Decizia civilă nr. 506/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 506/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător Dan-I. T. Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelant S. C. V. și pe intimat B. I. M., intimat S. F., intimat S. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanta constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin Sentinta civila nr. 480/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei D. a fost admisa în parte acțiunea reclamantului S. C. V.
, în contradictoriu cu pârâții B. I. M., S. F. și S. M., pentru stabilirea liniei de mejdie și revendicare și, în consecință:
- S-a dispus stabilirea liniei de grănițuire dintre proprietatea RECLAMANTULUI SITUATĂ ÎN D., str. Mărăști nr.9, înscrisă în C.F. 53142 D.
, nr. top. 1176/1 și proprietatea pârâților în sensul menținerii liniei de grănițuire între proprietățile părților, pe împrejmuirile actuale, conform propunerilor cuprinse în raportul de expertiză topo întocmit de expert Sîntămărean D. ;
- a fost respinsa ca neîntemeiată cererea reclamantului privitoare la obligarea pârâților de a desființa gardul și construcțiile anexă;
- a fost respinsa ca neîntemeiată cererea reclamantului de a i se respecta dreptul de proprietate și predarea în posesie a pretinsei suprafețe de teren;
A fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâți, reprezentând onorariu avocațial, în sumă de 1860 lei către pârâtul S. FLAVIU și 900 lei către pârâta B. I. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ședința publică din 30 ianuarie 2012, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie, stabilindu-se din oficiu obiectivele expertizei (f. 101,102).
S-a procedat la măsurarea imobilelor cu nr. top._ /2/2, nr. top. 1177/2. Din compararea prin suprapunere a măsurătorilor la fața locului cu schița de dezmembrare se constată că cel puțin pe limita mejdiilor în litigiu - liniile ce delimitează nr. top. 1176/1 de 1176/2/2 și 1177/2 acestea coincid astăzi cu situația împrejmuirilor din 1965, reprezentate în schița de expropriere. Astfel, concluzia ing. Sîntămărean D., este că suprafața de sub nr. top. 1176/1 avea aceeași suprafață ca și acum, respectiv 401 m.p. nefiind modificate cel puțin din 1965 când datează planul folosit ca referință.
Reclamantul a formulat obiecțiuni la expertiză (f. 136), solicitând ca expertul să precizeze în mod distinct care sunt suprafețele deținute de către părți, conform documentelor de proprietate; să se precizeze care sunt suprafețele deținute de părți conform măsurătorilor efectuate în teren și să se întocmească o variantă de mejdă care să includă suprafața de 157 m.p. în proprietatea reclamantului.
Prin răspunsul expertului la obiecțiunile reclamantului, se relevă că nu există o variantă care să includă în suprafața reclamantului suprafața de 150
m.p. aspect ce reiese din studiul raportului de expertiză în întregul său. Astfel că expertul nu a făcut și nu poate face o asemenea propunere. Astfel, din compararea prin suprapunere a măsurătorilor la fața locului cu schița de dezmembrare se constată că cel puțin pe limita mejdiilor în litigiu acestea coincid astăzi cu situația împrejmuirilor din 1965 reprezentate în schița de expropriere. Concluzia fiind, că suprafața reală a imobilului top. 1176/1 era la data exproprierilor din 1965 aceeași cu cea măsurată acum, 401 m.p. și că cel puțin din anul 1965 până în prezent împrejmuirile ce despart proprietățile părților nu au fost modificate.
Concluzia este că suprafața de 1500 m.p. se află în suprafața expropriată cu ocazia construirii școlii de vreme ce împrejmuirile actuale coincid cu cele înscrise în schița de expropriere din 1965. Prin urmare, a admis doar în parte acțiunea reclamantului pentru stabilirea liniei de mejdie și revendicare și a dispus stabilirea liniei de grănițuire dintre proprietatea reclamantului situată în D., str. Mărăști nr.9, înscrisă în C.F. 53142 D., nr. top. 1176/1 și proprietatea pârâților în sensul menținerii liniei de grănițuire între proprietățile părților, pe împrejmuirile actuale, conform propunerilor cuprinse în raportul de expertiză topo întocmit de expert Sîntămărean D. ;
Impotriva hotărârii a declarat apel reclamantul S. C. V. solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii de fond în sensul stabilirii limitei dintre cele două proprietăți, conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit la data de_ prin diminuarea suprafeței de teren deținută de către pârâta B. I. M. cu 157 mp.
În motivare, apelantul arată că potrivit raportului de expertiză întocmit în prezentul dosar, de către expert Santamarean D. și în raport cu obiectivele stabilite, acesta a procedat șa măsurarea suprafețelor deținute de către reclamant și pârâta, raport care a certificat faptul că în momentul de față, reclamantul are cu 157 mp teren mai puțin decât suprafața înscrisă în CF, in timp ce pârâta are o suprafață excedentară de 245 mp teren față de suprafața cu care este înscrisă în cartea funciară.
Sentința civilă nr. 480/2013 este un act nelegal și netemeinic, atunci când arata faptul că nu există o variantă care să includă în suprafața reclamantului suprafața de 1157 mp, în timp ce tocmai acest lucru i s-a cerut expertului prin obiecțiunile la raportul de expertiză.
Raportul de expertiză reprezintă din acest punct de vedere o mare neclaritate preluate de către instanta în motivarea soluției pronunțate, pentru că în niciun caz suprafața imobilului deținut de către pârâta nu este aceeași cu
cea deținută de antecesori, în urma exproprierii, și în nici un caz schița de dezmembrare din anul 1965, nu se poate suprapune cu actuala delimitare a celor două proprietăți.
Prin întâmpinarea formulată intimata B. I. M. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea dispozițiilor hotărârii de fond, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
Acțiunea în grănițuire nu poate avea ca finalitate decat stabilirea identitatii liniei de hotar si nu stabilirea unei situații juridice noi. Din aceste motive acțiunea în grănițuire are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, iar cel care pretinde a fi titularul unui drept de proprietate asupra suprafeței în litigiu, în speță suprafața de 157 mp, are posibilitatea promovării ulterioare a unei acțiuni în revendicare, deoarece doar acesta din urmă va avea rolul de a statua în chip irevocabil asupra întinderii și limitelor corecte ale loturilor învecinate.
Apelantul dorește ca instanța de judecată să aibă în vedere Suplimentul la raportul de expertiză întocmit la data de_ prin care expertul topo, dl Santamarean D., a oferit o variantă lipsită de argumente și logică pentru a include totusi suprafața de 157 mp solicitată, intimata consideră că din Raspunsul la obiecțiuni: " …singura variantă plauzibilă rămasă este aceea ca suprafața de 157 mp se află în suprafața expropriată cu ocazia construirii scolii, devreme ce împrejmuirile actuale coincid cu cele înscrise în schita de expropriere din 1965. Dacă este să nu se țină cont de limitele imobilelor materializate în schițele de expropriere, atunci putem să "suprafatuim"; cele trei imobile cum dorim, dar fără nici un argument, rezultă fără dubiu că cererea apelantului nu poate fi primită.
Astfel, toate problemele administrate în cauză conchid în sensul avut în vedere și de instanța de fond în motivarea sentinței.
Argumentul de esență privind faptul că promovând o acțiune în grănițuire, titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar nu și stabilirea unei alte granițe ori atribuirea unei suprafețe de 157 mp daca intimata nu ocupă în mod real suprafața de teren proprietatea apelantului.
În plus, din raportul de expertiză și martorii audiați rezultă fără dubii că între proprietatea apelantului și imobilul despărțitor al intimatei mejdia în dreptul casei este chiar fundația construcției, peretele fiind tip calcan. Ca atare nu avea faptic cum să intervină o modificare a granițelor dintre cele două proprietăți atâta timp cât casa ocupată de intimată are peste 100 de ani vechime.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 295-297 c.pr.civ., tribunalul reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul a investit instanța cu o cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și cea a paraților B. I. ,S. F. și S. M., dublată și de revendicarea unei suprafețe de teren cu obligarea paraților la ridicarea gardului și a construcțiilor ridicate pe terenul proprietatea sa.
Prima instanță a admis doar petitul de grănițuire a proprietăților învecinate
, optand pentru varianta cuprinsă în raportul de expertiză care este conformă actualei folosințe a imobilelor.
Potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune ce se exercită cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze linia de hotar.
O asemenea operațiune poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți. În acest ultim caz, însă, este necesar a se face dovada că linia de hotar a suferit modificări în timp, astfel că se impune readucerea ei la forma inițială.
Dacă însă, ca în cazul de față, cu ocazia grănițuirii, reclamantul pretinde o parte determinată din terenul limitrof, susținând că vecinul ar deține-o fără drept, grănițuirea implică o revendicare, iar reclamantul trebuie să-și dovedească dreptul său.
Potrivit înscrierilor din cartea funciară, apelantul este proprietar asupra imobilului cu nr.top 1176/1 casa și teren în suprafață de 558, iar intimații S.
F. și S. M. sunt proprietar asupra imobilului cu r. top.1177/2 casă și teren în suprafață de 178 mp..La randul ei, intimate B. I. M. deține imobilul cu nr. Top 1176/2/2 în suprafață de 53 mp.
Măsurătorile efectuate de expertul desemnat în cauză au relevat că părțile folosesc în fapt suprafețe diferite decat cele evidențiate în cartea funciară respectiv apelantul doar 401 mp., mai puțin cu 157 mp., intimații S. folosesc
234 mp., cu 56 mp. mai mult decat suprafața din CF, iar intimata B. suprafața de 298 mp., cu 245 mp. mai mult decat cea din cartea funciară.
Cu toate acestea, expertul a concluzionat că aceste diferențe nu se justifică prin ocuparea unor suprafețe de teren din proprietatea apelantului de către
initmați, ci se datorează faptului că în realitate suprafața de 157 mp. teren revendicată se regăsește în porțiunea de teren expropriată sub nr. Top. 1176/2/1.
În acest sens este relevant că liniile de mejdie dintre proprietățile în litigiu așa cum sunt înscrise pe planul de dezmembrare întocmit cu ocazia exproprierii din anul 1965 coincid cu cele stabilite la fața locului prin garduri.
Simplul fapt că intimata B. I. M. folosește o suprafață de teren mai mare decat cea înscrisă în cartea funciară, nu justifică, prin ea însăși și în lipsa altor probe, admiterea cererii apelantului, criticile sale sub acest aspect nefiind întemeiate..
Un argument în plus în acest sens îl reprezintă și constatarea expertului în sensul că doar construcția intimatei are o suprafață de 79 mp. ,mai mare așadar decat terenul înscris în cartea funciară, iar acoperișul acestei case realizat "într-o singură apă";, cu scurgerea spre terenul intimatei ceea ce indică faptul că zidul acestei case a fost edificat pe mejdie.
Un aspect deosebit de relevant pe care documentația tehnică întocmită în cauză l-a evocat a fost acela că imobilul inițial cu nr. top 1176 în suprafață de 1115 mp. înscris în CF 644 D. în favoarea familiei B. a suferit în anul 1922 o dezmembrare prin încheierea de CF nr.1138/1922, în două loturi egale de cate
558 mp. avand nr. top 1176/1, actualmente aparținand apelantului, și respectiv 1176/2,rămasă vechiului proprietar tabular, însă schița aferentă acestei dezmembrări nu se regăsește în arhiva cărții funciare D. . Singura modificare ce a intervenit ulterior acestei operațiuni a fost exproprierea realizată în baza Decretului nr.669/1963, pe terenul expropriat construindu-se Scoala generală "Avram Iancu"; a cărei curte se învecinează cu terenurile paraților.
Susținerea apelantului în sensul că suprafața imobilului deținut de intimata
B. I. M. nu este aceeași cu cea deținută de antecesorii ei în urma exproprierii, și că în nici un caz schița de dezmembrare din anul 1965 nu se poate suprapune cu actuala delimitare a celor două proprietăți, este o simplă afirmație, fără nici un suport probator, contrazisă de expertiza realizată în dosar.
În susținerea ipotezei avansate, apelantul nu a adus niciun argument în afara faptului că, în realitate, deține o suprafață mai mică decat cea din cartea funciară, în timp ce intimata deține o suprafață mai mare față de cea evidențiată în cartea funciară.
Ori, această stare de fapt a fost detaliat explicată de expert, atat prin lucrarea inițială cat și prin răspunsul la obiecțiuni, arătandu-se că problema principală în speță o reprezintă neănchiderile de suprafață dintre actele de proprietate deținute de părți și suprafața reală măsurată a imobilelor. Explicația rezidă tocmai în aceea că s-a expropriat scriptic din CF 2733 D. o suprafață mul mai mare decat cea determinată în realitate pe teren conform schiței de expropriere și măsurătorilor ceea ce a condus ca la această dată sub nr. top 1176/2/2 să rămană înscrisă suprafața de 53 mp care nu acoperă nici măcar suprfața construcției edificate cu mult anterior exproprierii, în timp ce pe teren a rămas o suprafață de 298 mp.
Din CF 53883 D. s-a descărcat o suprafață mai mare decat cea folosită la construirea școlii din vecinătate, generand un plus de suprafață de 245 mp. față de acte, în timp ce, din imobilul reclamantului s-a dezlipit o suprafață de 157 mp. dar fără să fie operată în acte,ceea ce a generat un minus de suprafață măsurată în teren .
De altfel, se cunoaște împrejurarea că, nu în puține situații, suprafața expropriată în fapt nu a coincis cu cea evidențiată în actele de expropriere.
Avand în vedere faptul că, așa cum a arătat expertul desemnat în cauză, linia mejdiilor imobilelor în litigiu coincide cu situația împrejmuirilor din 1965, reprezentate în schița de expropriere, suprafața reală a imobilului apelantului, avand nr. top 1176/1 era și la data exproprierii aceeași cu cea măsurată în prezent, respectiv 401 mp., iar din 1965 pană la zi, împrejmuirile ce despart proprietățile părților nu au fost modificate.În acest sens a fost și depoziția martorului Toma Marioara care a precizat că gardul care exista încă din 1960 există și în prezent pe același amplasament.
Spre deosebire de aceasta, depoziția martorului M. I. nu prezintă relevanță sub aspectul soluționării cauzei,acesta arătand generic că știe că au existat divergențe între părți cu privire la proprietățile învecinate însă, nu a fost în măsură să ofere nici un fel de detalii.
Contrar susținerilor apelantului, a fost întomcită și o variantă în care suprafața revendicată de 157 mp. a fost configurată ca aparținand acestuia, însă, față de lipsa de argumente probatorii care să susțină o asemenea propunere, nu i se poate acorda eficiență.
Raportat la considerentele expuse, T. ul apreciază că sunt nefondate criticile apelantului, iar în temeiul art. 296 C.pr.civ., astfel încat urmează să fie respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. C. V. impotriva Sentintei civile nr. 480/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei
, pe care o va mentine in totul.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga apelantul sa plateasca intimatei B. I. M. suma de 620 lei, cheltuieli de judecata in apel reprezentand onorariu avocațial (f.11,12).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. C. V. impotriva Sentintei civile nr. 480/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei D., pe care o mentine in totul.
Obliga apelantul sa plateasca intimatei B. I. M. suma de 620 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte,
O. -S.
Judecător, Dan-I. T.
Grefier,
P.
A.P. 04 Noiembrie 2013 Red. OSM/tehn AP.—_ Jud fond - S. R.
| ← Decizia civilă nr. 289/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 665/2013. Grănițuire → |
|---|
