Decizia civilă nr. 1273/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1273/R/2013
Ședința publică din 22 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C.
GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. P. și C. V., împotriva deciziei civile nr. 6/A din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați C. I., C.
R., S.C. G. P. S.R.L. B., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâții recurenți, asistați de doamna avocat R. N., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, și reprezentanta reclamanților intimați, doamna avocat V. C. C., cu împuterniciri avocațiale pentru redactarea și susținerea întâmpinării, care se află
la f. 14 și 16 din dosar, lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâții C. P. și C. V., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, care a fost formulată și expediată prin poștă de către reclamanții intimați, prin intermediul doamnei avocat V. C. C.
, prin care aceștia solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata sumei de câte 1.000 lei pentru fiecare intimat, în total 2.000 lei cheltuieli de judecată suportate de intimați în recurs, precum și judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
La întâmpinarea reclamanților intimați au fost anexate următoarele: împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamanții intimați C.
I. și C. R. au împuternicit-o pe doamna avocat V. C. C. pentru redactarea întâmpinării în prezentul dosar; chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1.000 lei; împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamanta intimată S.C. G. P. S.R.L. B. a împuternicit-o pe doamna avocat V. C. C., pentru susținere și pentru reprezentare în prezentul dosar și chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 1.000 lei.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că a comunicat, în termen legal, reprezentantei pârâților recurenți un exemplar din întâmpinarea anterior arătată.
Reprezentanta pârâților recurenți confirmă că i s-a comunicat un exemplar din întâmpinarea reclamanților intimați.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1315 lei și timbre judiciare în valoare de 5,15 lei.
Curtea constată că recursul pârâților este legal timbrat.
Reprezentantele părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care privesc netemeinicia hotărârii atacate, respectiv reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, prin reaprecierea probelor administrate în cauză, având în vedere și împrejurarea că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care privesc netemeinicia hotărârii atacate.
Reprezentanta pârâților recurenți consideră că prin cererea de recurs a criticat soluția în ce privește grănițuirea, având în vedere că o grănițuire se face prin împrocesuarea tuturor vecinilor, iar instanța de apel a ignorat acest aspect, deși a fost invocat prin motivele de apel.
De asemenea, arată că nr. top. 2483 a fost un singur corp de avere și nu putea să aibă o altă poziție, iar poziționarea terenului s-a făcut în mod incorect. Mai arată că părțile pe care le reprezintă nu au atacat titlul de proprietate al reclamanților, însă instanța a comparat cele două titluri de proprietate ale părților, respectiv al pârâților, care a fost dobândit prin uzucapiune și al reclamanților, care a fost dobândit prin cumpărare, iar în final a dat întâietate titlului de proprietate al reclamanților.
Totodată, arată că individualizarea terenului s-a făcut în mod greșit, respectiv s-a făcut o individualizare în oglindă a terenului cu nr. top. 2483, care din foaia devolutivă rezultă că a fost proprietatea antecesorului pârâților recurenți.
De asemenea, reprezentanta pârâților recurenți arată că reclamanții intimați susțin aspectul că o parte din terenul lor se află pe proprietatea antecesorului pârâților recurenți, dar în realitate terenul reclamanților intimați se află pe proprietatea numitului Budea G., care este întabulat pe nr. top. 2483/2/1 și nu înțelege cum nr. top. 2483 poate fi prelungit în așa fel încât să ocupe și cel de-al doilea nr. top.
În concluzie, reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursu- lui, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurenților la plata sumei de câte 1.000 lei pentru fiecare intimat, în total 2.000 lei cheltuieli de judecată suportate de intimați în recurs, conform chitanțelor anexate la întâmpinare.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii atacate nu ar fi aspecte de criticat, iar în ceea ce privește grănițuirea, arată că potrivit prevederilor art. 584 C.civ. nu este obligatoriu ca terenurile să se grănițuiască acolo unde nu este litigiu.
Totodată, arată că întrucât este vorba de o hartă concretuală, numerele topografice pot fi poziționate atât în sus sau în jos, cât și în stânga sau în dreapta
și pentru că terenurile reclamanților au fost cumpărate, instanțele de judecată au dat întâietate titlului de proprietate al reclamanților, având în vedere că acesta a fost dobândit prin cumpărare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7382/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ , a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C. I., C.
R. și S.C. G. P. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C. P. și C. V. și, pe cale de consecință:
A fost stabilită mejdia dintre imobilele înscrise în C.F. 2856 B. Bârgăului, nr. top.2483/2/2, construcții și teren în suprafață de 3181 mp, proprietatea reclamanților C. I. și soția C. R. și C.F. 2833 B. Bârgăului, nr. top. 2483/2/1, construcții și teren în suprafață de 1651 mp, proprietatea reclamantei S.C. "G. P. "; S.R.L. B. și imobilul înscris în
C.F. 619 B. Bârgăului, nr. top. 2477/4 și C.F. 52 B. -Bârgăului, nr. top. 2484, construcții și teren în suprafață totală de 24.379 mp, reînscris în C.F. 3087
-Bârgăului, nr. top. nou 2477/_ /2 proprietatea pârâților C. P. și soția C. V., pe linia descrisă de punctele 43, 42, 35, 34, 33, 41, 40, 51, 61 din Anexa nr. 7 la raportul de expertiză întocmit de experții Bucur I., Florea F. și Chiriac G. .
Pârâții au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra:
imobilului înscris în C.F. nr. 25.000 B. -Bârgăului (provenit din conversia C.F. 2856), nr. cadastral 25.000, nr. top. 2483/2/2, construcții și teren în suprafață de 3181 mp, aparținând reclamanților C. I. și C. R. ;
imobilului înscris în C.F. nr. 25.023 B. -Bârgăului (provenit din conversia C.F. 2833), nr. cadastral 25023, nr. top. 2483/2/1, curți-construcții în suprafață de 1651 mp, proprietatea reclamantei S.C. G. P. S.R.L. B. .
S-a dispus rectificarea înscrierii din CF nr. 25.049 (provenind din C.F. vechi 3087) B. Bârgăului, nr. top. 2477/_ /2, reprezentând casă, grajd și fânețe în Gura Izvoarelor, prin diminuarea suprafeței numerelor topografice comasate menționate de la 24.379 mp la 21.213 mp.
Pârâții au fost obligați să predea reclamanților C. I. și C. R. terenul în suprafața de 1515 mp, iar reclamantei S.C. G. P. S.R.L. terenul în suprafața de 1651 mp, conform Anexei nr. 7 din raportul de expertiză întocmit de experții Bucur I., Florea F. și Chiriac G. și să se abțină pe viitor de la orice acte ce aduc atingere dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor imobile.
Pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.325 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
"Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul _
, reclamanții C. I. și soția C. R. și S.C. G. P. S.R.L. au solicitat să se dispună stabilirea mejdei dintre imobilele înscrise în CF 2856 B. Bîrgăului nr. top. 2483/2/2, construcții și teren în suprafață de 3.181 mp,
proprietatea reclamanților C. și în CF 2833 B. Bîrgăului nr. top. 2483/2/1, construcții și teren în suprafață de 1.611 mp, proprietatea reclamantei S.C. G. P. S.R.L. B., pe de-o parte, și cele ale pârâților C.
P. și soția, C. I., înscrise în CF 619 B. Bîrgăului nr. top. 2477/4 și CF 52 B. Bîrgăului nr. top. 2484, construcții și teren în suprafață totală de
24.379 mp, proprietatea pârâților; obligarea pârâților la recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor menționate, predarea în posesie și folosință a eventualei suprafețe ce o dețin din proprietatea reclamanților și abținerea, pe viitor, de la orice acte ce aduc atingere dreptului acestora de proprietate; și rectificarea suprafețelor înscrise în CF și/sau a înscrierilor din CF privind nr. top. sub care se identifică imobilele părților, dacă acest lucru se va impune în urma probatoriului administrat în cauză; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare se arată că reclamanții, soții C. și S.C. G. P. S.R.L., sunt proprietari tabulari ai imobilelor descrise mai sus, conform extraselor CF 2856 B. Bîrgăului și CF 2833 B. Bîrgăului.
Pârâții au formulat o acțiune civilă în dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, formând obiectul dosarului nr. 2142/2003 al Judecătoriei B.
, însă nici reclamanții și nici antecesorii lor nu au fost citați în cauză, astfel că aceștia nu consideră că le-ar fi opozabilă sentința civilă nr. 1602/_ a Judecătoriei B., prin care pârâților li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF 619 B. Bîrgăului nr. top. 2477/4 și CF 52 B. Bîrgăului nr. top. 2484, teren în suprafață totală de
24.379 mp, pe care au edificat și construcții.
Reclamanții susțin că o parte din terenul soților C. și întreg terenul societății reclamante pare a fi cuprins în suprafața uzucapată, deși pârâții nu au folosit niciodată terenul lor. În schimb, acesta, împreună cu construcțiile edificate pe el, au aparținut S.C. Regna Forest S.A. B., care le-a vândut reclamanților sau antecesorilor lor prin lichidatorul S.C. C. Expert S.R.L. B. .
Legal citați, pârâții C. P. și soția C. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se respingă acțiunea introductivă ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că din lucrările de expertiză întocmite în dosarul de intabulare al pârâților rezultă că acești nu se învecinează cu terenul intabulat pe numele reclamanților, astfel că nu se poate dispune mejduirea și nici nu poate fi vorba de ocuparea de către pârâți a vreunei porțiuni de teren din cel în cauză. Situația ar putea fi clarificată pe baza documentației care a stat la baza intabulării inițiale sub B1 în CF 2856 B. Bîrgăului nr. top. 2483/2/2 a S.C. Lucimax S.R.L., precum și din coala evolutivă și documentația de intabulare a reclamantei S.C. G. P. S.R.L. B. în CF 2833 B. Bârgăului. În plus, pârâții menționează că intabularea dreptului lor de proprietate s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești și că litigiul s-ar putea soluționa prin bună înțelegere, dacă și reclamanții ar dori astfel.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la termenul din_ (f. 61), precizată la termenele din_ (f. 71) și_ (f. 110), pârâții și-au prezentat obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, solicitând refacerea lui integrală pentru identificarea în concret a terenului pretins de reclamanți cu date de CF. Din raportul de contraexpertiză dispus în dosarul nr. 2142/2003 al Judecătoriei B. reiese că terenul pârâților se învecinează la nord cu drumul comunal și nu cu cel de exploatare, și că întabularea reclamanților este făcută pe alte nr. topo. decât cele înglobate în terenul pârâților. De altfel, reclamanții, prin actele de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcțiilor, au cumpărat doar supraedificatele, nu și terenul, astfel că intabularea lor nu le este opozabilă pârâților. În fapt, reclamanții folosesc o porțiune de teren de 165 mp + 1.593 mp
din terenul pârâților, deși sunt întabulați ca și proprietari pe alt teren, în mod voit și conștient, deoarece actele care au stat la baza întabulării lor nu le confereau un asemenea drept, iar terenul deținut era întabulat pe soții C. .
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la termenul din_, pârâții au solicitat instanței să dispună obligarea expertului să răspundă obiecțiunilor ridicate de ei la raportul de expertiză sau să dispună o contraexpertizare a terenului în cauză.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la termenul din_, avocatul pârâților a solicitat instanței să dispună suspendarea cauzei în baza art. 243 pct. 1 Cod procedură civilă întrucât ambii pârâți, soți C., au decedat - C. P. la data de_, iar C. I. la data de_ .
La termenul din_ a fost solicitată introducerea în cauză a moștenitorilor pârâților, respectiv C. P. jr. și C. V. .
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din_ (f. 352-355), pârâții C. P. jr. și C. V. au arătat că terenul în litigiu provine din CF 564 nr. top. 2483, conform dezmembrărilor efectuate pornind de la parcela inițială, deținută în proprietate de familia Țigăroi. În 1927, corpul de avere se dezmembrează și se înființează nr. top. 2483/1 și 2483/2 - care trece în proprietatea societății Regna de exploatare a pădurilor grănicerești. Această coală de carte funciară se sistează și se înființează coala CF 748, unde se transcrie terenul 2483/2, la poziția A+99, "cale ferată";, transcris ca proprietar la poziția B+54, în anul 1929, societatea Regna. Este astfel imposibil ca nr. top. 2483/2 să fie localizat în altă parte decât acolo unde este topograficul inițial, din care s-a desprins. În anul 2005, expertul P. V. a parcelat nr. top. 2483/2 și, în baza unei note de constatare, a intabulat construcțiile S.C. Regna Forest.
Ulterior, 2483/1 trece în proprietatea lui Budea G., în baza Sentinței civile 7256/1999.
Nr. top. 2484 din CF 52 a fost proprietatea lui Țigăroi, antecesorul pârâților. Acest nr. top. se află pe schița topo lângă nr. top. 2483 și 2483/2.
Societatea Regna a edificat în mod abuziv o serie de construcții pe terenul antecesorilor pârâților. În plus, pârâții susțin că nu au pretins faptul că au uzucapat topo 2483/2, acest teren fiind în posesia numitului Budea G. .
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că pârâților C.
P. și C. I., decedați pe parcursul procesului, li s-a recunoscut prin Sentința civilă nr. 1602/_ (f. 9-11) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 2142/2003 dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 24.379 mp situat în Colițiba-Mița, având ca vecini la nord-est Țigăroi V., la sud - drumul comunal și Budea G. și I., la vest-Hogi R., la nord-vest Hogi R. și Vrăjmaș Teodor, înscris în CF nr. 619
B. -Bârgăului nr. top. 2477/4 și în CF nr. 52 B. -Bârgăului, nr. top. 2484, și dobândirea dreptului de proprietate asupra unei case de locuit compusă din două camere, bucătărie, cămară și hol, precum și asupra unor anexe gospodărești, constând în șură și grajd, edificate pe terenul menționat. Prin aceeași sentință s-a dispus localizarea construcțiilor în cartea funciară, ieșirea din indiviziune cu privire la terenul menționat și intabularea dreptului de proprietate asupra terenului (cu titlu de uzucapiune) și construcțiilor (cu titlu de edificare), conform raportului de expertiză și a tabelului de mișcare parcelară întocmit în cauză de experții Chendrean Constanța, Hasbei F. și Petre Ion. Înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 24.379 mp s- a făcut în CF 3087 B. Bârgăului sub nr. top. 2477/4/2 și 2484/2.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că terenul în litigiu avea o suprafață de
24.379 mp și era situat în intravilanul localității C. -Mița, având ca vecinătăți la nord-est Țigăroi V., la sud - drumul comunal și Budea G. și I., la
vest-Hogi R., la nord-vest Hogi R. și Vrăjmaș Teodor, s-a reținut că terenul era înscris în CF nr. 619 B. -Bârgăului nr. top. 2477/4, având ca proprietari tabulari pe defunctul Vrăjmaș I. și în CF nr. 52 B. -Bârgăului nr. top 2484, având ca proprietari tabulari pe defuncții Țigăroi P., Țigăroi Niculae, Țigăroi Gavril, Țigăroi Maxim, Țigăroi Nechita, Țigăroi M. și Țigăroi Iacob, din Nota de constatare nr. 1660/_ eliberată de Primăria Comunei Prundu- Bârgăului rezultând că în evidențele acestora nu sunt înregistrați moștenitori ai proprietarilor tabulari.
S-a mai reținut folosința în condițiile unei posesii utile și netulburate a terenului de 24.379 mp, situat în localitatea C. -Mița, începând cu anul 1969 de către reclamanții C. P. și C. I., deci după decesul proprietarilor tabulari, fiind întrunite astfel condițiile prevăzute de art. 28 din D.L. nr. 115/1938.
În ceea ce-i privește pe reclamanți, aceștia au devenit proprietari asupra terenurilor și construcțiilor cu nr. top. 2483/2/2 și nr. top. 2483/2/1, prin cumpărarea acestor imobile de la proprietarii tabulari.
Așa cum rezultă din Încheierea de carte funciară nr. 2187/2005, imobilul cu nr. top. 2483/2, înscris sub A+99 în CF nr. 748 B. Bârgăului (f. 364-381), s-a dezmembrat în trei parcele. Reclamanta S.C. G. P. S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra celei cu nr. top. 2483/2/1, magazin forestier Mița, beci și fânaț în suprafață de 1651 mp, în baza contractului de vânzare cumpărare din_ (f. 243-244), autentificat de judecătorul sindic nominalizat în dosarul nr. 26/F/2000 al Tribunalului B. -Năsăud, imobilele fiind transcrise în CF nr. 2833 B. Bârgăului (f. 8), în timp ce parcela cu nr. top. 2483/2/2, teren în suprafață de 3181 mp, grajd, remiză utilaje și magazie cereale în Mița, a fost dobândită, în cadrul aceluiași dosar, de SC Lucimex S., în baza contractului de vânzare cumpărare din_ (f. 220-221), imobilele fiind transcrise în CF nr. 2856 B. Bârgăului (f. 6). În urma unor vânzări succesive, imobilele înscrise în CF nr. 2856 B. Bârgăului, nr. top. 2483/2/2 ajung în proprietatea reclamanților C. I. și C. R. (f. 6-7).
Potrivit dispozițiilor art. 584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, iar cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, premisa de la care pleacă textul de lege fiind cea a două proprietăți învecinate negrănițuite sau cu hotarul contestat de unul sau toți proprietarii învecinați.
În primul raport de expertiză tehnică topografică efectuat în prezenta cauză (f. 97-105), expertul Șofron Constantin a concluzionat că, datorită unor erori de identificare survenite cu ocazia intabulării în CF 3087 B. Bîrgăului a dreptului de proprietate al pârâților C. P. și C. I. asupra parcelei în suprafață de 24.379 mp, nr. top. 2477/4/2 și 2484/2, aceasta înglobează în mod nejustificat suprafețele de 1651 mp, identificată în CF 2833 B. Bîrgăului nr. top. 2483/2/1, proprietatea tabulară a reclamantei S.C. G. P. S.R.L., și 1593 mp, identificată în CF 2856 B. Bîrgăului nr. top. 2483/2/2, motiv pentru care a propus rectificarea CF 3087 B. Bîrgăului, prin diminuarea suprafeței nr. top. 2484/2 corespunzător suprafețelor deja intabulate pe reclamanți în CF 2833 B. Bîrgăului și CF 2856 B. Bîrgăului.
Contraexpertiza dispusă în cauză, efectuată de experții Bucur, Florea și Chiriac (f. 157-177) a confirmat susținerile expertului Șofron Constantin, în sensul că terenul aparținând pârâților C. P. și C. I., ce a făcut obiectul dosarului nr. 2142/2003 al Judecătoriei B., având ca obiect uzucapiune, a fost identificat eronat, prin suprapunere cu o suprafața de 1515 mp din terenul reclamanților C. I. și C. R., din CF 2856 B. Bîrgăului nr. top.
2483/2/2, și cu întreaga suprafață de 1651 mp aparținând reclamantei S.C.
G. P. S.R.L., înscrisă în CF 2833 B. Bîrgăului nr. top. 2483/2/1.
Susținerile pârâților în sensul că nu există nicio suprapunere între terenul lor și proprietățile reclamanților sunt infirmate și de concluziile uneia din expertizele efectuate în dosarul nr. 2142/2003 al Judecătoriei B. . Astfel, motivând refuzul de a formula propuneri de intabulare a dreptului de proprietate al reclamanților C. P. și C. I. (pârâți în prezentul dosar) asupra terenului de 3522 mp, pe care sunt edificate o serie de construcții, expertul P. V. a precizat că acest teren, având nr. top. 2483/2, în formă de triunghi, colorat cu portocaliu pe schița de la fila 99 din dosarul menționat, situat între drumul de exploatare colorat cu albastru și drumul comunal, este proprietatea tabulară a societății de exploatare a lemnului S.C. Regna Forest S.A., fost IFET B., iar posesorii faptici sunt persoanele care au cumpărat construcțiile de la proprietarul tabular, în dosarul de faliment aflat pe rolul Tribunalului B., adică autorii reclamanților din prezenta cauză.
Existența unor construcții pe terenul menționat anterior, situat între drumul de exploatare și drumul comunal, este confirmată și în cuprinsul contraexpertizei dispuse în dosarul nr. 2142/2003, specificându-se că acestea ar fi proprietatea tabulară a numitului Gogance Cristian Grigore. Însă, așa cum rezultă din lucrările de specialitate topografică efectuate în prezenta cauză, aceste construcții, înscrise în CF 2833 B. Bîrgăului, nr. top. 2483/2/1 și CF 2856 B. Bîrgăului nr. top. 2483/2/2, erau, la aceea dată, proprietatea reclamantei S.C. G.
P. S.R.L. și respectiv a numiților Gogancea A. și Gogancea I. R. (care au vândut ulterior imobilele către reclamanții C. ), persoane care însă nu au fost părți în dosarul nr. 2142/2003.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză, coroborat cu înscrierile de sub B54 și B67 din CF 748 B. Bîrgăului rezultă că terenul revendicat de reclamanți a aparținut din 1927 societății pentru exploatarea pădurilor grănicerești "Regna";, iar ulterior, din 1954, Întreprinderii pentru exploatări și transporturi forestiere B., devenită după 1990 S.C. Regna Forest S.A.
Astfel, martorii P. L. Gavril (f. 240), Măjeri I. (f. 241) și Prigon Simion, audiat în camera de consiliu, la termenul din data de_, în conformitate cu prevederile art. 235 Cod procedură civilă, au arătat că familia pârâților nu a folosit niciodată terenul în litigiu, situat între drumul de coastă și calea ferată distrusă în anul 1970 (actualul traseu al drumului comunal care vine din C. ), astfel cum se poate observa pe schițele de la filele 169 și 170. Martorul Măjeri I. (f. 241) a precizat că terenul situat mai jos de drumul de coastă (același cu drumul de acces de pe schițe) a fost utilizat încă din 1912 pentru desfășurarea activităților conexe transportului și depozitării materialului lemnos, acolo fiind construite și clădiri de birouri, hale și depozite.
Martorii Cioancă N. (f. 277-278), Orban Toader (f. 279-280) și Vrăsmaș Simion (f. 284), propuși de pârâți, deși au susținut că terenul a fost folosit de familia C. atât înainte cât și după 1990, au relatat și faptul că pe acest teren au existat încă din anii 1950-1960 construcții care au aparținut și au fost utilizate de întreprinderea pentru exploatări și transporturi forestiere, iar după anul 1990 clădirile au fost folosite și de alte persoane.
S-a reținut astfel că pârâții C. nu au stăpânit terenul în litigiu, delimitat de drumul de acces și drumul comunal, în mod neîntrerupt, pașnic, public și sub nume de proprietar, condiții necesare pentru dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului. Terenul în cauză, proprietatea tabulară a Întreprinderii pentru exploatări și transporturi forestiere B. (devenită după 1990 S.C. Regna Forest S.A.), iar ulterior a reclamanților, a fost afectat din anul 1927 până în decembrie 1989 activităților conexe exploatării
lemnului, desfășurate de persoana juridică menționată anterior, iar apoi a fost vândut reclamanților în cadrul procesului de lichidare a S.C. Regna Forest S.A.
Având în vedere materialul probatoriu administrat în cauză, s-a admis acțiunea reclamanților și s-a stabilit mejdia dintre imobilele înscrise în C.F. 2856
B. Bârgăului nr. top. 2483/2/2, construcții și teren în suprafață de 3181 mp, proprietatea reclamanților C. I. și soția C. R., și C.F. 2833 B. Bârgăului nr. top. 2483/2/1, construcții și teren în suprafață de 1651 mp, proprietatea reclamantei S.C. "G. P. "; S.R.L., și imobilul înscris în C.F. 3087 B. -Bârgăului nr. top. nou 2477/_ /2, proprietatea pârâților C. P. și soția C. V., pe linia descrisă de punctele 43, 42, 35, 34, 33, 41, 40, 51, 61 din Anexa nr. 7 la raportul de expertiză întocmit de experții Bucur I., Florea
F. și Chiriac G. (f. 171).
De asemenea, ținând seama de faptul că reclamanții au dovedit dobândirea în mod licit a dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în C.F. nr.
25.000 B. -Bârgăului (provenit din conversia C.F. 2856) nr. cadastral 25.000, nr. top. 2483/2/2, construcții și teren în suprafață de 3181 mp și imobilelor înscrise în C.F. nr. 25.023 B. -Bârgăului (provenit din conversia C.F. 2833), nr. cadastral 25023, nr. top. 2483/2/1, curți-construcții în suprafață de 1651 mp, pârâții au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților
C. I. și C. R. și respectiv S.C. G. P. S.R.L. asupra acestor imobile, să predea reclamanților C. I. și C. R. terenul în suprafața de 1515 mp, iar reclamantei S.C. G. P. S.R.L. terenul în suprafața de 1651 mp, conform Anexei nr. 7 din raportul de expertiză întocmit de experții Bucur I., Florea F. și Chiriac G. și să se abțină pe viitor de la orice acte ce aduc atingere dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor imobile.
Raportat la prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996, s-a dispus rectificarea înscrierii din CF nr. 25.049 (provenind din C.F. vechi 3087) B. Bârgăului nr. top. 2477/_ /2, reprezentând casă, grajd și fânețe în Gura Izvoarelor, prin diminuarea corelativă a suprafeței numerelor topografice comasate menționate, de la 24.379 mp la 21.213 mp.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 584 Cod civil, în procesele de grănițuire cheltuielile de judecată sunt împărțite în mod egal de părți. Coroborând dispozițiile articolului menționat cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, nu s-a acordat reclamanților cheltuielile de judecată constând în onorariile experților, dar i-a obligat pe pârâții C. la plata sumei de 1.325 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, conform chitanței nr. 5651775 (f. 4) și onorariu avocațial, justificat cu chitanța nr. 0675652/_ (f. 461). În ceea ce privește cheltuielile reprezentând onorariu avocat solicitate de reclamanta S.C. G. P. S.R.L., s-a respins cererea, având în vedere că la dosarul cauzei a fost depusă doar copia facturii fiscale (f. 459), fără a se face dovada plății efective a sumei solicitate, de 12.697,30 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții C. P.
jun ior ș i C. V. , solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii și respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Instanța îi obligă să recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3181 mp, top 2483/2/2, proprietatea lui C. I. și C. R., greșit în opinia apelanților, deoarece din raportul de expertiză al celor trei experți rezultă la punctul 6.1.3 Cod procedură civilă "terenul … a fost identificat eronat prin suprapunere parțială în suprafață de 1515 mp peste top 2483/2/2 proprietatea reclamanților C. I. și C. R. ";. Prin urmare nu se ocupă o suprafață decât de 1515 și nu 3181 mp cum a reținut instanța.
Apoi, numărul topo 2483/2/2 provine din dezmembrarea topograficului 2483, care a fost împărțit în 2483/1 și 2483/2 așa cum rezultă din schița topografică. Evident că noul număr format, 2483/2, se situează dedesubtul topograficului 2483/1 localizat pe schița topo. Dacă se observă proprietarul topograficului 2483/1 se vede că este proprietatea lui Budea G. și Budea I. . Ori, din punctul de vedere al folosinței lui Budea G., acesta
folosește terenul până în stradă nestingherit de nimeni.
Analizând schița topografică din anexa 7 de la completarea la raportul de expertiză se vede cu ușurință că experții localizează numărul topo 2483/2/1 și 2483/2/2 dedesubtul numărului topografic 2484/2 hașurat pe schiță ceea ce reprezintă o contrazicere evidentă a localizărilor topografice raportat la schița topografică existentă la OCPI și depusă la dosar. Este greșită localizarea topograficelor 2483/2/1 și 2483/2/2 sub topo 2484/2. Mai mult, dacă se observă aceeași anexă 7, localizarea terenului lui Budea G., nr. top 2483/1 și 2480/1, raportat la schița topografică OCPI, se va observa cu ușurință artificiul de compromis făcut de experții topografi.
Terenul cu nr. cf 564 topo 2483 a fost proprietatea antecesorilor apelanților, respectiv familia Țigăroi, așa cum rezultă și din coala cf. În anul 1927, din acest corp de avere, o parte din terenul familiei Țigăroi se dezmembrează și se înființează top 2483/1 în favoarea vechilor proprietari și 2483/2, teren care trece la Societatea Regna de exploatare a pădurilor grănicerești. Această coală de cf se sistează și se înființează coala de cf 748 unde se transcrie terenul 2483/2 la poziția A+99 "cale ferată"; transcris ca proprietar la poziția B+54 în anul 1929 societatea Regna. În coala de cf 748 sunt trecute toate terenurile care au fost folosite de Regna pentru calea ferată. De aceea pe harta topografică numărul topo 2483/2 apare ca o fâșie care se învecinează de deasupra cu topo 2483, deoarece de acolo s-a dezmembrat. Nu poate numărul topo 2483/2 să fie localizat în altă parte decât acolo unde este topograficul inițial din care s-a dezmembrat.
Ulterior, numărul topo 2483/1 trece în proprietatea lui Budea G. și I. în baza sentinței civile nr. 7265/1999. Aceștia sunt vecini cu apelanții, așa cum au scris și experții pe schiță. Dacă numărul 2483/1 este alături de topograficul 2484 (proprietatea apelantului și localizat de cei trei experți), atunci se întreabă cum au putut muta experții numărul topo 2483/2 în altă parte, adică sub numărul topo 2484 și nu alături, cum este pe schița topografică. Identificarea numerelor topografice se fac în baza schiței topografice și nu după ureche sau după anumite interes plătite. Schița topografică este cea care atestă localizarea în teren a numerelor topo, altfel fiecare ar localiza numerele topo după ureche.
Pe schița topografică numărul topografic 2483/2 nu merge până în drum. Drumul se află prin mijlocul numărului topografic 2485/1, iar experții au localizat pe schiță că topograficul în litigiu ar merge până în stradă.
În anul 1954, în baza Decretului 199/1949, se întabulează Întreprinderea Regna în CF 748 sub numărul topo, ordine A+3-9 și 11-56, 58-124 la B+67. Toată șmecheria începe în anul 2005, când expertul P. V. la A+99 cf 748 parcelează numărul top 2483/2 în top 2483/_ /2/2, la B+94-96 și în baza notei de constatare întabulează construcțiile la S.C. Regna Forest. Din raportul de expertiză topografică din dosarul 2142/2003 se poate vedea cu ușurință că obiect al uzucapiunii nu a făcut decât terenul până la construcții și nu până la stradă cum au reținut experții.
În aceeași anexă 7, experții arată greșit că topograficele 2483/2/1 și 2483/2/2 se învecinează cu drumul comunal. Pe schița topo OCPI, topograficul 2483/2, din care au rezultat numerele 2483/2/1 și 2483/2/2, nu merge până la drumul comunal. Acestea se învecinează cu numărul topo 2781.
Mai mult, experții menționează că pe anexa 4 din completarea la raport au colorat cu albastru Valea Bistriței Ardelene, fapt ce demonstrează cele susținute de ei (susțineri ale experților din prima pagină ultima frază din completarea la raport), identificare de la care pornesc toate greșelile lor intenționate.
Ceea ce experților le scapă este că apelanții pot dovedi în mod concret că au identificat greșit și valea Bistriței Ardelene, conform ortofotoplanului topografic al locului, din avion, care se găsește și la OCPI și depus de ei la dosar, anexă la concluzii, unde se vede cu ochiul liber amplasarea văii ardelene și a drumului județean, precum și imobilul în litigiu.
Apreciază că acțiunea reclamanților a fost făcută în ideea de a intra în legalitate cu niște clădiri cumpărate, care nu se află pe amplasamentul corect.
Concluziile experților în ceea ce privește identificarea terenului reclamanților sunt eronate și se solicită a fi înlăturate. Este de evidență, nu este necesar să ai cunoștințe topografice ca să realizezi că identificarea experților este făcută cu intenție greșit.
Intimații reclamanți C. I., C. R. și S.C. "G. P. "; S.R.L. B. prin întâmpinarea de la filele 17-19 s-au opus admiterii apelului și au cerut obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în calea de atac.
În apărare s-au invocat cele ce succed.
Prima critică se referă la faptul că, prin sentința atacată, apelanții au fost obligați în mod greșit să recunoască reclamanților C. I. și C. R. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3181 mp, în loc de 1515 mp.
Terenul reclamanților intimați C. I. și C. R. este în suprafață totală de 3181 mp, identificat printr-un singur număr topo și anume 2483/2/2. Pe tot parcursul procesului, apelanții pârâți, respectiv antecesorii lor, au contestat întreg dreptul de proprietate, susținând că terenul reclamanților ar fi în altă parte.
Așa fiind, în mod temeinic, prima instanță a obligat pe pârâți să le recunoască dreptul de proprietate asupra întregului imobil.
Când este vorba de predarea în posesie, instanța reține corect faptul că apelanții s-au întabulat și pretind doar 1515 mp din terenul reclamanților C.
I. și C. R., obligându-i să predea în posesie și folosință doar această suprafață, dar s-au întabulat și pretind întreg terenul de 1651 mp proprietatea reclamantei S.C. G. P. S.R.L., astfel că au fost obligați să predea în posesie și folosință această suprafață de 1651 mp.
O altă critică se referă la poziționarea numerelor topografice.
Aici, apelanții fac pure speculații, ignorând un lucru esențial și anume faptul că harta (schița) cărții funciare în zonă este concretuală.
În raportul de expertiză, anexa 4 reprezintă copia hărții c.f. (f. 168), pe care se menționează "scara concretuală";. Ce înseamnă aceasta și consecințe are, explică experții în completarea la raportul de expertiză judiciară depus pentru termenul din_ . Pe scurt, harta (schița) de c.f. nu are dimensiuni, nu este întocmită la scară. Acesta este motivul pentru care nici nu s-a putut efectua o suprapunere exactă a unui plan la scară peste o schiță de c.f. concretuală (pct. 3 din completarea la raportul de expertiză), așa cum au solicitat apelanții la fond.
Din întreg probatoriu administrat în cauză, dar și din cel administrat în dosarele acvirate, analizat detaliat la paginile 4 și 5 din sentință, rezultă cu certitudine faptul că terenul reclamanților, în suprafață de 3181 mp și respectiv 1651 mp a fost dobândit legal de aceștia, iar pârâții nu l-au folosit în condițiile posesiunii utile cerute pentru uzucapiune și deci a fost întabulat greșit pe numele acestora. Precizează totuși faptul că din declarațiile martorilor propuși de pârâți:
Cioanca N. (f. 277-278), Orban Toader (f. 279-280) și Vrășmaș Simion (f. 284) rezultă doar faptul că pârâții ar fi folosit terenul în litigiu "prin pășunare cu vitele";, ceea ce nu echivalează cu o posesie utilă, sub nume de proprietar, mai ales că aceeași martori recunosc, atestă faptul că pe acest teren au existat și există construcțiile ce au aparținut de Regna sau IFET. Pe acest teren a trecut calea ferată forestieră, iar pășunatul pe terenurile vecine este un obiect local notoriu.
Pe o hartă concretuală, nici poziționarea numerelor topografice nu poate fi exactă.
Cu toate acestea, criticile formulate de pârâți în apel sunt evident nefondate. în schița întocmită de experți (anexa 7 și 8 - f. 171, 172) se observă că terenul familiei Budea G. și Budea I., identificat sub nr. top 2483/1 și 2480/1 se află parțial deasupra terenului în litigiu, respectiv deasupra terenului în suprafață de 1651 mp, proprietatea reclamantei S.C. G. P. S.R.L. Terenul familiei Budea se întinde până la actualul drum (fosta cale ferată forestieră), logic, corect, pentru că aici Regna a avut doar calea ferată. Pe terenul
intimaților au existat și există clădiri cu destinația de dormitoare pentru muncitori, grajduri pentru cai, magazin forestier, etc., astfel că acest teren este mai lat, mai larg … întinzându-se, conform depozițiilor martorilor, între calea ferată forestieră (pe care se află actualul drum) și fostul drum, care era dincolo de clădiri, pe sub râpă și care a fost desființat.
Așa se explică și confuzia creată de martori în dosarul inițial, privind uzucapiunea, aceștia arătând doar că familia C. a folosit "până în drum";, fără a menționa faptul că se referă la drumul vechi, nu la cel nou, construit pe terasamentul fostei căi ferate forestiere.
Nr. top 2483/2 nu este situat în altă parte, ci lângă nr. top 2483/1, ambele fiind provenite din nr. top inițial 2483. În nicio lege și nici în practică, nr. top "/2"; nu se poziționează obligatoriu sub nr. top "/1";, cum susțin apelanții. Poziționarea poate fi deasupra, dedesubt, la stânga ori la dreapta.
În logica apelanților, ar trebui să se accepte că toată schița este greșită (cea de la c.f. și apoi cea întocmită de toți experții), din moment ce deasupra nr. top 2483/1 și 2480/1 ce identifică proprietatea familiei Budea, apare nr. top 2477/4/2 și nu nr. top 2481 sau 2482, din moment ce "sub"; este nr. top 2483, iar la dreapta este nr. top 2484.
Tot în legătură cu poziționarea numerelor topografice se susține în apel că experții localizează greșit nr. top 2483/2/1 și 2483/2/2 ca fiind limitrofe cu drumul comunal, deși între drum și imobilul intimaților ar exista nr. top 2781.
Explicațiile de mai sus sunt valabile și aici. Nu se ține cont de faptul că schița f. 168 (anexa 4 la expertiză) este concretuală, nu la scară, că drumul comunal actual este mult mai larg decât a fost calea ferată forestieră, etc.
Concluzionând, apelanții susțin că toți experții au greșit, soluția corectă fiind dată de ei, deși nu sunt experți.
De observat faptul că, prin motivele de apel, nu se critică decât localizarea numerelor topografice fără a se contesta direct, concret dreptul de proprietate al intimaților asupra terenului și construcțiilor cumpărate, grănițuirea, revendicarea și rectificarea întabulării și aceasta tocmai pentru că apelanții rămân în proprietate cu ceea ce au folosit și uzucapat, fără a fi afectați prin sentința atacată și fără a mai afecta dreptul de proprietate al intimaților.
Tribunalul Bistrița Năsăud, prin decizia civilă nr. 6/A/_, pronunțată în dosar nr._ , a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții C. P. junior și C. V., împotriva sentinței civile nr. 7382/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Au fost obligați apelanții să plătească intimaților suma de câte
1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților C. I. și C. R. și aceeași sumă în beneficiul reclamantei S.C. "G. P. "; S.R.L. B. .
Motivând hotărârea pronunțată, Tribunalul a reținut în considerentele acesteia, următoarele:
"Ceea ce apelanții aduc prioritar în discuția tribunalului prin apelul declarat este localizarea imobilului proprietatea reclamanților din punctul de vedere al evidențelor de publicitate imobiliară, apreciată ca fiind eronat fixată de toate expertizele efectuate în fața primei instanțe, cu consecința afectării nejustificate a întinderii proprietății pârâților, întabulată în baza sentinței civile nr. 1602/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul cu nr. 2142/2003.
Examinarea întregului ansamblu probator realizat în fața instanței de fond, dar și în dosarele acvirate, nr. 2142/2003 și nr._, infirmă întreaga demonstrație de ordin topografic efectuată prin motivele apelului, confirmând, în același timp, justețea tezei din întâmpinarea reclamanților intimați.
Pornind chiar de la contraexpertiza care a fundamentat sentința nr. 1602/2006 (f. 196 și următoarele dosar 2142/2003) se sesizează faptul că experții Chendrean Constanța, Hasbei F. și Petre I. situează spre sud terenul pretins uzucapat de familia C. la limita drumului comunal, dar, concomitent, constată că în proximitatea drumului comunal, în marginea dinspre nord, exact pe o parte din porțiunea sudică de teren cerută de apelanți, există construcții care, la fața locului, au fost revendicate de un terț, numitul Gogancea Grigore, persoană care le-a prezentat un extras de carte funciară pentru construcții și terenul aferent, corespunzător numărului topografic 2483/2 (mai exact 2483/2/2 din c.f. 2856 B. Bârgăului în care figurează ca proprietar din 2005, sub B5, alături de soția sa Gogancea I. R., sub B6, împreună vânzând
imobilul în anul 2007 actualilor reclamanți, C. I. și R. B7-8, conform înscrisului de la filele 6-7 din dosarul de fond prezent).
Conchid însă că, deși sunt individualizate scriptic pe numărul topografic arătat, edificatele, în realitate, sunt construite pe nr. top 2484 și înscriu la nr. 5 din concluzii că: "față de capătul de cerere - privind terenul ocupat de construcții existente - de a nu fi întabulat și terenul de sub construcții, se propune tabel de mișcare parcelară cu excluderea suprafețelor ocupate de construcțiile existente";.
Cu toate acestea, nu au eliminat din schița care însoțește tabelul porțiunea pe care se află edificatele, lăsându-le în perimetrul propus spre atribuire apelanților, compus din nr. top 2477/4/2 și 2484/2. Deși concluzionează în sensul arătat, al diminuării terenului obiect al dosarului 2142/2003 cu suprafețele construite, prin expertizele din prezentul cadru procesual s-a stabilit unanim de către toți cei patru experți numiți în cauză: Șofron Constantin, Bucur
I., Florea F. și Chiriac G. că sentința 1602/2006 și contraexpertiza până acum analizată vizează inclusiv construcțiile și terenul aparținător (f. 97-105, 157-175, 435-445).
Cum bine sesizează judecătoria prin sentința atacată, asupra acestor construcții, expertul P. V., tot în dosarul nr. 2142/2003, a constatat că sunt situate pe terenul de sub nr. top 2483/2, care a fost întabulat pe Societatea de Exploatare a Lemnului Regna, fost IFET B., în prezent Regna Forest S.A., vândute apoi, împreună cu suprafețele de 3181 mp și 1651 mp, intimaților, că terenul uzucapat este la distanță de drum (f. 97 corelată cu f. 48), motiv pentru care nici nu a înțeles de cuviință să facă propuneri de întabulare a reclamanților, aici pârâți, asupra terenurilor pe care acestea există, în lipsa atragerii în proces a proprietarei de atunci, întabulată în c.f. 748 (f. 58-61).
Așa cum mai înainte s-a subliniat, experții Chendrean, Hasbei și Petre nu au ținut seama de circumstanța susținută de expertul P. V., adevărul
împrejurării de fapt precizată de secundul fiind confirmată probatoriu de toate mijloacele de dovadă cu aceeași natură din dosarul de fond de față, contraexpertiza celor dintâi rămânând singulară în întregul context al dovezilor cu acest specific, astfel că s-a ajuns ca apelanții să se întabuleze inclusiv pe terenul aferent edificatelor care nu le aparțin și nici nu au pretins niciodată vreun drept asupra lor.
Deși primii experți numiți anterior fac trimitere la lucrarea expertului P. V.
, dar și a celei întocmite de Vintilă N. (f. 136 și murătoarele), contrară celei dintâi, și aflându-se în situația de a elabora o contraexpertiză, erau datori ca în concluziile prezentate să mențină pe una dintre ele și să o înlăture pe cealaltă, însă argumentat prin folosirea unor elemente tehnice de topografie, lucru care însă nu s-a întâmplat.
Spre deosebire de starea expusă, experții din actualul dosar, în special Bucur I., Florea F. și Chiriac G., au dat dovadă de profesionalism, aducând explicații de specialitate pentru fiecare dezlegare dată punctelor ce trebuie lămurite în cauză. Excluzându-se totuși elementele de apreciere în legătură cu raporturile juridice dintre părți, cu soluția ce trebuia dată în dosarul nr. 2142/2003, atribuit ce-i aparține numai instanței de judecată, experții au descris amănunțit și fidel datelor înscrise în registrele de publicitate imobiliară modalitățile în care proprietatea a trecut succesiv în mâna persoanelor evidențiate în cărțile funciare ca titulare a dreptului real, mai important, au căutat repere fixe care au existat în teren. Au amintit astfel (f. 435-436) despre împrejurarea că topograficul 2483/2 a avut inițial categoria de folosință de cale ferată, înscrisă ca atare și în cartea funciară (f. 56), utilitate existentă faptic în trecut, ulterior desființată, azi cu destinație de drum comunal și de terenuri care au constituit proprietatea S.C. Regna Forest S.A., afectate de construcții, imobile ce au servit anterior, în timp, lucrărilor ce intrau în obiectul de activitate al
acestei societăți (remarcă pertinentă adusă de prima instanță de vreme ce este sprijinită probator de declarațiile martorilor nominalizați în sentință), iar acum sunt proprietatea tabulară a reclamanților.
Contraexpertiza din dosarul de fond în care s-a dat hotărârea apelată mai face referire și la repere naturale din zonă, notate pe schița OCPI, respectiv Valea Bistriței Ardelene, raportat la care, de asemenea, au poziționat imobilele litigioase, precum și pe cele dimprejur. Detaliile schiței de carte funciară examinată de experți nu contrazic cu nimic elementele ce se desprind din ortofotoplanul depus la dosar de pârâți (f. 455). Dimpotrivă, în pofida criticilor apelului, între ele există corelația necesară.
Aceeași dovadă mai semnalează că din prelucrarea completă a tuturor datelor schiței-extras plan c.f. se deduce o greșită întabulare a apelanților și nu a intimaților. Se afirmă că întabularea pârâților trebuia să cuprindă și nr. top 2483/1 (parțial), format din diferența de teren de la întabularea reclamanților, continuând cu nr. top 2477/4 (parțial) și nr. top 2484/2, așa cum este întabularea acestora în prezent. Teza nu poate fi ignorată din moment ce apelanții nu au produs dovezi contrare, suficient de argumentate tehnico-științific ca și contraexpertiza examinată.
Dificultatea identificării cu mare grad de exactitate a bunurilor în litigiu se explică de către experți prin aceea că harta ce însoțește registrele de carte funciară este concretuală, nescarată, deci lipsită de suficiente informații care să poate face o determinare precisă și coerentă a formei, poziționării și succesiunii parcelelor ce formează fondul funciar din zona în discuție. Apoi, în harta OCPI numerele topografice nu sunt aranjate în ordine aritmetică, iar interpretarea eronată a planului concretual a condus la greșelile experților Chendrean, Hasbei și Petre.
Este adecvată ilustrarea din întâmpinarea din apel a intimaților în privința unor termeni de topografie atunci când se înfățișează modalitățile în care se pot așeza parcelele ce se desprind prin partajare ( nu numai una deasupra alteia, ci și alăturat) și când, în deplin consens cu schița valorificată de prima
instanță (f. 171), remarcă localizarea în parte a proprietății vecinilor Budea, de sub nr. top 2483/1 și 2480/1, deasupra terenului în suprafață de 1651 mp de sub nr. top 2483/2/1, aparținând societății comerciale reclamante.
Nu se adeverește nici aserțiunea că experții au greșit atunci când au amplasat linia de sud a proprietății reclamanților până la drumul comunal nesocotind schița OCPI (depusă în dosarul de apel la fila 30 într-o formă mai clară). Studierea atentă a Anexei (f. 171) atestă mici porțiuni de teren interpuse între terenurile reclamanților, hașurate, și drumul comunal. Dar, tot cum bine se apără pârâții, lipsa unei perfecte conformități între Anexă și schița de carte funciară poate avea sorgintea în nescararea schiței, în caracterul ei concretual.
Se impune observația că apelanții nu pot să nege că imobilele proprietatea reclamanților, așa cum ale au fost determinate până acum, sunt limitrofe cu cele pe care cu adevărat le-au avut în posesie utilă tocmai prin prisma schiței de la fila 199 din dosar 2142/2003, agreată de ei, circumstanță față de care, contestându-se delimitarea lor, reclamanții erau îndreptățiți să promoveze acțiunea în grănițuire, cu capătul de cerere accesoriu al revendicării.
Sentința nr. 1602/2006 nu le este opozabilă intimaților pentru că nu au avut calitatea de părți în dosarul nr. 2142/2003 și, prin urmare, în acest context procesual se poate relua discuția asupra adevăratului titular al dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 1651 mp și de 3181 mp, în prezența tuturor subiecților de drept ce justifică legitimarea de a sta în proces.
În acest sens, judecătoria a procedat la administrarea unor probe cu martori pentru verificarea întinderii și limitelor terenului asupra cărora apelanții au exercitat o posesie utilă în sensul legii, aptă să conducă la dobândirea proprietății prin uzucapiune. Din evaluarea coroborată a declarațiilor persoanelor audiate în această calitate, a informațiilor obținute pe această cale, instanța fondului a hotărât, fundamentat probator, că apelanții pot opune intimaților dreptul de proprietate asupra terenului uzucapat în mărime de doar 21.213 mp, împrejurare ce atrăgea trasarea limitei de hotar conformă cu Anexa 7 a contraexpertizei (f. 171), schiță ce corespundea principalului criteriu în operațiunea grănițuirii, cel al asigurării întinderii proprietății litiganților vecini, în lipsa altor semne de hotar vizibile indicate de apelanți, iar pe de altă parte făcea întemeiată și pretenția accesorie a revendicării.
Și din acest punct de vedere se acordă valoare corespunzătoare întâmpinării din apel, atâta timp cât pe întreg parcursul procesului pârâții au pus la îndoială existența însăși a dreptului de proprietate al reclamanților, în întregime. De aceea se găsește fondată admiterea petitului în revendicare a suprafețelor de 3181 mp și de 1651 mp, iar la predarea în posesie s-a dat eficiență suprafeței ocupată efectiv, de 1515 mp și 1651 mp.
În final, se mai adaugă că, exceptând ultima problemă a speței (cea a revendicării) și aspectele de natură topografică abordate la începutul considerentelor, apelanții nu au mai exprimat și alte nemulțumiri, în legătură cu modul în care instanța de fond a privit declarațiile de martori, a stabilit suprafața uzucapată, punctele ce formează linia despărțitoare și alte asemenea.
Apelanții au căzut în pretenții, sunt în culpă procesuală, așa încât sunt datori să acopere cheltuielile de judecată avansate de intimați, conform art. 274 Cod procedură civilă, în sumă de câte 1000 lei pentru reclamanții C. și în favoarea societății S.C. "G. P. "; S.R.L. B., reprezentând onorariu avocațial (f. 46, 48)";.
Împotriva acestei decizii au decl ar at recurs, în ter men leg al, p âr âț ii
C. P. și C. V. , solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate ca fiind netemeinica si nelegala și respingerea acțiunii reclamanților, ca fiind neîntemeiata.
Motivând recursul, recurenții au arătat că în fapt, prin decizia nr. 6/A/2013 pronunțata in dosar nr._ de către Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a respins apelul declarat de pârâți ca fiind neîntemeiat.
In motivare s-a arătat de către instanța de apel că expertizele au fost corect efectuate, ca grănițuirea a fost corecta si ca raportat la concluziile experților se impune admiterea cererii de revendicare si rectificarea de CF in defavoarea pârâților.
S-a mai arătat ca pârâții nu au criticat depozițiile martorilor audiați in cauza.
In opinia recurenților, instanța a apreciat in mod eronat probele de la dosar si a făcut o aplicare greșita a legii.
In primul rând, o grănițuire nu poate fi considerata ca fiind corecta si legala, daca nu este efectuata pe toate laturile. Se arată că nu se poate stabili corectitudinea limitelor de proprietate daca nu se verifică toate laturile de teren.
Apoi ambele instanțe au stabilit o linie de hotar si fata de vecini care nu au fost împrocesuați, respectiv Țigăroi V. .
Apoi nu se poate modifica harta topografica in mod unilateral fara a se verifica daca aceasta modificare nu aduce atingere altor vecinătăți.
Prin soluția data de Tribunal se legalizează o ilegalitate. Experții prin acea așa-zisa suprapunere au modificat implicit harta topografica a locului.
Instanța de apel a ignorat actele depuse in probatoriu si in ceea ce privește întabularea vecinilor unde in realitate se afla terenul intimaților.
Budea G. folosește terenul top 2483/1 si folosește lotul alăturat de
intimați, pana in drumul comunal. Instanța retine in mod greșit ca " .. terenul familiei Bude G., .... se afla parțial deasupra terenului in litigiu si se întinde pana la actualul drum, fosta cale ferata" .
Aici instanța face o confuzie, terenul lui Budea G. se afla alături de terenul intimaților si sub terenul pârâților, si merge pana in drumul principal, dincolo de unde a fost localizata calea ferata.
Recurenții arată că nu au pretenția sa se substituie experților, dar nu se poate să nu se observe ca nimeni nu vede greșeala de localizare. Nu a fost contestat dreptul de proprietate al intimaților, deoarece din punctul de vedere al recurenților, aceștia au cumpărat un alt teren care nu îi afectează pe recurenți.
Susținerile pârâților din apel sunt reale, ușor de observat, cu documente justificative. Se susține de către instanța ca " ... pe o harta concretuală nici poziționarea numerelor topografice nu poate fi exacta. "
Daca este așa, atunci de ce instanța de apel nu a văzut si din alt punct de vedere, nu doar din punctul de vedere al intimaților.
Atunci recurenții se află intr-o situație juridica imposibila, putându-se interpreta ca ambele părți au dreptate. Unde este adevărul, se întreabă recurenții? Terenul a fost al antecesorilor pârâților, pe acel teren recurenții au construita casa unde locuiesc, transmisa din generație in generație. Recurenții arată că nu vor accepta niciodată ca harta topografica sa se modifice după bunul plac al intimaților.
În drept, recurenții au invocat prevederile art. 304 punctul 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimații reclamanți C. I. și C. R. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., cu obligarea recurenților la plata sumei de câte 1.000 lei pentru fiecare
intimat, total 2.000 lei cheltuieli de judecată suportate în recurs, in baza dispozițiilor art. 316, art. 298 și art. 274 C.pr.civ.
Motivând întâmpinarea formulată, intimații au arătat că decizia instanței de apel, ca de altfel și sentința instanței de fond, sunt temeinice și legale, criticile aduse acestora fiind nefondate.
Se invocă in drept dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ., adică se susține că decizia atacată cu recurs ar fi lipsită de temei legal sau ar fi fost dată cu in călcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând motivarea recursului, se arată că nu s-a găsit nicio referire la normele de drept încălcate de instanța de apel, ori de cea de fond, toate criticile vizând chestiuni de temeinicie și nu de legalitate a deciziei atacate. Acestea nici nu pot fi primite in recurs, din moment ce sentința instanței de fond a fost atacată cu apel, iar dispozițiile art. 3041C.pr.civ. nu sunt aplicabile in speță.
Nici criticile aduse deciziei prin motivele de recurs nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 584 C.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
De aici concluzia că grănițuirea are loc între terenuri vecine și acolo unde există discuții, neînțelegeri cu privire la limita dintre proprietăți, adică mejdia dintre ele. Nu au existat alte neînțelegeri decât între părți, iar acțiunea intimaților reclamanți a avut mai multe petite, nu numai grănițuirea, ci și revendicarea unei suprafețe de teren, rectificarea înscrierilor din CF.
Instanța a stabilit mejdia doar între proprietățile părților, nu și față de vecinul Țigăroi V., cu care nu a existat și nu există litigiu.
Nu s-a modificat harta topografică, nici unilateral, nici bi sau multilateral. Sub acest aspect, recurenții fac pure speculații, ignorând un lucru esențial,
și anume faptul că harta (schița) cărții funciare în zonă este concretuală, nu este întocmită la scară.
În raportul de expertiză, anexa 4 reprezintă copia hărții CF (f. 168 fond), pe care se menționează "scară concretuală". Ce înseamnă aceasta și ce consecințe are, explică experții în Completarea la raportul de expertiză depus pentru termenul din_ .
Pe scurt, harta (schița) de CF nu are dimensiuni, nu este întocmită la scară. Acesta este motivul pentru care nici nu s-a putut efectua o suprapunere exactă a unui plan la scară peste o schiță de CF concretuală (pct. 3 din completarea la raportul de expertiză), așa cum au solicitat pârâții-recurenți la fond.
Din toate schițele rezultă un lucru necontestat și anume: terenul și casa pârâților recurenți se află spre nord, deasupra imobilelor părților. Martorul Budea
G. are casa și terenul său spre vest și parțial deasupra imobilului proprietatea S.C. G. P. S.R.L.
Imobilele părților sunt situate între fostul drum și fosta linie ferată forestieră, desființată și transformată în drum, in locul vechiului drum, care a fost desființat. Deci nu s-a schimbat nimic.
Nepotrivirea exactă dintre localizarea imobilelor pe schița de C.F. și, respectiv, pe schițele experților, a fost explicată de aceștia din urmă, iar intimații s-au referit mai sus la această "teoretic" neconcordanță, din moment ce schița de CF este concretuală, nu la scară.
S-a susținut, și se susține și în recurs, că terenul intimaților reclamanți ar fi în altă parte, dar nici la fond, nici în apel și nici în recurs nu se arată concret unde este situat. Din toate probele administrare în prezenta cauză, rezultă cu certitudine faptul că terenul intimaților este cel din litigiu, pe care se află construcțiile intimaților, pârâții recunosc că acestea le aparțin intimaților, nu au
emis pretenții asupra acestor construcții, dar susțin totuși că terenul aferent acestora ar fi în altă parte.
Terenul antecesorilor recurenților, inclusiv casa de locuit proprietatea lor, nu sunt afectate, le rămân în proprietate. Este diminuată doar suprafața terenului cu cea care a fost proprietatea Regna Forest, înainte de instalarea regimului comunist în România, apoi proprietatea IFET, respectiv Regna Forest, pe care antecesorii recurenților nu aveau cum să o dobândească prin uzucapiune, din moment ce nu a fost în posesia lor utilă pe timpul necesar și invocat pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Recursul este nefondat.
Cu privire la motivele de recurs de netemeinice.
Deși formal este întemeiat din punct de vedere juridic pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și deși se susține că, pe de o parte, instanța de apel a apreciat în mod eronat probele de la dosar, iar pe de altă parte, că a făcut o aplicare greșită a legii, totuși, în realitate, recursul vizează preponderent motive de netemeinicie a deciziei recurate.
Astfel, departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, limitându-se practic la o reproducere parțială a stării de fapt a cauzei și la o analizare a probațiunii administrate, recurenții concluzionând că hotărârea ar fi nelegală prin aceea că instanța a apreciat în mod eronat probele de la dosar.
Cu privire la acele motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate, Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de_, a invocat excepția inadmisibilității, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 316
C. proc. civ., rap. la art. 137 alin. 1 C. proc. civ., motivat pe următoarele considerente:
În susținerea recursului, din perspectiva nelegalității deciziei recurate, recurenții au făcut aprecieri cu privire la modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate, făcând trimitere la expertize, harta topografică, actele depuse în probatoriu la dosar, etc.
Curtea constată că în aceste limite recursul pârâților este inadmisibil, întrucât, acest motiv de recurs se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 11 C.pr.civ., abrogate la data formulării recursului pendinte.
Astfel, textul art. 304 pct. 11 C.pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din
O.U.G. nr. 138/2000.
Anterior abrogării sale, pct. 11 al art. 304 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Prin urmare, modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs, dat fiind că o atare cenzură, ca urmare a abrogării pct. 11 al art. 304 C.pr.civ., este inadmisibilă în actuala reglementare legală a recursului.
Aceleași considerente sunt aplicabile și în privința motivelor de recurs prin care se face trimitere la expertiza efectuată în cauză, la probatoriul depus la dosar, respectiv actele depuse la dosar, la confuzia pe care instanța o face între terenul lui Budea G. și terenul recurenților - confuzie întemeiată pe modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel -, întrucât, toate aceste motive de recurs ar implica o analizare a hotărârii recurate sub aspectul netemeinicie sale, respectiv, ar presupune ca instanța de recurs să reanalizeze toate probele administrate în cauză, și să reaprecieze întreaga stare de fapt,
pentru a ajunge la o altă concluzie decât cea reținută, ca stare de fapt, de primele două instanțe.
Or, în raport de actuala structură legală a recursului, nu se mai poate verifica de către instanța de recurs modalitatea concretă în care judecătorul din apel a apreciat sau nu probele.
Oricum, prin prisma art. 295 alin. 1 și 2 C.pr.civ., raportat la art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ., instanța de apel era în drept să administreze orice probe pe care le considera îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, respectiv, era îndreptățită să facă aprecierea acestor probe potrivit propriei sale convingeri.
În ceea ce privește acele motive de recurs prin care se face trimitere concretă la anumite probe - expertiza de specialitate, înscrisuri depuse la dosar, acte depuse în probatoriu, etc. -, Curtea constată că aceste motive se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 C.pr.civ., în prezent abrogate prin art. I pct. 1111din
O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Anterior abrogării sale, art. 304 pct. 10 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de instanța de fond ori de instanța de apel, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată în cauză.
Se constată, așadar, de către Curte că în cauză, își găsește incidență excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, în marea lor majoritate, motivele de recurs conțin critici de netemeinicie a hotărârii recurate, axate pe analizarea probelor din dosar, pe reaprecierea probațiunii și pe reanalizarea stării de fapt.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de către instanță la termenul de judecată din data de_, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Cu privire la motivul de recurs de nelegalitate.
În ceea ce privește motivul de recurs care, afirmativ, s-ar circumscrie prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea constată că ar putea fi apreciată, ca un motiv de nelegalitate, critica din recurs prin care se susține că nu se poate face grănițuire dacă grănițuirea nu este efectuată pe toate laturile, respectiv, că
s-ar fi stabilit o linie de hotar și față de vecini care nu au fost împrocesuați, și anume, față de Țigăroi V. .
Referitor la motivul de recurs prin care se susține că hotărârea este nelegală, întrucât ar fi stabilit o linie de hotar față de o persoană care nu a fost împrocesuată în cauză, respectiv numitul Țigăroi V., Curtea constată că, pe de o parte, acest motiv intră sub incidența excepției lipsei de interes - având în vedere că singurul care, eventual, ar fi putut invoca această împrejurare, prin prisma art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin. 2 C.pr.civ. -, era doar numitul Țigăroi V., iar pe de altă parte, acest motiv de recurs este invocat omisso medio.
Oricum, prin hotărârea fondului, menținută în apel, s-a stabilit linia de mejdă dintre imobilele proprietatea reclamanților C., respectiv, imobilele proprietatea reclamantei S.C. G. P. S.R.L. B., pe de o parte, și
imobilele proprietatea pârâților recurenți C., pe de altă parte, fără însă să se fi dispus vreo grănițuire în contradictoriu cu numitul Țigăroi V. .
Deși critica din recurs, prin care se susține că nu se poate face grănițuire, dacă grănițuirea nu este efectuată pe toate laturile, reprezintă un motiv de recurs invocat omisso medio, totuși, Curtea va răspunde acestui motiv de recurs, întrucât reprezintă, practic, singurul motiv de nelegalitate conținut în memoriul de recurs.
Este nefondată susținerea recurenților în sensul că grănițuirea este admisibilă doar dacă stabilirea liniei de hotar se efectuează pe toate laturile imobilului, având în vedere următoarele considerente:
Este știut faptul că sediul legal al acțiunii în grănițuire se găsește în conținutul art. 584 C.civ.
Acțiunea în grănițuire este reglementată de art. 584 C.civ., text legal care prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, urmând ca toate cheltuielile grănițuirii să fie suportate pe jumătate. Urmează că grănițuirea este o operație de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine care aparțin unor titulari diferiți, reprezentând practic acea acțiune în instanță prin care reclamantul cere instanței de judecată ca în cadrul unui proces să determine, prin semne exterioare, linia
despărțitoare dintre cele două fonduri vecine.
Acțiunea în grănițuire prezintă următoarele caractere juridice: este o acțiune reală imobiliară; este o acțiune petitorie; este o acțiune imprescriptibilă.
Caracterul real al acțiuni în grănițuire derivă din faptul că ea poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care, prin încălcarea liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe, încalcă practic dreptul de proprietate al celuilalt proprietar al fondului învecinat.
Este o acțiune petitorie, ceea ce înseamnă că, prin ea se pune în discuție, într-un proces, însăși existența dreptului de proprietate asupra fondurilor limitrofe.
Caracterul imprescriptibil trebuie înțeles în sensul că acțiunea în grănițuire este imprescriptibilă extinctiv.
Este știut faptul că acțiunea în grănițuire poate fi introdusă nu numai de către proprietar, dar și de către uzufructuar și chiar de către posesor.
Simetric invers, acțiunea în grănițuire poate fi îndreptată împotriva proprietarului fondului limitrof, a titularului unui alt drept real (uzufruct, superficie, drept de folosință), precum și împotriva chiar a chiriașului sau a arendașului.
În toate aceste ipoteze, însă, acțiunea în grănițuire va fi regulat făcută și admisibilă doar dacă este introdus în cauză și proprietarul.
Și aceasta datorită caracterului petitoriu al acțiunii în grănițuire.
În analizarea caracterului petitoriu al acțiunii în grănițuire se impune a se preciza faptul că în toate situațiile în care una dintre părți ocupă o suprafață de teren din terenul celeilalte părți - ocupare care trebuie să rezulte indubitabil în urma administrării probațiuni în cadrul judecării acțiunii în grănițuire -, se impune în mod obligatoriu și formularea unui petit pentru revendicarea acelei porțiuni de teren.
Cu alte cuvinte, acțiunea în grănițuire, chiar dacă are un caracter petitoriu, nu implică în mod obligatoriu formularea și a unui petit în revendicare, dacă în urma administrării probelor ce se impun rezultă că niciuna dintre părți nu ocupă nicio porțiune din terenul celeilalte părți.
În schimb, dacă în urma administrării probelor - expertiză topografică de specialitate, depoziții testimoniale, etc. -, rezultă că una dintre părți ocupă o porțiune de teren din terenul celeilalte părți, atunci formularea unui petit în revendicare se impune în mod absolut și necesar, pentru că altfel, acțiunea în grănițuire nu va putea fi soluționată.
Acțiunea în grănițuire poate fi apreciată ca o consecință a însuși conținutul dreptului de proprietate asupra unui imobil, cu privire la limitele în care se exercită acest drept, sub aspectul conturului și a formei suprafeței de teren cu privire la care s-a solicitat grănițuirea.
Acțiunea în grănițuire nu poate fi exercitată singură, independent de acțiunea în revendicare, atunci când prin stabilirea liniei de hotar se ajunge în situația în care o porțiune de teren ar ajunge dincolo de această linie de hotar, astfel încât, deși și cele două acțiuni, în esență, au obiect diferit, ele trebuie exercitate deodată, pentru că numai astfel, însoțită de revendicarea respectivei porțiuni de teren, stabilirea linie de hotar prin grănițuire, va avea finalitate practică.
Din conținutul art. 584 C.civ. se desprinde cu evidență faptul că pentru admisibilitatea acțiuni în grănițuire nu este necesar ca stabilirea liniei de hotar să fie făcută pe toate laturile imobilului, și aceasta pentru că, de principiu, pe fiecare dintre laturile imobilului există vecini diferiți.
Doar în ipoteza în care imobilul proprietatea pârâților recurenți ar fi fost înconjurat, pe toate laturile, de imobilele proprietatea reclamanților, abia atunci acțiunea în grănițuire, prin stabilirea liniei de mejdă dintre imobilul pârâților și imobilele reclamanților, ar fi trebuit să vizeze toate laturile imobilului pârâților recurenți.
Or, așa cum rezultă din starea de fapt reținută în speță de primele două instanțe, pe baza vastei probațiuni testimoniale administrate în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, cu concluziile expertizei topografice efectuată în cauză de expertul Șofron Constantin (f. 97 - 105 dosar fond, vol. I) și cu concluziile contraexpertizei efectuată de experții Bucur I., Florea F. și Chiriac
G. (f. 157 - 177 dosar fond, vol. I), terenul reclamanților C. se suprapune cu terenul pârâților recurenți pe o suprafață de 1515 mp, iar terenul reclamantei
S.C. G. P. S.R.L. se suprapune cu terenul pârâților recurenți pe o suprafață de 1651 mp, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților fiind dispusă potrivit Anexei nr. 7 la contraexpertiza efectuată de experții Bucur I., Florea F. și Chiriac G. (f. 171 dosar fond, vol. I), între punctele 43-42-35- 34-33-41-40-51-61, linie de mejdă care nu vizează întreg imobilul recurenților, pe toate laturile acestuia, și aceasta pentru că imobilul recurenților nu se învecinează, direct și nemijlocit, pe toate laturile sale, cu imobilele proprietatea reclamanților.
Drept urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat, neputându-se susține, așa cum nefondat apreciază recurenții, că o acțiune în
grănițuire este inadmisibilă dacă grănițuirea nu este făcută pe toate laturile imobilului.
Jurisprudența a fost constantă, în sensul că acțiunea în grănițuire este inadmisibilă, dar nu pentru motivul avansat de recurenți, ci pentru alte considerente, respectiv, atunci când implică și revendicarea unei suprafețe de teren, fără a exista un asemenea capăt de cerere. Astfel, s-a arătat că acțiunea în grănițuire, astfel cum a fost promovată - adică doar pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, în vederea delimitării acestei proprietăți -, este inadmisibilă, întrucât, reclamantul cere și o parte din terenul limitrof pe care pârâtul o deține fără drept, ceea ce implică probleme de revendicare, cu care instanța nu a fost învestită. Grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate, nu doar în situația în care nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și atunci când atare semne există, dar sunt controversate, situație în care se impune și o revendicare (a se vedea în acest sens, Tribunalul Suprem Sentințele civile nr. 1303/_, 255/1982; Î.CC.J., Decizia nr. 713/1992).
Acțiunea în grănițuire și acțiunea în revendicare sunt strâns corelate și trebuie exercitate împreună, și aceasta pentru că o hotărâre pronunțată într-o acțiune în grănițuire nu are autoritate de lucru judecat și nu produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților, ci și cu privire la
întinderea dreptului de proprietate al părților, cu privire la însuși dreptul real ce poartă asupra respectivelor terenuri.
Pe cale de consecință, Curtea constată că este nefondată susținerea pârâților recurenți, în sensul că prezenta acțiune în grănițuire ar fi inadmisibilă, pe motiv că nu au fost grănițuite toate laturile imobilului proprietatea pârâților recurenți.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., având în vedere căderea lor în pretenții față de reclamanții intimați C. I. și C. R., respectiv față de reclamanta S.C. G.
S.R.L., în raport de soluția de respingere a recursului pe care l-au promovat, recurenții vor fi obligați să le plătească acestor intimați suma de câte
1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractelor de asistență juridică nr. 11/2013, și nr. 10/2013, sume justificate prin chitanțele de plată nr. 12/_ și nr. 10/_ (f. 13, 14, 15, 16 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. P. și C. V., împotriva deciziei civile nr. 6/A din_ a Tribunalului B. Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților C. I. și C. R. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, iar intimatei S.C. G. P.
S.R.L. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A.
-A. P.
C.
-M.
CONȚ
I. -D.
C.
GREFIER
A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: R.R.C.
Jud.apel: C.Iacob/I.Simionescu
| ← Decizia civilă nr. 665/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 3567/2013. Grănițuire → |
|---|
