Decizia civilă nr. 1262/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1262/R/2013
Ședința publică din 18 Decembrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE O. -C. T. JUDECĂTOR A. -F. D. JUDECĂTOR O. R. G. GREFIER G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent S. R. PRIN M.
F. P., PRIN D. G. A F. P. C. împotriva Sentinței civile nr. 9146/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat B. S. R. M., intimat V. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului V. S., avocat I. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 04 decembrie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului V. S., prin care solicită respingerea recursului, la care s-au anexat dovada cheltuielilor de judecată și împuternicirea avocațială.
T. ul reține că recursul este declarat în termen, este scutit de taxă de timbru și este comunicat.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că motivele din prezentul recurs sunt "copy - paste"; de pe motivele primului recurs, care a fost respins ca tardiv. În plus, apreciază că nu sunt relevante în cauză.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 9146/_, pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., s-a respins cererea formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin D. G. a F. P. C. ,
în contradictoriu cu intimații B.E.J. S. R. M. și V. Ș., ca fiind neîntemeiată. S-a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul V. Ș. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 782/_, pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul civil nr._ (f. 34-41), Decizia civilă nr. 268/A/2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în apel (f. 42-50) și Decizia civilă nr. 3767/R/2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în recurs (f. 51-57), contestatorul a fost obligat la
plata în favoarea intimatului V. Ș. a sumei de 3.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin cererea de executare silită înregistrată sub nr. 430/_ la B.E.J. S.
R. M., creditorul V. Ș. a solicitat punerea in executare a titlurilor executorii mai sus-menționate împotriva debitorului S. ROMÂN - Prin D. G. a F. P. a Județului C., pentru realizarea creanței sale compusă din suma de 3.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
Prin Încheierea civilă nr. 1409/CC/2012 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii - Sentința civilă nr. 782/_, pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul civil nr._, Decizia civilă nr. 268/A/2011, pronunțată de Tribunalul Cluj și Decizia civilă nr. 3767/R/2011, pronunțată de Curtea de Apel C., împotriva debitorului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (f. 60).
Cheltuielile de executare silita au fost stabilite prin procesul-verbal nr. 1 din data de_ întocmit de B.E.J. S. R. M., în dosarul execuțional nr. 430/2012 (f. 61).
Împotriva contestatorului a fost demarată procedura de executare silită, acesta fiind somat în acest sens să achite suma de 5.289 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Față de data comunicării somației -_, instanța a constatat că prezenta contestație la executare a fost promovată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 401 C.proc.civ.
Cu privire susținerea contestatorului în sensul că, executarea silită este nelegală, întrucât executorul a emis acte de executare atât către Ministerul Finanțelor Publice, cât și către S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, raportat la disp. art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 care prevăd că statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. De asemenea, instanța a mai avut în vedere că actele de executare emise de executor se referă la debitorul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, doar comunicarea operând către Ministerul Finanțelor Publice.
Relativ la susținerea contestatorului în sensul că, în mod nelegal au fost indicate în actele de executare alte sume decât cea de 3.900 lei și care are caracter cert, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, raportat la disp. art. 371 ind. 7 alin. (3) și (4) C.proc.civ. corob. cu dosp. art. 387 C.proc.civ. În speță este vorba despre sume reprezentând onorariu avocat, onorariu executor și taxe percepute conform Hot. nr. 2/2007. Potrivit art. 371 ind. 7 alin. (3) C.proc.civ. sumele ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii.
Cu privire la onorariul de executor în cuantum de 484 lei, stabilit prin procesul-verbal nr. 1 privind cheltuielile de executare din data de_ întocmit de B.E.J. S. R. M., în dosarul execuțional nr. 430/2012 (f. 61), instanța a reținut următoarele:
Creanța pe care creditorul V. Ș. urmărea să o realizeze, în temeiul titlurilor executorii, este în cuantum de 3.900 lei + 800 lei onorariu avocațial (conform proces-verbal privind cheltuielile de executare din data de_ - f. 61). Potrivit art. 3717alin. 1 Cod procedura civila, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită, este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Iar alin. 3 dispune că sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii.
În acest sens, sunt de menționat dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, care dispun ca Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la
50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În concret, instanța a apreciat că raportat la cuantumul creanței, activitățile îndeplinite de executorul B.E.J. S. R. M. în dosarul execuțional nr. 430/2012, văzând și disp. art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și ale Hotărârii nr. 2/2007, privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, onorariul de executor în cuantum de 484 lei (inclusiv TVA), nu este nelegal, disproporționat și nerezonabil.
În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 800 lei, stabilit prin procesul-verbal nr. 1 privind cheltuielile de executare din data de_ întocmit de B.E.J. S. R. M., în dosarul execuțional nr. 430/2012 (f. 61), instanța a reținut că sunt aplicabile, de principiu, dispozițiile dreptului comun cu privire la cheltuielile de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Acest text este aplicabil în faza executării silite, dat fiind că legea recunoaște creditorului posibilitatea de a executa silit sumele reprezentând cheltuielile de executare, astfel cum sunt individualizate în procesul-verbal de către organul de executare, însă nu poate lipsi debitorul de calea de atac împotriva modului în care acestea au fost stabilite și a cuantumului acestora. Evident, în măsura în care nu ar fi existat beneficiul executării silite a acestor sume fără mijlocirea instanței, în baza titlului executoriu, raporturile juridice dintre părți ar fi fost guvernate de dispozițiile Codului de procedură civilă. Conform art. 721 C.pr.civ., dispozițiile codului de procedură civilă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială; ele se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.
Acest drept procedural al creditorului, de a obține executarea silită a cheltuielilor de executare în baza procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc, nu poate scăpa controlului instanței de judecată. Potrivit 721C.pr.civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, iar partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Deși conform art. 34 din Legea nr. 51/1995, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, instanța a reținut că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea îndreptățită îl reprezintă culpa procesuală. Or, în lipsa art. 3717C.pr.civ., contractul încheiat de avocat și clientul său, ca orice act juridic, și-ar fi produs efectele numai între părți, iar nu și față de terțe persoane (principiul relativității). Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, în baza principiului reparării integrale, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. Tot pe temeiul răspunderii civile delictuale însă, cel care a câștigat procesul sau care beneficiază de o dispoziție legală (caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal privind cheltuielile) nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat, fapta săvârșită de cel dintâi constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri.
Această soluție nu contravine art. 34 din Legea nr. 51/1995 deoarece nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea activității depuse.
Instanța a mai avut în vedere și disp. art. 132 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, conform cu care Onorariile vor fi stabilite in raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.
În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza G. eanu c. României, Hotărârea din_, paragraf 70), un reclamant nu poate obține
rambursarea costurilor și cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
În concret, instanța a constatat că activitățile îndeplinite de avocat au fost formularea și depunerea cererii de executare silită, înregistrată sub nr. 430/_ la B.E.J. S. R. M. (f. 30).
Apreciind în abstract, în funcție de cuantumul creanței, data de la care hotărârea a rămas definitivă și executorie, de forma de executare silită, instanța a găsit că onorariul avocațial achitat prin chitanța nr. 196/_ (f. 32) nu este disproporționat și nerezonabil în raport cu natura pricinii și complexitatea acesteia.
Având în vedere considerentele mai sus-exprimate, instanța a constatat că executarea silita a respectat condițiile de fond și de formă, fapt pentru care instanța a apreciat neîntemeiat demersul judiciar al contestatorului. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite derulate în dos. execuțional nr. 430/2012, până la soluționarea contestației la executare, instanța a reținut următoarele:
Orice acțiune civilă are trei elemente componente cu caracter obligatoriu: părți, obiect și cauză. Obiectul oricărei acțiuni civile este reprezentat de protecția unui drept subiectiv civil, indiferent de natura acesteia, respectiv drept real sau de creanță.
În consecință, instanța, constatând că, în cauza de față, cererea având ca obiect contestație la executare a fost respinsă, a constatat că cererea de suspendare a executării silite derulate în dos. execuțional nr. 430/2012, până la soluționarea contestației la executare, a rămas fără obiect, motiv pentru care a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. (1) C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, intimatul V. Ș. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Intimatul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv
1.500 lei, reprezentând onorariu avocat - fond (900 lei - f. 93) și recurs (600 lei - f. 12). În ceea ce privește suma de 600 lei, reprezentând onorariu avocat recurs (f. 12), instanța a reținut că față de soluția instanței de recurs, contestatorul nu se află în culpă procesuală, motiv pentru care a respins cererea intimatului cu privire la această sumă.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a admis în parte capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pe contestator la plata către intimatul V. Ș. a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării hotărârii în sensul admiterii contestației la executare, anulării procesului-verbal al executorului judecătoresc nr. 1/_, privind cheltuielile de executare în dosarul execuțional nr. 430/2012 deoarece acestea cuprind și sume care nu sunt cuprinse în titlul executoriu, iar onorariul executorului depășește plafonul legal reglementat de normele care privesc executarea silită.
În motivarea recursului arată că aplicarea greșită a legii reprezintă motivul de recurs rezultat din faptul că instanța a aplicat greșit legea cu privire la onorariile executorului în condițiile în care acesta nu poate depăși plafonul maximal stabilit de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000.
În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că pretinderea acestui onorariu este legală, solicită reducerea onorariului, cuantumul legal al acestuia putând ajunge doar la 390 lei, însă numai ca urmare a îndeplinirii actelor de executare, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, executorul întocmind doar o somație pentru a cărei emitere cuantumul onorariului este stabilit conform Ordinului M. ui Justiției nr. 2550/C/2006, iar sumele din titlurile executorii au fost achitate prin OP nr. 850/_, fără a fi îndeplinite acte de executare silită propriu-zise.
În privința onorariului de avocat se arată că plata acestuia nu este opozabilă debitorului așa încât nu poat face parte din cadrul cheltuielilor de judecată.
De asemenea, se critică și acordarea cheltuielilor de judecată atâta timp cât nu se poate reține culpa procesuală deoarece s-a solicitat a se da curs dispozițiilor legale în materia cheltuielilor de executare.
În drept, se invocă art. 304 pct. 7, 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată (f. 9), intimatul solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată că atât onorariul de avocat, cât și cel al executorului judecătoresc se include în perimetrul legal așa cum a fost reținut de către instanța de fond.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 coroborat cu art. 304 ind. 1 C.pr.civ. îl va admite pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc tribunalul constată că prin procesul-verbal nr. 1/_ întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc S. R. M. (f. 8 - I dosar fond) a fost stabilit la suma de 484 lei, inclusiv TVA, din care s-a avansat suma de 148 lei, pentru creanța urmărită conform titlurilor executorii în valoare de 3900 lei.
În atare situație, în conformitate cu art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, în condițiile în care onorariile maximale pentru creanțele în valoarea de până la
50.000 lei, onorariu maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, rezultă fără putință de tăgadă că limita acestui onorariu este de 390 lei, legiuitorul nefăcând vreo distincție în privința acesteia din perspectiva includerii sau neincluderii TVA, situație în care nici interpretul nu o va face.
Cu toate acestea, chiar dacă limita maximală este suma arătată anterior, tribunalul apreciază raportat la activitatea desfășurată de către executor, care s-a concretizat doar în emiterea unor somații, în condițiile în care în cele din urmă debitorul a achitat suma datorată, că suma de 150 lei acoperă munca depusă.
În ceea ce privește onorariul avocatului, în cuantum de 800 lei, conform chitanței nr. 196/_ ( f. 8 - I dosar fond), de asemenea, tribunalul apreciază că acesta nu este proporțional cu munca depusă de către avocat în contextul în care a presupus formularea unei cereri de executare silită, impunându-se astfel reducerea acestuia la suma de 150 lei.
S-a criticat faptul că onorariul avocațial nu poate fi inclus în cuprinsul cheltuielilor de executare, dar art.371 ind.7 C.pr.civ. nu detaliază făcând referire în mod generic la cheltuielile ocazionate de efectuarea executării.
Față de cele ce preced, tribunalul va anula procesul-verbal menționat precum și actele de executare ulterioare, în limitele arătate.
În baza art. 276 C.pr.civ., ca o consecință a admiterii parțiale a pretențiilor formulate prin contestația la executare introdusă, raportat la criticile aduse executării, tribunalul va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată parțiale în fața primei instanțe în cuantum de 450 lei, reprezentând o parte din onorariul avocațial în cuantum de 900 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 9146/_, dosar nr._ * a Judecătoriei C. -
N., pe care o modifică în parte și pe cale de consecință admite în parte contestația la executare, reduce cuantumul onorariului executorului la 150 lei, a onorariului avocațial la 150 lei, astfel că anulează procesul-verbal nr. 1 din_ de către B. S. R. M. și somația din data de_ în dosarul execuțional 430/2012 în aceste limite.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor de judecată parțiale în fața primei instanțe în cuantum de 450 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red.dact.O.T./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond.A. P. escu - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Încheierea civilă nr. 141/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 24/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
