Decizia civilă nr. 3567/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3567/R/2013
Ședința publică din 20 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta N. E., împotriva deciziei civile nr. 259/A din 22 mai 2013 a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați B. I., B. E., S. D., B. A. și C. D., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat K. M. K., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, precum și pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, care se află la f. 5 din dosar, pârâții intimați B. I. și B. E., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Dosarul se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta N. E. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:
La data de_, doamna avocat K. M. K., a formulat și a înregistrat la dosar un înscris "Note de ședință"; depuse pentru recurenta N. E.
, în argumentarea inexistenței autorității lucrului judecat, respectiv a reținerii greșite a acesteia, în 2 exemplare.
La data de_, a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, într-un singur exemplar, care a fost formulată și expediată prin poștă de către pârâtul intimat B.
I., prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Curtea comunică pârâților intimați B. I. și B. E. un exemplar din notele de ședință anterior arătate.
Curtea, din oficiu, cu privire la notele de ședință formulate de reprezentanta reclamantei recurente și înregistrate la dosar în data de_, în temeiul art. 316 C.pr.civ. coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 301 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția decăderii reclamantei recurente din dreptul de a completa cererea de recurs, apreciind că prin aceste note de ședință se invocă motive noi de recurs, privind inexistența autorității lucrului judecat, respectiv reținerea greșită a acesteia.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției invocată, din oficiu, de către Curte, având în vedere că în motivele de recurs apare și ideea că pe parcurs apare schimbarea fondurilor, motiv pentru care a arătat că este necesară o nouă grănițuire.
Intimații B. I. și B. E. arată că nu sunt de acord cu acest drept al recurentei și solicită admiterea excepției invocată, din oficiu, de către Curte.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că din notele de ședință pe care le-a depus la dosar în data de_, nu decelează nici o noutate față de ceea ce a formulat prin recurs. De asemenea, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente și pârâților intimați B. I. și B. E. asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, în principal, respingerea excepției autorității lucrului judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, solicită casarea deciziei recurate, rejudecarea cauzei și stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, potrivit variantei B din expertiza întocmită de domnul expert Vereșezan V. .
Reprezentanta reclamantei recurente arată că după lăsarea cauzei în pronunțare, cauza a fost repusă pe rol și instanța a reținut excepția autorității lucrului judecat. Totodată, arată că în răspunsul la interogator, pârâții B. I. și
B. E. au arătat că în anul 2004, în baza unui contract de închiriere, au mutat gardul cu 2 m spre proprietatea reclamantei.
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că în sentința dată de Judecătoria Turda s-a reținut că mutarea gardului se datorează validității acelui contract de închiriere deținut de pârâții B. I. și B. E., astfel încât introducerea acelei acțiuni dovedește că reclamanta a avut interes în a desființa acel contract de închiriere. Totodată, arată că reclamanta a intrat în posesia unei hotărâri irevocabile, prin care se desființează acel contract de închiriere și apoi a formulat o acțiune în grănițuire pentru a se stabili mejdia dintre cele două proprietăți.
Având în vedere aspectele arătate anterior, reprezentanta reclamantei recurente arată că nu se poate reține excepția autorității lucrului judecat, pentru că tocmai datorită schimbării fondului celor două proprietăți, reclamanta a promovat acțiunea în grănițuire.
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că reclamanta este îndreptățită la stabilirea graniței dintre cele două proprietăți, având în vedere că acel gard dintre cele două proprietăți a fost mutat.
În concluzie, reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului formulat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar o copie de pe factura și chitanța cu nr. 069/_, care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 500 lei, precum și factura și chitanța cu nr. 061/_, care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 500 lei.
Pârâtul intimat B. I. arată că înainte de a face proiect pentru acel gard și a-l înregistra la Primărie, a întrebat-o pe proprietară, respectiv pe reclamantă, dacă îi poate vinde 5 mp pentru a construi un garaj, iar proprietara i-a spus că acel pârâu nu este proprietatea ei și ar trebui să se adreseze la Primărie.
Pârâta intimată B. E. arată că acel contract de închiriere nu i-a dat dreptul reclamantei să solicite pârâților să mute gardul, pentru că reclamanta nu are acte pe acel teren și acesta nu-i poate reveni reclamantei. Totodată, arată că a fost un pârâu și ea împreună cu soțul său au pus un gard la jumătatea pârâului
pentru că așa au considerat că e corect, respectiv jumătate din pârâu să le revină lor și cealaltă jumătate să-i revină reclamantei.
În concluzie, pârâții intimați B. I. și B. E. solicită respingerea recursului declarat de reclamanta N. E., ca fiind nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3878/_, Judecătoria Turda a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea civila formulata de reclamanții
N. E. și N. B. și continuată de N. E., în contradictoriu cu pârâții
B. I., B. E., S. D., B. A. și C. D., având ca obiect grănițuire.
Prin decizia civilă nr. 259/A din 22 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de N. E. împotriva sentinței civile nr. 3787/2012 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, care a fost păstrată în întregime.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că potrivit art. 584 V. C. civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine menite să apere dreptul de proprietate și se dispune atât în cazul unei inexistențe de delimitări între proprietăți cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Prin soluționarea cererii trebuie reconstituit vechiul hotar între proprietățile învecinate, la origine nelitigios, și în acest sens trebuie administrate toate probele necesare pentru stabilirea acestui vechi hotar. Și art. 560 N.C.C. are în vedere reconstituirea hotarului.
Plecând de la aceste considerente, s-a putut reține că față de primul dosar, situația de fapt, așa cum acreditează reclamanta, ca urmare a constatării nulității unui contract de închiriere nu s-a modificat iar soluția asupra excepției a fost corectă.
În dosarul 3184/2005 al Judecătoriei Turda s-a solicitat de reclamantă constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 133 mp, care s-ar fi încorporat terenului înscris în CF 3224 C. T., în temeiul accesiunii, intabularea dreptului de proprietate asupra acestei parcele și stabilirea mejdiei dincolo de terenul rezultat ca urmare a accesiunii. Grănițuirea s-a solicitat ca urmare a invocării accesiunii și nu pentru motivul inexistenței vreunei delimitări între proprietăți sau a situației în care astfel de semne exterioare există, dar ar fi contestate de părți.
Această cerere a fost respinsă prin sentința 2232/2006, pronunțată de Judecătoria Turda, sentință menținută prin respingerea recursului.
În condițiile în care solicitarea constatării dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune naturală imobiliară a fost respinsă, parcela aparținând apelantei a rămas în aceeași formă, iar granița nu putea să aibă altă formă decât cea avută în vedere anterior. Constatându-se că dreptul de proprietate al reclamantei există așa cum a fost el înscris în CF, fără constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune, cererea în ansamblu a fost respinsă.
Petitul 3 din cererea de chemare în judecată, obiect al dos. 3184/2005, respectiv stabilirea mejdiei, se justifică doar în condițiile în care se impune stabilirea unei noi granițe ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra unui nou teren. Terenul afirmat a fi dobândit prin accesiune
naturală imobiliară reprezintă un alt imobil, cu existență de sine stătătoare, diferit de cel anterior înscris în CF 3224 C. T. . Față de soluția pronunțată în dosarul 3184/2005, în mod corect instanța de fond, în dosarul de față, a interpretat și analizat excepția autorității de lucru judecat.
Ca urmare a respingerii cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune naturală imobiliară, parcela reclamantei a rămas în aceeași situație, nefiind modificată starea de fapt anterioară.
Nu a avut relevanță că terenul dintre cele două fonduri care anterior a constituit valea unui pârâu și care, ca urmare a devierii nu are această destinație, (teren inițial închiriat de către autoritatea locală intimaților), nu se mai află în posesia intimaților deoarece s-a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care respectivul contract de închiriere a fost declarat nul.
A rezultat așadar că starea de fapt existentă la data introducerii acțiunii dosarului 3184/2005 nu s-a schimbat, iar respingerea acțiunii prin sentința 2232/2006 se impune față de prezenta cauză cu puterea lucrului judecat.
Argumentul cuprins în motivele de apel că stabilirea unei mejdii în trecut sau respingerea unei acțiuni în grănițuire în trecut nu răpește dreptul proprietarului de a cere din nou grănițuirea dacă situația fondurilor avută în vedere s-a modificat nu poate fi primit în cauză raportat la considerentele principiale ale unei acțiuni în grănițuire precum și a faptului că starea de fapt a terenului apelantei nu s-a modificat. De asemenea în prezenta cauză nu s-a afirmat că ar fi existat în trecut o mejdie care în prezent este încălcată.
Concluziile raportului de expertiză invocat de reclamantă și prin care s-a stabilit mejdia prin vechiul râu nu poate fi primită în condițiile în care nu s-a probat existența vreunui drept de proprietate asupra unei părți din acest teren.
De altfel, chiar prin cererea de chemare în judecată s-a recunoscut că pe respectivul teren a existat o albie, prin care se scurgea apă industrială, ceea ce denotă că asupra acestui teren reclamanta nu a putut exercita în mod legal vreun drept de proprietate. Prin hotărârea judecătorească anterioară s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că terenul reprezentând albia unui râu face parte din domeniul public, considerente care s-au impus a fi respectate și în prezentul dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta N. E. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, înlăturarea excepției autorității lucrului judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel sau rejudecarea și admiterea acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în opinia sa, decizia este nelegală și conține motive contradictorii.
Literatura și practica judiciară a stabilit în mod constant, că în cererea de grănițuire se reconstituie vechiul hotar, la origine nelitigios între proprietățile învecinate.
Or vechiul hotar nelitigios între cele două proprietăți este cel stabilit potrivit variantei B din expertiză - exp. Vereșezan V. - solicitată de recurentă.
Este de necontestat în cauză, că pârâții B. în 2004 au mutat gardul cu 2
spre proprietatea recurentei, bazându-se pe un contract de închiriere încheiat cu Primăria C. T. - între timp desființat.
Analiza inexistenței autorității lucrului judecat:
Instanța de apel reține că, în dosarul cu nr. 3184/2005 al Judecătoriei Turda - a solicitat "constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui teren de 133 mp. în temeiul accesiunii ... grănițuirea solicitându-se ca urmare a invocării accesiunii.".
Chiar față de această reținere a instanței de apel se poate constata inexistența triplei identități între cele două cauze.
Sentința Judecătoriei Turda nr. 2232/2006 - a stabilit foarte clar: "în cauză deținător se apreciază a fi și pârâtul în baza contractului de închiriere pe care l-a încheiat cu Primăria mun. C. T., contract în ființă, ale cărei efecte juridice operează pe deplin, valabilitatea lui nefăcând obiectul vreunei discuții în instanță," iar Decizia nr. 1372/R/2006 a conchis: "Considerentele reținute mai sus sunt suficiente pentru a reține temeinicia soluției pronunțate de prima instanță, fiind inutil din acest motiv să mai analizăm dacă porțiunea de teren în litigiu este sau nu în domeniul public, valabilitatea sau opozabilitatea față de reclamanți a contractului de închiriere încheiat între Consiliul local al municipiului C. T. și pârâtul B. . Desigur că această analiză și-ar fi avut rostul dacă reclamanții ar fi solicitat stabilirea mejdiei prin mutarea gardului la 1 metru de poziția sa actuală, dar reclamanții au solicitat stabilirea mejdiei dintre proprietăți pe aliniamentul gardului existent până în anul 2005, ceea ce însemna includerea în proprietatea lor a întregii fâșii de 2 m."
Prin urmare, apare cu evidență, că la acea dată exista o diferență de viziune a celor două instanțe cu privire la incidența contractului de închiriere dintre pârâții B. și Primăria C. T. .
În viziunea sentinței, existența, validitatea contractului de închiriere la acea dată a concurat în mod clar la luarea hotărârii, pe când în viziunea deciziei; aceasta nu trebuia cercetată, decât în anumite condiții.
Cert este însă, că prin decizia nr. 522/R/2009 - acel contract a fost desființat.
Constatarea nulității absolute produce efecte "ex tunc" fiind evident, că din punct de vedere juridic, acel contract nu mai produce niciun efect. În consecință, în mod logic, urmează, ca gardul, care a fost mutat de B., bazându-se pe acel contract, trebuie repoziționat pe vechiul amplasament.
Recurenta a mai arătat că se pune și o altă problemă, care determină nelegalitatea sentinței.
Alături de autoritatea de lucru judecat există și principiul puterii pozitive a lucrului judecat - potrivit căruia - o hotărâre judecătorească ulterioară, nu poate contrazice ceea ce o hotărâre judecătorească anterioară a stabilit în mod irevocabil!
Consideră în consecință că, în prezenta cauză, nu se pot ignora pur și simplu efectele Deciziei 522/2009 al T. ului Cluj, prin care s-a desființat un contract de închiriere care o prejudicia.
Admiterea acelei acțiuni confirmă și existența interesului recurentei de a desființa acel act!
Este mai mult decât evident, că în măsura în care nu ar fi avut interes - acțiunea ar fi fost respinsă pentru acest motiv, cum este evident și faptul, că dorește să concretizeze acest interes, prin valorificarea lui în prezenta cauză.
Consideră în consecință, că ignorarea efectelor deciziei nr. 522/2009, echivalează cu o încălcare a principiului enunțat mai sus și determină nelegalitatea deciziei.
Pârâții intimați B. I. și B. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenții arată că în cererea de grănițuire se reconstituie vechiul hotar, la origine nelitigios între proprietățile învecinate, care este cel stabilit potrivit variantei B din expertiză - exp. Vereșezan V. - solicitată de recurentă, pentru că pârâții B. în 2004 au mutat gardul cu 2 m. spre proprietatea recurentei,
bazându-se pe un contract de închiriere încheiat cu Primăria C. T. - între timp desființat.
Curtea reține că acest motiv de recurs este nefondat deoarece relevant nu este că pârâții nu mai au nici un drept prin anularea contractului de închiriere ci că nici în prezenta cauză și nici în dosarul nr. 3184/2005 unde s-a pronunțat sentința civilă nr. 2232/2006 a Judecătoriei Turda reclamanta nu a făcut dovada îndreptățirii ei la porțiunea de teren pentru care cere grănițuirea, și nu evocă o nouă stare de fapt față de cea reținută în acel dosar.
Situația de fapt în ce o privește pe reclamantă, ca urmare a constatării nulității unui contract de închiriere, nu s-a modificat, pentru că schimbarea situației pârâților nu atrage, și nici nu a atras automat, schimbarea situației reclamantei.
Soluția asupra excepției a fost corectă deoarece în prezenta cauză se încearcă a se contrazice cele statuate irevocabil prin sentința civilă nr. 2232/2006 a Judecătoriei Turda privind inexistența vreunui drept asupra porțiunii de teren cu privire la care reclamanta avea pretenția accesiunii în acel dosar, și cu privire la care în prezenta cauză nu mai invocă vreun titlu ci doar
încearcă pe calea ocolită a grănițuirii să și-o apropie. Prin acest mecanism reclamanta încearcă de asemenea să înfrângă puterea de lucru judecat și cu privire la grănițuire, pentru care s-a stabilit prin sentința civilă nr. 2232/2006 a Judecătoriei Turda că nu este îndreptățită iar în prezenta cauză nu invocă vreo diferență specifică în favoarea sa ci invocă doar o situație defavorabilă pârâților, situație care însă nu face să se nască drepturi în favoarea reclamantei.
Ca urmare a respingerii cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune naturală imobiliară, în dosarul nr. 3184/2005, parcela reclamantei a rămas în aceeași situație, nefiind modificată starea de fapt anterioară și nefiind invocat în prezentul dosar vreun motiv care să schimbe situația parcelei reclamantei, în condițiile în care schimbarea situației pârâților nu atrage schimbarea situației reclamantei.
În prezenta cauză nu s-a afirmat că ar fi existat în trecut o mejdie care în prezent este încălcată. Concluziile raportului de expertiză invocat de reclamantă și prin care s-a stabilit mejdia prin vechiul râu nu poate fi primită în condițiile în care nu s-a probat existența vreunui drept de proprietate asupra unei părți din acest teren în favoarea reclamantei.
Recurenta susține inexistența autorității lucrului judecat pentru că nu este îndeplinită tripla identitate între cele două cauze.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat deoarece în dosarul nr. 3184/2005 reclamanta și soțul său, decedat în cursul prezentului proces, au solicitat stabilirea mejdiei pe același traseu. În dosarul nr. 3184/2005 reclamanții au invocat accesiunea dar faptul că în prezentul dosar nu mai invocă accesiunea ci doar anularea contractului de închiriere al pârâților nu înseamnă că cele statuate în dosarul nr. 3184/2005 pot fi contrazise în prezenta cauză, cât timp reclamanta nu a invocat, în favoarea sa, o stare de fapt și drepturi diferite de cele din dosarul nr. 3184/2005.
Am arătat mai sus că reclamanta trebuie să indice în favoarea sa un drept iar nu o stare defavorabilă a pârâților, care nu naște nici un drept în patrimoniul reclamantei.
Considerentele din sentința Judecătoriei Turda nr. 2232/2006 și decizia nr. 1372/R/2006 au fost reținute de instanțele de fond relativ la nedobândirea dreptului de proprietate prin accesiune de către reclamantă, astfel că este indiferentă anularea contractului de închiriere al pârâților prin decizia nr. 522/R/2009 cât timp reclamanta nu a exhibat un alt titlu în prezenta cauză.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
Cu privire la notele de ședință formulate de reprezentanta reclamantei recurente și înregistrate la dosar în data de_, în temeiul art. 316 C.pr.civ. coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 301 C.pr.civ., esret incidentă excepția decăderii reclamantei recurente din dreptul de a completa cererea de recurs, pentru că prin aceste note de ședință se invocă motive noi de recurs, privind inexistența autorității lucrului judecat, respectiv reținerea greșită a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. E. împotriva deciziei civile nr. 259/A din 22 mai 2013 a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. -A. P.
C. -M.
CONȚ
I. -D. C.
Red. I.D.C./Dact. R.V.
2 ex./_
Jud.fond: A. L. P. - Judecătoria Turda
Jud.apel: Ana-S. Seleșiu/Dorin Tatu - Tribunalul Cluj
GREFIER
A. M.
| ← Decizia civilă nr. 1273/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 649/2013. Grănițuire → |
|---|
