Decizia civilă nr. 1250/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 1250/2013
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Judecător M. O. -S. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către de către reclamanta S. R. DE R. în contra Sentinței civile nr. 7167 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind și pe intimata SC E. I. C. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
T. ul dispune a se consemna că prezentul recurs a fost formulat în termen, motivat, comunicat și se cere judecarea cauzei în lipsă. Așa fiind, invocă excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj și, în baza actelor de la dosar, retine cauza în vederea pronunțării asupra excepției invocate.
T R I B U N A L U L
Reține că prin Sentința civilă nr. 7167 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
Cluj-Napoca s-a respins cererea formulată de reclamanta S. R. de R., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. I. C. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Conform art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 modificată, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Din acest text de lege rezultă că legea nu prezumă calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune cu privire la toate persoanele juridice, beneficiară a serviciului de radiodifuziune fiind doar acea persoana juridică în favoarea căreia se prestează efectiv acest serviciu public.
Or, în speță, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este fundamentată tocmai pe o astfel de prezumție legală de beneficiară a pârâtei cu privire la serviciile de radiodifuziune, conform din H.G. nr.977/2003 si art.40 din Legea 41/1994.
Mai mult, instanța a reținut că prin sentința civila nr.278/2009 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj menținută prin decizia nr. 4949/2009 a I., publicată în M.O. nr. 691/_ s-a admis excepția de nelegalitate a disp. art.3 din H.G. nr.977/2003, care instituiau o prezumție
de beneficiar al serviciul public de radiodifuziune în ceea ce privește persoanele juridice, confirmându-se astfel interpretarea art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994.
Prin urmare, având în vedere că art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 condiționează calitatea de beneficiar al serviciilor de radiodifuziune de prestarea efectivă a acestui serviciu către persoana juridica în cauză, iar în speță reclamanta nu a dovedit calitatea pârâtei de beneficiara a serviciilor sale - deși, potrivit art.129 alin.1 teza finală C. proc. civ., îi incumba sarcina probei sub acest aspect - instanța apreciază cererea dedusă judecății de către reclamantă ca fiind neîntemeiată, si a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs reclamanta S. R. de R.
solicitând instanței admiterea recursului.
În motivarea recursului, reclamanta consideră că prin interpretarea pe care o face dispozitiilor Legii nr.41/1994 republicata, cu modificările și completările ulterioare, instanta de fond se afla în evidenta eroare, în conditiile în care art.40 alin.2 prevede în mod expres posibilitatea instituita pentru persoanele fizice de a se excepta de această obligatie în situația nedetinerii de receptoare radio, iar t.40 alin.3 prevede cu obligatia de a achita taxa radio incumba tuturor persoanelor juridice cu sediul social în
ia, fară a prevedea posiblitatea pentru acestea de a se excepta de plata taxei radio, și de asemenea fără a face trimitere la alineatul precedent.
Așadar întelesul noțiunii de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune rezulta din chiar curinsul Legii nr.41/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, mai precis din cuprinsul art.40 alin.3 din acest act normativ; daca în cazul persoanelor fizice a fost prevăzută posibilitatea exceptarii de la obligatia de plata a taxei pentru cei care declara pe propria răspundere ca nu dețin receptoare radio, instituindu-se și o procedura în acest sens, cazul persoanelor juridice sunt instituite doar derogări legale (art.40 alin. 6), instituind astfel o prezumție legala ca toate persoanele ridice sunt beneficiare ale acestui serviciu.
Astfel, legiuitorul a instituit o prezumție absoluta cu privire la calitatea de beneficiar, a tuturor persoanelor juridice cu sediul social în R. ia, iar instanta trebuie sa retina faptul ca în materia taxei pentru serviciul public de radiodifuziune notiunea de ,,beneficiar" a primit alte valente fata de cele cuprinse în definifia legala a taxei data de art.2 alin.4 din Legea nr.500/2002, ori de alte definiții nejuridice cum ar fi cea din Dicționarul explicativ al limbii române.
În acest sens, literatura de specialitate statueaza faptul ca, existenta unei prezumții legate dispensează de necesitatea de a se administra vreo proba în stabilirea situaței de fapt pe care legea o presupune, rezultând din cele prezentate, aplicabilitatea prevederilor art.40 alin. 3 din Legea 41/1994 republicata.
Daca legiuitorul ar fi dorit ca aceasta taxa sa fie achitata doar de catre cei cu privire la care se poate stabili calitatea de degnator receptor/beneficiar al serviciului respectiv, cum apreciaza instanta de fond, legiuitorul ar fi reglementat si in cazul persoanelor juridice posibilitatea de a se scuti de aceasta obligate printr-o declarație pe proprie raspundere, astfel cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice.
Instanta de fond subliniaza faptul ca, prin Decizia nr. 297/2004, Curtea Constituționala a arătat că dispoziția art.40 din Legea nr.41/1994 nu contravin dispozitiilor constitutionale, cata vreme interpretarea oficiala vizeaza notiunea de beneficiar al acestor servicii publice/ definător de receptoare radio.
Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 1930/_, pe care instanta de fond nu a avut-o în vedere la adoptarea sentintei, s-a pronuntat deja pe notiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, avand în vedere totodata Decizia Curții Constitutionale nr.297/2004.
Astfel, în interpretarea acestei sintagme, trebuie sa se aiba în vedere ratiunile/motivarile Curții Constitutionale care au condus la luarea Deciziei Curtii Constitutionale nr.297/2004, dar mai ales criticile invocate la textul de lege, critici inlaturate de Curtea Constitutionale prin respingerea excepției de neconstituționalitate a art 40 alin 3 din Legea 41/1994.
În acest sens precizează că potrivit Deciziei nr.297/2004, Curtea Constitutională a menționat ca nici una din criticile formulate nu poate fi reținuta, constatand de asemenea, ca susfinerile de neconstitutionalitate sunt neîntemeiate și pe cale de consecinta a respins exceptia.
Redă alaturat criticile: ,,...obligativitatea plați de catre toate persoanele juridice romane a taxei pentru serviciul public, independent de condiția deținerii de receptoare, este nejustificata, întrucât textul de lege criticat nu ia în considerare ca unele dintre acestea si nu deținea receptoare...".
Rezulta din cele prezentate ca prin pronuntarea deciziei, Curtea Constitutionala a clarificat problema obligativității platii taxei, indiferent de detinerea sau nu de receptoare radio.
Astfel, prin Decizia nr. 1930/_, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat urmatoarele:
În cazul personalor juridice, în mod evident, legiuitorul nu a înțeles sa faca deosebire între cele care depună și cele care nu dețin receptoare radio sau TV, instituindu-se asa cum rezulta în mod clar ...obligativitatea plații acestor doua taxe".
"De altfel, daca in intenția legiuitorului ar fi fost sa se faca o asemenea
distincție acest lucru s-ar fi facut în mod expres așa cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice..."
Sintagma- beneficiari ai acestor servicii
- nu poate fi altfel interpretata* decat în modul în Curtea Constitutională și Curtea de Apel Cluj au abordat-o".
Invocă, de asemenea, instanța de fond, în motivarea sentintei criticate prin prezentul recurs, aptul că prin hotărari definitive si irevocabile au fost anulate dispozitiile art.3 din HG r.977/2003, respectiv dispozitiile legale care instituiau prezumtia persoanelor juridice cu sediul social în
ia de beneficiari ai serviciul public de radiodifuziune.
Subliniază faptul că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar este neintemeiata în drept pe dispozitiile cuprinse in art.40 alin.3 si 4 din Legea nr.41/1994 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, în vigoare la acest moment, potrivit carora toate persoanele juridice cu sediul social in R. ia au obligatia de a achita taxa radio în calitate de beneficiari ai serviciului public de radiodifuziune.
HG nr. 977/2003, emisă în aplicarea Legii nr.41/1994, reglementeaza modalitatea de icasare a taxei radio, de exceptare de taxa radio, cuantumurile taxei pe categorii de platitori, în acest sens a fost invocata în cererea de chemare în judecata.
Ințelesul noțiunii de beneficiar al serviciului public de radiodifuziune rezulta din chiar cuprinsul Legii nr.41/1994, republicata, cu modificarile și completarile ulterioare, mai precis din cuprinsul art.40 alin.3 din acest act normativ; daca în cazul persoanelor fizice a fost prevazută posibilitatea exceptarii de la obligatia de plata a taxei pentru cei care declara pe propria raspundere ca nu dețin receptoare radio, instituindu-se si o procedura în acest sens, în cazul persoanelor juridice sunt instituite doar
derogari legate (art.40 alin. 6), instituind astfel o prezumtie legala ca toate persoanele juridice sunt beneficiare ale acestui serviciu.
De asemenea, legat de rațiunea plații taxei radio de catre beneficiarii de servicii publice de radiodifuziune, de care ar trebui să țină seama instanța de judecata la pronunțarea hotararii, mentionează faptul că din punct de vedere constitutional, în sistemul de drept romanesc, rațiunea existenței SRR, ca si fundamentul plății taxei radio isi gaseste reglementarea constitutionala in art. 31 alin 5 din Constituția R. iei, care stabileste, printre drepturile si libertățile fundamentale ale cetatenilor, dreptul la informare.
. 2 al acestui articol prevede faptul ca autoritațile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, iar alin. 5, ca o concretizare a acestei obligații a statului, a stabilit ca serviciile publice de radio sunt autonome.
Dreptul la informare al cetatenilor se coreleaza cu obligatia statului de a-i informa corect, atat dreptul cetdtenesc cat si obligatia corelativa a statului fiind prevazute constitutional.
Obligatia statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetatenilor implică o cheltuiala publica, inclusiv cu organizarea si functionarea serviciilor publice de radio si televiziune mentionate la art. 31 alin. 5 din Constitujie. Din aceasta perspective, este de remarcat faptul ca art. 56 alin. 1 din Constituție instituie obligatia cetatenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe si impozite.
În acest context, fundamentul plații taxei radio de catre persoanele fizice si juridice este reprezentat în concluzie, în mod esențial, de obligatia constitutională a cetatenilor de a contribui la cheltuielile publice ale statului (cheltuiala privind organizarea si functionarea SRR, rezultand, dupa cum a aratat, din obligatia constitutionala a statului de a informa corect pe cetateni, dar si din cea de a asigura și de a stimula accesul la cultura) o desfiintare a acestor taxe însemnând lipsirea statului de principala resursă financiară pentru suportarea cheltuielii publice aferente concretizării dreptului de informare a cetățeanului și deci afectarea acestui drept, al oricărui cetățean persoana fizică sau juridică.
În drept s-a invocat art. 299,304 pct. 9, 304/1 C.pr.civ., Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare și orice alte dispoziții legale.
Deși legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de_, T. ul din oficiu, în baza art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., a invocat excepția necompetenței materiale, apreciind că a fost învestită cu un litigiu între profesioniști.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, noțiunea de "profesionist"; prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil";.
Având în vedere calitatea părților din prezenta cauză, T. ul apreciază că T. ul Specializat Cluj este competent în soluționarea cauzei. Din perspectiva dispozițiilor legale citate este irelevantă calificarea activității desfășurate de S. R. de R. în lumina reglementării legale anterioare.
Față de considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., urmează să fie admisă excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj și se va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta S. R. de R. împotriva Sentinței civile nr. 4062/_, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Cluj-Napoca, în favoarea T. ului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de către reclamanta S. R. DE R. în contra Sentinței civile nr. 7167 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, în favoarea T. ului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, M. O. -S. |
Grefier, G. P. |
G.P. 16 Decembrie 2013 Red.M.O.S./Tehn.L.C.
Jud. fond:D. G. R. -Jud. Cluj-Napoca_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 122/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1043/2013. Pretenții → |
|---|
