Sentința civilă nr. 616/2013. Legea 10/2001

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ 4204

SENTINȚA CIVILĂ NR.616

Ședința publică din 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:

Președinte: S. -T. A. -Ana

G. ier: B. D.

Pe rol este soluționarea cauzei civile formulate de către reclamanții

B. M. și B. C. R. , ambii domiciliați în B. M., str. P., nr. 60/15, județul Maramureș în contradictoriu cu pârâții SC M. în P. S., cu sediul în B. M., Bd. B., nr. 42, județul M., SC C. S., cu sediul în

  1. M., Bd. B., nr. 42A, județul M., SC A. SA, cu sediul în B. M. ,

    str. U., nr. 41, județul M., P. M. B. M., M. B. M. ,

  2. Local B. M., cu sediul în B. M., str. Gh. Ș., nr. 37, județul M. și chematul în garanție S. R. prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B., strada C. Av. A. andru Ș. nr. 50, sector 1, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtelor SC M. în P. S., SC C. S., avocat C. O., lipsă fiind reclamanții B. M., B. C. R., pârâții P. M. B. M., M.

B. M., C. Local B. M., SC A. SA și chematul în garanție S. R. prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Reprezentanta pârâtelor SC M. în P. S., SC C. S., avocat C.

O. semnează pentru conformitate cu originalul chitanțele depuse în fotocopie la dosar la fila 55, cu care face dovada încasării onorariului avocațial. Arată că nu are cereri de formulat și își menține concluziile astfel cum sunt consemnate în încheierea de ședință de la data de 20 martie 2013.

Instanța acordă cuvântul asupra excepțiilor autorității de lucru

judecat invocată de pârâta SC A. SA; lipsa calității procesuale active a reclamanților; lipsa calității procesuale pasive a Primăriei B. M. și a C. ui Local B. M. ; prescripția dreptului la acțiune cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare și inadmisibilitatea acțiunii, invocate de pârâta SC M. în P. S. și de pârâta SC C. S. .

Reprezentanta pârâtelor SC M. în P. S., SC C. S., avocat C.

O. cu privire la excepția autorității de lucru judecat arată că aceasta este corect susținută întrucât petenții, în dosarul nr._ al T. ui M. au solicitat același teren în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, fiind astfel vorba despre identitate de obiect, de părți și de cauză. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, solicită admiterea acesteia întrucât reclamanții invocă un drept de proprietate după defunctul

B. Gheorghe în calitate de moștenitori legali, dar fără a face dovada că antecesorul lor ar avut în proprietate acest teren. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei B. M. și a C. ui Local B. M., solicită admiterea excepției, raportat la motivele invocate în susținerea ei. Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare arată că se impune admiterea deoarece potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 10/2001, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii. Solicită respingerea plângerii ca inadmisibilă deoarece reclamanții nu pot face dovada că terenul solicitat a aparținut antecesorului lor, nu s-a soluționat notificarea nr. 125/N/_ prin care au solicitat aplicarea Legii 10/2001 pentru terenul în cauză, s-a constituit dosarul nr. 502/2002 care s-a trimis la AVAS B. pentru acordarea de despăgubiri, petenții încearcă să obțină o recunoaștere a calității de persoane îndreptățite prin instanță. Solicită obligarea reclamanților la plata

cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial conform

chitanțelor depuse la dosar.

Instanța reține cauza spre soluționare.

T.

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul T. ui M. în data de_ sub nr._ reclamanții B. M. și B. C. R. au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. M. B. M., M. B. M., C. ui Local B. M., SC M. în P. S., SC C. S., SC A. S. a se constata că prin sentința civilă nr. 272/20 ianuarie 1997 (dosar 9623/1996) pronunțată de Judecătoria Baia Mare, S.C. A. S.A. nu a dobândit proprietatea terenului identificat prin nr. topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2, proprietarul terenului rămânând B. Gheorghe; a se constata nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între S.C. A. S.A. și SC M. în

P. S., nr 2476/29 septembrie 1996, (în ceea ce privește terenul identificat prin topo 2708/274/a/1), între SC A. S.A. și SC Panic Aseujan Iluț SNC nr. 2749/30 octombrie 1997 (în ceea ce privește terenul identificat prin nr topo 2703/274/a/2) și respectiv între SC Panic Aseujan Iluț SNC și SC C. S. nr. 2750/30 octombrie 1997 (în ceea ce privește terenul identificat prin nr topo 2708/274/a/2), în temeiul art 966 și respectiv 968 ale Codului civil aflat în vigoare la data încheierii convențiilor întrucât acestea au o cauză nelicită și reprezintă o fraudă la lege; a se dispune radierea înscrierilor acestora în CF (CF 13346: poziția B5; CF13617: poz B1 pentru nr topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2, 83 pentru nr topo 2708/274/a/1, B4 pentru nr topo 2708/274/3/2, B5 pentru nr topo 2708/274/a/2; CF 14008: poz B1 pentru nr topo 2708/274/a/1; CF 1. rezultat din conversia CF14008: A1 pentru topo 2708/274/a/1), în conformitate cu art 34 al legii nr 7/1996; a se dispune, în conformitate cu art. 9 alin(1) al Legii 10/2001, restituirea către B. M. (cotă1/4) și B. C. R. (cotă 3/4) - alin (1) și (2) ale art 4 al legiil0/2001 - a unei suprafețe de 1407 mp din fosta proprietate a antecesorului lor B. Gheorghe, teren preluat în mod abuziv, fără să fi fost expropriat situat în B. M.

, B-dul B. nr 42, identificat prin nr topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2, CF 13346, CF 14008 și respectiv CF 13617 în conformitate cu prevederile art. 9 alin (1) al legii 10/2001. Terenul să fie restituit liber de orice sarcini și cu asigurarea accesului la acesta. De asemenea, reclamanțiii au arătat că în condițiile în care instanța va constata că restituirea nu este posibilă, solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite de Primăria Baia Mare (conform art. 1 alin. 2 al legii 10/2001, pct. 1.7 din Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007) și dacă nici această formă de compensare nu este posibilă, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (conf. art1 alin 3 și respectiv art. 26 alin (1) ale legii 10/2001).

În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat T. ui că SC A. S.A. a înaintat ia data_ o acțiune în constatarea proprietății împotriva C. ui Local B. M. (dosarul nr. 9613/1997), solicitând instanței de judecată să constate că deține în proprietate terenul în suprafață de 1407 mp, nr topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2, CF 13346. În realitate acest teren era proprietatea antecesorului reclamanților, B. Gheorghe, conform CF 12319, parte a nr. topo 2708/274.

Reclamanții au susținut că S.C. A. S.A. a indus în eroare instanța judecătorească cât și C. Local B. M. (a se vedea întâmpinarea din 17 ianuarie 1997, formulată în numele primarului orașului B. M., în dosarul nr. 9613/1997) prezentând un CF 13346 în care terenul identificat cu nr topo 2708/274/a ar fi figurat pe statul român, deschis (în baza adresei nr 4179/24 octombrie 1996 a OCOT M. emisă pe baza adresei S.C. A. S.A. nr 4284/_ ) în paralel cu CF 12319 care reflecta situația reală a terenului, proprietar al nr. topo 2708/274 fiind B. Gheorghe. Situația de mai sus este confirmată și în expertiza extrajudiciară realizată de expert ing topo Man V.

.

S-a susținut că acțiunea S.C. A. S.A, era inadmisibilă întrucât societatea de construcții a deținut terenul doar ca organizare de șantier pe durata construcției obiectivelor din zonă și nu era în măsură să solicite proprietatea asupra terenului. În contractele de vânzare cumpărare încheiate de

S.C. A. S.A. (nr.2, nr. de înregistrare 3126/_ și respectiv nr. 4, nr de înregistrare 3659/_ ) pentru 2 clădiri amplasate pe acest teren, în istoricul activului se arată acest lucru. În sensul inadmisibilității acordării societății de construcții a proprietății asupra terenului utilizat ca organizare de șantier, s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 279 din 20 martie 1995.

S-a arătat de către reclamanți că întrucât terenul în suprafață de 1407 mp situat în B. M., Bd-ul B. nr 44, nr topo nr topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2, CF 13346, nu a trecut niciodată în proprietatea statului român (deschiderea cf 13346 este nejustificată și la deschiderea CF-u!ui nu s-a depus nici un act care să dovedească trecerea în proprietatea statului, a se vedea adresa OCPI nr 464/_ ) Primăria Baia Mare nu a transmis proprietatea terenului către S.C. A. S.A., acesta rămânând în continuare în proprietatea titularului de drept B. Gheorghe, sentința nr. 272/20 ianuarie 1997 nefiindu-i opozabilă întrucât nu a fost parte în proces.

S-a relevat că S.C. A. S.A. a recurs la fraudă pentru a obține acte de proprietate pentru pele două terenuri identificate prin nr topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2, CF 13346. În cazul numărului topo 2708/274/a/1: S.C.

A. S.A. a vândut la 23 octombrie 1995 prin contractul de vânzare-cumpărare. nr 2 clădirea situată pe topo 2708/274/a/1 către SC M. în P. S., clădire despre care în anexa nr 1 a se arată: Activul constă dintr-o clădire construită de

S.C. A. S.A. ca și organizare de șantier și recepționată în acesta formă în anul 1971. Activul s-a aflat în patrimoniul S.C. A. S.A. ca și obiectiv de organizare de șantier. Clădirea a fost construită cu caracter provizoriu [...]. Datorită acestui fapt S.C. A. S.A. nu posedă acte de proprietate asupra terenului pe care se află activul evaluat. Referitor la acesta clădire și alte două magazii aflate în zonă în descrierea activului din aceeași anexă se arată că au fost realizate "(…)fără proiect de execuție și fără autorizație de construcție fiind construcții cu caracter provizoriu care urmau să fie demolate ulterior."; În cazul numărului topo 2708/274/a/2: S.C. A. S.A. a vândut la 15 noiembrie 1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr 4, clădirea situată pe topo 2708/274/a/2 către SC Panic Aseujan lluț, clădire despre care în anexa nr 1 a se arată: "Activul constă dintr-o clădire construită de S.C. A. S.A. ca și organizare de șantier și recepționată în acesta formă în anul 1971. Clădirea a fost construită cu caracter provizoriu. S.C. A. S.A. nu posedă acte de proprietate asupra terenului pe care se află activul evaluat. [...] Deși S.C. A.

S.A. a întocmit și înaintat documentația corespunzătoare pentru obținerea terenului conform HG 834/1991 pînă în prezent nu s-a reușit obținerea actelor de proprietate. Referitor la acesta clădire în descrierea activului din aceiași anexă se arată că au fost realizate " Imobilul a fost realizat ca organizare de șantier fiind o construcție cu caracter provizoriu ce urma să fie demolată ulterior" de asemenea "clădirea a fost realizată și din punct de vedere constructiv cu caracter provizoriu [...].

Reclamanții au subliniat că terenul în cauză a fost destinat pentru o organizare de șantier - S.C. A. S.A. fiind o societate de construcții, care înainte de 1990 a realizat S.C. Maratex S.A. și alte obiective în zonă - pe teren au fost amplasate construcții provizorii necesare organizării de șantier, care la finalizarea lucrărilor trebuiau demolate așa cum însăși S.C. A. S.A. în cele două anexe ale contractelor o afirmă și astfel cum stabilește și decretul nr 144/29 martie 1958, art. 10, Legea nr.50/29 iulie 1991, art. 26 alin.1.

D Reclamanții au învederat că din cele două contracte de vânzare- cumpărare și anexele lor se constată că S.C. A. S.A. a încălcat legea întrucât trebuia să demoleze construcțiile provizorii după terminarea obiectivelor din zonă și să elibereze terenul. Mai mult S.C. A. S.A. a vândut clădirile provizorii și a solicitat proprietatea terenului prin HG 834/1991 deși nu era în măsură să o facă întrucât terenul i-a fost acordat numai pe durata organizării de șantier și până la finalizarea construcțiilor din zonă, recurgând astfel la frauda la lege, constând în folosirea anumitor norme legale (HG 834/1991) nu

în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative - prevederile legilor construcțiilor care obligă la demolarea construcțiilor provizorii și aducerea terenului la starea inițială.

S-a susținut că S.C. A. S.A. a ascuns atât primăriei B. M. cât și instanței judecătorești adevărata situație a clădirilor, a prezentat instanței de judecată ca fiind teren al statului român un teren care era proprietatea lui B. Gheorghe. Deși pentru terenul identificat prin topo 2708/274 exista deschis CF 12319 în care proprietar era menționat B. Gheorghe, S.C. A. S.A. a solicitat OCOT M. (24 octombrie 1996, adresa nr. 4284/1996) deschiderea unui nou CF pentru același nr topo 2708/274 în care proprietar să fie menționat statul român, fără să indice un titlu în baza căruia ar fi trecut în proprietatea statului român. La deschiderea CF 13346 S.C. A. S.A. nu a depus nici un document care să dovedească proprietatea statului român asupra acestui teren, după cum a constatat OCPI M. prin adresa nr. 464/_ .

Reclamanții au arătat că acest teren, proprietatea lui B. Gheorghe (CF 12319) - a fost preluat în mod abuziv în anii 50 - și fusese acordat în 1971 (după cum se afirmă în contractele de vânzare ale clădirilor) doar spre folosința pe durata existenței organizării de șantier, deci nu era în patrimoniul S.C. A.

S.A. la data înființării acesteia - așa cum cere art 1 al HG 834/1991). Vânzarea terenurilor reprezintă o cauză nelicită, o fraudă la lege - vânzarea terenului altuia - iar sancțiunea acesteia nu poate fi decât nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de S.C. A. S.A. cu societățile comerciale cumpărătoare, în conformitate cu prevederile art 966 și respectiv 968 ale Codului Civil aflat în vigoare la data încheierii convențiilor.

Reclamanții au susținut că au depus notificarea nr 25/N/_ la Primăria Baia Mare, prin care au solicitat aplicarea legii 10/2001 pentru terenurile în cauză, terenuri preluate abuziv de la antecesorul B. Gheorghe. Aici s-a constituit dosarul nr 502/2002 care a fost trimis la AVAS B. pentru acordarea de despăgubiri. AVAS B. a emis decizia nr 137/_ prin care a respins aplicarea legii 10/2001. Au contestat în instanță această decizie, iar Tribunalul București a anulat prin sentința civilă nr 109/_ decizia AVAS obligând-o să emită o decizie în conformitate cu prevederile legii 10/2001.

A.V.A.S. a emis o nouă decizie nr 13/_ prin care respinge din nou aplicarea legii 10/2001 și trimite dosarul 502/2002 la B. M. (conform adresei nr 3047/_ ), decizie care de asemenea a fost contestată, iar Tribunalul București prin sentința nr 908/_ a anulat ultima decizie AVAS obligând-o la aplicarea legii 10/2001. AVAS le-a comunicat prin adresa nr 34375/_ o listă de documente care trebuie depuse pentru a reanaliza dosarul. Printre acestea se menționează: ,,- actul de preluare de către stat a terenului revendicat [...]".

Reclamanții au arătat că un astfel de act nu există și în consecință nu există nici o șansă de a obține despăgubiri de la AVAS B. pentru terenul în cauză avându-se în vedere faptul că acesta a fost preluat fără titlu de statul

român, în mod abuziv și prevalența restituirii în natură prevăzută de art. 7 ți art. 9 din Legea nr. 10/2001. Cum terenul a fost preluat în mod abuziv, fără nici un titlu, B. Gheorghe a rămas proprietarul de drept al acestuia și după preluarea abuzivă, deși nu și-a putut exercita prerogativele de proprietar. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a R. iei care în decizia nr 73/1995 arată: "[...] în cazul imobilelor preluate de stat fără titlu, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desființat, iar statul nu a devenit proprietar". Faptul că pe aceste terenuri au fost edificate construcții care nu îndeplinesc condițiile legii - au avut caracter provizoriu și trebuiau demolate după finalizarea obiectivelor de construcții din zonă - nu împiedică restituirea terenului în natură. Nerestituirea terenului reclamanților ca și proprietari de drept reprezintă o lipsire în mod arbitrar de proprietatea lor, o privare de proprietate, pentru alte motive decât cele de utilitate publică și deci o încălcare a Primului protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului - adoptat la Paris la 20 martie 1952.

Prin întâmpinare, pârâta SC A. SA a invocat autoritatea de lucru judecat întrucât a vândut terenul și clădirile înscrise sub nr. topo. 2708/274, nedeținând suprafețe din acesta. Pârâta a învederat că a dobândit in proprietate terenul înscris in CF. nr. 13346 sub topograficul nr. 2708/274/a/1 si 2708/274/a/2 in suprafața de 1407 mp in baza sentinței civile nr. 272/_ pronunțata de Judecătoria Baia Mare in dosarul 9613/1996. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2476/_ de Biroul Notarului Public Cardos Steluța E. a fost vândut terenul din nr. topo 2708/274/a1 la SC M. în

P. S. B. M. . Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2749/_ de Biroul Notarului Public Balogh Melania a fost vândut terenul cu nr. topo 2708/274/a/2 la SC Panic Aseujan Ilut SNC B. M. . Prin sentința civila nr. 307/_ a Judecătoriei B. M. a fost respinsa acțiunea reclamanților având același obiect. Prin Decizia civila nr. 24/A/_ a fost respins apelul declarat in aceeași cauză, motiv pentru care operează autoritatea de lucru judecat.

Prin răspunsul la întâmpinarea acestei pârâte, reclamanții au solicitat respingerea autorității de lucru judecat arătând că în dosarele nr. 952/2000 al Judecătoriei B. M. și nr._ al T. ui M. au solicitat completarea titlului de proprietate deja existent pentru alte terenuri, cu terenul de sub nr topo 2708/274, fostă proprietate a lui B. Gheorghe (ocupat parte de S.C. Maratex S.A. și parte de societățile care au cumpărat de la S.C. A. SA), insistând pe punerea în posesie pe vechiul amplasament. Judecătoria Baia Mare a respins solicitarea lor de a obliga Comisia locală de aplicare a legii 16/1991 să îi pună în posesie pe vechiul amplasament. Avându-se în vedere că terenul nu trecut în proprietatea statului și că a fost preluat în mod abuziv de la proprietarul de drept B. Gheorghe și ca urmare a apariției legii 10/2001, au depus notificări pentru acest teren adresate S.C, Maratex S.A. și respectiv Primăriei B. M. . În urma depunerii notificărilor au cerut suspendarea cauzei

în baza art 47 alin 1 al legii 10/2001. Ulterior, soluționarea notificării adresate

S.C. Maratex S.A. a făcut obiectul a două cauze, cea mai recentă fiind dosarul nr_ ,, iar notificarea adresată primăriei face obiectul prezentei cauzei. Deși nu au solicitat repunerea pe rolul instanței a procesului suspendat, în 2009 dosarul nr_ a fost reluat în 2009, reclamanții comunicând instanței că înțeleg să-și urmărească drepturile în baza legii 10/2001.

Reclamanții au precizat că prin decizia nr 24/A din_ Tribunalul Maramureș a respins apelul, rămânând definitivă și irevocabilă sentința civilă nr. 307 a Judecătoriei B. M. prin care li s-a respins restituirea terenului pe vechiul amplasament în baza legii 18/1991.

Reclamanții au susținut că terenul prezentei cauze nu a fost restituit în baza legii 18/1991 și este posibilă aplicarea legii 10/2001, ca urmare a preluării abuzive de către stat în perioada anilor 50 de la titularul legitim al dreptului de proprietate asupra acestuia, B. Gheorghe. Faptul că terenul a fost inițial solicitat în baza legii18/1991 nu reprezintă un impediment pentru restituirea acestuia în baza legii 10/2001.În primul caz (dosarul nr nr 952/2000, Judecătoria Baia Mare și respectiv nr_, T. ui M. -secția civilă) au solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament și eliberarea/completarea titlului de proprietate în baza legii 18/2001, iar părțile chemate în judecată au fost Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, S.C. Maratex S.A. în calitate de deținătoare a unei părți din teren și respectiv S.C. A. S.A., implicată în tranzacționarea unei alte porțiuni de teren. În al doilea caz, prezentul dosar nr_ reclamanții au solicitat restituirea unei suprafețe de 1407 mp în baza legii 10/2001 avându-se în vedere caracterul preluării abuzive de la proprietarul de drept B. Gheorghe, părțile chemate în judecată fiind primarul, primăria B. M., societățile care dețin terenul SC M. în P. S. și respectiv SC C. S., precum și S.C. A. S.A. întrucât este cea care a vândut terenul celor două societăți.

Pârâta P. M. B. M. a depus întâmpinare, înregistrată în data de_, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât pentru suprafața de 1407 mp teren situat în B. M., parte a nr. topo. 2708/274 s-a depus notificarea nr. 125/N din_, dosar pe care l-a trimis la AVAS pentru despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001.

Răspunzând la această întâmpinare cei doi reclamanți au precizat că nu poate fi primită excepția lipsei calității procesuale pasive, petenții depunând notificarea nr. 125/N din_ la P. M. B. M. conform dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr.10/2001 deoarece în urma finalizării lucrărilor de construcții în zonă, terenul trebuia returnat autorității administrative locale. Făcând trimitere la practica judiciară, reclamanții au precizat că au chemat în judecată și Primăria Baia Mare întrucât aceasta a fost investita de Legea 10/2001 cu soluționarea notificărilor până la apariția Legii nr. 247/2005, dată de la care entitatea investită cu soluționarea notificărilor

devine unitatea administrativ teritorială, conform art. 20 alin. 4, adică M.

B. M., reprezentat prin Primar.

Pârâtele SC M. în P. S. și SC C. S. au formulat fiecare întâmpinare față de acțiunea introductivă, prin care au invocat pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesuale active a reclamanților B. M. si B. Ciaudiu R. în promovarea prezentei plângeri, lipsa calității procesuale pasive a Primăriei B. M., lipsa calității procesuale pasive a C. ui local B. M., prescripția dreptului la acțiune cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare, inadmisibilitatea acțiunii in ceea ce privesc pârâții SC A. SA, SC C. S. și SC M. în P. S. . Pe fond, pârâtele au solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

Excepția autorității de lucru judecat a fost argumentată raportat la dosarul nr._ al T. ui M., precizându-se că petenții în acțiunea intitulata plângere solicita restituirea aceluiași teren ce a făcut obiectul dosarului cu nr. de mai sus de la aceleași părți: SC A. SA care este de fapt cel de la care au cumpărat - în prezent nu mai este proprietar -, Primăria Baia Mare - ce a fost parte in proces prin Comisia locala și SC MARATEX SA - pentru alte parcele de teren, ambele dosare fiind întemeiate pe dispozițiile Legii 10/2001.

În ce privește lipsa calității procesuale active a reclamanților, s-a precizat că aceștia trebuie să dovedească faptul ca dețin un drept de proprietate asupra terenului cu nr. top. 2709/274/a/1.Reclamanții au depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 24/_ după defunctul B. Ghorghe in care sunt menționați ca moștenitori B. M. si B. C. R., încercand să susțină ca antecesorul lor a fost proprietarul terenului deținut de pârâtă. Din verificarea cărții funciare nr. 13346 B. M. se constată faptul ca la nr de ordine 2 din foaia de avere este inscris nr. top. 2708/274/a teren in suprafața de 3 ha 7111 mp are ca proprietar statul roman (B2 din cf). Ulterior acest număr s-a dezmembrat in mai multe numere topografice, parcela cu nr. 2708/274/a/1 si nr. 2708/274/a/2 s-au transcris in cf 13617 B. M. in favoarea SC A. SA, terenul cu nr. top. 2708/274/a/l fiind vândut pârâtei. În cf 13348 B. M. nu este menționat ca proprietar B. Gheorghe iar cf 12319, in prezent sistata, este deschisa inițial pentru nr. top. 2708/274 în suprafață de 2582 mp, corectată la 3 ha 7110 mp prin adresa OCOT B. M., la B3 fiind înscrisă operațiunea de dezmembrare a acestui număr topografic în baza schiței de dezmembrare nr. 645/1997, fiind menționate Decretele de expropriere 632/_, 119/_

.

Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei B. M. și a C. ui Local B. M., s-au invocat dispozițiile art. 19, art. 67 alin.1 din Legea nr. 215/2001, art. 87 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă și s-a precizat că primăria nu este o persoană juridică deținătoare a imobilului solicitat de petenți, iar consiliul local, organ cu rol deliberativ, are calitate procesual pasiva atunci când sunt atacate actele emise de acesta, nu și în plângerea

întemeiata pe Legea 10/2001 cu privire la un teren aflat in patrimoniul unei societăți comerciale cu capital de stat - în speță SC A. SA-, vândut apoi altor societăți comerciale.

Excepția de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare dintre SC Panic Aseujan Iluț SNC și SC M. în P. S., încheiat în data de_, respectiv a contractului de vânzare- cumpărare nr. 2750/_ a fost argumentată prin expirarea termenului derogatoriu de la dreptul comun, de 1 an, instituit prin dispozițiile art. 45 din Legea nr.10/2001.

Pârâtele au invocat faptul că plângerea este inadmisibilă deoarece petenții au uzat de procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, care este în curs de derulare, dosarul fiind la AVAS.

Pe fondul cauzei, cele două pârâte au arătat prin întâmpinările formulate distinct că la data cumpărării imobilelor nu exista nici o interdicție de înstrăinare cu privire la aceste imobile, ele fiind in circuitul civil-intabulate pe SC A. SA in baza sentinței civile nr. 272/1997. Stabilirea dreptului de proprietate al SC A. sa a avut ca temei legal Legea 15/1990 si HGR 834/1991.

S-a susținut că S.C. A. SA era îndrituita in baza legislației existente la acea dată să reglementeze situația juridica a bunurilor din patrimoniu, situație in care erau si imobilele ce au fost vândute, care au fost folosite din momentul construirii ca spații pentru activitatea șantierelor de producție și depozitare, iar apoi au fost inchiriate la terți. La momentul vânzării SC A. SA le-a făcut cunoscut faptul ca acestea au fost realizate sub denumirea de construcții provizorii in anii 1971-1972, în sensul ca nu au fundația la adâncimea specifică construcțiilor, dar erau din panouri prefabricare din beton armat, nu erau barăci care să se demoleze. După ce le-au cumpărat acestea au fost modernizate, s-au etajat, modificându-se aspectul arhitectural, in prezent fiind veritabile clădiri.

S-a mai precizat că susținerile petentei privind frauda la lege a SC A. SA nu pot fi primite întrucât aceasta era obligată de dispozițiile legale din acea perioadă sa clarifice regimul juridic al tuturor bunurilor din patrimoniu, aceste clădiri și terenul aferent fiind incluse in patrimoniul societății la momentul transformării din unitate socialistă în societate comercială. Petenții au făcut demersuri in baza Legii 10/2001 pentru acordarea de despăgubiri, acest imobil nu se putea restitui in natura intrucât pe el existau construcții, aceștia au acceptat propunerea de acordare a despăgubirilor urmând ca AVAS sa procedeze la evaluarea terenului si acordarea sumelor ce li se cuvin.

Prin înscrisul denumit "note de ședință"; pârâtele P. M. B. M. și C. Local al M. B. M. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților raportat la prevederile art. 23 din Legea nr.10/2001, republicată, excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local B. M., excepția prematurității cererii.

Raportat la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților au învederat faptul că, în conformitate cu art. 23 din Legea nr.10/2001, reclamanții trebuie să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului a cărui restituire se solicită.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local B. M. s-a arătat că în conformitate cu art. 41 coroborate cu prevederile art. 26 alin.1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din Legea nr.215/2001, republicată, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect restituirea sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. C. local este potrivit art. 23 din Legea nr.215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție.

Excepția prematurității cererii formulate de către reclamanți a fost susținută raportat la faptul că procedura nu a fost finalizată prin emiterea vreunei dispoziții emise de primar, demersul reclamanților în instanță fiind unul prematur raportat și la adresa nr. 34375/2009 emisă de către AVAS prin care se arată faptul că, după completarea dosarului cu actele necesare, notificarea va fi înaintată spre soluționare Comisiei de Analiză constituită în aplicarea Legii 10/2001.

Prin precizarea de acțiune depusă în data de_, cei doi reclamanți au solicitat a se constata că prin sentința civilă nr. 272/20 ianuarie 1997 (dosar 9623/1996) pronunțată de Judecătoria Baia Mare, S.C. A. S.A. nu a dobândit proprietatea terenului identificat prin nr topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2, proprietarul terenului rămânând B. Gheorghe; a se constata că prin contractele de vânzare - cumpărare încheiate între S.C. A. S.A. și SC

M. în P. S., nr 2476/29 septembrie 1996, (în ceea ce privește terenul identificat prin topo 2708/274/a/1), între SC A. S.A. și SC Panic Aseujan Iluț SNC nr. 2749/30 octombrie 1997 (în ceea ce privește terenul identificat prin nr topo 2708/274/a/2) și respectiv între SC Panic Aseujan Iluț SNC și SC C. S. nr. 2750/30 octombrie 1997 (în ceea ce privește terenul identificat prin nr topo 2708/274/a/2) nu s-a realizat un transfer al proprietății lui B. Gheorghe asupra acestor terenuri către SC M. în P. S. (în cazul topo 2708/274/a/1) și respectiv SC Panic Aseujan Iluț SNC și ulterior SC C. S. (în cazul topo 2708/274/a/2); a se constata nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între S.C. A. S.A. și SC M. în P. S., nr 2476/29 septembrie 1996, (în ceea ce privește terenul identificat prin topo 2708/274/a/1), între SC A. S.A. și SC Panic Aseujan Iluț SNC nr. 2749/30 octombrie 1997 (în ceea ce privește terenul identificat prin nr topo 2708/274/a/2) și respectiv între SC Panic Aseujan Iluț SNC și SC C. S. nr. 2750/30 octombrie 1997 (în ceea ce privește terenul identificat prin nr topo 2708/274/a/2), în temeiul art 966 și respectiv 968 ale Codului Civil aflat în

vigoare la data încheierii convențiilor întrucât au o cauză nelicită și reprezintă o fraudă la lege, fiind menținute și celelalte petite inițial formulate.

Răspunzând la întâmpinările pârâtelor SC M. în P. S., SC C. S., precum și la notele de ședință formulate de Primăria Baia Mare și C. Local al M. B. M., reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei calității lor procesuale active, arătând că la dosarul cauzei au fost depuse odată cu notificarea, CF 12319 care cuprinde topo 2708/274, proprietar înscris B. Gheorghe, certificat de moștenitor precum și alte dovezi necesare soluționării dosarului (CF 13346, acțiunea în constatare înaintată de S.C. A. S.A., întâmpinarea primarului, acte de vânzare-cumpărare imobile). CF-ul 13346 care face referire la nr topo 2708/274/a cu proprietar înscris statul român a fost deschis în baza unei simple adrese a S.C. A. S.A., nu s-a făcut dovada proprietății statului asupra acestui teren și reprezintă o dublură a CF 12319, deja existentă la data deschiderii CF 13346. Uzând de acest CF, S.C. A. S.A. a solicitat prin acțiunea în constatare să i se acorde proprietatea terenului în contradictoriu cu C. Local B. M. și ulterior a înstrăinat terenul în suprafață de 1407 mp identificat acum prin topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2 unor societăți terțe.

Reclamanții au precizat că au solicitat restituirea sau acordarea de despăgubiri pentru terenul identificat prin topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2 în suprafață de 1407 mp CF 13346, 14008 și respectiv 13617 întrucât acestea sunt noile topo acordate suprafeței de teren care în fapt intră în componența nr topo 2708/274, fostă proprietatea lui B. Gheorghe.

Reclamanții au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale a

C. Local B. M., fiind pe deplin justificată calitatea procesuală pasivă a C. ui Local B. M. din următoarele motive: acțiunea în constatare formulată de

S.C. A. S.A. în dosarul nr 9613/1996 este realizată împotriva C. ui Local

  1. M. . Întâmpinarea formulată de P. municipiului B. M., prin primar la termenul din_ nu indică faptul că primarul ar fi avut un mandat din partea

  2. ui Local pentru cedarea, cu titlul gratuit, a unui teren considerat a fi domeniul public sau privat al orașului unei societăți comerciale. Luând în considerare principiul simetriei și al echității, de vreme de C. Local a cedat un bun care nu era proprietatea sa, atunci el trebuie să răspundă, iar în cazul în care bunul nu poate fi restituit să acorde un alt bun, echivalent valoric, proprietarilor de drept, aceasta fiind o obligație a C. ui Local și nu a altor entități administrative sau de altă natură. În condițiile în care instanța va constata că nu este posibilă restituirea în natură, iar acordarea de bunuri în compensare revine M. B. M., atunci C. Local trebuie să fie parte în proces.

De asemenea, reclamanții au mai arătat că potrivit art. 1 alin. (5) din legea specială, în forma actuală, primarii sau, după caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, un tabel

care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare. În cazul în care M. B. M. pretinde că nu are bunuri disponibile pentru a fi acordate în compensare, (așa cum au constatat că este afișat la sediul Primăriei B. M. ) reclamanții au posibilitatea de a individualiza, în mod concret, bunuri care consideră că le pot fi acordate în compensare. C. Local B. M. are în acest proces calitate procesuală pasivă ca organism care aparține de structura organizatorică a unității administrativ-teritoriale. În condițiile în care se va dispune, acordarea în compensare, reclamanților, a unui bun, aflat în patrimoniul M. B. M. ,

C. local al M. îndeplinește atribuții și în legătură cu acest bun, conform art. 36 alin. (2) lit. c cu referire la alin.(5) lit. b din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, conform art. 123 alin. (1) din lege.

Prin urmare, C. local, fiind direct implicat în efectuarea actelor de dispoziție sau de administrare în legătură cu bunurile din domeniul privat al M.

, este corect să fie păstrat în proces, pentru opozabilitatea hotărârii pronunțate în legătură cu un bun din domeniul unității administrativ teritoriale, chiar dacă nu este emitentul direct al dispoziției de acordare a măsurii reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, către persoana îndreptățită.

Reclamanții au mai solicitat respingerea excepției prematurității cererii, învederând că în conformitate cu prevederile art 25 al Legii 10/2001 termenul de soluționare a notificării a fost de 60 de zile de la depunerea acesteia, reclamanții au depus în termen odată cu notificarea și actele doveditoare, lipsa unei decizii privind restituirea sau acordarea de despăgubiri le deschide calea accesului la justiție, în conformitate cu prevederile art 26 alin 3) al legii și pe cale de consecință au depus prezenta plângere la Tribunalul Maramureș, care are deplină competență de soluționare a acestui caz, amintesc în acest sens Decizia nr. XX/2007 a ICCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Reclamanții au solicitat de asemenea a se dispune respingerea excepției de lucru judecat, nefiind aplicabile în cauză prevederile art 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civilă întrcât între cele 2 dosare nu se constată existența simultană a trei coincidențe: de obiect, cauză și respectiv părți.

De asemenea, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, s-a susținut că în CF 12319 B. Gheorghe este menționat ca proprietar al suprafeței de 3ha7111 mp identificată prin nr topo 2708/274. Acest CF a fost deschis de OCOT M. la data de 2 decembrie 1994 pe baza documentelor din arhiva OCOT M. . în acest CF sunt notate: la B2, trecerea în proprietatea statului a unei parcele de 213 mp identificată prin topo 2708/274/1 și ulterior în proprietatea Regiei Plumbului și Zincului B. M. (ulterior Remin SA) parcelă pe care se află o conductă de transport a minereului, în baza decretelor de expropriere nr 632/_, 119/1967 și respectiv 739/1975. La data 6 noiembrie 1996 se deschide CF 13346 pentru o suprafață de 3ha 7111 mp în favoarea statului român, nr topo 2708/274/a, deschidere realizată în baza adresei OCOT nr 4179/24 octombrie 1996, adresă emisă în baza adresei S.C. A.

S.A. nr 4284/24 octombrie 1996 (S.C. A. S.A. solicită deschiderea unui CF pentru topo 2708/274 iar OCOT M. dispune deschiderea CF-ului cu topo 2708/274/a I). Practic la acea dată s-a dispus deschiderea pentru același teren în suprafață de 3ha 7111 mp, evidențiat în CF 12319, proprietar inițial B. Gheorghe a unui nou CF 13346, cu aceași suprafață de teren 3ha 7111 mp, identificată prin topo 2708/274/a iar ca proprietar fiind menționat statul român. Există o identitate a suprafețelor de teren, aceeași formă geometrică și aceleași numere topo vecine - așa cum a constatat și expertul topo V. Man în expertiza extrajudiciară anexată plângerii - iar CF 13346 reprezintă o dublură a CF 12319, deschisă în afara cadrului legal și care menționează în mod nejustifîcat proprietatea statului român asupra terenului.

OCPI M. prin adresa nr 464/_ le-a comunicat: "Precizăm că adresa nr 4179/_ și adresa nr 4179/_ emisă de S.C. A. S.A. sunt singurele documente existente în arhiva noastră, referitor la deschiderea CF 13346". Cu alte cuvinte s-a dispus deschiderea CF 13346 pe baza unor simple adrese și nu există nici un titlu în baza căruia terenul identificat prin topo 2708/274 ar fi trecut în proprietatea statului. Un astfel de titlu, de trecere în proprietatea statului, a întregului teren identificat prin topo 2708/274 nu a existat întrucât: un decret pentru exproprierea întregii suprafețe, înainte de 1970, nu a existat întrucât nu nu ar mai fi fost necesare exproprierile menționate prin decretele nr 632/_, 119/1967 și respectiv 739/1975 pentru terenul ocupat de o conductă aparținând Regiei Autonome a Plumbului și Zincului B. M. ; în 1970 terenul ce face obiectul prezentei cauze (inclus într- o suprafață mai mare de 15000 mp) a fost atribuit ca organizare de șantier pentru realizarea S.C. Maratex S.A. (din topo 2708/274 s-a expropriat în favoarea S.C. Maratex S.A. suprafața de 5128 mp prin decretul nr 405/1970, aceasta nu face obiectul prezentei cauze, fiind însă de remarcat exproprierea punctuală) întreprinderii de atunci Trustul de Construcții M. (după 1990,

S.C. A. S.A.) și terenul trebuia eliberat după terminarea lucrărilor în zonă. Este evident că nici după 1975 nu se putea emite un decret de expropriere pentru întreaga suprafață identificată din nr topo 2708/274 din simplul motiv că deja erau expropriate suprafețe din acest număr topo și nu se mai putea expropria întreaga suprafață.

Terenul în suprafață de 3ha711mp identificat prin topo 2708/274, proprietar B. Gheorghe nu a trecut niciodată în întregime în proprietatea statului și nu există nici o dovadă că terenul identificat în acest CF prin topo 2708/274/a dar care este identic cu topo 2708/274 (din CF 12319) ar fi trecut în întregime în proprietatea statului. Mai mult nr topo 2708/274/a nu apare în registrul cadastral al orașului B. M., nu are un istoric cadastral și apare din neant odată cu deschiderea CF13346în 1996. Referitor la sistarea CF 12319, prin aceeași adresă nr 464/_ OCPI M. li s-a comunicat că în arhiva instituției nu se găsește dosarul nr 4320/1997 prin care s-ar fi dispus sistarea CF 12319, în concluzie nu se poate considera că acest CF este sistat.

Acțiunea în constatare înaintată de S.C. A. S.A. s-a încheiat la data 20 ianuarie 1997 prin sentința nr. 272 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, or la acea dată CF 12319 nu era sistat (sistarea survine abia în martie, proprietarul terenului menționat în CF era B. Gheorghe iar acțiunea în constatare nu s-a făcut împotriva proprietarului de drept al terenului. În urma pronunțării sentinței nr 272/20 ianuarie 1997 S.C. A. S.A. nu a dobândit proprietatea nici a unei porțiuni din topo 2708/274 întrucât B. Gheorghe titularul de CF nu a fost parte în proces. Mai mult prin tranzacțiile de vânzare cumpărare ulterioare ale S.C. A. S.A. sau a celorlalte societăți comerciale implicate, nu s-a dobândit proprietatea terenului și nici nu s-a transmis mai departe întrucât aceasta nu provenea de la adevăratul proprietar.

În consecință, chiar în urma pronunțării sentinței nr 272/20 ianuarie 1997 de către Judecătoria Baia Mare, proprietarul suprafețelor prin topo 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2, a rămas B. Gheorghe întrucât terenul identificat prin topo 2708/274 sau 2708/274/a nu a trecut îh proprietatea statului.

În cazul în care pârâta va prezenta un astfel de titlu sau numai pentru porțiunile de teren identificate prin 2708/274/a/1 și respectiv 2708/274/a/2 reclamanții în calitate de moștenitori ai titularului de drept vor putea obține despăgubirile prevăzute de Legea nr.10/2001, în caz contrar se va constata că sunt proprietarii de drept ai terenurilor și acestea trebuie restituite reclamanților.

Atât într-un caz cât și în celălalt reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în sensul legii 10/2001, ca moștenitori ai antecesorului B. Gheorghe întrucât terenul a fost preluat în mod abuziv în anii 50 de autoritățile de la acea dată, nu a trecut în proprietatea statului.

Reclamanții au mai solicitat a se respinge excepția privitoare la lipsa calității pasive a Primăriei și a C. ui Local B. M., precum și respingerea excepției privind prescripția dreptului de acțiune cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare. Chiar dacă s-ar lua în considerare termenul de prescripție invocat de pârâtă, acțiunea în constatare înaintată împotriva C. ui Local/statul român, neproprietar nu consfințește un transfer de proprietate către S.C. A. SA și în consecință nici actele de vânzare- cumpărare subsecvente nu realizează acest transfer, în consecință aceste acte de înstrăinare sunt lipsite de eficacitate juridică.

În argumentarea cererii de respingere a excepției privind inadmisibilitatea plângerii, reclamanții au arătat că S.C. A. S.A. nu se încadra în prevederile HG 834/1991, chiar dacă pârâtele susțin că la data vânzării clădirile erau din panouri prefabricate "și nu erau barăci care să se demoleze", aceasta este nerelevant, important fiind caracterul provizoriu al acestora, faptul că erau realizate pe un teren folosit ca organizare de șantier.

În ce privește inexistența unei interdicții legale privind vânzarea, reclamanții au făcut trimitere la prevederile art 26 al legii nr. 50 in 29 iulie

1991. Faptul că pe aceste terenuri au fost edificate construcții care nu îndeplinesc condițiile legii, cu caracter provizoriu și care trebuiau demolate după finalizarea obiectivelor de construcții din zonă - nu împiedică restituirea terenului în natură, după cum stabilesc normele de aplicare a legii 10/2001, Capitolul II, art. 10.4.

În data de_ reclamanții au depus la dosar precizări prin care au arătat că pârâta interpretează în mod greșit plângerea în sensul că din plângere ar reieși că ar exista o identitate de persoană între titularul CF 12319 și tatăl său, B. Gheorghe. CF 12319 s-a deschis la 2 decembrie 1994 în baza Registrului de Reformă Agrară pe numele B. Gheorghe, nr. topo. 2708/274. Deschiderea CF s-a realizat la cererea Regiei Autonome a Plumbului și Zincului B. M. (ulterior Remin) pentru întăbularea unor decrete de expropriere ce vizau o porțiune din acest teren străbătut de o conductă de steril (același CF poz. 3, 4). Datele de deschidere a CF-ului sunt corecte întrucât în arhivele OCPI M., în Registrul de Reformă Agrară actualizat în 1945 figurează la poziția 94, nr. topo. 2708/274 ca și proprietar B. Gheorghe. În Registrul Cadastral al orașului B. M. din_ figurează nr. topo. 2708/274, proprietar B. Gheorghe și suprafața de 37111 mp. Pe harta topografică a orașului B. M. din 1913-1915 figurează nr. topo. 2708/274 mărginit la sud de calea ferată, la vest de numerele topo. 2708/269 și 2708/270 și la est de nr. topo. 2708/16.

Titularul CF 12319 și persoana înscrisă în Registrul de Reformă Agrară și Registrul Cadastral al orașului B. M. este străbunicul său, B. Gheorghe care a trăit între anii 1870-1935, căsătorit cu P. Parasca. Străbunicii au avut 3 copii: B. P., B. E. și B. A., acesta din urmă fiind bunicul reclamantului. Această proprietate a fost folosită de antecesorii săi ca proprietate extratabulară, terenul provenind din reforma agrară, s-a transmis succesiv fiecărei generații a antecesorilor lor întrucât se poate constata absența oricăror mențiuni în cartea funciară privind vânzarea unor porțiuni din această proprietate din 1921 până la data deschiderii CF 12319.

Urmare a lămuririlor solicitate de instanță, în data de_ reclamanții au depus la dosar note prin care au arătat că în prezentul dosar atacă lipsa unei decizii de restituire sau acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1407 mp fostă proprietate a antecesorului lor B. Gheorghe de către Primăria Baia Mare (în conformitate cu art. 20 alin.1 și 3 varianta inițială a Legii nr.10/2001), ulterior M. B. M., reprezentat prin Primar (în conformitate cu art. 20 alin.1 și 4 în varianta modificată a Legii nr.10/2001 prin Legea nr. 247/2005), care sunt entitățile investite cu soluționarea notificării nr. 25/N/_ depuse la Primăria Baia Mare, întrucât terenul era la dispoziția autorității administrative locale (era de drept deținut de aceasta și consideră că este și în continuare), iar entitatea investită cu soluționarea notificării este P. iar ulterior după apariția Legii nr.247/2005, M. B. M. reprezentat prin Primar.

S-a învederat că ultima comunicare de la AVAS cu privire la acest dosar datează din_, adresa nr.34375/_, pe care au depus-o la dosarul cauzei, în care li se solicită să depună la dosarul aflat la AVAS "actul de preluare de către stat a terenului revendicat…";, act pe care nu-l dețin, niciuna din părți nedepunând la dosarul cauzei un act de trecere a terenului în proprietatea statului și așa cum au demonstrat in extenso în comunicările precedente un astfel de act nu există. În consecință cred că procedura de soluționare a acestui dosar de către AVAS este blocată, nu vor putea continua demersurile de a obține despăgubiri de la AVAS decât dacă instanța de judecată va constata că terenul a intrat în mod legal în patrimoniul SC A. SA, a fost înstrăinat în mod legal, că M. B. M. nu este cel învestit cu soluționarea notificării și în acest caz sunt aplicabile dispozițiile art. 29 ale Legii nr.10/2001, instituția care trebuie să acorde despăgubiri fiind AVAS B. .

Potrivit Deciziei nr.XX/2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde de notificarea părții interesate.

Comisia locală pentru aplicarea Legii 10/2001 analizând dosarul dar fără a interpreta corect situația de drept și de fapt a trimis dosarul către AVAS

B. considerând întrucât SC A. SA fusese privatizată de această instituție, că această entitate trebuie să soluționeze notificarea, conform art. 29 al Legii nr.10/2001. Dar întrucât terenul nu a trecut în proprietatea statului, terenul nu a intrat în posesia SC A. SA, și deci nu a fost inclus în patrimoniul societății și în consecință nu sunt aplicabile, chiar dacă societatea a fost privatizată, dispozițiile art. 29 ale Legii 10/2001. Acesta este unul din motivele pentru care AVAS B. a emis în două rânduri decizii de respingere a acordării unor despăgubiri, comunicându-li-se prin scrisoare că este posibilă restituirea în natură conform actelor depuse la dosar.

În consecință este improbabilă obținerea unor despăgubiri oferite de AVAS B. în absența unui act care să dovedească trecerea terenului în posesia statului, precum și includerea legală a terenului în patrimoniul societății privatizate, adică SC A. SA.

Prin precizarea de acțiune depusă la fila 32 din volumul II dosar reclamanții au solicitat pe lângă celelalte petite formulate, a se constata că terenurile identificate prin topo. 2708/274/a/1, CF 1. și respectiv 2708/274/a/2, CF 13617 nu a trecut în proprietatea statului. S-a arătat că prin sentința civilă nr. 272/20 ianuarie 1997 (dosar nr. 9623/1996), pronunțată de Judecătoria Baia Mare, SC A. SA nu a dobândit vreun drept de proprietate asupra acestor terenuri întrucât hotărârea nu s-a pronunțat împotriva titularului de CF de la acea dată (CF 12319) sau împotriva succesorilor acestuia și în consecință SC A. SA nu a putut transmite un drept pe care nu îl

avea, societăților cumpărătoare SC Panic Aseujan Iluț SNC și subsecvent SC C.

S. și respectiv SC M. în P. S. . În concluzie, pârâtele SC C. S. și respectiv SC M. în P. S. au doar caracterul de deținătoare ale terenurilor și nu de proprietare ale acestuia.

Prin note de ședință depuse în data de_ pârâții P. M. B.

M., M. B. M. reprezentat de Primar au invocat raportat la precizarea de acțiune conform căreia se atacă lipsa unei decizii de restituire sau de acordare de despăgubiri, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția puterii de lucru judecat. Pârâtele au făcut referire la considerentele sentinței civile nr. 105/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș și au arătat că pârâta AVAS avea obligativitatea de a se pronunța asupra cererii formulate, respectiv avea obligativitatea de a analiza actele depuse și de a se pronunța în ce măsură se justifică acordarea de despăgubiri asupra terenului ce face obiectul notificării.

În măsura în care instanța va aprecia nefondate excepțiile invocate, s-a arătat că se formulează cerere de chemare în garanție a S. R. prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B., pentru ca, după rămânerea irevocabilă a sentinței, să plătească, cu titlu de despăgubire suma reprezentând valoarea contabilă a terenului în suprafață de 1407 mp.

Notele de ședință au fost comunicate reclamanților, care au arătat că apreciază că emiterea unei noi decizii de către AVAS ar fi prematură până la finalizarea prezentei cauze întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă că terenul ar fi intrat în mod legal în patrimoniul S.C. A. S.A., ceea ce ar justifica aplicarea art 18 alin c) și art 29 al legii 10/2001 care obligă entitățile implicate în privatizare la emiterea unor decizii motivate în baza legii 10/2001 pentru acordarea de despăgubiri în cazul imobilelor intrate în mod legal în patrimoniul societăților privatizate. La finalizarea cauzei s-a arătat că sunt posibile următoarele situații: restituirea terenului care a aparținut antecesorului lor, în această situație emiterea deciziei de către AVAS nu se mai justifică; acordarea de despăgubiri de către M. B. M., de asemenea emiterea deciziei de către AVAS nu se mai justifică; instanța va constata că terenul a intrat în mod legal în patrimoniul S.C. A. S.A. (deși actele de la dosar nu conduc către această concluzie) caz în care emiterea deciziei de către AVAS este pe deplin justificată legal.

Referitor la solicitarea pârâtei privind chemarea în garanție a statului român prin AVAS B., reclamanții au arătat că această cerere este prematură în contextul în care pârâta nu a oferit în mod clar despăgubiri și reclamanții nu și-au dat acceptul că le vor primi.

La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.

Analizând actele dosarului, susținerile părților, excepțiile invocate, T. reține următoarele:

Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele SC A. SA, SC

M. în P. S., SC C. S. în ce privește sentința civilă nr. 307 din_ ,

pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 952/2000, irevocabilă prin decizia civilă nr. 24A/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, va fi respinsă.

T. reține că autoritatea de lucru judecat are, din perspectivă procesuală, două ipostaze: aceea de excepție procesuală, conform art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură a demonstra un anume aspect în legătură cu raporturile juridice dintre părți, conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 din Codul civil de la 1864. Excepția procesuală a autorității de lucru judecat are ca situație premisă tripla identitate de părți, obiect și cauză, precum și un efect extinctiv, negativ, în sensul că împiedică o nouă judecată identică.

În dosarul nr._ petenții B. M. și B. C. R. au solicitat

în contradictoriu cu Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar

B. M., Comisia Județeană M., SC Maratex SA, SC A. SA a se dispune obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 să întocmească documentația pentru completarea Titlului de proprietate nr. 44195/33 emis pe numele lui B. Gheorghe, cu suprafața de 1,02 ha teren intravilan, din nr. topo. 2708/274 și punerea lor în posesie cu această suprafață. Prin sentința civilă nr. 307/_ acțiunea a fost respinsă. Hotărârea a fost atacată cu apel, judecata acestuia fiind suspendată în data de_ în baza art. 47 pct.1 din Legea nr.10/2001. Prin decizia civilă nr. 24/A din_, Tribunalul Maramureș a respins apelul, reținând că petenții au depus notificarea nr.125/N/_ privind o parte din imobilul în litigiu (și notificarea 108/N/2001 pentru o altă parte, suprafața de 9550 mp), dosarul a fost trimis la AVAS pentru despăgubiri, apelanții au încercat reconstituirea în baza Legii nr.10/2001.

Pe cale de consecință, din perspectiva cauzei celor două cereri, a situației de fapt calificate juridic, se reține că în procesul anterior reclamanții au încercat valorificarea drepturilor invocate, în temeiul Legii nr.18/1991, iar prezentul litigiu are ca temei prevederile Legii nr.10/2001. De altfel, chiar instanța de apel a reținut că reclamanții au încercat reconstituirea (formulaseră notificarea, dosarul era la AVAS) în baza Legii

nr.10/2001, așadar excepția autorității de lucru judecat nu subzistă în

speță.

Excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamanților în ce privește cererea de constatare a nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între S.C. A. S.A. și SC M. în P. S., nr 2476/29 septembrie 1996, (în ceea ce privește terenul identificat prin topo 2708/274/a/1), între SC A. S.A. și SC Panic Aseujan Iluț SNC nr. 2749/30 octombrie 1997 (în ceea ce privește terenul identificat prin nr topo 2703/274/a/2) și respectiv între SC Panic Aseujan Iluț SNC și SC C. S. nr. 2750/30 octombrie 1997 (în ceea ce privește terenul identificat prin nr topo 2708/274/a/2) este întemeiată.

Dispozițiile art. 45 din Legea nr.10/2001 stabilesc că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință. Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii.

Prevederile legale instituie așadar un termen special de prescripție de 1 an, derogatoriu de la dreptul comun, aplicabil indiferent de cauza de nulitate absolută (lipsa calității de proprietar a vânzătorului, frauda la lege ori altele). Singura cerință este ca obiectul înstrăinării, al contractului, să fie un imobil ce cade sub incidența Legii nr. 10/2001. Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001, ultima dată cu trei luni, dar s-a împlinit în anul 2003, cu mult anterior sesizării instanței de judecată de către reclamanți prin acțiunea introductivă.

Bunurile ce au format obiectul celor două contracte de vânzare- cumpărare (terenurile) se circumscriu domeniului de aplicare al Legii nr.10/2001, temei de drept de altfel invocat de reclamanți. Așadar incidența în speță a termenului special de prescripție este incontestabilă, sens în care excepția invocată va fi admisă, iar capătul de cerere accesoriu relativ la radierea înscrierilor din cartea funciară va fi respins în consecință. În aceeași ordine de idei trebuie analizat și capătul de cerere formulat de reclamanți prin precizarea de acțiune, în sensul de a se constata că prin acele contracte nu s-a

realizat un transfer al proprietății lui B. Gheorghe asupra acestor terenuri către SC M. în P. S. (în cazul topo 2708/274/a/1) și respectiv SC Panic Aseujan Iluț SNC și ulterior SC C. S. (în cazul topo 2708/274/a/2), de a se constata că prin aceste contracte pârâtele nu au devenit proprietare, finalitatea demersului procesual fiind aceeași. Reclamanții au solicitat prin aceste petite a se constata practic lipsa de efecte a convențiilor încheiate, sub aspectul transferului patrimonial, or absența efectelor este de regulă o consecință a sancțiunii nulității. În contextul în care această nulitate nu se mai poate analiza, opunându-se prescripția dreptului la acțiune al reclamanților, pretențiile lor sunt nefondate.

Distinct de situația juridică din speță, trebuie menționat că în ce privește suprafața de teren identificată cu nr. topo. 2708/274/a/4 și 2708/274/a/3 de 9550 mp, reclamanții au depus notificarea nr. 108/N/2001, terenul fiind deținut de SC Maratex SA. După mai multe demersuri judiciare, prin sentința civilă nr.220/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus restituirea în natură către petenți a suprafeței de 9407 mp și a fost obligată intimata SC Maratex SA să propună pentru suprafața de teren nerestituită până la 10618 mp, despăgubiri. Terenul ce a făcut obiectul acelui litigiu, după cum rezultă și din raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert Zlampareț I. în respectivul dosar, deși face parte din același nr. topo. originar, este altul decât terenul în suprafață de 1407 mp ce face obiectul acestui proces, pentru care s-a depus notificarea nr.125/N/2002.

În ce privește terenul în litigiu, se reține că prin notificarea nr. 125/N/_

comunicată Primăriei M.

B. M.

prin executorul judecătoresc M. i

Marius, petenții B. M.

și B.

C.

R., în calitate de moștenitori ai

lui B. Gheorghe, au solicitat a li se comunica în conformitate cu art. 26

alin.1, 2 din Legea nr.10/2001, deținătorii terenului în suprafață de 1407 mp din nr. topo. 2708/274 situat în B. M., Bd. B., nr.42, întrucât nu cunosc actualii deținători, terenul a fost preluat abuziv și doresc să solicite măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001.

Prin răspunsul înregistrat în_ la P. M. B. M. cei doi

petenți au arătat că sunt de acord ca pentru terenul în suprafață de 1407 mp situat în B. M. (zona B-dul B. nr. 42) parte din nr. topo. 2708/274 (actualmente 2708/274/a/l și respectiv 2708/274/a/2) fostă proprietate a lui B. Gheorghe, pentru care s-a depus notificarea nr. 125/N/_ la Primăria Baia Mare dosar nr._ ) să fie despăgubiți prin acordarea de acțiuni tranzacționate pe piața de capital (ce vor fi acordate de A.P.A.P.S.) corespunzătoare valorii de piață a terenului în conformitate cu articolele nr. 27

alin. (3) și respectiv art. 9 alin. (2) ale Legii nr. 10/2001. Prin respectiva adresă petenții au relevat că S.C. A. S.A. a dobândit proprietatea asupra terenului urmare a promovării acțiunii în constatare, deși acesta nu era proprietatea statului.

Prin adresa nr. 9638 din_ Primarul M. B. M. a trimis către

  1. pentru Privatizare și Administrarea Participațiunilor S., notificarea petenților (dosarul nr. 502), în conformitate cu prevederile art. 27 alin.2 din Legea nr.10/2001 (fila 402 dosar). În referatul Comisiei Tehnice s-a reținut că terenul a fost trecut în proprietatea statului ca efect al Decretelor de expropriere nr. 632/73, 700/68, 119/67 și 739/73, nu este liber, fiind ocupat de Maratex SA, iar petenții solicită despăgubiri.

    Prin decizia nr. 137 din_ AVAS a respins notificarea nr. 125/N/_ a petenților, arătând că aceasta nu face obiectul Legii nr.10/2001 deoarece în extrasul CF 12319 (1994) B. Gheorghe figurează ca proprietar al imobilului teren arabil înscris sub nr. topo. 2708/274; dispozițiile art. 1 din Legea nr.10/2001 se referă la imobilele preluate abuziv numai în perioada 6 martie 1945 -_, precum și la cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor; terenul revendicat a fost închiriat pe o perioadă de 4 ani, începând cu anul 1970 de CAP Săsar, fostului Trust de Construcții M., actualmente S.C. A. S.A.

    Petenții au atacat această decizie. Prin sentința civilă nr. 109 din_ pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 2756/2004 a fost admisă acțiunea reclamanților, s-a anulat decizia nr. 137/_ emisă de AVAS, pârâta fiind obligată să emită o nouă decizie cu respectarea prevederilor art. 23 alin. 2 din Legea nr.10/2001 în sensul de a invita reclamanții în scris, în timp util, să susțină cererea de restituire și să ia parte la lucrările organului de conducere al unității.

    Instanța a reținut aspectele relative la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de către S.C. A. S.A., la faptul că nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 sau ale Legii nr. 1/2000 care vizează terenurile agricole și forestiere, sunt nefondate și irelevante susținerile pârâtei în sensul că imobilul nu a fost expropriat sau naționalizat și în raport de principiul disponibilității, a considerat că nu trebuie să facă aprecieri în ce măsură se impune restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului.

    Apelul declarat de AVAS împotriva acestei sentințe civile a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1490/_ a Curții de Apel B. .

    Prin decizia nr. 10291 din_, pronunțată în dosarul nr._ Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta AVAS, arătându-se că în mod corect s-a reținut că imobilul se înscrie în categoria imobilelor preluate abuziv de către stat, prevăzute de art. 1 din Legea nr.10/2001, că respingerea notificării este nelegală și că AVAS avea obligația de a analiza în ce măsură se justifică acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, cu respectarea prevederilor art. 23 alin.2 din Legea nr.10/2001.

    Prin decizia nr.13/_ a AVAS s-a declinat competența de soluționare a notificării nr. 125/N/_ către P. M. B. M. întrucât terenul revendicat (arabil) a fost închiriat pe o perioadă de 4 ani, începând cu anul 1970 de CAP Sarasău, fostului Trust de Construcții M., actualmente S.C. A. S.A., motiv pentru care notificarea se încadrează în dispozițiile art. 8 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată și art.V alin.1 și 2, Titlul I al Legii nr.247/2005.

    Și această decizie a fost contestată în instanță de cei doi petenți, invocându-se nerespectarea sentinței civile nr. 109/_ pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 2756/2004.

    Prin sentința civilă nr. 908/_ pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ s-a admis contestația, s-a anulat decizia nr. 13/_ și a fost obligată intimata AVAS să emită o nouă decizie de soluționare în fond a notificării nr. 125/_, potrivit legii. În considerente s-a reținut că terenul a fost trecut în proprietatea statului, în prezent fiind deținut de o societate comercială privatizată prin intermediul AVAS.

    Apelul declarat de AVAS a fost respins prin decizia civilă nr. 16/A din_ a Curții de Apel B., în motivare instanța reținând că apelanta-intimată nu a

    emis un răspuns al fondului cererii reclamanților , reiterând apărări a căror dezlegare a intrat în puterea lucrului judecat.

    Prin decizia nr. 5727 din_, pronunțată în dosarul nr._ Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de AVAS. În considerentele decizorii ale acestei hotărâri irevocabile s-a făcut referire la statuările anterioare ale instanțelor, care au reținut că S.C. A. S.A. a fost privatizată integral în anul 1999 de către F.P.S. M., s-a relevat că numai cu încălcarea celor stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea judecătorească pronunțată în litigiul anterior, AVAS a trimis spre soluționare notificarea petenților, Primăriei M. B. M., reținând în mod greșit că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată și art. V alin. 1 și 2 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, în loc să analizeze în ce măsură se justifică acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu. S-a relevat că în aceste condiții hotărârea instanțelor care au anulat decizia nr.13 din_ și au obligat recurenta-pârâtă AVAS să emită o nouă decizie de soluționare în fond a notificării intimaților-reclamanți din_ este corectă.

    Ulterior pronunțării acestei decizii AVAS a comunicat petenților o listă cu documentele care trebuie depuse pentru a se reanaliza dosarul, printre care menționează "actul de preluare de către stat a terenului revendicat";, reclamanții argumentându-și prezentul demers procesual prin faptul că un atare act nu există, astfel încât se impune fie a recupera terenul, fie a primi despăgubiri în schimbul acestuia, în baza Legii nr.10/2001.

    Demersurile procesuale anterioare derulate de reclamanți în ce privește terenul în suprafață de 1407 mp în litigiu susțin o singură concluzie, prin prisma statuărilor hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în litigiile anterior

    descrise: că AVAS este cea care trebuie să soluționeze notificarea nr. 125/N/2002 ce vizează acest teren.

    Aceste hotărâri judecătorești sunt opozabile reclamanților, cele de primă instanță fiind pronunțate urmare a contestării de către aceștia a deciziilor AVAS, hotărâri neatacate de către reclamanți, ci doar de intimată. Pe cale de consecință, statuările anterioare se bucură de putere de lucru judecat, care se impune în egală măsură intimatei AVAS din acele procese, dar și reclamanților. Pe lângă aspectul negativ, puterea de lucru judecat prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, aceasta putându-se prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă definitivă, fără ca instanța ori partea adversă să mai poată relua discuția asupra existenței dreptului. Aspectul pozitiv apare dacă identitatea de obiect și cauză nu este decât parțială, ceea ce implică o invocare pe cale incidentală, a unui lucru deja judecat, într-un al doilea proces sau că se valorifică pe cale principală un lucru judecat pe cale

    incidentală într-un proces anterior.

    Solicitarea reclamanților de a se constata că S.C. A. S.A. nu a dobândit proprietatea în baza sentinței civile nr. 272/_ asupra terenului în litigiu, cu consecința că acest teren preluat fără titlu nu a fost legal evidențiat în patrimoniul respectivei societăți, astfel încât conform prevederilor actualului art. 29 din Legea nr.10/2001, competența de a soluționa notificarea, de a se pronunța asupra restituirii în natură ori a propune acordarea de măsuri reparatorii ar reveni M. B. M., nu poate fi primită întrucât s-ar înfrânge tocmai aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat a hotărârilor judecătorești care au obligat AVAS să soluționeze pe fond notificarea.

    Invocarea Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii nu este de natură a legitima demersurile reclamanților față de o entitate care nu a fost considerată abilitată a-i soluționa pretențiile, care a trimis dosarul la AVAS fără ca la momentul respectiv reclamanții să conteste măsura dispusă. Reclamanții au arătat că înțeleg să critice lipsa unei decizii de restituire, or AVAS a fost obligată să se pronunțe asupra notificării formulate de către petenți, nu M. B. M. ori P. M.

  2. M. . Nu pot fi primite, din considerentele anterior evocate, susținerile reclamanților în sensul că emiterea unei decizii de către AVAS ar fi prematură.

În cadrul procesual pe care au înțeles să-l determine prin plângere, reclamanții nu au chemat în judecată AVAS, deși s-a stabilit că aceasta trebuie să le soluționeze notificarea, instanța punându-le în discuție precizarea poziției procesuale față de împrejurarea desfășurării procedurii la AVAS.

Faptul că AVAS a fost chemată în garanție de pârâta P. M. B.

M. nu legitimează instanța a-și extinde limitele învestirii din cererea introductivă, regimul juridic al cererii de chemare în garanție fiind unul incidental, dar depinzând de modul de soluționare a raportului juridic litigios din acțiunea principală.

În acest context, întrucât conform statuărilor din hotărârile judecătorești opozabile reclamanților, AVAS trebuie să soluționeze pe fond notificarea (doar în contradictoriu cu aceasta putându-se eventual discuta efectele Deciziei nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), vor fi admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. B. M., M. B. M. prin Primar, C. Local B. M. .

Ținând seama de toate aceste considerente, acțiunea reclamanților va fi respinsă, cu distincțiile anterior evocate raportat la subiecții procesuali, urmând a se respinge ca lipsită de interes și cererea de chemare în garanție.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere actele justificative depuse la fila 55 dosar (chitanțe onorariu avocat, în copie certificată), instanța va obliga pe reclamanți să achite pârâtei SC M. în P. S. și pârâtei SC C. S. suma de câte 1800 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtele SC A. SA, SC M. în P. S., SC C. S., raportat la sentința civilă nr. 307 din _

, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 952/2000, irevocabilă prin decizia civilă nr. 24A/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ .

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M.

B. M., M. B. M. prin Primar, C. Local B. M., cu sediul în B.

M., strada Gheorghe Ș. nr. 37, județul M. .

Admite excepția de prescripție a dreptului la acțiune în ce privește cererea de constatare a nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare cumpărare nr. 2476/_, nr. 2749 din_ și nr. 2750 din_ .

Respinge acțiunea formulată de reclamanții B. M. și B. C. R.

, ambii domiciliați în B. M., strada P. nr. 60/15, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâții SC M. în P. S., cu sediul în B. M., Bd. B. nr. 42, județul M., SC C. S., cu sediul în B. M., Bd. B. nr. 42A, județul M., SC A. S., cu sediul în B. M., strada U., nr. 41, județul M., P. M. B. M., M. B. M., C. Local B. M.

.

Respinge ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție a S. R. prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B., strada C. Av. A. andru Ș. nr. 50, sector 1, cerere formulată de pârâții P.

M. B. M., M. B. M. prin Primar.

Obligă pe reclamanți să achite pârâtei SC M. în P. S. suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată.

Obligă pe reclamanți să achite pârâtei SC C. S. suma de 1800 lei, cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2013.

Președinte G. ier

S. -T. A. -Ana B. D.

Red.S.T.A.A./_

T.red.B.D./_

10 ex.

← Încheierea civilă nr. 71/2013. Legea 10/2001  Încheierea civilă nr. 168/2013. Legea 10/2001 →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 616/2013. Legea 10/2001