Sentința civilă nr. 159/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR.159
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
Președinte: S. -T. A. -Ana
G. ier: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra cererii formulate de către reclamantul V. Z., cu domiciliul în B. M., P. R. nr. 2/12, județul M.
în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B. M. prin P., cu sediul în B. M.
, str. G. Ș. nr. 37, județul M., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte
integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ și apoi pentru azi, când a hotărât următoarele:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. în data de_ sub nr._ reclamantul V. Z. a solicitat în contradictoriu cu intimata P. municipiului B. M. prin P., a fi obligați pârâții la restituirea în natură a terenului expropriat în baza Decretului nr. 166/1985, teren situat în B. M., str.Banatului nr. 16, liber de sarcini.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că până în anul 1985 a avut o proprietate situată în B. M. pe strada Banatului, nr. 16 în suprafață de 1400 mp, pe care o revendică în temeiul Legii nr. 10/2001 și al Legii nr. 247/2005 și deși a depus prin executor judecătoresc toate actele doveditoare, terenul fiind
liber, P. refuză în mod sistematic retrocedarea acestuia sau acordarea despăgubirii aferente.
Reclamantul a arătat că a depus copii certificate ale Decretului de expropriere nr. 166/1985 cu anexe, care cuprindeau casa și terenul cu evaluarea de la vremea respectivă, primind suma de 16190 lei în mai multe tranșe de la regimul comunist, dar a primit numai refuzuri, astfel încât se vede nevoit a se adresa instanței și a solicita restituirea în natură.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 26 alin.1 din Legea nr.
10/2001, art. 112 Cod procedură civilă.
P. municipiului B. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive raportat la prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
S-a arătat că reclamantul solicită restituirea în natură a terenului expropriat în baza Decretului nr. 166/1985, situat în B. M., strada Banatului nr. 16, dar potrivit anexelor acestui act, reclamantul nu avea în proprietate teren, fiind expropriat doar pentru construcții situate pe strada Banatului nr. 24, primind suma de 16190 lei vechi cu titlu de despăgubire.
De asemenea, s-a precizat că prin cererea înregistrată sub nr. 17617/_ la P. M. B. M. după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 reclamantul a solicitat restituirea în natură a unui teren expropriat situat în B.
M., strada Banatului nr. 16, în suprafață de 1439 mp, cerere care a fost respinsă prin Dispoziția P. ului M. B. M. nr. 11575/_ motivat de faptul că notificarea a fost depusă după expirarea termenului legal prevăzut de legea nr. 10/2001, respectiv după data de_, raportat la prevederile art. 21 din același act normativ.
S-a susținut că prin adresa nr.676481/2005 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca răspuns la memoriul formulat de reclamant în atenția Primului Ministru al României și redirecționat, i se comunică reclamantului faptul că termenul de depunere al notificării a expirat în data de_ și că prin Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, nu s-a introdus un nou termen de depunere a notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, numai pentru terenurile care fac obiectul legilor fondului funciar.
S-a precizat că nici unul din actele administrative de mai sus nu au fost atacate în instanță, deși reclamantul avea această posibilitate.
În ședința publică din data de_ reclamantul a învederat că înțelege să se judece cu Municipiul B. M. reprezentat prin P., sens în care se apreciază că excepția invocată a rămas fără obiect.
Analizând cererea formulată de reclamant, T. constată următoarele: În data de_ petentul V. Z. s-a adresat Primăriei municipiului B.
M. cu o cerere prin care a solicitat punerea în drepturi în conformitate cu Legea nr. 247/2005, arătând că a fost expropriat de pe strada Banatului nr. 16,
cu teren în suprafață de 1439 mp, iar dosarul se găsește la P. municipiului
B. M. .
Petentului i s-a comunicat faptul că potrivit Legii nr. 247/2005, termenul de depunere a cererilor de restituire a fost prelungit numai pentru terenurile ce fac obiectul legilor fondului funciar. În data de_ petentul a depus o contestație la Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 privind dosarul format, cu nr. 17617/2005, urmare căreia P. ul municipiului B. M. a emis dispoziția nr.11575 din_ prin care a respins notificarea petentului privind restituirea în natură a imobilului teren situat în B. M., fostă strada Banatului nr.16, înregistrată la P. municipiului B. M. sub nr.17617/_ întrucât notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv data de _
.
Dispozițiile art. 26 alin.1 din Legea nr.10/2001, invocate de petent, instituie pentru deținătorul imobilului sau după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării, obligația de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată și asupra acordării în compensare de bunuri sau servicii ori, după caz, să propună acordarea de despăgubiri dacă restituirea în natură nu este posibilă. Instanța a pus în discuția reclamantului necesitatea precizării acțiunii, dar acesta nu a înțeles să procedeze în consecință. În speță, reclamantul și-a denumit acțiunea ca fiind "în constatarea dreptului de proprietate";, dar a vizat dispozițiile art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, făcând referire și la revendicarea suprafeței de 1400 mp teren în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005. Pe cale de consecință, instanța se va pronunța în funcție de acest temei de drept explicit.
Așadar demersul procesual al reclamantului a fost întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Căile judiciare reglementate de acest act normativ ori exercitabile în aplicarea sa sunt atacarea deciziei sau dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, în aplicarea art. 26 - de altfel indicat de către reclamant - la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, precum și contestația împotriva refuzului nejustificat al unității deținătoare de soluționare a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cererea depusă de petent a primit o rezolvare, din perspectiva aplicării
dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind emisă Dispoziția nr.11575/_ a P. ului M. B. M., așadar nu este incidentă situația unui refuz nejustificat de soluționare a notificării.
În ce privește dispoziția evocată, T. reține că potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr.10/2001 republicată, persoana îndreptățită avea dreptul de a notifica persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 și OUG nr.
145/2001, astfel încât termenul limită de depunere a notificărilor a fost data de_ .
Legea nr. 247/2005 a modificat relativ substanțial Legea nr. 10/2001, a reglementat o repunere în termenul de solicitare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, dar nu a instituit un nou termen pentru depunerea notificărilor în baza Legii nr. 10/2001.
Pe cale de consecință, în ceea ce privește aplicarea Legii nr. 10/2001, cererea petentului a fost depusă tardiv în anul 2005. Deși s-a învederat că dispoziția nr.11575 din_ s-a comunicat reclamantului, acesta a contestat recepționarea ei, iar documentele depuse (borderou de comunicări) sunt acte ce emană exclusiv de la intimată, nu sunt însușite prin semnătură de petent, astfel încât instanța a apreciat că se impune analizarea respectivei dispoziții, fără discutarea tardivității.
De asemenea, se reține că din adresa nr.26/A din_ (fila 78) rezultă că reclamantul a efectuat demersuri pentru soluționarea cererii sale și în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005.
Pe cale de consecință, prin raportare la reglementarea Legii nr. 10/2001, actul normativ expres indicat de petent prin acțiunea formulată, se reține că solicitările acestuia sunt nefondate, cererea urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul V. Z., domiciliat în B.
M., P. R. nr.2/12, județul M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B. M. reprezentat prin P. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 1 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. -T. A. Ana R. M.
Red./S.T.A._
Tehnred./_ / 4ex.
| ← Încheierea civilă nr. 5/2013. Legea 10/2001 | Încheierea civilă nr. 85/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
