Decizia civilă nr. 122/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ Nr. 122/R
Ședința publică din 27 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
J. ecător: A. S. T.
J. ecător: D. T.
G. ier: A. Sas
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții D. L. cu domiciliul în Săliștea de Sus, nr. 97 (nr. nou 110), jud. M., B. P. (moștenitor al defunctei C. M. ) domiciliat în T., str. U., nr. 42, ap. 59, jud. Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 3345 din_ pronunțată de
J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosar nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ ,_ ,_, apoi pentru data de_ .
T.
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.3345/_ J. ecătoria Vișeu de Sus a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta I. M., domiciliată în Săliștea de Sus, nr. 1024, jud. M. în contradictoriu cu pârâții D. L., domiciliat în Săliștea de Sus, nr. 97 (nr. nou 110), jud. M. și B. P. (moștenitor al defunctei C.
M. ), domiciliat în T., str. U., nr. 42, ap. 59, jud. Dâmbovița și, în consecință, constată nulitatea absolută a convenției de schimb încheiată la data de_, a dispus restabilirea situației de fapt anterioare convenției în sensul că a obligat pârâții să-i restituie reclamantei terenul situat în intravilanul comunei Săliștea de Sus, înscris în C.F. nr. 2017, nr. top. 98/a, în suprafață de 500 m.p., iar pe reclamantă să restituie pârâților terenul situat în locul denumit
"Valea Boieștilor";, în suprafață de 1200 m.p . și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că se află în al doilea ciclu procesual și că:
La data de_ între reclamanții I. Măricuța, I. D. ( decedați în cursul procesului) și I. M., pe de o parte, și C. M. ( decedată), D. L.
, pe de altă parte, a intervenit o convenție de schimb, înscris sub semnătură privată, respectiv reclamanții au predat pârâților un teren arabil, situat în locul denumit "În sat";, în suprafață de 5 ari, identificat în C.F. nr. 2017 Săliștea de Sus, nr. top. 98/a, primind în schimb de la pârâți terenul situat în locul denumit
"Valea Boieștilor";, în suprafață de 12 ari (f16 dos. nr. 1216/1990).
Chiar dacă se susține de pârâții D. L. și B. P. ( moștenitor al defunctei C. M. ) că, în realitate nu ar fi fost încheiată o asemenea convenție, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că părțile s-au prevalat de convenția încheiată.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1576/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr. 1486/1975, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C. M., C. I., C. T., fiind obligate pârâtele I. M. și I. Măricuța să predea reclamanților posesia terenului înscris în C.F. 2017 nr. top. 98/a (f72).
Deși se invocă existența și a unui alt act de schimb( privind aceleași terenuri), înscris sub semnătură privată, încheiat la data de_, nici acest schimb de terenuri nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind validat nici printr-o hotărâre judecătorească ulterioară.
Așa fiind nu se poate reține, cu certitudine, care din cele două convenții, înscrisuri sub semnătură privată, reflectă cu adevărat voința părților, cu atât mai mult cu cât reclamanta neagă existența vreunui schimb în anul 1960.
Instanța reține și faptul că, în sensul și al disp. art. 1409 C. civ., schimbul este supus regulilor prevăzute pentru contractul de vânzare - cumpărare. Ca atare, în sistemul publicității imobiliare, schimbul va fi guvernat de principiul transmiterii imediate a dreptului de proprietate ( în momentul încheierii contractului) dacă sunt întrunite condițiile de validitate prevăzute pentru contractul de vânzare - cumpărare. Astfel, actul de schimb încheiat de copermutanți dă naștere unei obligații reciproce de strămutare a drepturilor reale supuse schimbului.
Transferul acestor drepturi este, însă, condiționat de înscrierea actului de schimb în cartea funciară, ceea ce înseamnă că momentul transferului este cel al înscrierii ( întabulării).
În speță, convenția dintre părți nu a fost încheiată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv forma autentică, urmată de înscrierea în cartea funciară, motiv pentru care urmează a se constata nulitatea absolută a acesteia, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii acesteia.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții D. L. și B. P. solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe ,iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea reclamantei-intimate I. M., la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în ambele instanțe, în cuantum ce-l vor preciza la dezbaterea în fond a cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat că, fără a administra probatoriul care s-ar fi impus în condițiile art.178 Cod proc.civ., deși ei nu au recunoscut convenția din litigiu(datată_ ) și nesocotind dispozițiile art.129 alin.5 Cod proc.civ., ce ar fi trebuit să oblige judecătorul să stăruie, prin toate mijloacele, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, prima instanță a soluționat cauza, fără a administra probele ce se impuneau pentru a stabili care convenție s-a încheiat în mod real.Acest aspect rezultă cu claritate din chiar considerentele sentinței, în care se precizează expres :";așa fiind nu se poate reține, cu certitudine, care din cele două convenții, înscrisuri sub semnătură privată, reflectă cu adevărat voința părților, cu atât mai mult cu cât reclamanta neagă existența vreunui schimb în 1960";.
Ori, instanța avea nu doar posibilitatea dar și obligația de a dispune administrarea probelor ce se impuneau, cu atât mai mult cu cât pârâții au și solicitat efectuarea, spre exemplu a unei expertize grafice.Nu numai prevederile art.129 Cod proc.civ., care statornicesc posibilitatea judecătorului de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar și în situațua în care părțile se împotrivesc(deci cu atât mai mult cu cât pârâții au solicitat anumite probe), dar și prevederile art.178 Cod proc.civ., impuneau judecătorului să procedeze la "verificarea înscrisului";.
În mod paradoxal însă instanța, nu a administrat probe pentru a lămuri acest aspect dar a soluționat cauza, pronunțându-se asupra unei convenții cu privire la care nu este sigură dacă s-a încheiat vreodată sau nu !
De altfel, instanța nu se poate pronunța, după cum reține în considerente, nici dacă convenția din 1960 a fost încheiată sau nu, reținând doar că reclamanta nu a recunoscut convenția.Ori, potrivit dispozițiilor art.178 Cod proc.civ., instanța trebuia să pășească la verificarea și a acestui înscris, dacă a considerat că nu este certă încheierea lui și nu să lase neelucidat un atare aspect.
Consideră hotărârea ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, atât timp cât instanța a admis o acțiune lipsită de interes și de obiect, în condițiile în care s-a solicitat de către reclamantă(moștenitoare și a celor doi coreclamanți decedați în cursul procesului) constatarea nulității absolute a unei convenții din 1961 și restabilirea situației juridice anterioare acestei convenții, convenție ce nu a fost încheiată vreodată, nefiind semnată de către pârâta C.
și numitul C. N., și nici de reclamanta I. sau antecesorii acesteia.
Astfel cum au arătat și în fața primei instanțe, nici pârâta inițială - antecesoarea pârâtului B. P., ca dealtminteri nici numitul C. N., nu au semnat convenția sub semnătură privată a cărei nulitate s-a invocat în cauză, motiv pentru care s-au înscris în fals și au solicitat o expertiză grafică.
Având în vedere însă poziția reclamantei de la termenul de judecată din_, consemnată în încheierea de ședință, în sensul că nici aceasta și nici antecesorii săi(reclamanții decedați I. D. și I. Măricuța) nu au semnat convenția din_, coroborat cu poziția exprimată de pârâți, au apreciat că s-ar putea reține că această convenție nu s-a încheiat.
Ori, în condițiile în care nici măcar reclamanții nu au semnat convenția în discuție -semnăturile executate deci pe convenție neaparținând acestora, este indiscutabil că nu poate fi opus un asemenea înscris și acțiunea apare ca fiind lipsită atât de obiect cât și de interes.
Este lipsit de interes a se solicita constatarea nulității absolute a unei convenții ce nu a fost semnată de reclamanți, cum deopotrivă este lipsită de obiect o acțiune prin care se solicită constatarea nulității absolute a unei convenții ce nu a fost vreodată încheiată și restabilirea situației anterioare unei convenții ce nu a fost niciodată încheiată.
Pe de altă parte atâta timp cât se invocă nulitatea unei convenții, ar fi fost necesar cel puțin ca să subziste condiția afirmării unui drept, ceea ce în prezenta cauză s-ar transpune în condiția încheierii efective a unei convenții de către părți, convenție care( în speță), datorită nesocotirii unor norme imperative legate de condițiile de validitate, să fi fost lovită de nulitate absolută, însă o asemenea convenție nu s-a încheiat vreodată.Înscrisul, ca mijloc de probă, prezentat nu a fost semnat de reclamanți și nici de pârâți, situație în care nu poate dovedi existența unei convenții, iar pe de altă parte nici o altă probă nu poate dovedi(chiar dacă s-ar extrapola posibilitatea dovedirii actului juridic invocat, la prezumții sau alte mijloace de probă) existența convenției care, potrivit susținerilor reclamantei, să fi fost încheiat de părți.Se impune a preciza că actul din 1960 pe care pârâții îl susțin nu face obiectul prezentului litigiu!
Lipsa de interes cu privire la al doilea petit, ce privește restabilirea situației juridice anterioare încheierii contractului, este indiscutabilă atâta timp cât situația anterioară încheierii convenției din 1961 este cea care rezultă din convenția încheiată la_ ( menționând, încă o dată, că această convenție din 1960 nu face obiectul prezentului litigiu).
Încheierea unei convenții în_, este lămurită cauzei prin toate celelalte acte de la dosar, inclusiv acte emanând de la reclamantă și hotărâri judecătorești în litigii anterioare.
Acest contract încheiat la_, între reclamanta I. M. și antecesorul pârâtei C. M. - C. N., la Sfatul P. ular al comunei Săliștea de Sus - act de schimb, este recunoscut chiar de reclamanții I. M., I. D. și I. M., prin încheierea la_ a unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect terenul primit în schimb în 1960 de la C.
(Nicoară), convenție în care se menționează expres :";I. M., I. D. ,
I. M. declarăm că vindem veci în mod irevocabil terenul nostru din locul numit Valea Boiestilor ce-l avem primit în schimb de la C. N. în anul 1960, lui C. I. ";.
Schimbul de terenuri din 1960 a fost avut în vedere și de J. ecătoria Vișeu de Sus, care a admis acțiunea posesorie formulată de moștenitorii lui C. N. (Nicoară) împotriva pârâților I. M. și I. M. ( reclamanți în prezentul litigiu), constituind obiectul dosarului nr.1486/1975 - în pofida reținerii eronate a instanței care apreciază că sentinței din 1975 are în vedere actul din 1961.
Tranzacția încheiată în dosar nr.1484/1975 între reclamanta I. M. (reclamantă în dosarul 1484/1975) pe de o parte și C. maria, C. I., C. V.
, Fluțar I., C. T., Vlad I., consfințește o dată în plus schimbul de terenuri intervenit în 1960, menționându-se expres că pârâții C. M. ș.a. se obligă ca începând cu_ să predea deplina posesiune și proprietate a terenului din locul numit Valea Boiestilor, în suprafață de 0,10 ha, teren care a fost schimbat cu terenul de 0,04 ha"; care va rămâne și pe mai departe în posesiunea pârâților care de altfel au construită pe acest teren și una casă de locuit din lemn";.Existența casei a fost recunoscută de reclamantă și în interogatoriul luat în prezentul litigiu.
Terenul permutat - 400 m.p. - este menționat și în certificatul de moștenitor nr. S357/_ eliberat după C. N. (Nicoară), de fostul notariat de Stat Vișeu, ca făcând parte din masa succesorală, proprietate extratabulară, unde ca moștenitori sunt menționați pârâta C. M. - soție supraviețuitoare, alături de C. I., C. V., Fluțar I., C. T., Vlad I. (frați).
Ori, contrar reținerilor primei instanțe, toate aceste acte pe de o parte confirmă înțelegerea intervenită între părți în aprilie 1960, iar pe de altă parte infirmă intervenirea ulterior, respectiv în 1961 a unei alte convenții, privind același teren, care ar fi fost în mod cert lipsită de obiect.
De asemenea, recurenții au mai arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, în condițiile în care, deși reține față de pârâți, cu raportare la prevederile Decretului nr.115/1938, efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în c.f., dispune restabilirea situației anterioare, în sensul că a obligat pe pârâți să predea reclamantei terenul situat în intravilanul comunei Săliștea de Sus, înscris în c.f. 2017, nr.topo.98/a, în suprafață de 500 m.p., deși acest teren nu a constituit vreodată, și nu constituie, proprietatea tabulară a reclamantei.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, întrucât instanța a reprodus dispozitivul hotărârii casate, pronunțate în 1990, omițând însă că, după anul 1991, restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii terenului către pârâtă, nu poate face abstracție de dispozițiile legii fondului funciar.
Terenul situat în Săliștea de Sus(zona colectivizată) urmează regimul juridic avut în vedere de prevederile art.8 din Legea fondului funciar, iar sub acest aspect, reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
În condițiile Legii fondului funciar, acțiunea apare o dată în plus ca fiind lipsită de interes, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate trebuie analizată prin incidența normelor speciale ale Legii fondului funciar( iar orice aspecte legate de îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate, nu au nici o relevanță în prezenta cauză, nefăcând obiectul procesului).
Intimata I. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.Intimata a arătat că în prezentul dosar se discută un act de schimb încheiat la_ între I. Măricuța și C. N. ( a se vedea filele 24-25) și nu există nici un act de schimb, de donație, de vîânzare și cumpărare între recurentul de astăzi și ea.În cele 104 file ale dosarului 1852/2007 nu există vreun act care să lege părțile din prezenta cauză și să fie supus judecății, ca atare și sub acest aspect, recurentul este terț față de acest act supus judecății.
Nu are nici o eficiență juridică sau relevanță juridică hotărârea penală nr.29 din 8 martie 2012 deoarece această hotărâre analizează actul juridic de schimb din_ și nu actul juridic de schimb din_ .
Soluția la care s-a oprit Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomirești, aceea de scoatere de sub urmărire penală se referă la actul din_ și nu la actul de schimb din_ .
De asemenea, analizarea grafologică s-a făcut asupra înscrisului din_ și nu asupra înscrisului din_ .
Acel înscris nu a fost constatat printr-o hotărâre judecătorească penală sau civilă ca fiind fals.
Este un lucru cert că între mama ei și ea, pe de o parte și C. N., a existat acel schimb, deoarece C. N. a fost nepotul mamei sale I. Măricuța.Acesta locuind într-un cătun din Săliștea de Sus, i-a solicitat mamei sale să-i predea terenul din centrul satului și să preia în schimb terenul din
"Valea Boieștilor";, iar ca suprafață acest teren era mai mare, cu condiția ca ,
C. N., fiind croitor pielar, să-l învețe croitoria pe un frate al său, însă după ce au schimbat terenul intimata împreună cu mama sa nu au mai intrat în folosința acelui teren din "Valea Boieștilor";, deoarece acesta a fost comasat la CAP.
Intimata a arătat că împreună cu mama sa și cu soțul ei au încercat de mai multe ori să intre în posesia terenului din centrul satului, însă C. N. i-a acționat în judecată printr-o acțiune posesorie, iar J. ecătoria Vișeu de Sus, prin sentința civilă cu nr.1576 din_ pronunțată în dosarul civil cu nr.1486/1975 a admis acțiunea acestuia și i-au obligat să predea posesia terenului din centrul satului.
S-au judecat cu recurentul de astăzi în mai multe dosare civile :_ având ca obiect revendicare imobiliară, anularea titlului de proprietate și rectificare de c.f., pronunțându-se sentința cu nr.1467 din 3 iulie 2006 prin care s-a admis acțiunea intimatei,s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate în ce privește terenul din centrul satului, s-a dispus rectificarea încheierii de întabulare cu privire la acel teren și a fost obligat recurentul de
astăzi să-i predea această suprafață de teren. Această hotărâre a rămas irevocabilă la_ prin Decizia civilă nr.8 a T. ui M. din dosarul cu nr._ și a fost pusă în executare în dosarul execuțional cu nr.25/2007, executare desăvârșită la data de_ (f.18-20).Pentru ca în dosarul promovat la J. ecătoria Vișeu de Sus sub nr._ având ca obiect revizuire, a fost solicitată de către recurentul din cauza de față, suspendarea executării silite a sentinței arătate mai sus, deși această executare silită a fost desăvârșită, însă instanța de judecată a suspendat executarea, suspendare ce a rămas fără eficiență juridică.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în considerarea disp.art.304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Cauza de față se află în al doilea ciclu procesual.Inițial, în dosar_ (nr.vechi 1216/1990) reclamanții I. M., I. Măricuță și I. D. au chemat în judecată pârâții C. M. și D. L. solicitând "anularea convenției de schimb intervenită între reclamanți și pârâți în cursul anului 1961"; cu privire la terenul în natură fânaț situat în locul numit "Valea Boieștilor"; în suprafață de 1200 m.p.
Prin sentința civilă nr.1400/_ acțiunea s-a admis și actul a fost anulat, dispunându-se restabilirea situației anterioare.
După 17 ani ,B. P. a formulat recurs dovedind că sentința s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană decedată(C. M. ) anterior formulării acțiunii, al cărei unic moștenitor este el.
Prin Decizia civilă nr.411 R/_, recursul a fost admis cauza fiind trimisă în rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la instanța de fond sub nr._ pronunțându-se sentința civilă 3345/_, atacată cu prezentul recurs.
Excepția lipsei calității procesuale a recurentului D. L. se impune a fi respinsă raportat la împrejurarea că acesta este parte în cauza de față fiind chemat în judecată de însăși reclamanta-intimată I. M. f.1 dosar inițial 1216/1990 (_ ).
În cursul judecării recursului recurentul B. P. a decedat fiind introduși moștenitorii.
Analizând integral materialul probator administrat în cauză tribunalul reține că în mod cert acțiunea reclamanților privește convenția de schimb datată_ (aflată în original la fila 38 dosar recurs), aspect confirmat de însăși reclamanta I. M. prin concluziile scrise depuse la dosarul primei instanțe(rejudecare) la fila 93.
Prin Ordonanța procurorului din_ (fila 61 dosar recurs) s-a reținut că reclamanta I. M. a falsificat actul prin contrafacerea subscrierii.
În consecință, actul de schimb datat_ este nul absolut atât pentru lipsa formei autentice(cum corect a reținut prima instanță) cât și pentru falsificarea lui de către însăși reclamanta.
Efectul nulității de restabilire a situației anterioare(restitutio in integrum) nu se poate produce, venind în conflict cu principiul răspunderii civile delictuale a reclamantei I. M., care nu poate beneficia de efectele nulității pe care ea însăși a produs-o.
Principiul restabilirii situației anterioare este consecința regulii "quod nullum est nullum producit efectum(ceea ce este nul nu poate produce efecte), dar există situații când această regulă vine în conflict cu principii mai puternice, care o înlătură. Un astfel de principiu este cel al răspunderii civile delictuale.
Așadar, intimata nu poate beneficia de efectele nulității actului în condițiile în care ea însăși este în culpă delictuală.
În consecință, în temeiul art.304 pct.9 C.pr.civ. sentința atacată va fi modificată în parte conform dispozitivului, respingându-se totodată cererea intimatei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe.
În temeiul art.274 C.pr.civ. intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei(fila 88 dosar primul ciclu procesual) restul cheltuielilor nu vor fi acordate nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale a recurentului pârât D. L.
, excepție invocată de intimata reclamantă I. M. .
Admite recursul declarat de recurenții D. L. domiciliat în Săliștea de Sus nr. 97 (nr. nou 110) și B. P. - decedat, recurs continuat de moștenitorii acestuia, B. E. domiciliată în T. Bul.U. nr. 7 Bloc 42 scara B ap.59 jud. Dâmbovița, R. A. domiciliată în T. str. C-tin B. bloc.1 scara B ap. 32 jud. Dâmbovița și B. I. domiciliat în B. str. G. nr. 24/18 jud. B.
, împotriva Sentinței civile nr. nr. 3345/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea reclamantei I. M. domiciliată în Săliștea de Sus nr. 1024 privind restabilirea situației de fapt anterioare încheierii convenției de schimb datată_ .
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare prezentei.
Obligă pe intimata I. M. domiciliată în Săliștea de Sus nr. 1024 la plata către recurenți a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
W. DS | T. A. Ț. D. Sas A. În C.O.semnează în C.O. semnează | în C.O.semnează |
Președintele instanței președintele instanței | grefier șef Secție I Civilă |
Red. W.D/_ | ||
Tehnred.F.P/_ | ||
2 ex. | ||
J. ecător la fond:M. | S. | B. |
| ← Decizia civilă nr. 445/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 253/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
