distanța pe care trebuie mutat gardul conform sentinței este sub 4% din lungimea culoarului de 163,23 m), în limită tolerabilă, datorită caracterului artificial și atipic al parcelei (detalii pag.

6 sentință fond). De aceea chiar dacă prin absurd s-ar accepta această susținere a recurentei tot nu ar exista temei nici măcar pentru cererea subsidiară a recurentei, deoarece varianta II din raportul de expertiză (întocmită la cererea pârâtei) nu ține cont de faptul că de cealaltă parte a culoarului de 1 m lățime terenul este aferent topograficului subscrisei, 1886/1/2, la limita cu topograficul proprietatea vânzătoarei 1886/7.

Pentru argumentele expuse pe larg la punctul anterior trimiterile făcute în cuprinsul recursului la expertizele făcute pro causa de către expertul asistent al recurentei și pe care instanța de recurs prin decizia de casare le-a apreciat ca nelămuritoare nu sunt relevante în condițiile noului raport de expertiză întocmit de către expert Gh. Tatiana, față de care recurenta nu a avut obiecțiuni concrete tehnice.

Incorectă este și afirmația de la punctul b, deoarece prin decizia de casare s-a dispus refacerea raportului de expertiză în primul rând pentru faptul că din susținerile pârâtei fondate pe expertizele făcute pro causa de

către expertul asistent al recurentei, rezultau diferențe majore între suprafețele folosite și actele justificative. Așa cum a reliefat, și raportul de expertiză întocmit de către expert Gh. Tatiana, pretențiile pârâtei porneau de la un neadevăr, că ar fi achiziționat întreaga suprafață îngrădită, în realitate acesta fiind proprietar doar pe jumătate din aceea suprafață.

În fine, de o totală rea-credință sunt susținerile de la punctul c. Intimata a achiziționat terenul de la același vânzător ca și reclamantul, pe bază de documentație anexă care identifica clar imobilul. De asemenea geometria imobilului subscrisei este înregistrată cadastral, neexistând la acel moment suprapuneri înregistrate pentru a ne fi opozabile. Documentația de intabulare efectuată în favoarea intimatei are un reper clar, de necontestat, limita drumului european, spre deosebire de cea a pârâtei unde măsurătorile au pornit de la o clădire existentă în mijlocul parcelei, neconform cu standardele topografice.

Prin sentința instanței de fond (pag. 6), nu s-a susținut că recurenta ar fi trebuit, să întocmească o documentație cadastrală în anul 2001. Afirmația, scoasă din context în cuprinsul recursului, se referea la analiza inadvertențelor din documentațiile de intabulare, care, așa cum corect a reținut Instanța de fond, pornesc de la faptul că recurenta a creat artificial un culoar cu lățimea de 1 m și o lungime de 163,23 m pe o latură și 96,77 m pe cealaltă latură, care înconjoară un teren care nu este proprietatea sa ci a vânzătorului comun, manevră de rea-credință care nu a fost niciodată acceptată prin înregistrarea unei documentații cadastrale. Evident ANCPI nu are atribuții de a modifica limite de proprietate, însă are atribuții de respingere a documentațiilor cadastrale neconforme cu înregistrările anterioare. Ori, sub acest aspect, terenul proprietatea intimatei este înregistrat cadastral conform var. I din raportul de expertiză și nu există nici un temei legal pentru a fi modificat, așa cum am detaliat la punctul 2.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a ansamblului probator administrat în cauză, T. ul reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.336/2007 pronunțată de Judecătoria Dej în dosar civil nr.25/2005 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SC M.

S. D. în contradictoriu cu pârâta SC C. Trans S. D. pentru revendicare, desființare gard despărțitor și amplasarea acestuia pe linia despărțitoare dintre proprietăți. La pronunțarea hotărârii prima instanță a avut în vedere faptul că pârâta și-a înscris în CF dreptul de proprietate anterior intabulării dreptului de proprietate de către reclamantă, situație în care reclamanta nu mai avea cum să cumpere acea suprafață de la SC Agrocom SA, suprafață care la acea dată era proprietatea pârâtei.

Prin Decizia civilă nr.218/R/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr._ s-a admis recursul declarat de SC M. S. D. împotriva sentinței civile nr336/_ pronunțată în dosarul civil nr.25/2005 al Judecătoriei D. care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că însăși SC C. Trans S., a recunoscut că a cumpărat suprafața de 9214 mp, care se compune din suprafața de 2663,75 mp, cumpărată la licitație potrivit procesului verbal de licitație nr.1079/_ în dosarul de executare nr._ al Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială a Județului C. ; 2651 mp, cumpărată la licitație la data de_ potrivit procesului verbal de licitație nr.1104/_ în dosarul de executare nr._ al Casei de Asigurări de

Sănătate C. și suprafața de 3899,25 mp, menționată în factura fiscală seria CJ ACA nr.7597339 din_, factură emisă de SC Agrocom SA, ori din expertiza efectuată în apel reiese că pârâta folosește 9869 mp. A mai reținut tribunalul că există contradicții între expertiza efectuată în dosarul nr.25/2005 de expert M. Boacă care a apreciat că gardul este amplasat incorect de către SC C. Trans S., fiind situat pe parcela cu nr. top 1886/1/2 proprietatea SC

M. S., din care ocupă nelegal suprafața de 723 mp. În cel de-al doilea raport întocmit de expertul Boacă M. asistat de expertul Mădăraș M. Traian se reține că parcela cu nr. top 1886/1/2 nu se învecinează cu parcela cu nr. top 1886/1/5, cea din urmă fiind proprietatea SC C. Trans S., iar reclamanta are un minus de teren de 692 mp. În fine se mai menționează că între terenurile celor două părți se intercalează parcela cu nr.top 1886/1/7 proprietatea SC Agrocom SA.

În schimb în expertiza întocmită în dosarul de apel expertul Florea F. arată într-o primă fază că pârâta folosește cu 475 mp mai mult decât a cumpărat, dar mai mică cu 175 mp decât suprafața totală a parcelelor în care se identifică terenul cumpărat. În cele din urmă experta și-a însușit punctul de vedere exprimat de expertul asistent Madaraș potrivit căruia la intabularea parcelei cu nr.top 1886/1/2 s-a realizat o suprapunere peste parcela cu nr. top 1886/1/5 cumpărată de către pârâtă.

În acest condiții, tribunalul a statuat că este necesar a se efectua o nouă expertiză topografică prin care să se identifice suprafața terenurilor cumpărate de ambele părți, sub ce numere topografice sunt intabulate proprietățile limitrofe ale părților, ținând cont de actele de dobândire a dreptului de proprietate și de documentațiile de intabulare.

În rejudecare s-a administrat o nouă expertiză, iar din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert Gheorghiță Tatiana reiese că parcela cu nr. top 1886/1/5 proprietatea pârâtei este limitrofă cu parcela cu nr. top 1886/1/2 proprietatea reclamantei.

În ceea ce privește suprafața parcelelor celor două părți, expertul a concluzionat că parcela cu nr. top 1886/1/2 proprietatea reclamantei are suprafața de 7602 mp, în timp ce parcela cu nr. top 1886/1/5 are suprafața de 2664,, iar parcela cu nr. top 1886/1/7 are suprafața de 4553 mp. La rândul său pârâta mai folosește parcela cu nr. top 1886/1/4/1 în suprafață de 5550 mp, însă aceasta este înscrisă în favoarea SC Agrocom SA și nu este limitrofă parcelei reclamantei. Din suprafața de 7602 mp cu care reclamanta este intabulată, acesta folosește suprafața de 6900mp, în timp ce pârâta este intabulată cu o suprafață de 8214 mp și folosește o suprafață de 15675 mp.

Între documentațiile de intabulare a nr.top 1886/1/2 și nr. top 1886/1/5 există discordanțe, astfel că potrivit documentație de intabulare a propriei parcele fiecare parte are suprafața corespunzătoare. Aceste discordanțe se datorează faptului că măsurătorile topo s-au efectuat în răstimpuri diferite, de diferite persoane care nu au ținut cont de intabulările anterioare.

Din situația de CF, coroborată cu actele de dobândire ale părților din litigiu, reiese că întregul teren a aparținut aceluiași proprietar SC Agrocom SA, această societate figurând în continuare intabulată cu o parte din terenul ocupat de pârâtă.

Astfel, așa cum reiese din actele de cumpărare, pe lângă suprafața de 8214 mp intabulați în favoarea pârâtei, acesta folosește întreaga suprafață rămasă intabulată în favoarea SC Agrocom SA și ceva în plus, respectiv suprafața de 910,75 mp. Conform copiei CF 17336 imobilul cu nr. top

1886/1/7 în suprafață de 4533 mp este proprietatea tabulară a SC Agrocom SA. Din această suprafață, pârâta a achitat preț pentru suprafața de 3899,25 mp, conform facturii fiscale seria CJ ACA nr.7597339/2002, deși în prezent o folosește integral și 2651 mp, a fost cumpărată la licitație la data de_ potrivit procesului verbal de licitație nr.1104/_ în dosarul de executare nr._ al Casei de Asigurări de Sănătate C. Prin urmare, însumând suprafața cumpărată și intabulată de reclamantă cu suprafața cumpărată și intabulată de pârâtă, plus cele două parcele de 3899,25 mp și 2651mp deținute în baza unor acte sub semnătură privată, reiese că pârâta folosește mai mult teren decât este îndreptățită, chiar fără a lua în calcul cu pentru suprafața de 3899,25 mp nu deține act ap de intabulare, iar suprafața de 2651 mp nu este intabulată.

În ceea ce privește forma parcelei cu nr.top 1886/1/5 tribunalul apreciază că concluziile primei instanțe cu privire la forma acesteia se desprind atât din concluziile raportului de expertiză, dar și din actele de cumpărare. Astfel, din succesiunea evenimentelor reiese că terenurile au fost cumpărate la licitație sau prin facturi, fără ca acestea să fie însoțite de schițe și planuri de situație care să localizeze parcelele și construcțiile cumpărate. Așa s-a ajuns la situația în care, la momentul intabulării dreptului de proprietate al pârâtei asupra parcelei cu nr. top 1886/1/5, cumpărată la licitație publică să i se dea acesteia o astfel de formă încât să cuprindă în cadrul format de 3 laturi inclusiv partea limitrofă cu reclamanta, deși crearea unui asemenea culoar ținând cont de lățimea acestuia este inutilă, aceasta și în condițiile în care pârâta avea acces la toate construcțiile direct din drum, iar acest culoar nu putea fi folosit decât ca o eventuală alee pietonală.

Este de necontestat că intabularea pârâtei și documentația care a stat la baza acesteia îi sunt opozabile pârâtei potrivit dispozițiilor art.6 raportat la art.17 din Decretul lege nr.115/1938, însă această inopozabilitate nu justifică terenul folosit în plus fără drept de către pârâtă.

Concluziile expertului Mădăraș Traian nu au stat la baza pronunțării soluției în cauză față de care pârâta nu a avut obiecțiuni, astfel că aspectele legate de acest concluzii nu prezintă relevanță pentru instanța de recurs.

În condițiile în are reclamanta a cumpărat suprafața de 7602 mp are relevanță faptul că pârâta folosește mai mult teren decât cel cumpărat, în condițiile în care ambele părți au dobândit de la același proprietar, care faptic nu mai deține nici o suprafață de teren. Apoi, în acțiunea în revendicare ceea ce se urmărește este recuperarea terenului de către proprietarul neposesor de la posesorul neproprietar, fără vreo legătură cu proprietarul inițial SC Agrocom SA. Fiind dovedit și apreciat ca atare de către instanță că prin crearea artificială a acelui culoar de 1 m (la formarea nr.top 1886/1/5) lățime la limita cu terenul proprietatea reclamantei, pârâta a acaparat și o parte din terenul reclamantei.

Pentru admiterea acțiunii în revendicare nu era necesar a se dovedi existența unui act translativ de proprietate între pârâtă și reclamantă. Probele administrate în cauză au evidențiat doar suprapuneri și deficiențe la momentul întocmirii documentaților de intabulare, generate de lipsa planurilor de situație anexă la actele de dobândire și de încheierea în etape a contractelor. O asemenea deficiență se poate îndrepta pe calea unei acțiuni în rectificare, pentru ca situația de CF să corespundă cu cea reală și nu poate

genera drepturi în plus pentru pârâtă.

Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.04 pct.9 și art.304 indice1 Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de SC C. R. S.

D., prin administrator judiciar RTZ&P. S., împotriva Sentinței civile nr. 140/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.

În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă va obliga recurenta să plătească intimatei SC M. S. D., suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de SC C. R. S. D. , prin administrator judiciar RTZ&P. S. , împotriva Sentinței civile nr. 140/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.

Obligă recurenta să plătească intimatei SC M. S. D. , suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. T. ANA SS DAN I. T.

GREFIER

C. -S. Ș.

Red.dact.S.S./C.Ț.

2 ex._

Jud.fond.I. Călin G.

← Decizia civilă nr. 1213/2013. Revendicare imobiliară  Decizia civilă nr. 4123/2013. Revendicare imobiliară →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 46/2013. Revendicare imobiliară