Decizia civilă nr. 1261/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1261/R/2013
Ședința publică din 21 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: C. B.
S-au luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. D.
S. și V. O. V. împotriva deciziei civile nr. 124 din 10 decembrie 2012 a Tribunalului Sălaj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați S. O. E., OCHI. C. P., O. LRECREȚIA, F. D.
M., F. A. C., M. L., M. B. PRIN P., SC G. S. SA PRIN LICHIDATOR J. SC V. C. I., I. DE C. PENTRU E.
, A. C. F. G. 1. B., V. M. ȘI V. R. G., având ca
obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat Bria Laurean R., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul pârâților intimați V. R. și V. M.
, avocat Chiorean Grigore, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 martie 2013, s-a depus la dosar prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. O. E., un înscris intitulat "răspuns la recurs";.
La data de 12 martie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților intimați V. R. și V. M., întâmpinare prin care solicită, în principal, a se constata nulitatea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 12.00 lei și 0,15 lei, recursul fiind astfel legal timbrat. Totodată, depune la dosar adresa nr. 7976 din_, emisă de Direcția Servicii P. e B., despre care a făcut referire în motivele de recurs.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Curtea, pune în discuția părților excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită respingerea excepției nulității recursului apreciind că toate motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct. 8 C.proc. civ., având în vedere că adresa depusă la acest termen este emisă ulterior soluționării apelului și acest aspect ar
duce la o reapreciere a faptului juridic în ceea ce privește modul de așezare al servituții.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în temeiul art. 312 alin. 3, raportat la art. 304 pct. 7,8 și 9 C.proc. civ. și să se admită acțiunea reclamanților, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
În subsidiar, solicită casarea sentinței atacate în temeiul art. 312 alin.
3 și trimiterea cauzei, spre rejudecare instanței de apel, respectiv la Tribunalul B. -Năsăud, în vederea administrării de probe noi. Reprezentantul pârâților intimați solicită, în principal, a se costata nulitatea recursului, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 1 cu dispozițiile art.
302 alin. 1 C.pr. civ.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată conform contractului de asistență juridică depus la dosar.
Interpretarea dată de instanța de fond cât și cea de apel este corectă, întrucât prin acțiunea promovată s-a solicitat sistarea servituții de trecere, cerere în raport de care instanța s-a pronunțat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1541/_ pronunțată de Judecătoria Bistrișța în dosarul civil nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții F. A. C., F. D. M., O. C.
P. și O. L. .
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții V. D.
S. și V. O. V., în contradictoriu cu pârâții S. O. E., F. A. C., F. D. M., O. C. P., O. L., M. L., M.
B. Prin P., S.C. G. S. SA, prin lichidator judiciar V. C. I. ,
A. C. F. G. 1., I. De C. Pentru E., V. M. și
V. R. G., și, în consecință: s-a dispus rectificarea înscrierii referitoare la suprafața nr.top._ /1 din CF 3898 B., prin menționarea valorii de 916 mp, conform măsurătorilor efectuate de expertul
P. V. și concluziilor raportului de expertiză tehnică topografică judiciară întocmit în cauză de același expert.
A fost respinsă cererea de desființare a servituții de trecere stabilite în favoarea fondului dominant identificat în CF 254 B., nr. top. 2194/2/_
/2/1 și de radiere a acestei servituți din cartea funciară.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probelor administrate, a reținut că în baza Ordinului prefectului nr. 126/1995, reclamanților V. O. -V. și V. D. -S. li s-a atribuit în proprietate, în baza prevederilor art. 35 din Legea nr. 18/1991, terenul aferent casei de locuit, identificat în CF 3898 B., nr.top. 2194/1 și 2195/1, cu o suprafață de 695 mp.
Prin Dispoziția P. ului municipiului B. nr. 406 din_, în aplicarea Legii nr. 10/2001, a fost acordat pârâtului S. O. E. dreptul special de folosință prevăzut de art. 2, Titlul II din OUG nr. 184/2002, pentru un teren intravilan în suprafață de 1.110 m2, situat în mun. B., str. P. nr. 6, jud. B. -Năsăud, înscris în C.F. nr. 254 nr. top. 2194/2 și 2195.
Conform colii colective CF 254 B., pârâții F. A. C. și F. D.
M., cu o cotă de 224/1048, O. C. P. și O. L., cu o cotă de 412/1048 sunt coproprietari asupra imobilul înscris sub A+8, nr.top. 2294/2/2/1/2, înscriși sub B 41-44, iar pârâta M. L. a încheiat un
antecontract de vânzare cumpărare cu privire la cota de 412/1048 din același teren, cu numiții Pașca Petru și Pașca M., înscriși în cartea funciară menționată, sub nr. B 46-47.
În urma unor neînțelegeri între pârâtul S. O. E., al cărui teren se învecina atât cu terenul reclamanților V., cât și cu cel al pârâților F.
, O. și M. și al Statului Român, înscris în CF 254 B., în anul 2007, pârâtul S. O. E. a formulat o acțiune împotriva persoanelor menționate anterior, prin care a solicitat constatarea dobândirii dreptului său special de folosință, împărțirea terenului înscris în CF 254 B., grănițuirea terenului său față de terenurile aparținând pârâților F., O. și
M., înființarea unei servituți de trecere în favoarea terenului său și înscrierea în cartea funciară a dreptului special de folosință și a servituții de trecere.
Prin sentința civilă nr. 402/2009, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., rămasă irevocabilă, s-a admis cererea de grănițuire formulată de reclamantul S. O. E. (pârât în prezenta cauză), pe linia
formată de punctele A-B-9-10-11-12-13-13’-14-9’-A, conform raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic C. Șofron, pârâții V. O. -V. și V. D. -S. (reclamanți în prezenta cauză) fiind obligați la ridicarea gardului despărțitor de pe linia formată de punctele 14-9’-9 și edificarea altui gard pe cheltuiala comună pe linia formată de punctele 14-9’-A-B, iar pârâții O. C. -P., O. L., F. D. -M., F. A. -C., M. L.
(pârâți în prezenta cauză) fiind obligați la edificarea unui gard despărțitor pe linia formată din punctele 13-13’-14.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus înființarea unei servituți legale de trecere, potrivit variantei nr. 2 expuse de expertul tehnic C. Șofron în completarea I la raportul de expertiză, pe o lungime de 13 ml și o lățime de 3,5 ml, pe linia punctelor A-B-C-D, asupra fondului aservit identificat cu nr.top. 2195/1 și înscris în CF 3898 B. și în favoarea fondului dominant constând din parcela identificată cu număr topografic 2194/2/2/2 și 2194/2/1, teren înscris în CF 254 B. .
Conform extrasului de carte funciară de la fila 88, pârâții V. M. și
V. R. G. au cumpărat terenul identificat în CF nr. 254 B., nr.top. 2194/2/2/2 și 2194/2/1.
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții au solicitat în primul rând rectificarea înscrierii din C.F. 3898 B., privind numerele topografice 2194/1 și 2195/1 în suprafață de 695 mp, în sensul înscrierii suprafeței faptice, respectiv 949 mp.
Instanța a reținut că, deși în Ordinul prefectului nr. 126/1995, în baza căruia reclamanților li s-a atribuit terenul aferent construcției din str. P., nr. 5, este menționată suprafața de 675 mp, atât în anexa la ordin, cât și în documentația de restituire se specifică faptul că terenul este înscris în CF 3898 B., nr.top. 2194/1 și 2195/1, iar planul de situație anexat documentației reflectă în mod neechivoc aspectul că terenul ce urma a fi restituit se întindea de la strada P. până la râul B. .
Așa cum rezultă din expertiza tehnică topografică judiciară efectuată în dosar de expertul P. V., terenul în cauză, identificat în CF 3898 B., nr.top. 2194/1 și 2195/1, măsurat între limitele menționate mai sus, are suprafața de 916 mp, fiind ocupat astfel: curți - construcții în suprafață de 675 mp și arabil intravilan cu suprafața de 241 mp, constatare față de care expertul a propus rectificarea suprafeței, conform tabelului de mișcare parcelară de la fila 236.
Raportat la cele prezentate mai sus, văzând prevederile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data promovării acțiunii, potrivit căruia orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu
situația reală actuală a imobilului, instanța a admis cererea cu privire la rectificarea în CF 3898 B. a înscrierii referitoare la suprafața nr.top. _
/1, prin menționarea valorii de 916 mp, conform măsurătorilor efectuate de expertul P. V. și concluziilor raportului de expertiză tehnică topografică judiciară întocmit în cauză de același expert.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții F. și O. la termenul din data de_, instanța a reținut că, potrivit art. 1201 C.civ., exista autoritate de lucru judecat "când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcuta de ele și în contra lor, în aceeași calitate";. Așadar, instanța trebuie sa verifice daca cererea de chemare în judecata ce face obiectul prezentului dosar are aceleași părți, obiect și cauză cu dosarul civil nr. 3_ .
Pentru a se putea admite excepția autorității de lucru judecat este necesar sa existe tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauza), ceea ce nu este cazul speței de fata având în vedere faptul ca, referitor la servitutea de trecere, dosarul nr. 3_ a avut ca obiect înființarea acesteia, iar în dosar se solicită desființarea acesteia, iar pârâții V. din dosarul nr. 3_, proprietarii fondului aservit,
figurează în prezenta cauză în calitate de reclamanți.
Pentru aceste motive prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat ca fiind nefondată.
Referitor la cererea reclamanților de desființare a servituții de trecere în favoarea fondului dominant constând din terenul identificat cu nr. topo 2194/2/2/2 și 2194/2/1, înscris în CF 254 B. și radierea înscrierii din CF a dreptului de servitute, instanța a reținut că servitutea de trecere este o servitute legala, reglementata de art. 616 C.civ., potrivit căruia proprietarul al cărui lot este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
În speță, servitutea a fost înființată prin sentința civilă nr. 402/2009, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., rămasă irevocabilă. Pentru a dispune înființarea servituții, instanța a analizat cele trei variante întocmite de expertul Sofron C., apreciind apoi că varianta cu nr. 2 este cea mai adecvată, având în vedere că traseul propus se întinde pe distanța cea mai scurtă (13 m lungime și 3,5 m lățime), astfel încât proprietarul fondului aservit, este prejudiciat în cea mai mică măsură.
Reclamanții arată că desființarea servituții s-ar impune datorită faptului că premisa de la care a pornit instanța pentru a pronunța sentința civilă nr. 402/2009 ar fi una greșită. Astfel, s-a reținut că suprafața de teren pe care urma să se constituie servitutea legală de trecere conform variantei nr. 2, nu era în proprietatea tabulară a pârâților V. O. -V. și V.
D. -S., aceștia din urmă fiind posesori de fapt ai terenului pe care l-au îngrădit, fără însă a putea pretinde că au vreun drept opozabil reclamantului
S. O. E., situație în care nu se impune nici acordarea de despăgubiri.
În realitate, raportat la starea tabulară de la data pronunțării sentinței civile nr. 402/2009, instanța a reținut în mod corect că familia V. avea drept de proprietate doar asupra unei suprafețe de 675 mp, înscrisă în CF
3898 B., nr.top._ /1, iar diferența de teren, în suprafață de 241 mp, asupra căreia s-a instituit servitutea, se afla doar în posesia pârâților V.
.
Faptul că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar persoanele menționate anterior au solicitat, iar instanța, așa cum s-a arătat mai sus, a admis rectificarea suprafeței nr.top. _
/1 din CF 3898 B. nu justifică desființarea servituții instituite în favoarea fondului dominant înscris în CF 254 B., nr.top. 294/2/2/2, 294/2/1, cu atât mai mult cu cât instituirea acesteia nu s-a făcut în considerarea proprietarului sau posesorului terenului aservit, ci, avându-se în vedere distanța cea mai scurtă și situația cea mai puțin împovărătoare pentru proprietarii terenurilor învecinate fondului dominant.
Susținerile reclamanților cu privire la faptul că terenul afectat de dreptul de servitute este împrejmuit cu un gard ce le împarte terenul în două parcele, din care una a devenit loc înfundat, aspecte, de altfel, confirmate cu ocazia efectuării de către instanță a cercetării la fața locului, nu pot justifica desființarea servituții, ci se referă la modul de exploatare a drumului de acces, în legătură cu care părțile dispun de alte căi de valorificare a eventualelor pretenții. Ținând seama de situația juridică generată de rectificarea suprafeței terenului înscris sub nr.top._ /1 din CF 3898
, proprietatea reclamanților, în cadrul unor asemenea acțiuni, s-ar putea discuta și acordarea eventualelor despăgubiri.
Raportat la poziția pârâtului M. B., nu a fost reținut nici argumentul referitor la faptul că utilizarea drumului de servitute de pe terenul reclamanților nu ar permite proprietarilor fondului aservit accesul la o cale publică. Astfel, așa cum rezultă din planșele raportului de expertiză efectuat de expertul Sofron C. în dosarul nr. 3_, porțiunea de teren care se întinde de la strada P., paralel cu gardul reclamanților, pe latura estică a proprietății acestora, pe care se face accesul la imobilul pârâtei S.C. G. S. SA și la un bloc de locuințe din apropiere, reprezintă o cale publică.
Deși prin adresa Primăriei B. nr. 72485/2011, depusă în probațiune de reclamanți, se arată că terenul în suprafață de 258 mp, înscris în CF 56439 B., nr.top. 2184/2/2 nu este înscris în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, instanța a reținut, pe de o parte, că pârâtul M. B. nu s-a opus stabilirii servituții în varianta agreată prin Sentința civilă nr. 402/2009, deși a fost parte în dosarul nr. 3_, iar pe de altă parte, că parcela cu nr.top. 2184/2/2, cu suprafața de 258 mp, având destinația de drum, este proprietatea Statului Român, astfel încât și chiriașii care au încheiat contracte de închiriere cu municipiul B. cu privire la acest teren sunt ținuți să respecte această servitute.
În aceste condiții, nu există nici un impediment ca proprietarii terenului înfundat înscris în CF 254 B., nr.top. 294/2/2/2, 294/2/1 să obțină, chiar și în schimbul unei sume de bani, dreptul de a folosi calea de acces dintre imobilele de la nr. 4 și 5 din str. P., în condiții similare celorlalți proprietari care locuiesc în zonă.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților și, pe cale de consecință a dispus rectificarea înscrierii referitoare la suprafața nr.top._ /1 din CF 3898 B., prin menționarea valorii de 916 mp, conform măsurătorilor efectuate de expertul P. V. și concluziilor raportului de expertiză tehnică topografică judiciară întocmit în cauză de același expert, și a respins cererea de desființare a servituții de trecere stabilite în favoarea fondului dominant,
identificat în CF 254 B., nr. top. 2194/2/_ /2/1 și de radiere a acestei servituți din cartea funciară.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Art. 276 C.pr.civ. prevede că atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În temeiul acestor dispoziții legale și raportat la soluția pronunțată în cauză, instanța a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Prin decizia civilă nr. 124/_ a Tribunalului B. -Năsăud a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel invocată de apelanții reclamanți și-n consecință a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de pârâții F. A. C., F. D. M., O.
P. și O. L. .
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active în promovarea apelului de către pârâții V. M. și V. R. G., și-n consecință respinge apelul declarat de acești pârâți împotriva sentinței civile nr.1541/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ pentru lipsă calitate procesuală activă în promovarea apelului.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții V., căsătorită M., DS și V. O. V., împotriva sentinței civile nr.1541/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Au fost compensate în întregime cheltuielile de judecată efectuate în apel de către apelanți.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel formulată de ceilalți intimați.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel a fost apreciată ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.293 alin.1 Cod procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare.
Tribunalul a constatat că cererea de aderare la apel a fost formulată în data de 17 august 2012, până la prima zi de înfățișare, dar după expirarea termenului de apel. Cererea de aderare la apel a fost formulată de pârâții F.
A. C., F. D. M., O. C. P., și O. L. care au arătat că înțeleg să adere la apelul declarat de pârâții V. M. și V. R. G.
, așadar pârâții au aderat la apelul declarat de alți pârâți, iar nu la apelul declarat de către reclamanți.
Față de această manifestare de voință a pârâților ce au formulat cererea de aderare la apelul declarat de alți pârâți, tribunalul a arătat că cererea de aderare formulată nu respectă prevederile procesuale invocate, pentru că pârâții trebuiau să adere la apelul declarat de reclamanți, aceștia fiind parte potrivnică, în nici un caz nu se poate reține o calitate de parte potrivnică a pârâților V., situație în care tribunalul a constatat că se impune admiterea excepție inadmisibilității invocată de apelanții reclamanți și-n consecință a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de pârâți, întrucât nu au aderat la apelul declarat de partea potrivnică, în speță cel declarat de reclamanți, ci la apelul declarat de alți pârâți ce au o poziție procesuală similară, iar nu potrivnică.
Tribunalul a constatat că este întemeiată și excepția lipsei calității procesuale active în promovarea apelului de către pârâții V. M. și V.
R. G. potrivit următoarelor argumente.
Pentru a putea produce efecte juridice în scopul asigurării respectării drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, o cerere adresată unei instanțe judecătorești, inclusiv o cerere de declarare a căii de atac, trebuie să îndeplinească mai multe cerințe, printre care și calitatea procesuală a celui ce formulează cererea și justificarea unui interes legitim și actual. Tribunalul a constatat că în cazul declarării unei căi de atac justifică legitimitate procesuală activă în promovarea căii de atac persoana ce a avut calitatea de parte litigantă la prima instanță, iar soluția atacată îi este defavorabilă, adică îi afectează un drept subiectiv ori un interes legitim, personal și actual.
În cauză, tribunalul a constatat că pârâții apelanți au atacat cu apel soluția dată de prima instanță prin care s-a dispus rectificarea înscrierii referitoare la suprafața nr.top._ /1 din CF 3898 B., prin menționarea valorii de 916 mp, conform măsurătorilor efectuate de expertul
P. V., susținând apelanții pârâți că o asemenea cerere nu putea fi admisă fiindcă prin rectificare nu se poate atribui direct un drept de proprietate, însă nesusținând că prin această soluție ar fi afectați în vreun fel sub aspectul dreptului de proprietate al imobilului ce le revine limitrof cu cel cu privire la care s-a dispus rectificarea de carte funciară și nici nu a reieșit din probatoriul administrat în cauză că acești pârâți ar fi folosit ori posedat acest imobil în litigiu, ceea ce semnifică că soluția atacată de pârâți nu este în măsură să producă efecte juridice negative împotriva acestora. Tribunalul precizează că aceste persoane în mod corect au fost citate în calitate de pârâți, ținând cont de obiectul acțiunii introductive, numai că această calitate de pârâți nu le conferă automat îndreptățirea de a ataca o sentință decât în măsura în care soluția respectivă le este defavorabilă, ori după cum s-a arătat apelanții nu au susținut că ar fi afectați în vreun fel în drepturile și intereselor lor legitime și personale prin sentința atacată, nefiind permis ca o parte să atace o hotărâre judecătorească doar pentru îndreptarea unor eventuale neregularități ori pentru asigurarea legalității cu privire o situație juridică de care acea parte este străină, așa cum este cazul în speță.
Având în vedere această situație, reținând că prin motivele de apel invocate pârâții nu au criticat sentința sub aspectul încălcării dreptului de proprietate ce le revine ori a altui interes legitim și personal, tribunalul a admis excepția invocată de apelanții reclamanți privind lipsa de calitate procesuală în promovarea apelului, și-n consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat de acești pârâți împotriva sentinței civile nr. 1541/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pentru lipsă calitate procesuală activă în promovarea apelului.
Față de această soluție au putut fi analizate pe fond criticile din apelul declarat de pârâți privind nelegalitatea măsurii luate prin sentință de rectificare a cărții funciară prin majorarea suprafeței de teren la cea scriptică la cea reală. Aserțiunea apelanților pârâți în sensul că terenul ce depășește suprafața de 695 mp este al statului român și că reclamanții trebuiau să se adreseze pe cale administrativă pentru a fi emis un alt ordin al prefectului pentru diferența de teren până la cea de 916 mp, tribunalul nu a putut-o analiza în condițiile în care acești pârâți nu justifică legitimitate procesuală în promovarea apelului după cum s-a explicat anterior, dar trebuie subliniat sub acest aspect, că aceștia nu sunt oricum abilitați să invoce apărări în
numele statului român, neavând calitate de reprezentanți, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost parte litigantă și pârâtul M. B. .
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamanți, tribunalul a constatat că nu există temeiuri care să atragă schimbarea ori anularea hotărârii atacate, motiv pentru care apelul promovat de reclamanți a fost respins ca nefondat.
În prealabil, tribunalul a arătat că în mod corect au arătat pârâții în întâmpinare că în faza procesuală a apelului în caz de admitere a apelului, soluția este de schimbare a sentinței potrivit art. 296 Cod procedură civilă, iar nu de modificare, soluție specifică căii de atac a recursului conform art.312 Cod procedură civilă, dar tribunalul a precizat că instanța de apel este investită prin criticile concrete invocate în motivele de apel, iar nu este legată exclusiv de formularea eronată din cererea de apel, situație în care se impune verificarea acestor critici.
Critica apelanților pârâți vizează soluția de respingere a cererii acestora de desființare a servituții de trecere în favoarea fondului dominant constând din terenul identificat cu nr. topo 2194/2/2/2 și 2194/2/1, înscris în CF 254 B., servitute stabilită prin sentința civilă nr. 402/2009, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., rămasă irevocabilă.
Tribunalul, examinând raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză de expertul P. V. a constatat că și în prezent fondul dominant are natura unui lot înfundat, situație în care în mod legal trebuie menținută servitutea de trecere stabilită prin sentința arătată, traseul stabilit prin sentință fiind cel mai convenabil pentru accesul la calea publică. Oricum, trebuie reliefat că față de obiectul acțiunii ce vizează desființarea servituții de trecere stabilită în favoarea fondului dominant, iar nu modificarea traseului acestei servituții, nici nu se putea dispune în acest sens.
Tribunalul a constatat că în fapt reclamanții apelanți sunt nemulțumiți de faptul că traseul servituții de trecere a fost îngrădit de pârâți și nu mai sunt în măsură să folosească terenul proprietatea lor ce constituie fond aservit. Sub acest aspect, tribunalul a arătat că nu era necesară desființarea servituții de trecere corect instituită în favoarea fondului dominant, ci se putea cere desființarea gardului ridicat de către titularii dreptului de servitute, însă o asemenea cerere nu a fost formulată în acest cadru procesual, situație în care instanța de apel nu este abilitată să se pronunțe dacă prin instituirea unei servituți de trecere proprietarul fondului dominant poate folosi exclusiv terenul ce constituie traseul servituții, teren ce este proprietatea proprietarului fondului aservit, ori dacă trebuie ca acest teren să fie folosit concurent atât de reclamanți, ca proprietari ai fondului aservit, cât și de către pârâții în favoarea cărora s-a instituit dreptul de servitute de trecere.
Nici critica reclamanților că prin admiterea cererii de rectificare de carte funciară ar fi în imposibilitate să folosească terenul dintre traseul servituții de trecere și râul B. nu poate atrage soluția desființării servituții de trecere care a fost corect instituită, atât timp cât imobilul fond dominant este lot înfundat în sensul art. 616 Codul civil anterior, ci și această problemă s-ar putea rezolva printr-o cerere de desființare a gardului ridicat pe traseul servituții, cerere neformulată în acest cadru procesual, situație în care dacă ar fi admisă o asemenea cerere reclamanții ar avea accesul liber și nestingherit și la terenul de 241 mp dintre traseul servituții și râul B. .
În ce privește critica reclamanților apelanți că sentința este nelegală și sub aspectul atingerii aduse drepturilor de proprietate altor titulari,
respectiv intimatei A. C. F. G. 1., tribunalul a arătat că acesta nu poate atrage admiterea apelului, fiindcă această pârâtă a avut calitatea de parte și nu a înțeles să atace sentința ce i-a fost comunicată, reclamanții nefiind în măsură să invoce neregularități privind situația altor părți litigante.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca, în baza
296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.1541/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, care a fost menținută în întregime.
În temeiul art.274 și art.276 Cod procedură civilă, tribunalul constatând că atât apelul declarat de reclamanți, cât și apelul declarat de pârâți, au fost respinse, a constatat că aceste părți sunt în egală măsură în culpă procesuală, motiv pentru care a dispus compensarea în întregime a cheltuielilor de judecată efectuate în apel de către apelanți reprezentând onorarii avocațiale și taxe judiciare de timbru.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a respind cererea intimaților pârâți F. A. C. și F. D. de acordare a cheltuielilor de
judecată în apel, fiindcă acești pârâți au formulat și cerere de aderare la apel ce a fost respinsă, ceea ce înseamnă că se află în culpă procesuală și trebuie să-și suporte cheltuielile de judecată efectuate. Aspectul că acești pârâți au angajat avocați diferiți pentru depunerea și susținerea întâmpinării și respectiv a cererii de aderare la apel nu are nici un fel de relevanță, deoarece tribunalul le-a reținut culpa procesuală în apel ca urmare a respingerea cererii de aderare la apel, acesta fiind poziția procesuală prevalentă.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererea intimatului I. de C. pentru E. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, fiindcă nu s-au depus la dosar înscrisuri justificative care să dovedească existența și realitatea cheltuielilor de judecată pretinse în apel. Tribunalul a respins și cererea intimatului S. O. E. privind obligarea reclamanților să-i plătească cheltuielile pentru ridicarea gardului vechi, fiindcă acestea nu au natura juridică a unor cheltuieli de judecată în apel, ci vizează despăgubiri civile, ce nu au fost solicitate în fața primei
instanțe în acest cadru procesual, nu a formulat apel în cauză, dar cu privire la aceste pretenții tribunalul a arătat că poate depune o acțiune separată la judecătorie dacă consideră că se impune acest lucru.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții M. DS și V. O. V., solicitând în principal modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în subsidiar, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea completării probațiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 312 alin. 3 raportat la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc.civ. Recurenții nu au arătat însă, care dintre motivele invocate se încadrează în textele legale invocate.
În motivarea recursului recurenții au arătat că acțiunea promovată s- a referit doar la rectificarea înscrierii din CF 3898 B., în sensul înscrierii suprafeței faptice și la desființarea servituții înființate în favoarea fondului dominant, nu s-a solicitat modificarea traseului servituții, o astfel de cerere ar fi fost lipsită de interes, reclamanții având interes doar în privința desființării unei servituți care afectează terenul proprietatea acestora.
Prin obiecțiunile la raportul de expertiză s-a solicitat întocmirea unei variante alternative pentru traseul servituții, având în vedere necesitatea
rectificării suprafeței și starea terenului afectat de drumul de servitute, aceste două aspecte justificând desființarea servituții de pe traseul actual și stabilirea unui alt traseu, dacă acest lucru se solicită de către pârâții proprietari ai lotului înfundat.
În ce privește rectificarea suprafeței, noua situație de carte funciară conform căreia proprietatea reclamanților ar urma să cuprindă și o porțiune din terenul afectat de servitute, coroborat cu faptul că astfel traseul servituții este cel mai lung din cele trei variante posibile, justifică desființarea servituții. Schițele din raportul de expertiză efectuat în cauză, cât și schița comunicată de Primăria B. anexată prezentelor motive, susțin afirmația că terenul actual este cel mai lung și sinuos.
În privința stării terenului afectat de drumul de servitute, recurenții arată că trebuie avută în vedere și adresa emisă de primăria B. prin care s-a limitat accesul autovehiculelor cu masa maximă autorizată de 2,5 tone, limitare impusă de faptul că aleea respectivă nu are fundație, iar imobilele din imediata apropiere sunt clădiri vechi cu structura de rezistență deteriorată și ar putea fi afectate de vibrațiile produse de autovehiculele de mare tonaj. Varianta actuală a traseului drumului de servitute face inutilizabil terenul lot înfundat, potrivit cu scopul pentru care a fost achiziționat, respectiv teren pentru construcții.
Intimatul S. O. E. a depus la dosar un script intitulat răspuns la recursul formulat de reclamanți, prin care a arătat că se opune casării hotărârii pronunțate și trimiterii cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinarea depusă intimații V. M. și V. R. G., în principal au invocat nulitatea recursului, iar în subsidiar au arătat că se opun admiterii recursului.
Cu privire la excepția nulității recursului, intimații au arătat că în recurs se pot invoca doar motive de nelegalitate, ori recursul, așa cum este formulat și motivat nu conține și nu dezvoltă nici un motiv de nelegalitate.
În ce privește fondul cauzei, intimații au arătat că interpretarea dată de cele două instanțe, de fond și de apel, este corectă, pentru că prin acțiunea promovată se solicită sistarea servituții și nu altceva, că hotărârea se sprijină pe motive clare și nu contradictorii, astfel că nu subzistă motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 Cod proc.civ.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recursul este nefondat în raport de ceea ce s-a cerut prin acțiune, respectiv sistarea de servitute, cerere în raport de care s-a pronunțat instanța de judecată. Solicitarea de casare și trimiterea apelului spre rejudecare nu se motivează în nici un fel, iar actele depuse nu justifică această soluție.
Examinând recursul declarat de reclamanți, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ.
Potrivit acestui text, "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii";.
Recurenții nu au arătat care dintre motivele invocate se încadrează în dispozițiile acestui text de lege, dar curtea constată că instanța de apel atunci când a respins apelul reclamanților a indicat considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, că soluția
pronunțată de instanța de fond este legală. Astfel, instanța de apel a înlăturat critica reclamanților vizând soluția de respingere a cererii acestora de desființare a servituții de trecere, motivat pe constatările raportului de expertiză efectuat în cauză, că față de obiectul acțiunii ce
vizează desființarea servituții de trecere și nu modificarea traseului acestei servituți, instanța de fond nu putea dispune în acest sens, că reclamanții sunt nemulțumiți de faptul că traseul servituții a fost îngrădit de pârâți și nu mai sunt în măsură să folosească terenul proprietatea lor ce constituie fond aservit, nemulțumire care se putea soluționa nu prin desființarea servituții de trecere, ci prin desființarea gardului de către titularii dreptului de servitute, dar că reclamanții nu au investit instanța cu o asemenea cerere.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc.civ.:
Potrivit acestui text de lege, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere "când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia";. Deși recurenții invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare sau de modificarea deciziei.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.: Prin acțiunea promovată reclamanții au solicitat rectificarea suprafeței terenului înscris în CF 3898 B. nr. top 2194/1 și 2194/5, în sensul majorării suprafeței de 695 mp la suprafața reală și sistarea servituții de trecere înscrisă pe fondul aservit cu nr. top 2194/1 și 2194/5, în favoarea
fondului dominant cu nr. top 2194/2/2/2 și 2194/2/1.
În raport de cererile formulate, soluția instanței de fond este legală, deoarece și în prezent fondul dominant are natura unui loc înfundat, situație în care servitutea de trecere care a fost stabilită prin sentința civilă nr. 402/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița, trebuie menținută.
Celelalte motive invocate de recurenți referitoare la aprecierea schițelor din raportul de expertiză efectuat în cauză, a schiței comunicată de Primăria Bistrița anexată motivelor de recurs și adresei emisă de Primăria municipiului B. se referă la aprecierea probelor, motive care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 11 Cod proc.civ., text care nu mai este în vigoare la data pronunțării deciziei.
În consecință, curtea va respinge recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 124 din_ a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
Urmare respingrii recursului, fiind în culpă procesuală, în baza art.
274 Cod proc.civ., curtea va obliga recurenții să plătească intimaților V.
M. Și V. R. G. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocat, conform contractului de asistență juridică de la fila 36.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții M. DS și V.
O. V. împotriva deciziei civile nr. 124 din_ a Tribunalului B. - Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimaților V. | M. | ȘI V. | R. | G. |
suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs. | ||||
Decizia este irevocabilă. | ||||
Dată și pronunțată în ședința publică din _ | . |
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: M.L. B., C. Nășcuțiu
| ← Decizia civilă nr. 203/2013. Rectificare carte funciară | Sentința civilă nr. 124/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
