Decizia civilă nr. 1266/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1266/R/2013
Ședința publică din 21 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. M., precum și recursul declarat de pârâtul P. M. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 35 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. Ă A F. P. C., având ca
obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei recurente L. M., avocat Dulămiță L. G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 18 martie 2013 și 19 martie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente L. M., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul recurent.
La data de 20 martie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanta recurentă L. M. .
Totodată, la data de 21 martie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent P. M. C. -N.
, întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către reclamanta recurentă, un exemplar fiind comunicat cu reprezentanta reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar dovada comunicării întâmpinării cu pârâtul recurent P. M. C. -N., precum și un răspuns la adresa emisă către SC Compania de Apă Someș SA, privind terenul situat în C. -N., str. Garibaldi, la care au anexat și un plan de situație pe care sunt relevate traseele conductelor publice de apă- canal.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită efectuarea unei adrese către doamna expert Gheorghiță Tatiana pentru a ne comunica cât teren este restituibil în natură.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea formulată de către reprezentanta reclamantei recurent privind efectuarea unei adrese către
doamna expert Gheorghiță Tatiana, apreciind ca inadmisibilă această probă în recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Susține că terenul nu este în totalitate afectat de conducte de apă, iar dacă li s-ar restitui în natură, ar fi mulțumiți și cu o porțiune de 300 mp.
În ce privește recursul declarat de către pârâtul recurent P. M.
C. -N., solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 35 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de către reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. -N.
, și, în consecință:
A fost anulată Dispoziția nr. 62/_ emisă de pârâtul P. municipiului C. -N. .
A fost stabilită îndreptățirea reclamantei la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind imobilul expropriat situat în municipiul C. -N., str. Zorilor nr. 41, înscris în CF 21166 C., cu nr. top 12780, constând în casă și teren în suprafață de 460 mp, ținându-se cont de despăgubirile primite actualizate.
Pârâtul P. municipiului C. -N. a fost obligat să achite reclamantei 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit copiei CF 21166 C., imobilul cu nr. top 12780, constând în casă și teren în suprafață de 460 mp a fost înscris în favoarea numiților Kolcsar Grigore și soția Saigo M. sub B+2-3.
Cu toate acestea, potrivit Decretului de expropriere nr. 100/1981, la poziția 60 figurează L. M. cu terenul și construcția situate în str. Zorilor nr. 41 - f. 71, teren care a fost transcris în CF 51653 C. în favoarea S. ui
R., prima carte funciară menționată fiind sistată din lipsă de imobil, așa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză de experta Gheorghiță Tatiana.
Reclamanta, în calitate de succesoare a persoanei expropriate, conform actelor de stare civilă depuse, a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, în termen util, solicitând restituirea în echivalent raportat la faptul că terenul este edificat.
Prin Dispoziția nr. 62/_ emisă de pârâtul P. municipiului C.
-N. a fost respinsă notificarea pe considerentul că reclamanta nu face dovada calității de persoană îndreptățită.
În virtutea prevederilor art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a apreciat că reclamanta este persoană îndreptățită la despăgubiri, atâta timp cât la momentul preluării imobilelor antecesoarea acesteia a fost considerată proprietară, deși în CF erau înscrise alte persoane, stabilindu-se în favoarea acesteia despăgubiri.
Mai mult, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei notificări formulate de o terță persoană interesată privind imobilul litigios.
Așadar, tribunalul a apreciat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru casa și terenul expropriat, și a stabilit dacă este îndreptățită la bunul solicitat în compensare.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză a reieșit că din terenul situat în C. -N., str. Garibaldi nr. 32, înscris în CF nr. 2. C. cu nr. topo 10736 în suprafață de 896 mp, solicitat în compensare pentru terenul expropriat care nu este liber în prezent, fiind edificate blocuri, este liberă o suprafață de 689 mp.
Tribunalul, din oficiu, s-a deplasat la fața locului pentru a cerceta amplasamentul și configurația terenului în condițiile în care este aferent malului râului Someș, constatând la acel moment că pe teren există lucrări privind rețeaua de distribuție a apei, reprezentantul primăriei arătând că în realitate întregul teren este brăzdat de conducta de aducțiune.
În atare situație, din oficiu tribunalul a făcut demersuri la Compania de Apă Someș SA pentru a comunica situația terenului din perspectiva rețelelor de apă existente în subsol, această companie comunicând planul de situație cu traseul acestora.
Raportat la aceste acte, s-a solicitat expertei topograf, doamna Gheorghiță Tatiana, suprapunerea acestor planuri cu cel de situație întocmit de aceasta, constatându-se că atât traseul canalului colector cu dimensiunea de 2/1,27 ml cât și traseul conductei de aducțiune cu diametrul de 1,2 ml traversează terenul în suprafață de 689 mp solicitat a fi atribuit în compensare.
Raportat la dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 potrivit cărora restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau numai la acele suprafețe care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane, tribunalul a apreciat că nu este oportună restituirea acestui teren în condițiile în care terenul solicitat spre compensare este traversat de cele două conducte, o utilizare normală și rațională a acestor utilități de calibru relativ mare impunând o asemenea măsură.
În plus, acest text de lege vizează restituirea în natură pe vechiul amplasament ori în cauză terenul în discuție este solicitat spre compensare, deci cu atât mai mult nu se impune măsura restituirii prin echivalent.
Față de cele ce preced, tribunalul în baza art. 11 alin.4, 6 și 7 din Legea 10/2001 a constatat doar îndreptățirea reclamantei la despăgubiri pentru întregul imobil expropriat, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 ținându-se cont de despăgubirile primite actualizate, cu consecința anulării dispoziției în discuție.
În baza art. 276 C.pr.civ. a fost obligat pârâtul P. municipiului C.
-N. să achite reclamantei 1500 lei cheltuieli de judecată parțiale din totalul de 3000 lei raportat la soluția de admitere în parte a acțiunii, reprezentând onorariu avocațial conform chitanțelor atașate la dosar.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termenul legal reclamanta
L. M. și pârâtul P. municipiului C. -N. .
Prin recursul declarat, reclamanta a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și în consecință, acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri sau servicii disponibile, respectiv a imobilului situat în C. -N., str. Garibaldi nr. 32, înscris în CF 2. C. -N. nr. top 10736 teren în suprafață de 896 mp, obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor civile calculate la diferența dintre valoarea imobilului ce va fi predat și valoarea imobilelor expropriate și demolate, despăgubiri calculate la valoarea de circulație a imobilului, compensarea în proporția cuvenită a diferenței dintre valoarea calculată a imobilului predat și valoarea imobilului expropriat și demolat, despăgubiri calculate la valoarea de circulație a imobilului, obligarea pârâtului să emită dispoziție pentru predarea imobilului atribuit în schimb în vederea
intabulării dreptului de proprietate.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recurenta, după ce reiterează acțiunea promovată și soluția pronunțată, se referă pe larg la modalitatea în care și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 și descrie pe larg modalitatea în care a fost administrată expertiza tehnică efectuată în cauză, precum și celelalte cereri formulate în probațiune.
Recurenta apreciază că față de modalitatea de administrare a probelor, soluția instanței de fond este nelegală, motiv pentru care se impune revenirea cu adresă la experta Gheorghiță Tatiana, prin care să i se solicite să răspundă clar și concis dacă terenul situat în str. Garibaldi poate fi sau nu acordat în compensare.
Cel de al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a diminuat cheltuielile de judecată. Recurenta a arătat că pârâtul se află în culpă procesuală pentru nesoluționarea notificării decât după o perioadă care depășește cu mult durata termenului rezonabil, situație în care datorează în totalitate cheltuieli de judecată .
Prin recursul declarat pârâtul P. municipiului C. -N. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și
312 alin. 1,2 și 3 Cod proc.civ., pârâtul a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, deoarece reclamanta nu a depus nici un act care să ateste legătura cu foștii proprietari înscriși în CF 2. sau modul de dobândire a dreptului de proprietate de către antecesoarea reclamantei de la proprietarii de carte funciară.
Recursul declarat de pârât a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 și 312 alin. 1,2 și 3 Cod proc.civ., fără însă a se arăta în care dintre prevederile art. 304 Cod proc.civ. se încadrează motivele invocate. În baza art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., curtea apreciază că motivele invocate de pârât se încadrează în prev. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege prin prisma căruia va proceda la analizarea acestuia.
Examinând recursul declarat de pârât, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs invocat de pârât privește faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii:
Asupra imobilului înscris în CF 21166 C. nr. top 12780 casă și teren în suprafață de 460 mp, au fost înscriși ca proprietari Kolcsar Grigore și soția Saigo M. . Imobilul a fost expropriat prin decretul de expropriere nr. 100/1981 de la numita L. M., conform mențiunilor de la fila 71 din dosar, poziția 60. Ulterior terenul a fost transcris în CF 51653 C. în favoarea S. ui R., vechea carte funciară fiind sistată din lipsă de imobil. Prin urmare, persoana de la care a fost expropriat imobilul în litigiu
L. M., este antecesoarea reclamantei, aceasta din urmă a făcut dovada
calității de moștenitor prin certificatul de moștenitor nr. 39/_ și actele de stare civilă depuse la f.7-9 din dosarul instanței de fond. De altfel, antecesoarea reclamantei este persoana care a încasat despăgubirile în cuantum de 42.301 lei la nivelul anului 1981, pentru imobilul expropriat.
Conform dispozițiilor art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 stabilesc că";înscrisurile menționate în art. 24 alin. 1 din lege sunt considerate acte doveditoare ale dreptului de proprietate. Aplicarea prevederilor art. 24 din lege operează numai în absența unor probe contrare, fapt care implică pe de o parte condiția obținerii de către solicitant a negațiilor referitoare la actele de proprietate, obținute ca urmare a cererilor adresate Arhivelor Naționale și primăriei în a căror rază este situat imobilul revendicat, dublate de depunerea unei declarații olografe prin care solicitantul declară pe proprie răspundere că nu mai deține alte înscrisuri și, pe de altă parte, coroborarea informațiilor furnizate de actele normative, sau de autoritate, prin care s-a dispus sau după caz s-a pus în aplicare măsura preluării abuzive, cu celelalte informații aflate la dosarul de restituire";.
Din actele dosarului, respectiv notificarea formulată de reclamantă,actele de stare civilă, certificatul de moștenitor, actele de trecere a imobilului în proprietatea statului și celelalte acte legate de imobilul în
litigiu, curtea apreciază că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Examinând recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu i-a acordat terenul solicitat în compensare, motiv cu privire la care curtea reține următoarele:
Reclamanta a solicitat să-i fie atribuit în compensarea imobilului expropriat terenul situat în C. -N. str. Garibaldi nr. 32 înscris în CF 2.
C. nr. top 10736 teren în suprafață de 896 mp.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză de expert Gheorghiță Tatiana s-a stabilit că terenul solicitat în compensare nu este liber de sarcini, pe o parte din teren fiind edificate blocuri, iar suprafața de 689 mp fiind liberă.
Cu privire la această ultimă suprafață de 689 mp teren, prin răspunsul la obiecțiuni experta a arătat că suprafața de 294 mp din totalul de 689 mp se suprapune peste terenul ce a făcut obiectul dosarului nr. 6134/2006 al Judecătoriei C. -N., că acest teren este traversat de canalul colector cu dimensiunea de 2/1,27 m, de traseul conductei de aducțiune cu diametrul de 1,2 m, traseu transpus conform planului de situație a SC Compania de Apă Someș SA. Această constatare a expertei este confirmată de cercetarea la fața locului efectuată de instanță și de adresa Companiei
de Apă Someș SA, pe baza căreia experta a răspuns la obiecțiunile formulate, arătând că, canalul colector și conducta de aducțiunea traversează terenul în suprafață de 689 mp.
Având în vedere dispozițiile art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, potrivit cărora, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane, și cele reținute cu privire la faptul că terenul solicitat în compensare este traversat de cele două conducte, soluția instanței de fond de respingere a cererii de acordare în compensarea imobilului expropriat a terenului în suprafață de 689 mp este legală.
Cererea recurentei referitoare la faptul că acceptă și o suprafață mai mică în situația în care terenul de 689 mp este afectat de cele două conducte și că se impune revenirea cu adresă către experta Gheorghiță Tatiana pentru a comunica suprafața efectiv liberă care poate fi acordată, este nefondată. Aceasta, pentru că suprafața de 294 mp din totalul de 689 mp îi împarte pe aceștia din urmă în două suprafețe cu dimensiuni reduce și forme geometrice neregulate, care conform notelor de ședință de puse de pârâtul P. municipiului C. -N. nu sunt construibile, că cele două conducte traversează terenul, una pe la marginea terenului, iar cealaltă prin mijloc.
Cel de al doilea motiv de recurs invocat de recurentă se referă la faptul că instanța de fond a diminuat la jumătate cheltuielile de judecată pe care le-a suportat.
Prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat alături de alte capete de acțiune, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și onorariului de avocat. Instanța de fond a diminuat cuantumul cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă raportat la soluția de admitere în parte a acțiunii promovată de reclamantă.
Motivele invocate de recurentă referitoare la faptul că pârâtul nu a soluționat notificarea în termen de 60 de zile de la înregistrarea ei, conform prevederilor art. 23 și 25 din Legea nr. 10/2001, constituie motive noi, care nu au fost invocate la instanța de fond ca temei al acordării cheltuielilor de judecată, astfel că, raportat la prevederile art. 2922alin. 1 Cod proc. civ., sunt inadmisibile în calea de atac.
Urmare respingerii recursului reclamantei, cererea acesteia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă în baza dispozițiilor art. 274 Cod proc. civ., potrivit cărora, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta L. M. și P. M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 35 din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Respinge cererea recurentei L. M. pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. fond: O.C.T.
| ← Încheierea civilă nr. 168/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 21/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
