Decizia civilă nr. 24/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date nr. 2516
Decizia civilă Nr. 24/2013 Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: G. D., președinte secție civilă
Judecător: D. I.
Judecător: R. M. P. Grefier: M. J. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea C. C., domiciliată în C. nr. 110, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1103 dfin_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei, avînd ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, av. P. M., lipsă fiind recurenta-contestatoare și intimașii C.
N. și Ana. care depune la dosarul cazei împuternicire avocațială și taxele judiciare aferente în cuantum de 97 lei și timbrul judiciar în cuantum de 0,3 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta recurentei depune la dosarul cazei împuternicire avocațială și taxele judiciare aferente în cuantum de 97 lei și timbrul judiciar în cuantum de 0,3 lei.
Instanța constată că la dosarul cauzei reprezentantul intimatei, av. Sălăjan S., a formulat o cerere de strigare a prezentei cauze la ora 13,00, motivată de imposibilitatea prezentării sale mai repede, având cauze de susținut la Curtea de A. C. .
Față de cererea de strigare a cauzei la ora 13,00, reprezentanta recurentei nu se opune.
La apelul nominal făcut la 13,00 se prezintă reprezentanta recurentei- contestatoare, av. P. M. și reprezentantul intimaților, av. Sălăjan S. .
La solicitarea instanței, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța încuviințează înscrisurile existente la dosarul cauzei și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Având cuvântul asupra recursului, reprezentanta recurentei, av. P.
, solicită instanței admiterea recursului formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare și anularea executării silite care formează obiectul dosarului execuțional nr. 41/2012 al Biroul Executorilor Judecătorești Oszoszcki-Ț., apreciind hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind netemeinică și nelegală.
Instanța de fond, arată reprezentanta recurentei, a constatat greșit că executarea silită a fost depusă de creditori la biroul executorilor judecătorești, în timpul vieții lui Pușcaș V. . Această cerere, a fost înregistrată la data de_, iar def. Pușcaș V. a decedat la_ .
Totodată, arată reprezentanta recurentei, instanța de fond nu a luat în considerare argumentele recurentei, în ceea ce privește caracterul individual al urmăririi silite a debitorului. În faza procesuală a executării, arată reprezentanta recurentei, trebuie îndeplinite aceleași condiții ca și în faza judecății propriu-zise, respectiv părțile implicate să aibă calitate și capacitate procesuală. Dacă executarea silită a început după decesul debitorului, se poate întocmi o înștiințare colectivă, conform art. 398 Cod procedură civilă. După înștiințarea incipientă ca preambul obligatoriu în cazul executării silite începută după decesul debitorului, poate să fie colectivă. Somația, arată reprezentanta recurentei, trebuie obligatoriu să conțină conform dispozițiilor art. 387, alin. 1, pct. 3 Cod procedură civilă numele și prenumele, precum și domiciliul debitorului. După încunoștințarea făcută, conform art. 23, alin. 1 din OG 11/1996, organul de executare este obligat să emită somația, prin care se comunică debitorului obligația la plată etc., care trebuie să cuprindă elementele de identificare ale debitului urmărit, nume, prenume, adresă.
Nu în ultimul rând, apreciază reprezentanta recurentei, instanța de fond a apreciat obligația de predare a imobilului în favoarea intimaților, ca fiind o obligație de a da și nu de a face. Obligația de a da înseamnă de a transmite un drept real oarecare, care presupune exprimarea consimțământului sau constituirea unui drept real, pe când obligația de a face revine subiectului pasiv de a efectua o lucrare, și în general o prestație. Obligația de predare a terenului stabilită de prima instanță în sarcina def. Pușcaș V., este o obligație de a face și nu o obligație de a da.
Recurenta, prin reprezentantă, apreciază că în speța de față a intervenit o cauză de stingere a obligației debitorului Pușcaș V. de predare a terenului, ulterior rămânerii definitive și anume decesul acestuia.
Procesul verbal de punere în posesie, arată reprezentanta recurentei, s-a deplasat de la def. Pușcaș V. la numitul C. Nelu, care nu este moștenitorul def. Pușcaș, acesta aflându-se la la domiciliul def. în momentul executării, fiind ginerele acestuia.
Pentru toate aceste considerente, recurenta C. C., prin reprezentantă, solicită instanței admiterea recursului formulat, modificarea sentinței civile în sensul admiterii contestației la executare.
Având cuvântul asupra recursului formulat, reprezentantul intimaților C.
și C. Ana, av. Sălăjan S., solicită instanței respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe, atacate, ca fiind temeinică și legală.
Recurente, C. C., a preluat moștenirea de la def. Pușcaș V., printre care și acest bun supus astăzi litigiului.
Cu privire la netrimiterea somației, s-a făcut o înștiințare colectivă și s-a trecut la executarea silită, o eventuală lipsă a somației, arată reprezentantul intimaților, ar atrage prevederile art. 105, alin. 2 Cod procedură civilă. Motiv pentru care solicită instanței respingerea recursului formulat.
Cu privire la afirmația că decesul numitului Pușcaș V. este o cauză de stingere a obligațiilor, reprezentantul intimaților arată că nu este de acord, din contră aceste obligații se transmit prin moștenire la fel ca oricare altă obligație, nefiind un motiv de stingere a obligațiilor prin moartea debitorului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. ,
Prin sentința civilă nr. 1103 din_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea
C. C. în dosarul execuțional nr. 41/2012 și ca fără de obiect cererea de suspendare a executării silite. De asemenea contestatoarea a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în mod corect s-a pornit executarea silită în temeiul unui titlu executoriu - nr.841/2010 a Judecătoriei Simleu-Silvaniei si Dec.civ.nr.711/2011 a T. ui S., titluri din care rezultă obligația debitorului Puscas V. de a lăsa intimaților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele înscrise în CF 50196 Măieriște și în CF 50198 Măieriște, precum și sulta de 1696,20 lei cheltuieli de judecată.
Faptul că ar exista pe rol un al proces de anulare al contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu fam.C. nu poate afecta executarea silită.
Potrivit art. 397 alin. 1 C. pr. Civ., când debitorul a murit, lăsând numai moștenitori majori, executarea începută asupra bunurilor sale va continua în contra lor 8 zile după ce printr-o notificare au fost înștiințați, în mod colectiv, la ultimul domiciliu al defunctului.
Potrivit art. 398 C. pr. Civ. dacă execuția nu începuse încă la moartea debitorului, hotărârile și titlurile executorii nu se vor putea executa în contra moștenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a făcut o încunoștințare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele moștenitorii, fără a se arăta numele și calitatea fiecărui moștenitor.
În consecință, creditorul este îndreptățit, în titlul titlului obținut împotriva debitorului său, să urmărească succesorii acestuia, în caz de deces, fie continuând executarea începută împotriva debitorului, fie trecând direct la executarea împotriva acestora.
Instanța apreciază că îndreptățit, reprezentantul intimaților susține că obligația de predare în deplină proprietate a terenurilor în favoarea intimaților, nu este o obligație de a face ci este o obligație de a da, la fel ca obligația de a plăti cheltuielile de judecată, obligație pe care contestatoarea trebuie să o îndeplinească conform titlului executoriu.
Verificând actele dosarului execuțional, instanța de fond a constatat că executorul a procedat la o încunoștințare colectivă a moștenitorilor defunctului Pușcaș V. cu ultimul domiciliul în C. nr. 110, așa cum prevede art. 398
C. pr. Civ.
În procesul-verbal de predare teren din data de 26 iunie 2012, se menționează că numitul C. Nelu care a fost de față la executare, nu a fost de acord cu predarea terenului deoarece procesul nu este terminat. În consecință nu s-a negat posesia asupra terenului respectiv ci s-a invocat doar că procesul nu este finalizat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs contestatoarea C. C. solicitând a dispune admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare și anularea executării silite pornite în dosarul execuțional 41/2012. Cu cheltuieli de judecată.
Consideră soluția nelegală deoarece s-a pornit greșit de la premisa că cererea de executare a fost depusă de către contestatorii C. în timpul vieții defunctului Pușcaș V. acesta fiind decedat la data de 03 ianuarie 2012.
Instanța nu a luat în considerare argumentul privind caracterul individual al urmăririi silite a debitorului și nu a identificat urmăritul prin indicarea numelui, a prenumelui și a domiciliului acestuia.
De asemenea a apreciat greșit că obligația de predare a locului nu este o obligație de "a face"; ci o obligație "de a da";. În cauză a intervenit o stingere a obligației, debitorului prin decesul acestuia.
O altă greșeală a instanței de fond este aceea că s-a reținut greșit faptul că numitul C. Nelu a fost de față la executare dar nu a fost de acord cu predarea terenului când în realitate el nu a fost prezent ci o altă persoană, respectiv ginerele celui decedat.
Recursul nu este fondat și va fi respinsă pe următoarele considerente: Potrivit dosarului execuțional 41/2012 a Biroul Executorilor
Judecătorești Asociați Oszoszki Ț., la data de_ s-a început executarea silită a debitorului C. V. . Titlul executoriu care a stat la baza executării silite este sentința civilă nr. 841/_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei. Executarea silită viza predarea unui imobil și plata cheltuielilor de judecată.
Pe parcursul derulării executării silite s-a constatat că debitorul era decedat încă din 23 ianuarie 2012 iar executarea urma să se facă în contradictoriu cu succesorii acestuia.
Prin urmare s-a procedat la comunicarea unei înștiințări colective a moștenitorilor acestuia încă din data de_ . Ulterior la data de_ s-a trecut la executarea silită procedându-se la predarea efectivă a terenului litigios și la aplicarea unui sechestru definitiv asupra unor utilaje.
Art. 398 Cod procedură civilă în baza căruia s-a făcut executarea se referă la situația în care execuția nu începuse la moartea debitorului în acest caz, hotărârile și titlurile nu se pot executa - sub pedeapsa nulității - decât 8 zile după ce moștenitorilor li s-a făcut o încunoștințare colectivă a acestor titluri - la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele moștenitorilor fără a se anunța numele și calitatea fiecărui moștenitor. Această procedură a fost
îndeplinită cu ocazia începerii executării silite.
Prin urmare creditorul este îndreptățit în baza titlului obținut contra debitorului său, să urmărească succesorii acestuia - în caz de deces - fie continuând executării începute, fie trecând direct la executarea împotriva acestora.
În speță aceste condiții au fost îndeplinite așa încât nu se pot reține criticile formulate de contestatoare.
Nu se poate reține că s-a pornit de la premisa greșită că executarea a început în timpul vieții debitorului atâta vreme cât temeiul de drept pe care instanța și-a bazat soluția a fost art. 398 Cod procedură civilă.
Nici susținerile potrivit căreia urmărirea silită are un caracter individual nu sunt corecte atâta vreme cât prevederile art. 39 Cod procedură civilă conțin alte mențiuni.
Afirmația că prin decesul debitorului s-a stins creanța nu este reală, dacă s-ar proceda în acest sens, s-ar ajunge la situația ca hotărâri rămase definitive să nu mai poată fi puse în executare.
De asemenea încadrarea obligației ca fiind "de a da"; sau "de a face"; nu modifică cu nimic executarea silită pornită în cauză.
Faptul că numitul C. Nelu a fost sau nu de acord cu executarea nu are relevanță, și nu poate constitui un temei al anulării executării atâta vreme cât succesorii defunctului au fost somați în legătură cu data la care urmează a avea loc executarea, somația fiind semnată chiar de soția defunctului, dar nu s-au prezentat la predarea terenurilor litigioase.
Pe baza acestor considerente., instanța apreciază că recursul formulat de C. C. nu este întemeiat și urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de contestatoarea C. C., domiciliată în C. nr. 110, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1103 din_ a Judecătoriei Șimleul Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2013.
Președinte, G. D. | Judecător, D. I. | Judecător, R. M. P. |
Grefier, M. J. D. |
Red.PRM/_
Dact.MJD/_ EX.2
Jud. fond M. A. D.
| ← Decizia civilă nr. 1262/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 578/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
