Decizia civilă nr. 1276/2013. Obligatie de a face

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 1276/R/2013

Ședința publică din 22 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ

I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul HOȚ A., împotriva deciziei civile nr. 471/A din_, precum și a încheierii civile din data de _

, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intervenienții intimați M. P. și M. E., având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent, asistat de doamna avocat R. -J. J., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, care se află la f. 12 din dosar, precum și intervenientul M. P., asistat de domnul avocat

A. -Valer M., care arată că o reprezintă și pe intervenienta intimată M. E.

, conform împuternicirii avocațiale pentru asistare și reprezentare, care se află la

f. 21 din dosar, lipsă fiind intervenienta intimată M. E. personal.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâtul recurent, însă este legal îndeplinită cu celelalte părți.

Recursul declarat de pârâtul Hoț A., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și a fost legal timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 14 lei (f. 11 din dosar) și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (f. 10 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că potrivit art. 89 alin. 2 C.pr.civ., viciul de procedură cu pârâtul recurent se acoperă prin prezența acestuia în instanță.

Curtea constată că la data de_ intervenienții intimați, prin intermediul domnului avocat A. -Valer M., au înregistrat la dosar o întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care nu se referă la motive de nelegalitate a deciziei atacate, respectiv la acele motive care pun în discuție temeinicia deciziei instanței de apel sau care analizează și critică analizarea mijloacelor probatorii, precum și excepția lipsei de interes a recurentului în privința criticii soluției date petitului privind obligarea acestuia la desființarea gardului ridicat abuziv, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului declarat de pârâtul Hoț A. și menținerea în integralitate ca temeinică și legală a deciziei civile pronunțată de către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii depuse la dosar. Totodată, constată că la întâmpinarea anterior arătată au fost anexate următoarele: împuternicirea avocațială pentru redactarea și susținerea întâmpinării și chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 300 lei, precum

și practică judiciară, respectiv un extras de pe Decizia nr. 856/_ a Curții de Apel Craiova și un extras de pe Decizia nr. 79/_ a Curții de Apel Craiova.

Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Curtea aduce la cunoștința reprezentanților părților că în situația în care prin întâmpinare nu ar fi fost invocată excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la netemeinicia hotărârii atacate, această excepție ar fi fost invocată, din oficiu, de către Curte.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepțiile invocate prin întâmpinarea intervenienților intimați.

Cu privire la prima excepție invocată de intervenienții intimați, prin întâmpinarea depusă la dosar, reprezentanta pârâtului recurent arată că hotărârea instanței de apel este nelegală, pentru că în considerentele acestei hotărâri sunt elemente străine de această cauză.

De asemenea, arată că aceste aspecte au fost menționate în memoriul de recurs, dar subliniază nelegalitatea hotărârii atacate prin nerespectarea prevederilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ.

Cu privire la a doua excepție invocată de intervenienții intimați, prin întâmpinarea depusă la dosar, reprezentanta pârâtului recurent arată că nelegalitatea hotărârii atacate constă în aspectul prevăzut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., respectiv în faptul că instanța de apel nu a dat ceea ce s-a cerut, având în vedere că s-a cerut "desființarea gardului";, iar instanța de apel a dispus "mutarea gardului";.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea ambelor excepții invocate prin întâmpinarea intervenienților intimați.

De asemenea, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și a încheierii atacate, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul Hoț A., cu consecința respingerii cererii de intervenție în interes propriu ca neîntemeiată și nefondată, în baza art. 304 pct. 6, 7, 9 C.pr.civ., pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs și obligarea intervenienților intimați la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial în cuantum de

1.000 lei, conform dovezilor pe care le depune la dosar, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond și a instanței de apel.

Reprezentanta pârâtului recurent arată că prima critică din memoriul de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 6 C.pr.civ. și se referă la împrejurarea că s-a cerut "desființarea gardului";, iar instanța de apel a dispus "mutarea gardului";, respectiv instanța de apel a dat cu totul altceva decât s-a cerut.

Cu privire la interpretarea greșită a legii și la faptul că hotărârea atacată cuprinde elemente străine de obiectul pricinii, arată că instanța nu a fost sesizată și cu un petit de revendicare și, totodată, face referire la împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în caz de conflict (dacă au existat semne), acțiunea de grănițuire se completează cu acțiune în revendicare, această acțiune fiind o acțiune petitorie.

Totodată, arată că intervenienții aveau obligația să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care s-a solicitat grănițuirea, însă aceștia folosesc un teren asupra căruia nu au titlu de proprietate, având în vedere că din scriptele depuse la f. 166 - 168 din dosarul instanței de fond rezultă că intervenienții solicită grănițuirea terenului cu nr. top 148/1, 148/2,

148/3, în condițiile în care parcela pârâtului recurent are nr. top. 183, prin urmare, parcela pe care intervenienții pot să facă dovada dreptului de proprietate, și parcela pe care pârâtul recurent poate să facă dovada dreptului său de proprietate, se află la o mare distanță.

De asemenea, reprezentanta pârâtului recurent arată că ulterior, intervenienții au adus adeverința din care rezultă că terenul cu privire la care aceștia solicită grănițuirea se identifică cu nr. top. 182, apoi au indicat nr. top.

183 și, totodată, arată că instanța nu este investită să constate dreptul de proprietate al intervenienților pe baza acestor adeverințe care se contrazic.

De asemenea, arată că a mai atacat hotărârea instanței de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pentru că instanța de apel nu a ținut seama de prevederile art. 1120 și 1112 N.C.C., aceasta aplicând prezumția neacceptării în termen a succesiunii ,în condițiile în care art. 1120 N.C.C. arată că neacceptarea succesiunii nu poate fi prezumată dacă nu există o declarație de renunțare în mod expres la succesiune, iar în speța de față, intimata nu a dat o astfel de declarație, pentru a fi prezumată ca renunțătoare la succesiune.

Reprezentantul intervenienților intimați solicită admiterea celor două excepții invocate prin întâmpinare, pentru motivele arătate prin întâmpinare și având în vedere practica Curții de Apel C. pe această problemă.

De asemenea, arată că motivele de recurs invocate de pârâtul recurent nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ., iar singurul motiv de nelegalitate ar fi cel întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., referitor la considerentele hotărârii, în sensul că acestea ar fi contradictorii sau străine de elementele pricinii.

Reprezentantul intervenienților intimați arată că în paginile 1-16 din hotărârea T. ului C. instanța a arătat în concret de ce a respins apelul reclamantului și a admis în parte apelul intervenienților și, totodată, arată că intervenienții au beneficiat de apărare calificată în toate ciclurile procesuale.

În ceea ce privește excepției lipsei de interes a recurentului în privința criticii soluției date petitului privind obligarea acestuia la desființarea gardului ridicat abuziv, reprezentantul intervenienților intimați arată că instanța de fond și instanța de apel s-au raportat la faptul că acest gard a fost ridicat în mod abuziv de către pârâtul recurent și s-a dat mai puțin, decât s-a cerut, respectiv nu s-a dispus desființarea gardului, ci mutarea lui, astfel încât, intervenienții erau îndreptățiți să formuleze critici cu privire la acest aspect și nu pârâtul, iar la f. 15 din decizia atacată, Tribunalul Cluj a motivat de ce a dat o astfel de soluție.

Cu privire la susținerea reprezentantei pârâtului recurent, în sensul că pentru a se stabili linia de graniță trebuie să existe și un petit de revendicare, reprezentantul intervenienților intimați arată că pentru promovarea petitului de grănițuire nu este obligatoriu a se formula și petit de revendicare, ci pe instanță o interesează ca părțile din proces să producă probe privind dreptul de proprietate, însă în speță, niciuna dintre părți nu a prezentat martori și niciuna dintre părți nu a indicat semne de hotar, pietre vechi.

Totodată, arată că varianta propusă de expert este varianta a IV- a din raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză.

De asemenea, reprezentantul intervenienților intimați arată că pârâtul recurent critică prin recurs faptul că, gardul se află pe terenul recurentului, dar această critică este formulată pentru prima dată în recurs, astfel încât, este inadmisibilă, și solicită înlăturarea ei.

În concluzie, reprezentantul intervenienților intimați solicită admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare și respingerea recursului declarat de pârâtul Hoț A., pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea

pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii depuse la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1524/_, pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F. S., invocată de pârâtul Hoț A. și, în consecință:

S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul F. S. împotriva pârâtului Hoț A. .

S-a admis cererea de intervenție în interes propriu a intervenienților M.

P. și M. E. împotriva pârâtului Hoț A. și, în consecință:

A fost stabilită linia despărțitoare (de hotar) între terenul proprietatea intervenienților, în suprafață totală reală de 6258 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr. 3097/1079 din_, teren dobândit prin sentința civilă nr. 409/2009 a Judecătoriei Gherla și terenul pârâtului în suprafață reală de 3205 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr. 5431/101/_, pe reperajul 2-B-C-1 și respectiv în continuare pe reperajul 13-10, conform variantei I Anexa 6, din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuată în cauză de expertul judiciar ing. topo. M. I., de care se va ține seama în momentul stabilirii la fața locului a liniei despărțitoare;

A fost obligat pârâtul să mute gardul despărțitor dintre proprietatea sa și cea a intervenienților pe traseul liniei despărțitoare stabilite de expertul judiciar

M. I., conform variantei I Anexa 6 din raportul de expertiză.

În temeiul art. 584 C.civ., a fost obligat pârâtul la plata a 1/2 parte din costul raportului de expertiză tehnică respectiv suma de 1160 lei, în favoarea intervenienților, iar în temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul la plata sumei de 327 lei, în favoarea intervenienților, reprezentând onorariu avocațial și taxele de timbru.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:

"Prin acțiunea civilă formulată inițial de reclamantul F. S. împotriva pârâtului H. A., s-a solicitat instanței să se stabilească linia de hotar între terenul proprietatea reclamantului, situat în comuna Așchileu, sat F. a, nr. 148, jud. C., reprezentând parcelele nr. 148/2, cu categoria de folosință curți construcții, în suprafață de 900 mp, nr. 148/3 cu categoria de folosință fâneață în suprafață de 5000 mp precum și parcela nr. 148/1 arabil în suprafață de 800 mp toate din tarlaua 52, înscrise în titlul de proprietate nr. 3097/1079 din_ și terenul proprietatea pârâtului situat în comuna Așchileu sat F. a nr. 145/A, jud. C., reprezentând parcelele nr. 183, fâneață, în suprafață de 2600 mp, nr. 183/1 curți construcții în suprafață de 831 mp, ambele înscrise în tarlaua 52, din titlul de proprietate nr. 5431/101 din_ eliberat în favoarea pârâtului și fraților săi, atribuite în întregime pârâtului, cu titlu de lege și partaj; să fie obligat pârâtul la desființarea gardului ridicat abuziv și nelegal de către acesta pe terenul proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz, autorizarea sa să înlăture acest gard, pe cheltuiala pârâtului; cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că terenul proprietatea reclamantului este delimitat prin gard în mare parte față de terenul aparținând vecinului din partea de sud, numitul T. I., încă de peste 30 ani,

însă nu este delimitat prin semne exterioare vizibile de hotar față de terenul vecinului dinspre nord, H. A., care a devenit unic proprietar ca urmare a sistării stării de coproprietate față de ceilalți coproprietari prin sentința civilă nr. 1982/2008 a Judecătoriei Gherla; pârâtul ar fi refuzat să recunoască limita faptică dintre terenul proprietatea reclamantului în suprafață totală de 6700 mp și terenul său, mai mult decât atât, ar fi încercat în mod abuziv să îi ocupe o suprafață de teren, astfel că a edificat un gard fără autorizație de construire și fără acordul reclamantului pe terenul proprietatea sa.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art._, 1075, 1077 din Codul civil, art. 274 din Codul de procedură civilă.

Pârâtul a depus o întâmpinare prin care a arătat că în principiu este de acord cu stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietatea sa și cel proprietatea reclamantului, cu motivarea că prin titlul de proprietate nr. 5431/101/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului și al fraților săi după defuncta lor mamă, Stanca M., iar în urma partajării, acestuia i-a revenit terenul în suprafață de 2600 mp din tarlaua 52 parcela 183 și terenul în suprafață de 831 mp din tarlaua 52 parcela 183/1, potrivit sentinței civile nr. 1982/_ a Judecătoriei Gherla.

Reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3097/1079 abia în cursul anului 2004, la data de_, iar din răspunsurile furnizate de Primăria comunei Așchileu, reiese că nu dețin harta cu punerea în posesie a terenurilor înscrise în tarlaua 52 parcela 148/1 în suprafață de 800 mp, tarlaua 52 parcela 148/2 în suprafață de 900 mp și tarlaua 52 parcela 148/3 din titlul de proprietate eliberat în favoarea lui F. S. . Cât privește susținerea reclamantului privind ocuparea abuzivă a unei porțiuni de teren, arată că prin intermediul unei expertize tehnice de specialitate se va putea lămuri și acest aspect.

Față de acordul său cu privire la stabilirea liniei de hotar, a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 275 din Codul de procedură civilă, prin care să nu fie obligat la cheltuieli de judecată.

La data de 21.X.2009, noii proprietari ai imobilului, M. P. și E., au formulat o cerere de intervenție în interes propriu, pe motivul că ei sunt proprietarii imobilului a cărui grănițuire se cere.

În acest context, instanța a pus în discuție și admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F. S. și a respins acțiunea formulată de acesta față de pârâtul H. A. .

În temeiul art. 52-55 din codul de procedură civilă a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu a intervenienților M. P. și

E. și s-a trecut la judecarea pe fond a cauzei.

Analizând pe fond cererea de intervenție, instanța a reținut următoarele:

Imobilul, dobândit prin vânzare-cumpărare de către intervenienți, de la titularul titlului de proprietate, constând în casă de locuit și teren aferent în suprafață totală de 6700 mp, înscris în parcelele 148/2, 148/3 și 148/1, situat în comuna Așchileu sat F. a, se învecinează cu imobilul proprietatea pârâtului

H. A., dobândit de acesta prin moștenire și partaj, prin hotărârea civilă nr. 1928/2008 a Judecătoriei Gherla. (fila 31)

Ca urmare a neînțelegerilor dintre părți legate de linia și gardul despărțitor dintre proprietăți s-a formulat prezenta acțiune civilă prin care se solicită clarificarea acestei situații juridice.

Astfel, instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare de către expert judiciar M. I., care s-a deplasat la fața locului și a identificat terenurile părților și a propus în funcție de cele constatate două variante de stabilire a liniei (mejdiei) despărțitoare dintre cele două proprietăți,

pornind de la suprafața reală constatată prin măsurători la fața locului; de asemenea, expertul judiciar, raportat la cele constatate, a stabilit și locul pe unde ar trebui să fie amplasat gardul despărțitor deja existent la fața locului.

Instanța, pe baza concluziilor și constatărilor expertului judiciar precum și a celorlalte probe administrate în cauză, a ajuns la concluzia că varianta, cea mai viabilă pentru soluționarea litigiului dintre părți, este cea propusă în Anexa 6 a raportului de expertiză și anume varianta I, care corespunde realități faptice din teren, și magazia constatată la fața locului se află în această variantă pe terenul intervenienților; în acest sens intervenienții vor deține o suprafață totală de 6258 mp față de 6700 mp cât au în titlul de proprietate iar pârâtul H. A. va deține o suprafață totală de 3205 mp față de 3431 mp, cât are înscris în titlul de proprietate iar linia și gardul despărțitor dintre proprietăți va trebui să fie pe reperul 2-B-C-1 și respectiv în continuare reperul 13-10.

În privința gardului existent la fața locului între proprietăți, instanța constată că acesta a fost ridicat de pârât, însă potrivit concluziilor din raportul de expertiză acest gard nu respectă linia despărțitoare propusă în varianta I de expertul judiciar,

Cu toate acestea, instanța nu a obligat pârâtul să desființeze gardul dintre proprietățile, ci l-a obligat să îl mute pe traseul liniei despărțitoare stabilite de expert, pentru că acest gard este de esența acțiunii în grănițuire promovată de intervenienți conform art. 584 - 585 din Codul civil și profită ambelor părți.

Prin Încheierea civilă nr. 1135/_, pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr._ , a fost respinsă cererea de completare a hotărârii civile nr. 1524/2011 a Judecătoriei Gherla, din dosar nr._, formulată de pârâtul H. Ananie, împotriva intervenienților M. P. și M. E. și a numitului F.

S., în prezent decedat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

"Prin cererea formulată de pârâtul H. A. în contradictoriu cu reclamanții

M. P. și M. E. se solicită instanței completarea hotărârii civile nr.1524/2011 pronunțată în prezentul dosar în sensul obligării numitului F.

S. la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a numitului F. S., constând în onorar avocațial și onorar expert.

Analizând cererea de completare a hotărârii pronunțate formulată de pârât, instanța a respins-o, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea civilă din data de_ reluată apoi și în sentința civilă nr.1524/2011 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F. S., motiv pentru care a respins acțiunea reclamantului față de pârâtul H. A. și la obligat pe numitul F. S., față de expertul judiciar Chiriac G. să-i achite diferența onorar expert de 1000 lei.

Pârâtul H. A., pe parcursul procesului, nu a formulat nici prin întâmpinare sau alt înscris și nici în fața instanței, vreo cerere împotriva reclamantului de obligarea a acestuia la plata cheltuielilor de judecată, nefiind depus vreun act doveditor cu privire la aceste cheltuieli la nici un termen de judecată și nici măcar odată cu cerea de completare a hotărârii.

Instanța se pronunță doar în limita sesizării, adică pe ceea ce se cere și nu în plus iar cine face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească, adică pârâtul trebuia să ceară și să dovedească cheltuielile de judecată efectuate, în cursul procesului și nu ulterior după pronunțarea hotărârii.

Prin urmare, instanța constată că nu s-a omis pronunțarea pe cererea de acordare a cheltuielilor de judecată către pârât ci dimpotrivă pârâtul nu a formulat această cerere în cursul procesului.

Se constată că numitul F. S. a decedat la_ ";.

Împ o tr iv a aces te i sen tințe a declarat recurs, recalificat în apel,

p âr âtul Hoț A. , solicitând instanței, în temeiul art. 303 alin. 6 C.pr.civ., în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în baza art. 312 pct. 3,6 C.pr.civ., iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a cererii de intervenție în interes propriu ca netemeinica și nefondata, în baza art. 304 pct. 6, 9 C.pr.civ. coroborat cu art. 312 C.pr.civ.; cu obligarea intervenienților intimați la plata cheltuielilor de judecata în recurs constând în onorar avocațial în suma de 1.500 lei și taxa timbru.

În motivarea acestei căi de atac au fost invocate următoarele considerente:

În principal s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de fond în baza art. 312 pct. 3 6 C.pr.civ., pe considerentul ca instanța nu a intrat în cercetarea fondului.

În cauza au fost efectuate doua expertize tehnice judiciare topo, prima de ing. expert Chiriac G. și cea de-a doua de ing. expert M. I., aceasta din urma fiind considerata drept proba valabila în cauza de către instanța de fond.

La data de_ prin serviciul registratura a fost depus la dosar Raportul de Expertiza tehnica judiciara topografie întocmit de ing. expert M. I. fata de care pârâtul a formulat obiecțiuni conform scriptului depus la instanța la termenul din_ . Instanța de fond le-a încuviințat, fiindu-i comunicate expertului, care la termenul din_ depune la dosar un script intitulat "Răspuns Obiecțiuni și Completări la Raportul de Expertiza Tehnica Judiciara Topografie" prin care omite a-i răspunde în concret la obiecțiunile formulate și încuviințate de instanța.

În consecința, la același termen de judecata paratul recurent a solicitat instanței să revină cu adresa la expert pentru a răspunde obiecțiunilor formulate

, instanța încuviințând aceasta solicitare.

Expertul M. I. depune la dosar scriptul intitulat tot "Răspuns Obiecțiuni și Completări la Raportul de Expertiza Tehnica Judiciara Topografie" înregistrat la data de_, script identic cu cel depus și la termenul din _

. La termenul din_, văzând ca expertul nu înțelege sa răspundă la obiecțiunile formulate, motivând ca măsurătorile efectuate de el sunt corecte și, ca urmare, nu se mai impune a fi verificat și calculul matematic al suprafețelor, calcul pe care pârâtul îl consideră ca fiind făcut greșit, a solicitat efectuarea unei contraexpertize tehnice judiciare, instanța respingând aceasta cerere.

În concluzie, prin respingerea acestei cereri în probațiune, admisibila în baza prev. art. 138 al. l pct. 2 C.pr.civ., raportat la faptul ca ing. Expert M. nu a înțeles sa răspundă la obiecțiunile formulate și încuviințate de instanța, instanța de fond nu mi-a dat posibilitatea sa-mi formulez apărările pana la capăt încălcând astfel principiile fundamentale ale dreptului procesual civil care tind sa asigure realizarea sarcinilor privitoare la apărarea drepturilor și intereselor legitime ale pârtilor, mai precis principiul dreptului la apărare care da expresie întregului complex de garanții și drepturi procesuale instituite de lege spre a servi pârtilor la apărarea intereselor lor legitime, fapt care echivalează practic cu o necercetare a fondului conf. art. 312 pct. 3 C.pr.civ.

Pârâtul nu a susținut că măsurătorile ar fi fost greșite, ci că adunarea efectivă a tuturor suprafețelor măsurate a dus la un total greșit care - în final - mă privează și pe mine și pe reclamanți de o suprafață totală de 306 mp. Or, în situația în care expertul a pornit la stabilirea liniei despărțitoare cu un minus de 306 mp, se pune întrebarea dacă varianta agreată de instanță este corectă.

Aceasta deoarece, în raportul de expertiză se reține că terenul reclamanților are o suprafață reală de 6.046 mp, respectiv: 5228 mp - teren cu categoria de folosință "curți, construcții și fânețe"; 818 mp - teren cu categoria de folosință

"arabil" total: 6.046 mp; terenul pârâtul are o suprafață reală de 3722 mp, respectiv: 3313 mp - teren cu categoria de folosință "curți* construcții și fânețe"; 409 mp - teren cu categoria de folosință "arabil" total: 3.722, or 6046+ 3722 - 9,768

Expertul concluzionează că suprafața reală a celor 2 proprietăți este de

9.462 mp, calcul care considerăm că este greșit, deoarece: teren cu categoria de folosință "curți, construcții și fânețe": 5228+ 3313 = 8541 mp, în loc de 8.264 mp; teren cu categoria de folosință "arabil": 818+409 = 1.227 mp, în loc de 1198 mp

Prin urmare, în situația în care suprafețe măsurate sunt reale, suprafața reală a celor 2 proprietăți ar fi de fapt 9,768 mp în loc de 9462 mp, iar deficitul de suprafață ar fi de 306 mp în loc de 669 mp.

Este evident, având în vedere cele de mai sus, că atât pârâtul cât și intervenienții, au fost "văduviți" de o suprafață de 306 mp, care ar fi putut schimba cu totul soluția privind stabilirea limitei de proprietate. Fata de aceste motive, pârâtul a fost nevoit a solicita o contraexpertiza fata de refuzul constant al ing. expert M. de a răspunde la obiecțiunile formulate și încuviințate, solicitare pertinenta și utila în dezlegarea cauzei și pe care instanța de fond nu a înțeles sa o administreze, fapt care duce la concluzia ca acesta practic nu a cercetat fondul cauzei.

În subsidiar, raportat la considerentele instanței de fond, Sentința civilă nr. 1524/_ a Judecătoriei Gherla este nelegală, din prisma motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ.,pentru următoarele motive: Art. 304 pct. 6 C.pr.civ. - instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; Art. 304 pct. 9 C.pr.civ. - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Raportat la motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., considerăm că prin Sentința civilă nr. 1524/_ a Judecătoriei Gherla a dat ceea ce nu s-a cerut, respectiv: intervenienții au solicitat într-un capăt de cerere accesoriu obligarea pârâtului la desființarea gardului considerat a fi ridicat pe terenul acestora, iar în caz de refuz, autorizarea acestora să înlăture gardul pe cheltuiala pârâtului; instanța de fond a dispus subsemnatului să mut gardul despărțitor dintre proprietatea pârâtului și cea a intervenienților pe traseul liniei despărțitoare stabilite de exp. M. I., conform variantei I Anexa 6 din raportul de expertiză

Or, deși aparent poate părea că soluția este corectă, efectul celor solicitate este diferit de cel al celor acordate de instanță, deoarece în varianta cerută de intervenienți, ca urmare a stabilirii liniei de hotar pe un alt traseu decât cel al gardului ridicat de pârâtul, acest gard ar fi fost pe terenul intervenienților, impunându-se în această variantă desființarea acestuia; în varianta admisă de instanță, am fost obligat subsemnatul să mut gardul pe linia despărțitoare stabilită de expert

În considerentele hotărârii instanța a motivat soluția adoptată prin faptul că "acesta a fost ridicat de pârât_ însă nu respectă linia despărțitoare propusă în varianta I de expert". Mai mult, instanța de fond a considerat că se impune obligarea pârâtului să mute gardul pe linia despărțitoare stabilită prin raportul de expertiză "având în vedere că gardul este de esența acțiunii în grănițuire".

De esența acțiunii în grănițuire - care este o acțiune petitorie - este stabilirea liniei de hotar dintre două proprietăți limitrofe și are ca finalitate delimitarea unor proprietăți exclusiv limitrofe, și nu mutare gardului dintre două terenuri.

Raportat la motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., consideră ca Sentința civilă nr. 1524/_ a Judecătoriei Gherla este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Acțiunea de grănițuire astfel cum a fost promovată este nefondată, chiar inadmisibilă am spune, deoarece instanța nu poate intra pe fondul susținerilor părților pentru că în fapt, reclamanții au cerut și o parte din terenul limitrof pe care subsemnatul aș deține-o fără drept, astfel că, în fapt, în prezenta cauză s-au ridicat probleme de revendicare, acțiune cu care instanța nu a fost investita și asupra căreia nu se poate pronunța.

În acest sens, chiar expertul a arătat în raportul întocmit în cauză că

"terenul reclamanților M. se suprapune în regim cadastral ca amplasament cu parcela nr. 182 din tarlaua 52 _" - pg. 2 din raport. De asemenea, în răspunsul la obiecțiuni fila 1 arată că "cele două proprietăți evidențiate conform măsurătorilor se suprapun _".

În practica judecătorească, atât T. Suprem, cât și actuala I. au stabilit ca, în sensul art. 584 C. proc. civ, grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate, în caz de conflict, ea se realizează pe cale judecătorească nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și atunci când atare semne există, dar sunt controversate, situație în care implică și o revendicare (T. ul Suprem sentințele civile 1303/__, I. - 713/1992), cele două acțiuni fiind strâns corelate și exercitate împreună.

Conform art. 20 din Constituția României, legislația naționala trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar, în situația existenței unor neconcordanțe, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a statuat și în cauza SC Pilot Service C. României din iunie 2008 că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, învederând că articolul 6 § 1 din Convenție nu face nici o distincție între hotărârile prin care se admite acțiunea și cele prin care se respinge acțiunea și că, indiferent de rezultat, hotărârea trebuie să fie respectată și aplicată.

De asemenea, în cauza Amurăriței c. României din septembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 pct. 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul Convenției.

Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate .

În aceste condiții, față de dispozițiile art. 6 din CEDO aplicabile în baza art. 20 din Constituție, având în vedere că în prezenta cauză, după cum am arătat mai sus, au fost ridicate probleme cu privire la însuși dreptul de proprietate al intervenienților, care au susținut "pârâtul ocupă fără drept o anumită porțiune din terenul dobândit de aceștia, fără a indica această suprafață, și fără a insista ca expertul să o indice în mod concret, consider că instanța de fond nu putea să se pronunțe în mod indirect pe toate aceste aspecte și să procedeze la o analiză a drepturilor părților, a titlurilor lor de proprietate, a limitelor de proprietate, decât așa cum prevede legea în cadrul unei acțiuni în revendicare, care însă nu a fost promovată de reclamanți, și nu în cadrul unei simple acțiuni în grănițuire cu care de fapt a fost investită.

Neputând face o analiză indirectă cu privire la dreptul de proprietate al părților de prezenta cauză, consideră că acțiunea doar în stabilirea hotarului dintre cele două terenuri limitrofe este inadmisibilă.

În completarea motivelor de apel, pârâtul H. A. a invocat lipsa calității procesuale active a intervenienților M. P. și M. E., arătând următoarele:

Prin cererea de intervenție în interes propriu formulata de M. P. și M.

1. se solicita "stabilirea liniei de hotar intre terenul proprietatea intervenienților, dobândit în baza sentinței civile nr.409/2009 a Judecătoriei Gherla reprezentând parcelele nr. J48/2....148/3....și parcela nr. 148/1, înscrise în titlul de proprietate nr. 3097/1079 din data de-_ și terenul proprietatea paratului, reprezentând parcelele 183...și 183/1 ...din titlul de proprietate nr. 5431/101/_ .";

   O persoana, ca să poată deveni parte intr-un proces civil, trebuie sa îndeplinească o condiție esențiala - sa aibă calitate procesuala fapt care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa în justiție și care presupune justificarea dreptului acestei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil« Deoarece, reclamantul este acela care introduce acțiunea tot lui ii revine obligația de a-și justifica calitatea procesuala cat și calitatea procesuala a paratului conform prev. art. 112 C.pr.civ.

   Prin urmare, intervenienții au formulat o acțiune în grănițuire care este o acțiune reala imobiliara, petitorie și imprescriptibila care are ca și scop delimitarea proprietăților învecinate, justificându-și dreptul și implicit calitatea procesuala pe baza T.P. nr. 3097/1079/_ pentru parcelele nr. 148/2,148/3,148/1 pe care le-au dobândit în proprietate în baza Sentinței civile nr. 409/2009 a Judecătoriei Gherla .

   Or, prin raportul de expertiza tehnica judiciara specialitatea topografie efectuat în cauza de ing. expert I. M., se constata că " raportat la planul de punere în posesie - anexa nr.1 și anexa nr.2 se poate constata ca în TARLA 52 - intravilan nu sunt evidențiate parcelele de teren de mai sus respectiv parcela C.cA48/2 parcela E148/3; parcela A. 148/1 înscrise în titlul de proprietate al reclamantului F. S. ."încheiat citatul la pct.-ul 6.2 expertul arătând ca în planul de punere în posesie - anexele 1,2 - se regăsesc parcelele nr.183 și 183/1 tarla 52 ale subsemnatului. Esența unei acțiuni reale consta în ocrotirea sau valorificarea unui drept real (proprietate, uzufruct, uz, Servitute, Superficie) iar acțiunea petitorie urmărește apărarea dreptului de proprietate sau a altui drept real imobiliar.

   În concluzi: prin T.P. nr. 3097/1079/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui F. S. pentru parcelele nr.148/2,148/3,148/1 tarla 52 pe care intervenienții le-au dobândit în proprietate în baza sentinței civile nr. 409/2009 a Judecătoriei Gherla . Așa cum am arătat acțiunea în grănițuire este o acțiune petitorie deoarece are drept scop delimitarea proprietăților limitrofe

   , or, în speța, conform actelor de la dosar terenurile nu se învecinează - reclamanții fiind proprietarii parcelelor nr. 148/2,148/3,148/1 tarla 52 din T.P. 3097/1079/_ iar subsemnatul sunt proprietarul parcelelor nr.183 și 183/1 tarla 52 din T.P. nr. 5431/101/_ .

   Urmare, intervenienții nu pot justifica un drept - calitate procesuala activa în promovarea unei acțiuni în grănițuire deoarece, conform scriptelor de la dosar, aceștia nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului care se învecinează cu terenul apelantului, esența acțiunii în grănițuire .

   Cu privire la "Adeverința" nr. 3826/_ eliberata de com. Așchileu prin care se arata ca "...în Titlul de Proprietate cu nr._ eliberat în favoarea lui

2. S., conform planului parcelar și cadastral s-a trecut din eroare parcela 148 în loc de 184/1/2/3." și de care intervenienții au înțeles sa se prevaleze în dovedirea dreptului lor de proprietate, arata următoarele: acest script nu poate sa îndrepte greșeli cuprinse intr-un titlu de proprietate valabil care a intrat în

circuitul civil producând efecte juridice. Conform legislației în vigoare și a practicii în materie, intervenienții aveau la îndemâna alte mijloace de a îndrepta greșelile existente în cadrul titlului de proprietate care, în prezent este un act valabil care intrat în circuitul civil cu consecința producerii de efecte juridice.

Instanța de fond netemeinic și nelegal a admis acțiunea în grănițuire cu consecința mutării gardului, în baza art. 584-589 C.civ, stabilind "linia despărțitoare (de hotar) intre terenul proprietatea intervenienților înscris în titlul de proprietate nr. 3097/1079/_, teren dobândit prin sentința civila nr. 409/2009 a Judecătoriei Gherla și terenul paratului, înscris în titlul de proprietate nr. 5431/101/_ ." în condițiile în care așa cum rezulta din scriptele depuse la dosar terenurile în litigiu nu se învecinează, nefiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 584-589 C.civ.

Mai mult, și în condițiile în care instanța de fond a luat în considerare "adeverința nr. 3826/_ " eliberata de com. Așchileu, conform planului de punere în posesie anexat la raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat de ing. exp. M. I., terenul parcela 184 (care le-ar reveni intervenienților în urma îndreptării greșelii din T.P. conf. adeverinței) se afla în partea de nord a terenului sau și nicidecum în partea de sud, așa cum apare schițat pe planul de situație existenta din raportul de expertiza Prin urmare, instanța nelegal a admis acțiunea în grănițuire stabilind o mejdie intre terenul - proprietatea sa conf. T.P. nr. 5431/101/_ și un teren pe care intervenienții îl poseda dar nu ii pot opune un drept de proprietate, respectiv, conform scriptelor de la dosar aceștia nu pot face dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului pe care-1 poseda.

De altfel, chiar expertul în cadrul expertizei efectuate vine și arata în josul planului de punere în posesie anexa nr.2 faptul ca amplasamentul real teren reclamanți - este parcela nr. 182, în condițiile în care pe aceasta parcela exista eliberat Titlul de proprietate nr. 5431/103/_ în favoarea lui Biriș Veronica - act anexa 1.

În concluzie, instanța de fond a făcut o mare confuzie intre posesia de care se prevalează intervenienții și dreptul de proprietate a cărui dovada nu au putut sa o facă deși art. 584 C.civ. prevede imperativ acest lucru: Orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.

Pârâtul Hoț A. a declarat recurs, recalificat în apel, și împotriva Încheierii civile nr. 1135/CC/_ a Judecătoriei Gherla, solicitând instanței de recurs ca prin hotărârea ce o va pronunța, în temeiul art. 312, să admită recursul și să modifice hotărârea atacată în sensul de a dispune în principal, casarea încheierii civile nr. 1135/CC/l_ a Judecătoriei Gherla cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea cererii de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 1524/_ a Judecătoriei Gherla; în subsidiar, modificarea încheierii civile nr. 1135/CC/_ în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 1524/_ a Judecătoriei Gherla, raportat la următoarele considerente:

În principal, având în vedere considerentele instanței de fond, apreciază că încheierea civilă nr. 1135/CC/l_ a Judecătoriei Gherla este nelegală, din prisma motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și 304 ind. 1 C.pr.civ., raportat la următoarele considerente:

Pârâtul a solicitat completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 1524/_ a Judecătoriei Gherla în sensul obligării reclamantului inițial, F. S., la plata cheltuielilor de judecată efectuate de el până la momentul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a lui F. S. . Or, instanța de fond a constatat că acesta a decedat, însă nu a făcut nici un demers pentru introducerea în cauză

a moștenitorilor, pronunțând hotărârea în contradictoriu cu intervenienții M. și cu numitul F. S. în prezent decedat.

Or, raportat la acest aspect, încheierea atacată, este nelegală, fiind pronunțată în contradictoriu o persoană care nu mai are capacitate de folosință. Instanța de fond a constatat că F. S. a decedat la data de_, pronunțând încheierea atacată la data de_ .

Un alt motiv de nelegalitate vizează faptul că, în conformitate cu prev. art.

281 alin. 2 C.pr.civ., instanța se pronunță asupra cererilor de completare a dispozitivului prin hotărâre separată, dată cu citarea părților, deci nu prin încheiere pronunțată în cameră de consiliu.

În ceea ce privește netemeinicia încheierii atacate, menționează următoarele: pârâtul a solicitat obligarea reclamantului inițial, F. S., la plata cheltuielilor de judecată prin precizarea întâmpinării depusă la dosarul cauzei la data de_ ; de asemenea, la termenul de judecată la care instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a lui F. S., precum și admiterea în principiu a cererii de intervenție, d-na av. Pușcă A. E. a reiterat cerere de cheltuieli de judecată: onorar avocațial și onorariu expert Chiriac - înmânând instanței de judecată bonurile fiscale care dovedesc achitarea onorariului avocațial; mai mult, instanța de fond reține că la dosarul cauzei nu există nici un act doveditor cu privire la cheltuieli, cu toate că a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariului exp. Chiriac G. ; chitanța 2851329/_ (înregistrată la dosarul cauzei prin adresa din data de_ ) și chitanța 3181677/_ (depusă la termenul de judecată din_ )

Intervenienții în interes propriu M. P. și soția M. E. au formulat întâmpinare în apel.

Pe cale de excepție, au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosința a intimatului F. S., având în vedere ca acesta a decedat la data de_ conform certificatului de deces depus în dosarul de fond, în temeiul art. 41, 43 și 137, alin.1 C.pr.civ.; 2) excepția lipsei de interes a recurentului în privința criticilor referitoare la petitul privind obligarea acestuia la desființarea gardului ridicat abuziv, încât paratul-recurent nu justifica nici un interes în formularea acestuia, raportat la faptul ca instanța fondului l-a obligat la mutarea gardului existent pe linia de mejdie și nu la desființarea sa, așa încât, raportat la conținutul concret al petitului, paratul nu este cu nimic prejudiciat prin hotărârea instanței de fond, recursul sau sub acest aspect fiind în mod vădit lipsit de interes .

Pe fondul cauzei, se impune respingerea recursului declarat ca fiind nefondat, în temeiul art.312, alin.1 C.pr.civ.; Menținerea în integralitate ca fiind temeinica și legala a sentinței civile data de instanța de fond; Cu cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat.

Instanța fondului a cercetat în mod evident fondul prezentei pricini dedusa judecații, a administrat toate probele legale, utile și necesare, și a pronunțat o soluție legala și temeinica pe baza probelor administrate, chiar daca acest aspect nu-i convine paratului-recurent.

Instanța fondului a motivat justificat de ce a înlăturat de la analiza mijloacelor probatorii raportul de expertiza tehnica topografica efectuat în cauza de către exp. ing. Chiriac G., care era în mod vădit inutil așa cum este soluționării cauzei raportat la faptul ca era incomplet nerăspunzând la toate obiectivele stabilite de către instanța fondului în sarcina acestuia, neputând duce, așadar, la soluționarea pricinii, și fiind făcut la un moment procesual la care intervenienții nu aveau calitatea de părți în proces, fiind făcut în contradictoriu doar cu intimatul defunct F. S., care la momentul efectuării

raportului de expertiza de către exp. ing. Chiriac G. nici nu avea calitatea de proprietar al terenului învecinat cu cel al recurentului H. A. .

Singurul raport de expertiza care a fost util soluționării cauzei și care a putut fi reținut de către instanța fondului ca proba în dosar utila soluționării cauzei a fost raportul de expertiza efectuat în cauza de către exp. ing. M. I., care a răspuns în integralitate tuturor obiectivelor instanței de judecata, a răspuns și obiecțiunilor formulate de către paratul-recurent, expertul M. I. fiind singurul care a măsurat în concret terenurile părților în integralitate, fiind lesne de observat ca raportul de expertiza efectuat de către expert ing. Chiriac G. nu cuprinde măsurători decât la fronturile de la strada a terenurilor în litigiu.

De asemenea, niciodată în fata instanței de fond după depunerea lucrării de către expertul M. I. paratul nu a solicitat sa fie avut în vedere "vechiul raport de expertiza", ci a acceptat și a formulat obiecțiuni și s-a referit tot timpul la expertiza efectuata de către exp. ing. M. I. .

Instanța fondului a admis obiecțiunile formulate de către parat, expertul a răspuns la acestea intr-un singur script și nu în doua, după cum eronat și fără justificare se arata în cuprinsul memoriului de recurs, încât inițial răspunsul a fost depus prin fax la dosar pentru termenul de judecata din data de_, iar ulterior a fost depus, la data de_, și în varianta scriptica originala, prin posta, pentru termenul de judecata din data de_ . Expertul și-a expus punctul de vedere cu privire la obiecțiunile formulate de către parat, iar instanța fondului în mod corect a respins ca inutila cauzei o contraexpertiza solicitata afirmativ de către parat la termenul de judecata din data de_, încât nu s-a indicat în concret care sunt concluziile neclare ale expertului și de ce instanța nu ar fi lămurită și ar fi necesara efectuarea unei alte expertize în cauza.

Instanța fondului a respectat pe întregul parcurs al dosarului la instanța de fond dreptul la apărare al paratului-recurent care și l-a exercitat pe deplin așa după cum este reliefat de către scriptele dosarului, așa încât justificările acestuia și invocarea propriei culpe sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond fiind temeinica și legala, neimpunându-se sub nici o forma trimiterea cauzei spre rejudecare. Nu se indica în concret de ce ar trebui trimisa cauza spre rejudecare și ce anume ar trebui sa facă instanța în rejudecare, fiind făcuta o simpla solicitare neîntemeiata.

În ceea ce privește "criticile" referitoare la calculele expertului M. I. pretinse de către recurent, aceleași ca și în cuprinsul obiecțiunilor la raportul de expertiza depuse la dosarul cauzei, solicita sa fie respinse ca fiind neîntemeiate, întrucât expertul prin răspunsul la obiecțiuni și-a exprimat punctul de vedere și le-a găsit ca fiind neîntemeiate, aceeași concluzie împărtășind și instanța fondului, așa încât nu sunt necesare alte precizări.

În ceea ce privește primul petit din cererea de intervenție principala cu care au investit instanța de judecata, respectiv cel privind stabilirea liniei de hotar, în mod corect acesta a fost găsit pe deplin întemeiat prin sentința Judecătoriei Gherla și admis așa cum a fost formulat, raportat la dispozițiile art. 584 C.civ., iar linia de hotar reala dintre terenurile proprietatea noastră și terenurile aflate în proprietatea paratului a fost stabilita potrivit variantei nr.1 din raportul de expertiza tehnica topografica efectuat în cauza de către exp. ing. M. I. .

Așa după cum au dovedit și prin scriptele depuse la dosarul cauzei terenurile proprietatea lor sunt intabulate și în sistem cadastral, înscrise în cărțile funciare depuse în probațiune la dosarul cauzei, fiind astfel foarte bine individualizate în teren, la fata locului. Măsurătorile pentru intabularea terenurilor proprietatea lor au fost executate de către SC Arhitop SRL în prezenta vecinilor-inclusiv a paratului H. și a reprezentantului primăriei corn. Așchileu, așa după cum rezulta din adresa nr. 39/_ a acestei societăți adresata

Judecătoriei Gherla, și depusa la dosarul de fond, așa încât încă de la data realizării măsurătorilor paratul H. a cunoscut limitele terenului măsurat și nu a avut de formulat nici un fel de obiecțiuni ia reperele alese de către expert pentru intabulare ca fiind limitele de proprietate.

Instanța fondului a dispus în mod legal și întemeiat stabilirea liniei de hotar intre proprietățile limitrofe conform variantei nr. l din raportul de expertiza tehnica depus ia dosar de către expert M. I. la data de 0_, respectiv potrivit liniei despărțitoare propusa intre proprietăți: 2-B-C-1,13-10, evidențiata în planul de situație - varianta propusa I, anexa 6 la raportul de expertiza, întrucât doar aceasta corespunde situației reale a terenurilor limitrofe având în vedere ca magazia de lemne menționata în cuprinsul raportului de expertiza și evidențiata de către expert a fost edificata de către numitul F. S., antecesorul lor în drepturi, de peste 20 de ani, încă înainte de anul 1989, și a fost întotdeauna pe terenul proprietatea acestuia, nefiind niciodată pe terenul paratului sau a fraților săi.

De asemenea, așa după cum a reținut și instanța fondului în considerente, numai în aceasta varianta poate fi materializata și concluzia expertului din răspunsul la obiecțiuni și completări la raportul de expertiza depus la dosarul cauzei la data de_, unde se arata clar, fără echivoc-pagina 1 subsol, ca " Raportat la situația de ia fata locului, la forma și configurația celor 2 proprietăți, la reperele evidențiate intre cele 2 proprietăți, se poate constata cu certitudine ca gardul edificat de către parat este situat pe terenul proprietatea reclamanților - în realitate a intervenienților - în orice varianta posibila în accepțiunea faptului ca linia despărțitoare dintre cele 2 proprietăți va fi o linie dreapta", insa expertul nu arata ca este obligatoriu ca linie despărțitoare dintre proprietăți sa fie o linie dreapta de sus pana jos, stabilirea liniei de hotar putând fi făcuta fără probleme și în varianta I solicitata de către noi și împărtășită ca întemeiata de către instanța fondului.

Raportat la concluziile clare ale expertului mai sus arătate, rezulta ca sub nici o forma nu poate fi acceptat ca reper în partea de jos a parcelelor, lângă drumul județean, reperul nr. 6 din schița indicat de către parat expertului la fata locului-coltul gardului edificat de către parat care în opinia acestuia este limita terenului care îl deține, încât expertul a arătat foarte clar ca gardul edificat de către parat se afla pe terenul subsemnaților așa încât punctul nr. 6-coltul gardului nu este real, fiind abuziv indicat de către parat având ca reper gardul edificat de către acesta tot abuziv pe terenul proprietatea noastră, în realitate limita reala de delimitare în partea de jos ii reprezintă punctul de reper nr.1- semnul de pe gard indicat de către noi ca reprezentând limita de proprietate și care a și fost indicat de către noi expertului cadastral la momentul intabulării în regim de carte funciara.

În privința punctului care reprezintă delimitarea sus, înspre deal, și indicat de către expertul ca fiind punctul 2, este de observat, așa cum arata expertul și în varianta inițiala a lucrării și în răspunsul la obiecțiuni și completări, ca acest punct a fost stabilita de comun acord de către părți ca fiind punctul de delimitare a terenurilor limitrofe în acea zona, așa încât în partea de sus delimitarea este dar realizata.

Potrivit variantei nr. l propuse de către expert, și planului anexa nr.6, de la coltul casei proprietatea noastră pana în la coltul gardului-pct.6 de pe schița plan de situație - edificat abuziv de către parat pe terenul proprietatea noastră este o distanta de 1,06 mp, iar de la acest punct pana la pct. 1 - semnul de pe gard indicat ca noi ca fiind limita de proprietate și care a fost indicat și la intabularea terenului este o distanta de 1,52 m, adică în total o distanta de 2,58 m intre construcția noastră și limita de proprietate, distanta rezonabila și echitabila intre

proprietățile limitrofe pentru a nu putea asigura și noua liniștita folosința a casei noastre, posibilitatea de a ne deplasa în jurul ei și a efectua orice lucrări de întreținere și consolidare care se impun, fiind stabilit ca gardul paratului se afla edificat pe terenul proprietatea noastră potrivit concluziilor expertizei tehnice necontestate sub acest aspect de către parat care nu a formulat în termenul procedural obiecțiuni ia răspunsul ai obiecțiuni și completări la raportul de expertiza-primul termen după depunerea lucrării - lucrarea depusa la_ și comunicata, iar termenul limita de depunere a fost_, insa nu au fost formulate la termen paratul fiind astfel decăzut din dreptul de a te mai formula în prezent.

De asemenea soluția aleasa de către instanța fondului are și rolul de a preîntâmpina alte litigii intre părți raportat la distanta minima intre proprietățile limitrofe și construcțiile aflate pe terenul vecinului, niciodată limita de proprietate nefiind lângă peretele casei proprietatea noastră după cum pretinde în mod neîntemeiat paratul.

De asemenea, varianta nr. l reflecta și o realitate faptica de folosința de peste 40, întrucât magazia de lemne în discuție a fost edificata pe terenul nostru de peste 20 de ani, înainte de anul 1989, existenta și în prezent și amplasamentul ei nu au fost contestate de-a lungul timpului niciodată de către parat sau frații săi pana la demararea prezentului litigiu, iar aceasta, așa după cum a arătat și expertul în propunerea sa-pagina 5 din raportul de expertiza, este și intabulata în cartea funciara, așa după cum rezulta din extrasul de carte funciara depus la dosar, prezintă o anumita valoare economica, sens în care și expertul propune ca linia despărțitoare dintre proprietăți sa fi aleasa așa încât construcția magazie de lemn sa rămână în terenul proprietatea lor.

În ceea ce privește celelalte 2 variante de stabilire a liniei de hotar prezentate de către expert-varianta nr. II- anexa nr. 6A și varianta nr.3-anexa 6B, apreciem ca acestea nu pot fi acceptate, și nici nu au fost alese la pronunțarea soluției de către instanța de fond, recurentul nici măcar nu le pretinde în motivele de recurs, încât varianta nr. II, are în vedere punctul de reper de jos, dinspre drum, nr.6-indicat de către parat ca reprezentând coltul gardului edificat abuziv de către acesta, or expertul a precizat foarte clar ca gardul edificat de către parat se afla pe terenul proprietatea noastră, limita dintre proprietăți nu a fost niciodată pe locul actualului amplasament al gardului edificat abuziv de către parat, limita fiind indicata în partea de jos de punctul 1 indicat de către expert- semnul de pe gard folosit ca reper și la Întocmirea documentației de intabulare.

În ceea ce privește gardul, din scriptele depuse în probațiune rezulta ca acesta a fost edificat de către parat abuziv și nelegal după bunul sau plac fiind și sancționat contravențional de către autoritățile locale, iar potrivit concluziilor raportului de expertiza se confirma ca acest gard a fost edificat de către parat, și ca acest gard se afla edificat pe terenul proprietatea lor, așa încât și petitul nr. 2 era pe deplin întemeiat și se impunea admiterea sa. Instanța fondului insa, constatând existenta deja a gardului edificat de către parat pe terenul proprietatea lor, l-a obligat, în loc de desființare sau autorizarea lor sa-l desființeze pe cheltuiala sa, sa-l mute pe amplasamentul stabilit de instanța ca reprezentând linia reala de hotar.

Aceasta ar fi o soluție justa raportat la valoarea materiala a gardului existent, care ar fi "păcat" a fi desființat, acesta fiind și motivul pentru care nu au atacat sub acest aspect hotărârea fondului, crezând ca și paratul va accepta aceasta soluție "economica" în speța. Insa rezulta ca o critica în recurs, aspecte fata de care au invocat excepția lipsei de interes a recurentului în privința criticării soluției date petitului privind obligarea acestuia la desființarea gardului ridicat abuziv, încât paratul-recurent nu justifica nici un interes în formularea

acestuia, raportat la faptul ca instanța fondului l-a obligat la mutarea gardului existent pe linia de mejdie și nu la desființarea sa, așa încât, raportat la conținutul concret al petitului, paratul-recurent nu este cu nimic prejudiciat prin hotărârea instanței de fond, recursul sau sub acest aspect fiind în mod vădit lipsit de interes.

În privința criticilor referitoare la pretinsa inadmisibilitate a cererii de intervenție în interes propriu în privința petitului de grănițuire pentru care nu s- ar fi formulat și un petit de revendicare, acțiunea este pe deplin admisibila, critica fiind vădit neîntemeiata încât de nicăieri din cuprinsul raportului de expertiza depus la dosar de către expert ing. M. I. nu a rezultat ca terenul s-ar suprapune real la fata locului, și nu scriptic - doar pe planul parcelar de punere în posesie întocmit de către primărie, care, așa după cum s-a arătat chiar de către expert nu corespunde realității din teren, așa încât nu s-a arătat nicăieri ca paratul le-ar ocupa o porțiune din teren, singura problema reala la fata locului fiind aceea a delimitării terenurilor pârtilor prin intermediului unei expertize de specialitate.

La momentul redactării cererii de intervenție în interes propriu și nefiind realizata expertiza tehnica topografica în dosar, s-a arătat ca în ipoteza în care, în urma expertizei ar reieși ca paratul le ocupa și o parte din teren vom formula și un petit de revendicare insa expertiza nu are astfel de concluzii și nici paratul nu a pretins vreodată, nici în fond și nici chiar în memoriul de recurs ca le-ar ocupa faptic, la fata locului, vreo porțiune de teren, așa încât petitul de grănițuire este pe deplin admisibil, fiind corect și legal admis de către instanța fondului, criticile din recurs fiind vădit nefondate și impunându-se respingerea lor.

Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 471/A/_, pronunțată în dosar nr. _ , a admis în parte apelul declarat de apelantul Hoț A., împotriva sentinței civile nr. 1524/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, care a fost schimbată în parte, după cum urmează:

S-a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenienții M.

P. și M. E., împotriva pârâtului Hoț A. și în consecință:

Sa stabilit linia despărțitoare de hotar între terenul intervenienților înscris în T.P. nr. 3097/1079 din_ și terenul pârâtului, înscris în T.P. nr. 5431/101 din_, conform variantei IV propusă de expert I. M. în suplimentul la raportul de expertiză tehnică.

A fost obligat pârâtul să mute gardul despărțitor între proprietatea sa și a intervenienților pe traseul linie despărțitoare stabilită de expert în varianta IV.

A fost obligat pârâtul să plătească intervenienților suma de 163,5 lei cheltuieli de judecată la fond parțiale, compensând onorariile cuvenite expertului.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

A fost admis apelul declarat de apelantul Hoț A., împotriva Încheierii civile nr. 1135/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla și în consecință, a fost anulată încheierea și judecând cererea de completare a dispozitivului formulată de pârâtul Hoț A., a fost anulată.

Au fost obligați intimații să plătească apelantului suma de 250 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând 1 din onorariul expertului, compensând onorariile avocațiale.

M. ivând decizia pronunțată, T. ul a reținut în considerentele acesteia, următoarele:

"Astfel, apelantul a susținut că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, fapt contrazis de conținutul hotărârii atacate, din care rezultă că instanța a analizat fondul cauzei. De altfel, apelantul a susținut că a solicitat la fond efectuarea unei contraexpertize, dar instanța i-ar fi respins cererea, ori din actele și lucrările dosarului nu reiese așa ceva. Oricum, încuviințarea sau nu a

unei noi expertize, nu echivalează cu necercetarea fondului, ci ține de atributul suveran al instanței în a încuviința probele pe care le consideră utile, pertinente și concludente cauzei.

S-a mai susținut de către apelant că prima instanță a acordat mai mult decât ce s-a cerut ori ce nu s-a cerut, obligând pârâtul să mute gardul pe amplasamentul propus în expertiză, deși prin cererea intervenienților s-a solicitat desființarea gardului.

În această privință, tribunalul reține că prima instanță s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut și a arătat că soluția ce se impune nu este de desființare, ci de mutare a gardului, astfel încât nu s-a acordat mai mult decât ce s-a cerut, ci mai puțin.

De asemenea, apelantul a mai arătat că sentința atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât acțiunea în stabilirea hotarului dintre cele două terenuri limitrofe este inadmisibilă, în lipsa formulării unei acțiuni în revendicare.

Nici aceste susțineri nu sunt întemeiate: pentru stabilirea liniei de hotar nu este necesar un petit de revendicare.

În completarea motivelor de apel (f. 35), apelantul a invocat lipsa calității procesuale active a intervenienților în formularea cererii de grănițuire, întrucât nu ar fi titularii dreptului de proprietate asupra terenului ce se învecinează cu terenul său.

T. ul a respins această excepție, la termenul de judecată din data de _

, având în vedere că din actele dosarului de fond (senț. civ. nr. 409/2009, de la f. 87, 88, extras Cf, încheiere de Cf și acte anexe, de la f. 156-170, adeverința eliberată de Comuna Așchileu privind eroarea de numerotare din titlu, de la f. 140, și raportul de expertiză întocmit în cauză, cu schițele anexă, f. 134-151), a rezultat că terenurile deținute de părți sunt învecinate. De altfel, la fond, pârâtul nu a contestat acest fapt, ci dimpotrivă, l-a recunoscut implicit, arătând în întâmpinare că este de acord în principiu cu stabilirea liniei de hotar dintre terenul său și cel al reclamantului.

În cauză, dat fiind că, deși s-a formulat recurs, acesta a fost recalificat în apel, tribunalul a încuviințat cererea apelantului de suplimentare a expertizei întocmită la fond.

T. ul apreciază, analizând fondul cauzei, că la stabilirea graniței dintre cele două terenuri, trebuie avut în vedere că în privința acestora a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 și deci, astfel cum a susținut apelantul, configurația liniei de hotar trebuie să fie cea stabilită de comisia de fond funciar la punerea în posesie și evidențiată pe planul de punere în posesie de la Legea 18/1991.

Acesta a fost depus la dosar la f. 47 și f. 71, dosar fond.

S-a solicitat expertului M. I. să întocmească o nouă variantă privind linia despărțitoare dintre terenuri, raportat la planul de punere în posesie.

Expertul M. I. a depus, la filele 67-71 din apel, supliment la raportul de expertiză, cuprinzând varianta IV, în care s-a ținut cont de planul de punere în posesie.

T. ul apreciază că linia despărțitoare între terenurile deținute de părți se impune a fi stabilită conform variantei IV din suplimentul la expertiză întocmit de exp. M. I., dat fiind că în această variantă se respectă planul de punere în posesie de la momentul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.

Cât timp dobândirea dreptului de proprietate în baza legii reprezintă un mor originar de dobândire a dreptului de proprietate, rezultă că primează modul în care s-a efectuat punerea în posesie de către comisia de fond funciar, iar nu

folosința faptică și nici suprafețele înscrise în titlurile de proprietate ori în documentații cadastrale, acestea din urmă fiind întocmite la cererea părților.

Față de stabilirea liniei de graniță conform variantei IV din expertiză, se impune ca pârâtul să mute gardul pe linia stabilită de expert în varianta IV din suplimentul la expertiză.

Față de aceste considerente și în baza art. 296 C.pr.civ, va fi admis în parte apelul declarat de pârât împotriva Sentinței civile nr. 1524/2011 al Judecătoriei Gherla, ce va fi schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a cererii de intervenție formulată de intervenienții M. P. și E. și a stabilirii liniei de hotar dintre terenurile deținute de părți conform variantei IV propusă de expert

M. I., cu obligarea pârâtului la mutarea gardului pe traseul stabilit de expert în varianta IV.

În baza art. 274-276 C.pr.civ, va fi obligat pârâtul să plătească intervenienților suma de 163,5 lei cheltuieli de judecată la fond parțiale, reprezentând jumătate din taxa de timbru și din onorariul avocațial, compensând onorariile cuvenite expertului.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

În ceea ce privește apelul declarat de apelantul Hoț A., împotriva Încheierii civile nr. 1135/_ a Judecătoriei Gherla, tribunalul constată că această încheiere a fost pronunțată în contradictoriu cu numitul F. S., care decedase la data de_ .

Fiind pronunțată împotriva unei părți lipsite de capacitate procesuală de folosință, cu încălcarea art. 41 C.pr.civ., se impune anularea încheierii și judecarea cererii în apel, în conformitate cu art. 297 C.pr.civ.

Judecând cererea de completare a dispozitivului formulată de pârâtul H. A.

, tribunalul constată că cererea a fost formulată la data de_ (f. 217 dosar fond), împotriva reclamantului F. S. .

Acesta a decedat la data de_, conform certificatului de deces depus la fila 129.

Numita M. E. a declarat în apel că nu a efectuat nici un act de acceptare expresă ori tacită a moștenirii tatălui său, F. S. (f. 45), astfel încât este considerată renunțătoare, în conformitate cu prevederile art. 1120 și art. 1112 din Noul Cod Civil.

În aceste condiții, în care F. S., decedat, este lipsit de capacitate procesuală de folosință, M. P., fiind ginere, nu vine la moștenire, iar M.

E. nu a dobândit calitatea de moștenitoare, T. ul reține că cererea de completare a hotărârii nu întrunește cerințele art. 112 C.pr.civ, astfel încât va fi declarată nulă, în conformitate cu art. 133 C.pr.civ.

În baza art. 274 C.pr.civ, vor fi obligați intimații să plătească apelantului suma de 250 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând 1/2 din onorariul expertului, compensând onorariile avocațiale";.

Împotriva deciziei civile nr. 471/A/_, precu m ș i î mpo tr iv a înche ier ii c iv iledin data de_, ale T. ului C., pronunțate în dosar nr._, a declarat

recurs, în ter men l eg al, p âr âtul Hoț A., solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârilor atacate, in sensul admiterii apelului formulat de pârât, cu consecința respingerii cererii de intervenție in interes propriu, ca netemeinică si nefondată, in baza art. 304 pct. 6, 7, 9 C.pr.civ.; cu obligarea intervenienților intimați la plata cheltuielilor de judecata la fond, apel si recurs.

În motivarea recursului s-a arătat că decizia civilă atacată este nelegală, raportat la prevederile art. 304 pct. 6, 7 si 9 C.pr.civ., respectiv, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind încălcat principiul fundamental al disponibilității procesuale; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind dată cu

nerespectarea disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.; hotărârea este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.

Instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind astfel încălcat principiul fundamental al disponibilității procesuale, art.304 pct.6 C.pr.civ.

Prin cererea de intervenție in interes propriu formulata de soții M. instanța de judecata a fost investita cu doua petite, respectiv de stabilire a liniei de hotar intre proprietatea lor si cea a pârâtului recurent, și de desființare a gardului existent între cele doua proprietăți.

Prin apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond s-a arătat ca aceasta nelegal a dispus mutarea gardului in condițiile in care intervenienții intimați nu au înțeles sa investească instanța in acest sens.

Prin hotărârea atacata instanța de apel menține dispozițiile hotărârii de fond motivând ca "prima instanța s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut si a arătat ca soluția ce se impune nu este de desființare, ci de mutare a gardului, astfel încât nu s-a acordat mai mult decât ce s-a cerut, ci mai puțin".

Unul din principiile fundamentale ale dreptului procesual civil este acela al disponibilității procesuale, instanța fiind obligată, conform legislației procesuale, să statueze in cadrul procesual determinat de părți si asupra întregului obiect dedus judecății, așa cum acesta a fost stabilit prin cererea de intervenție in interes propriu.

Or, așa cum s-a arătat, intervenienții intimați au înțeles sa investească instanța de judecata cu un petit de desființare a gardului si nu de mutare a gardului de hotar, intre cele doua noțiuni fiind o diferență majoră, prin mutare înțelegându-se acțiunea de a muta si rezultatul ei (deplasare) iar prin desființare înțelegându-se acțiunea de a desființa si rezultatul ei (distrugere).

In concluzie, nelegal instanța de apel a dispus mutarea gardului pe linia de hotar, pe considerentul că acesta decurge din soluția pronunțata in cauză, respectiv petitul de grănițuire, in condițiile in care intervenienții nu au înțeles sa solicite acest lucru si nici nu au formulat petit de revendicare, petit din care ar fi rezultat eventual soluția mutării gardului.

H. ărârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 C. pr. civ. fiind lipsita de suport probator si legal si pronunțata cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.

Conform prevederilor art. 261 al. 1 pct. 5 C. pr. civ., orice hotărâre judecătoreasca trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, respectiv sa cuprindă in motivarea sa toate argumentele care au format, in fapt si in drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțata, argumente in care sa se reflecte, pe de-o parte susținerile si apărările părților, iar pe de altă parte, dispozițiile legale in vigoare aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Nelegal a dispus instanța de apel mutarea si implicit stabilirea liniei despărțitoare pe traseul stabilit de expertul judiciar M. I., conform variantei IV din suplimentul la raportul de expertiza, respectiv pe terenul proprietatea pârâtului recurent, in condițiile in care intervenienții in interes propriu intimați nu au formulat petit in revendicare.

Instanța de apel motivează în acest sens, "pentru stabilirea liniei de hotar nu este necesar un petit de revendicare";.

Așa cum recurentul a susținut si in fata instanței de apel, in practica judecătoreasca, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca, in sensul art. 584 C.pr.civ., grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, in caz de conflict aceasta operațiune urmând a se realiza pe cale judecătoreasca nu numai in situația in care intre

proprietăți nu au existat semne exterioare de hotar, ci si atunci când astfel de semne există, însă sunt controversate, situație care implica și o revendicare, între cele doua acțiuni fiind o strânsa interdependență, care face ca exercitarea acestora împreună să fie strâns legată ( Senț. civ.nr.713/1992 I. ) .

In speța, cele doua terenuri învecinate au fost despărțite de un gard a cărui desființare chiar intervenienții au solicitat-o, urmare intre cele doua imobile teren au existat semne exterioare de hotar care au fost contestate de intervenienți, situație in care instanța de fond trebuia sa fi fost sesizata si cu un petit in revendicare, pentru a putea dispune mutarea gardului pe una din proprietăți.

Or, atâta vreme cât intervenienții nu au înțeles sa formuleze un astfel de petit, instanța de apel nu a avut căderea să dispună mutarea gardului pe proprietatea pârâtului recurent, in condițiile in care nu a verificat calitatea de proprietar a acestora, cerința imperios necesară promovării unei acțiuni in revendicare.

In materie de revendicare, reclamantul, in speța intervenienții, trebuie sa-si dovedească dreptul de proprietate asupra porțiunii de teren revendicat.

Urmare, fata de dispozițiile art. 6 din CEDO, aplicabile in baza art. 20 din Constituție, având in vedere faptul că în prezenta speța au fost ridicate probleme cu privire la însuși dreptul de proprietate al intervenienților, și care, deși au susținut faptul ca pârâtul recurent ocupă fara drept o anumita porțiune din terenul lor, nu au indicat niciodată in mod concret care este acea suprafață, prin investirea in acest sens a instanței de fond cu un petit in revendicare in baza art.480 C. civ. - acțiunea proprietarului neposesor împotriva neproprietarului posesor.

Or, in aceste condiții, instanța de apel nelegal a dispus mutarea gradului pe proprietatea recurentului, pronunțându-se astfel indirect pe toate aceste aspecte fara sa fi fost legal investită și fără o analiza a drepturilor părților, a titlurilor lor de proprietate, a limitelor de proprietate, așa cum prevede legea in cadrul unei acțiuni in revendicare, și nu în cadrul unei simple acțiuni în grănițuire.

De altfel, intervenienții intimați M. nu au formulat un astfel de petit, raportat la actele pe care le dețin, privind dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu si pe care ar trebui sa-l dovedească in cadrul unei acțiuni in revendicare, cu acestea.

In acest sens, recurentul a subliniat si in fata instanței de apel următoarele inadvertente, astfel:

• intervenienții au arătat ca prin T.P. nr. 3097/1079/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui F. S. pentru parcelele nr.148/2, 148/3, 148/1 tarla 52, pe care le-au dobândit ulterior in proprietate in baza sentinței civile nr. 409/2009 a Judecătoriei Gherla: fila 52-53 dos. instanța apel;

• intervenienții au depus "Adeverința" nr.3826/20.12.201O eliberata de com. Așchileu - fila 154 dos. instanța fond, prin care se arata ca "în titlul de proprietate eliberat de Comisia … cu nr._, eliberat în favoarea lui F.

1. ..., conform planului parcelar si cadastral s-a trecut din eroare parcela 148 în loc de 184/1/2/3";, și pe baza căreia s-a efectuat raportul de expertiza tehnica judiciara;

   • la ultimul termen de judecata in apel pârâtul recurent a depus copie de pe Titlu de Proprietate nr. 5431/130/_, prin care acesta a făcut dovada faptului ca pe tarla 52 parcelele 184,184/1/2, pe care intervenienții le indica ca ar fi numerele de parcele corecte, prin îndreptarea erorii strecurate in T.P. nr. _

     , pe care ei l-au dobândit in baza hotărârii judecătorești mai sus arătate, s-a reconstituit in realitate dreptul de proprietate in favoarea numitului T. I. si nicidecum in favoarea lui F. S. - vânzătorul intervenienților;

   • ulterior, intervenienții au depus "Adeverința nr. 355/_ ", eliberată de Primăria Așchileu, fila 46 dos. apel, prin care se arata că "în cuprinsul Titlului de proprietate nr. 3097/1079 din data de_, eliberat in favoarea aceleiași persoane (n.r. F. S. ), la rubrica intravilan au fost menționate greșit nr. parcelelor 148/1, 148/2, 148/3 din tarlaua 52, in realitate si corect fiind 182/1, 182/2 si 182/3 ... ". Și in aceste condiții pârâtul a arătat si depus la dosar - fila 38 dos. apel - copie de pe Titlul de Proprietate nr. 5431/103/_ prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra tarla 52 parcelele 182/1, 182/4 in favoarea lui Biriș Veronica;

   • de altfel, la filele 157 - 168 din dos. fond - au fost depuse de intervenienți extrase de c.f. din care rezulta ca si-au înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor teren tarla 52 parcelele 148/1,148/2, 148/3 din T.P.nr.3097/1079 dobândit in baza Sent.civ.409/2009, pronunțata de Judecătoria Gherla, si nu pe tarla 52 parcelele 182/1, 182/2,182/3 din T.P. mai sus arătat.

Nelegal a reținut instanța de apel ca linia de hotar dintre cele doua imobile teren in litigiu se impune a fi stabilita conform variantei IV, în suplimentul la raportul de expertiza întocmit de ing. M. u I. deoarece " ... in aceasta varianta se respecta planul de punere in posesie de la momentul reconstituirii dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/1991", fiindcă atâta vreme cât dobândirea dreptului de proprietate in baza legii reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, rezulta ca primează modul in care s-a efectuat punerea in posesie de către comisia de fond funciar, iar nu folosința faptica si nici suprafețele înscrise in titlurile de proprietate ori documentații cadastrale, acestea din urma fiind întocmite la cererea părților".

Si aceste rețineri sunt străine de pricină, respectiv suplimentul la raportul de expertiza tehnica efectuat de ing. exp. I. M., varianta IV din acest supliment fiind întocmita fara a se ține cont de planul de punere in posesie de care face vorbire instanța, ci după un compromis între folosința faptică, suprafețele înscrise in documentația cadastrala întocmita de intervenienții intimați si planul de punere in posesie.

Prin urmare, conform planului de punere in posesie - anexa nr.2 la raportul de expertiza tehnica judiciar, parcela recurentului trebuia sa aibă in zona nord estica deschiderea de 10 ml. si in zona sud vestica - deschiderea la drum de 22 ml. si nicidecum in zona nord estica deschiderea de 19,03 ml. (reperi 18-2) si in zona sud vestica - deschiderea la drum de 20,56 ml așa cum se propune prin varianta IV din supliment.

Prin Suplimentul la Raportul de Expertiza tehnica judiciara efectuat in cauza si in baza căruia instanța de apel nelegal a dispus stabilirea liniei de hotar și mutarea gardului pe aceasta, pe considerentele mai sus expuse, se arata in mod clar la pag. 2 rubrica Nota alin.2 " ... se poate constata, raportat la configurația parcelelor părților, evidențiata în planul de punere in posesie SC 1/2500 Anexa nr. 2, ca limita dintre cele doua proprietăți trece relativ adiacent la aproximativ 1,00 m de peretele casei reclamanților - distanta măsurata pe plan, situație ce este total diferita de situația înregistrării cadastrale a reclamanților evidențiata in doc. cadastrala de intabulare cu nr. ...., unde limita paratului H.

A. este situata la 8,4 m de peretele casei";, varianta nr. IV din supliment fiind efectuata practic după folosința si documentația cadastrala întocmita de intervenienți.

La termenul din_ pârâtul a formulat obiecțiuni la suplimentul la raportul de expertiza, pe considerentul ca expertul sa răspundă obiectivului așa cum a fost încuviințat de instanța la termenul din_ si comunicat, respectiv: "sa se stabilească linia despărțitoare intre terenul tarla 52 parcela 184/1/2/3 din TP nr. 3097/1 079/_ si terenul tarla 52 parcela 183 si 183/1 din TP

5431/10 1/_ conform planului de punere in posesie si nu după folosința intervenienților.

"Cu toate acestea instanța de apel a respins aceasta obiecție, deși motivul pentru care a admis stabilirea liniei de hotar si mutarea gardului pe aceasta linie conform variantei IV din suplimentul la raport a fost ca " ... in aceasta varianta se respecta planul de punere in posesie de la momentul reconstituirii dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/1991" .

In concluzie, raportat la susținerile, apărările si probele administrate in cauza, instanța de apel avea obligația legala de legală de a motiva hotărârea pronunțată răspunzând în fapt și în drept la toate aceste arătări, conducând astfel in mod logic si convingător la soluția pronunțata.

Urmare, hotărârea atacata a fost pronunțata cu nerespectarea prevederilor art. 261 al.1 pct. 5 C.pr.civ., fapt care constituie motiv de nelegalitate, conf. art. 304 pct.7 C.pr.civ.

H. ărârea este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, art.304 pct.9 C.pr.civ.

Nelegal instanța de apel a anulat cererea de completare a hotărârii instanței de fond formulata de pârât în baza art. l12 corob. cu art. 133 N.C.C., reținând faptul ca intervenienta intimata M. E. nu a dobândit calitatea de moștenitoare deoarece "Numita M. E. a declarat in apel ca nu a efectuat nici un act de acceptare expresa ori tacita a moștenirii tatălui sau, F. S. (f.45), astfel este considerata renunțătoare in conformitate cu prevederile art.1120 si art.1112 din Noul Cod Civil".

Greșit a interpretat si aplicat instanța de apel prevederile art. 1112 și 1120 din NCC, în condițiile in care intervenienta intimata M. E., fiica defunctului

1. S., in calitate de moștenitoare legală, nu a făcut dovada renunțării exprese la succesiune, așa cum prevede în mod expres art. 1120 și urm. NCC si nici nu poate fi încadrata in vreuna din excepțiile prev. de acest text de lege, deoarece pentru a putea opera prezumția de renunțare la succesiune prevăzută de art. 1112 Noul Cod Civil, intervenienta intimata trebuia sa facă dovada ca a cunoscut faptul ca a fost deschisa succesiunea si își cunoștea calitatea de succesibil ca urmare a citarii sale in condițiile legii, aceasta prezumție de renunțare urmând a se realiza numai daca nu-si exercita dreptul de acceptare a succesiunii in termenul de opțiune succesorala.

   Prin urmare, greșit instanța de apel a făcut aplicarea acestor texte de lege cu consecința anularii cererii de completare a hotărârii instanței de fond formulata de pârâtul recurent, pe considerentul ca intimata nu a făcut nici un act de acceptare tacita sau expresa a succesiunii, prezumând astfel ca este renunțătoare, in condițiile in care textele de lege mai sus menționate prevăd îndeplinirea unor condiții imperative pentru a putea fi puse in aplicare, intervenienta intimata neîncadrându-se in nici unul din ele.

   Încheierea de ședința din_, pronunțata de instanța de apel, prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților intimați, este nelegala pentru următoarele considerente:

   • hotărârea este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, art.304 pct. 9 C.pr.civ.

   • hotărârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, art. 304 pct. 7 C.pr.civ., fiind lipsita de suport probator si legal si pronunțata cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 al. 1 pct. 5 C.pr.civ.

Nelegal instanța de apel a respins excepția invocata de pârâtul recurent, reținând faptul ca "... având in vedere faptul rezulta din actele dosarului si din raportul de expertiza tehnica ca terenul in litigiu se învecinează, iar potrivit

literaturii juridice de specialitate in acțiunea de grănițuire părțile pot fi titularii si ai altui drept in afara de dreptul de proprietate";.

Prin decizia atacata instanța de apel își argumentează aceasta soluție de respingere a excepției - pag. 15 al. 6, astfel: " ... având in vedere ca din actele dosarului de fond (sent.civ.nr.409/2009, de la fila 87, 88, extras CF, încheiere CF si acte anexe de la f 156-170, adeverința eliberata de Comuna Așchileu privind eroarea de numerotare din titlu de la f. 140 si raportul de expertiza întocmit in cauza, cu schițele anexa, f 134-151), a rezultat ca terenurile deținute de părți sunt învecinate".

Intervenienții intimați au formulat o acțiune in grănițuire, care este o acțiune reala imobiliara, petitorie si imprescriptibila, care are ca si scop delimitarea proprietăților învecinate, justificându-si dreptul si implicit calitatea procesuala pe baza T.P. nr. 3097/1079/_ pentru parcelele nr. 148/2, 148/3, 148/1 pe care le-au dobândit in proprietate in baza sentinței civile nr.409/2009 a Judecătoriei Gherla, si nu pe baza posesiei sau a altui drept, așa cum greșit retine instanța.

Prin raportul de expertiza tehnica judiciara în specialitatea topografie, efectuat in cauza de ing. expert I. M., la pag. 2 pct.6.1 la NOTA se constata că

"raportat la planul de punere in posesie - Anexa nr.1 si Anexa nr.2 se poate constata ca in tarla 52 - intravilan nu sunt evidențiate parcelele de teren de mai sus, respectiv parcela C.c.148/2, parcela F. 148/3, parcela A. 148/1, înscrise in titlul de proprietate al reclamantului F. S. ", la pct.-ul 6.2 expertul arătând ca in planul de punere in posesie - anexele 1, 2 - se regăsesc parcelele nr.183 si 183/1 tarla 52, ale recurentului.

Extrasele de carte funciara, f. 157 - 168 dos. fond, fac dovada dreptului de proprietate al intervenienților asupra imobilelor teren tarla 52, parcelele 148/1,148/2, 148/3 din T.P. nr. 3097/1079 dobândit in baza Sent. civ. 409/2009 pronunțata de Judecătoria Gherla si nu pe tarla 52 parcelele 182/1, 182/2, 182/3 din T.P. mai sus arătat, așa cum greșit retine instanța.

Nelegal reține instanța ca adeverința eliberata de comuna Așchileu îndreaptă eroarea strecurata in conținutul T.P. de care se prevalează intervenienții intimați, in condițiile in care, așa cum s-a susținut si in fata instanței de apel, aceasta adeverința nu poate sa îndrepte greșeli cuprinse intr- un titlu de proprietate valabil, care a intrat in circuitul civil, producând efecte juridice.

Potrivit art. 27 pct. 22din Legea nr.18/1991 actualizata, republicată "în cazurile in care s-au emis titluri de proprietate in mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari iar aceștia dețineau, la acel moment, adeverințe de proprietate si aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, daca acestea nu au intrat in circuitul civil. Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat in circuitul civil prin acte de vânzare- cumpărare sau in alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului respectiv";.

De reținut este si aspectul ca in speța au fost depuse 2 adeverințe eliberate de com. Așchileu, prin care se arata ca in conținutul T.P. de care se prevalează intervenienții intimați, exista greșeli privind numărul de parcela și care se contrazic, respectiv:

• adeverința nr. 3826/_ eliberata de com. Așchileu - fila 154 dos. instanța fond, prin care se arata ca în Titlul de Proprietate eliberat de Comisia cu nr._, eliberat in favoarea lui F. S., conform planului parcelar si cadastral, s-a trecut din eroare parcela 148 in loc de 184/112/3." pe baza căreia s-a efectuat raportul de expertiza tehnica judiciara;

• adeverința nr.355/22.02.20 12 elib. de Primăria Așchileu - fila 46 dos. apel, prin care se arata "în cuprinsul Titlului de Proprietate nr. 3097/1079 din data de_ eliberat in favoarea aceleiași persoane (n.r. F. S. ), la rubrica intravilan au fost menționate greșit nr. parcelelor 148/1,148/2, 148/3 din tarlaua 52, in realitate si corect fiind 182/1, 182/2 si 182/3 ... ".

Esența unei acțiuni reale consta in ocrotirea sau valorificarea unui drept real (proprietate, uzufruct, uz, servitute, superficie) iar acțiunea petitorie urmărește apărarea dreptului de proprietate sau a altui drept real imobiliar.

Acțiunea in grănițuire este o acțiune petitorie, având drept scop delimitarea proprietăților limitrofe; or, in speța, conform actelor de la dosar, terenul pe care-l dețin in proprietate intervenienții intimați nu se învecinează - aceștia fiind proprietarii parcelelor nr.148/2,148/3,148/l tarla 52 din T.P. 3097/1079/_, iar recurentul este proprietarul parcelelor nr. 183 si 183/1 tarla 52 din T.P. nr. 5431/101/_ .

Urmare, nelegal instanța de apel a respins excepția invocata de pârâtul calitate procesuală activă în promovarea unei acțiuni în grănițuire, deoarece, conform scriptelor de la dosar, aceștia nu au putut face dovada unui drept de proprietate (sau a altui drept real) asupra terenului care se învecinează cu terenul pârâtului recurent si pe care îl folosesc, deși art. 584 C.civ. prevede imperativ acest lucru: "orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa". recurent, in condițiile in care intervenienții intimați nu pot justifica un drept -

Prin întâmpinarea formulată, intervenienții în interes propriu M. P. si

soț ia, M. E. , au invocat următoarele excepții:

1. excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care nu se refera la motive de nelegalitate a deciziei atacate, respectiv, cele care pun in discuție temeinicia deciziei instanței de apel sau care analizează si critica analizarea mijloacelor probatorii de către a-2-a instanța fondului respectiv soluția adoptata pe baza probelor administrate nemijlocit, fiind știut ca starea de fapt este stabilita de către instanțele de fond ( fond si apel), si scăpa controlului instanței de recurs, analiza hotărârii atacate fiind limitata strict la motivele de nelegalitate prevăzuta de dispozițiile art.304 C.pr.civ. anterior;

2. excepția lipsei de interes a recurentului in privința criticii soluției date petitului privind obligarea acestuia la desființarea gardului ridicat abuziv, întrucât paratul-recurent nu justifica nici un interes in formularea acestei critici si indicat motiv de recurs, raportat la faptul ca instanța de apel l-a obligat la mutarea gardului existent pe linia de mejdie stabilita conform variantei IV din raportul de expertiza tehnica, si nu la desființarea sa, adică a dat mai puțin decât ceea ce am cerut si nu ceea ce nu am cerut, așadar, raportat la conținutul concret al petitului, paratul-recurent nu este cu nimic prejudiciat prin hotărârea instanței de apel, sub acest aspect indicatul motiv de recurs fiind in mod vădit lipsit de interes.

Pe fondul cauzei, raportat la soluția pronunțata de către instanța de apel, intervenienții au solicitat respingerea recursului declarat ca fiind nefondat, in temeiul art.312, alin.1 C.pr.civ.; menținerea in integralitate ca temeinica si legala a deciziei civile a instanței de fond. Cu cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat conform dovezii depuse.

În motivarea întâmpinării intimații au arătat următoarele:

In privința motivelor invocate si pretins întemeiate pe dispozițiile art.304, pct.6, 7 si 9 C.pr.civ., se arată că acestea sunt neîntemeiate, având in vedere ca pretinsele critici invocate de către recurent nu se încadrează in nici una dintre textele legale mai sus arătate.

Astfel, apreciază intervenienții, in mod temeinic si legal instanța de apel a pronunțat soluția cuprinsa in decizia civila atacata, in sensul ca instanța nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, hotărârea atacata cuprinde in mod evident motivele pe care se sprijină, motivele indicate nu sunt străine de natura pricinii, instanța de fond răspunzând punctual tuturor motivelor de apel invocate, iar decizia atacata este legala, fiind data cu aplicarea corecta a legii.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților in interes propriu M. P. si M. E., in mod temeinic si legal a fost respinsa de către instanța de apel, raportat la considerentele arătate in cuprinsul deciziei pronunțate, motiv pentru care se impune respingerea acesteia, si pentru considerentele ce urmează:

Afirmațiile paratului-recurent, in sensul ca intimații nu ar fi proprietarii parcelelor de teren învecinate cu terenul aparținând paratului, si ca terenurile intimaților ar fi situate "in alta parte"; si ca "nu ar fi vecini cu paratul", susținere reluata si la ultimul termen de judecata din apel prin depunerea la dosar a TP aparținând numitului T. I., vecin de parcela doar cu recurentul, si nu si cu intimații, sunt contrazise in integralitate de concluziile raportului de expertiza tehnica topografica-proba științifica si răspunsul la obiecțiuni si completări la raport, inclusiv completarea si răspunsul la obiecțiuni din fata instanței de apel, întocmite in cauza de exp. ing. M. I., așa după cum rezulta din simpla lectura a acestora-elocvente fiind pe deplin planurile de situație - situația existenta si situația propusa întocmite de către expert, precum si recunoașterea paratului făcuta in întâmpinarea depusa la fondul cauzei, așa încât nici nu mai necesita in prezent a fi analizate, făcând doar trimitere ca instanța de recurs sa le observe din cuprinsul dosarului cauzei.

Așa cum corect a reținut si instanța de apel, acțiunea in grănițuire se situează la limita dintre acțiunile petitorii si cele posesorii, întrucât ea nu pune in discuție existenta însăși a dreptului real.

Aceasta poate fi exercitata nu numai de către proprietar, ci si de către titularul unui alt drept real principal sau chiar de către un simplu posesor.

In cadrul acestei acțiuni, părțile trebuie sa producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează sa se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fara a fi insa obligate a dovedi însăși existenta dreptului asupra porțiunilor de teren care fac obiectul grănițuirii - in acest sens, a se vedea decizia civila nr.22/A/_, menținuta prin decizia civila nr. 1390/R/_ a Curții de Apel C., anexate in rezumat.

Raportat la afirmațiile paratului-recurent, in sensul ca prin sentința civila nr.409/2009 a Judecătoriei Gherla, pronunțata in dosarul civil nr._ al aceleiași instanțe, intimații ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren nr.148/1, 148/2, 148/3, care ar fi situate in alta parte si nu ar fi vecine cu terenul aparținând recurentului, intervenienții solicită instanței de control judiciar sa observe ca, pe de o parte, in privința situației de vecinătate a terenurilor in litigiu la fata locului nu încape sub nici o forma nici un fel de îndoiala, așa după cum rezulta fara putința de tăgada din chiar concluziile raportului de expertiza topografica efectuat in cauza de către expert ing. M. I., necontestate niciodată sub acest aspect de către recurent, nici in fata instanței de fond, si nici in fata instanței de apel.

Pe de alta parte, prin sentința civila nr.409/2009 a Judecătoriei Gherla

,intimații au dobândit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren reale, determinate la fata locului si nu asupra unor numere" 148/1, 148/2 si 148/3" după cum pretinde apelantul prin reprezentant avocat, care au fost menționate eronat, dintr-o eroare materiala de către inginerul care a efectuat măsurătorile cu ocazia punerii in posesie a defunctului F. S., așa după cum

a precizat chiar in cuprinsul raportului de expertiza tehnica încă de la început exp. ing. M. I. .

Așadar, terenul proprietatea intimaților, format din cele 3 parcele, este vecin fara putința de tăgada cu terenul aparținând paratului, aspect confirmat de concluziile expertizei tehnice topografice.

In TP eliberat in favoarea lui F. S. au fost menționat eronat nr. de parcele datorita unei greșeli săvârșite de inginerul topograf al Comisiei Locale de fond funciar Așchileu cu ocazia punerii in posesie si întocmirii procesului-verbal de punere In posesie In favoarea defunctului F. S., antecesorul in drepturi al intervenienților, eroare justificata, din informațiile obținute de la comisia locala, de o practica la nivelul comisiilor locale in legătura cu punerile in posesie, care se refereau la atribuirea unui nr. de parcela corespunzător nr. de casa deținut de cel cauza - in cazul defunctului F. S., care a locuit la nr. adm.

148 din satul F. a, i-au fost atribuite nr. de parcele pe acest raționament, 148/1, 148/2 si 148/3 din tarlaua 52, cu toate ca in realitate nr. de parcele corecte erau altele, respectiv, așa după cum rezulta din planul parcelar al localității F. a vizat pentru conformitate cu originalul de către primar, acestea sunt 182/1, 182/2 si 182/3.

Ca urmare a constatării erorii materiale strecurate in titlul in titlul de proprietate si in procesul-verbal de punere in posesie eliberate in favoarea defunctului F. S. cu ocazia lucrărilor de expertizare, si la solicitarea expertului de a lamuri aceasta problema, primăria Comunei Așchileu, după părerea intimaților, fara a consulta cu atenția cuvenita, planul parcelar de punere in posesie la legea nr.18/1991, a localității F. a, scara 1: 5000, a eliberat adeverința nr.3826/20.12.201 O, prin care a arătat ca dintr-o eroare materiala au fost menționate greșit nr. de parcele atribuite lui F. S., in sensul ca nr. corecte ar fi 184/1, 184/2, si 184/3.

Din păcate, datele comunicate au fost greșite.

Ulterior, Comisia locala de fond funciar a comunei Așchileu, prin adeverința nr. 355/_, arata ca datorita unei erori materiale aparținând inginerului care a efectuat măsurătorile la nr. de casa 148 F. a, s-au menționat eronat nr. de parcele 148/1, 148/2 si 148/3, din tarlaua 52, in realitate si corect fiind vorba despre parcelele 182/1, 182/2 si 182/3, așa după cum rezulta si din planul parcelar de punere in posesie la legea nr.18/1991, vizat spre neschimbare de către primar, din care rezulta evident atât nr. de parcele aparținând defunctului F. S. -vecin cu parcela 183 aparținând numitului H. A., precum si din concluziile expertului tehnic judiciar care a efectuat măsurătorile la fata locului, documentul fiind eliberat pentru a servi la soluționarea dosarului civil nr._ al T. ului C. .

In legătura cu afirmațiile recurentului, din cuprinsul motivelor de recurs, in sensul ca intimații nu ar fi proprietarii terenurilor învecinate cu cel aparținând acestuia, întrucât dreptul de proprietate asupra acestor parcele ar aparține afirmativ numitei Biriș Veronica, in favoarea căreia a fost eliberat titlul de proprietate nr. 5431/103 din data de_, acestea sunt neîntemeiate si nu corespund realității, întrucât, așa după cum se poate observa din simpla analiza a TP eliberat in favoarea numitei Biriș Veronica acesteia i-au fost atribuite parcelele 182/1, in suprafața de 3530 mp, fâneața si 182/4, in suprafața de 770 mp, fâneața, din tarlaua 52, si nu i-au fost atribuite niciodată parcele de teren cu categoria de folosința curți, construcții, iar sus numitei nu i-au fost atribuite parcelele cu nr.182/2 si 182/3.

In baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătura privata din data de_ F. S., care deținea faptic posesia întregului teren situat in sat F. a, nr.148, jud. C., încă din anul 1976, așa după cum rezulta din adeverința nr.

317/2012 eliberata de către Comuna Așchileu, a cumpărat de la numita Biriș Veronica căreia in anul 1994 i se eliberase TP pentru o parte din teren - terenul in suprafața de 4300 mp, reprezentând parcela 182/1, in suprafața de 3530 mp, si parcela 182/4, in suprafața de 770 mp, terenuri înscrise in TP nr.5431/103 din data de_, iar ulterior, prin sentința civila nr.1741/2004 a Judecătoriei Gherla. pronunțata in dosar civil nr.3074/2004 a aceleiași instanțe, irevocabila prin neapelare, a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra acestor parcele si s-a dispus intabularea dreptului de proprietate in favoarea reclamantului inițial, defunctul F. S. si a soției acesteia, defuncta F. Veronica.

Așadar, încă din anul 1995, F. S. cumpărase parcelele de teren in suprafața totala de 4300 mp de la numita Biriș Veronica, iar din anul 2004 a fost si proprietarul acestora, in baza sentinței civile nr._ a Judecătoriei Gherla, motiv pentru care numita Biriș Veronica sau moștenitorii săi nu mai au nici un fel de drept de proprietate asupra celor 2 parcele de teren, sens in care argumentele aduse de către parat din acest punct de vedere in susținerea excepției sale sunt fara valoare juridica in cauza si neîntemeiate.

Ulterior, in anul 2004, in data de_, cu ocazia efectuării măsurătorilor pentru punerea in posesie a lui F. S. pentru terenurile solicitate de către acesta in baza legii nr.18/1991 si având cunoștința de contractul de vânzare- campare din data de_, prin care acesta cumpărase cele 2 parcele de teren de la numita Biriș Veronica, care la acel moment încă nu erau proprietatea lui F.

S. -inginerul topograf din partea Comisiei locale de fond funciar Așchileu a măsurat întreg terenul deținut de către F. S. la nr.adm.148 F. a si solicitat de către acesta in baza legii nr.18/1991, inclusiv cele 2 parcele deținute faptic in posesie si cumpărate in anul 1995, lui F. S. fiindu-i întocmit procesul- verbal de punere in posesie, si, ulterior, eliberat TP pentru întreg terenul intravilan din satul F. a nr.148, reprezentând cele 3 parcele in suprafața totala de 6700 mp, in care se cuprinde si suprafața de 4300 mp cumpărata in anul 1995.

Raportat la vecinătățile indicate in cele 2 TP aparținând numitei Biriș Veronica si lui F. S., parcelei cu nr.182/1, tarlaua 52, din TP eliberat in favoarea lui Biriș Veronica in suprafața de 3530 mp ii corespunde parcela cu nr.148/3, tarlaua 52, in suprafața menționata de 5000 mp din TP aparținând lui

F. S., iar parcelei 182/4, din tarlaua 52, in suprafața de 770 mp, din TP eliberat in favoarea numitei Biriș Veronica ii corespunde parcela 148/1, tarlaua 52, in suprafața de 800 mp, din TP eliberat in favoarea lui F. S. .

Ulterior, in baza sentinței civile nr.409/2009 a Judecătoriei Gherla, irevocabila, intimații au dobândit dreptul de proprietate asupra tuturor celor 3 parcele in suprafața de 6700 mp, cu nr. corecte 182/1, 182/2 si 182/3, din tarlaua 52, adică inclusiv asupra celor 2 parcele care au fost cumpărate inițial de către F. S. de la Biriș Veronica in anul 1995, si care, ulterior, au fost înscrise in TP eliberat in favoarea acestuia.

Așadar, raportat la toate aspectele mai sus învederate, rezulta ca intimații sunt proprietarii parcelelor de teren nr.182/1, 182/2 si 182/3, învecinate cu parcelele de teren aparținând paratului H. A., cu nr.183 si 183/1, sunt vecini cu terenul paratului recurent, fata de care au solicitat stabilirea liniei de hotar, așa încât "criticile" formulate de apelant sunt vădit neîntemeiate, impunându-se respingerea lor ca si atare.

In acest sens, s-a pronunțat si practica judiciara, a se vedea decizia civila nr.79/_ a Curții de Apel Craiova, Secția I Civila si pentru cauze de minori si familie.

In ceea ce privește gardul edificat de către paratul-recurent, din scriptele depuse in probațiune rezulta ca acesta a fost edificat de către parat abuziv si nelegal, după bunul sau plac fiind si sancționat contravențional de către autoritățile locale, iar potrivit concluziilor raportului de expertiza se confirma ca acest gard a fost edificat de către parat, si ca acest gard se afla edificat pe terenul proprietatea intimaților, așa încât si petitul nr.2 era pe deplin întemeiat si se impunea admiterea sa ca si atare.

Instanța fondului, a cărei soluție a fost confirmata de cea de apel, constatând existenta deja a gardului edificat de către parat pe terenul proprietatea intimaților, l-a obligat, in loc de desființare sau autorizarea acestora sa-l desființeze pe cheltuiala sa, sa-l mute pe amplasamentul stabilit de instanța de apel, ca reprezentând linia reala de hotar.

Intimații au apreciat si ei ca aceasta ar fi o soluție justa raportat la valoarea materiala a gardului existent, care ar fi păcat a fi desființat, acesta fiind si motivul pentru care nu au atacat si intervenienții sub acest aspect hotărârea fondului, crezând că și pârâtul recurent va accepta aceasta soluție "economica" în speță.

Însă, rezulta ca o critica in recurs, aspecte fata de care intimații au înțeles să invoce excepția lipsei de interes a recurentului in privința criticării soluției date petitului privind obligarea acestuia la desființarea gardului ridicat abuziv, întrucât paratul-recurent nu justifica nici un interes in formularea acestuia, raportat la faptul ca instanța fondului l-a obligat la mutarea gardului existent pe linia de mejdie si nu la desființarea sa, adică a dat mai puțin decât ceea ce au cerut intervenienții si nu ceea ce nu au cerut, așa încât, raportat la conținutul concret al petitului, paratul-recurent nu este cu nimic prejudiciat prin hotărârea instanței de apel, sub acest aspect fiind in mod vădit lipsit de interes.

In privința criticilor referitoare la pretinsa" inadmisibilitate" a cererii de intervenție in interes propriu, in privința petitului de grănițuire, pentru că nu s- ar fi formulat și un petit de revendicare, se arată că acțiunea este pe deplin admisibilă, critica fiind vădit neîntemeiată, întrucât de nicăieri din cuprinsul raportului de expertiza depus la dosar de către expert ing. M. I. nu a rezultat ca terenul s-ar suprapune real la fata locului, si nu scriptic - doar pe planul parcelar de punere in posesie întocmit de către primărie, care, așa după cum s-a arătat chiar de către expert, nu corespunde realității din teren, așa încât nu s-a arătat nicăieri ca paratul-recurent ar ocupa o porțiune din teren, singura problema reala la fata locului fiind aceea a delimitării terenurilor părților prin intermediului unei expertize de specialitate.

La momentul redactării cererii de intervenție in interes propriu si nefiind realizată expertiza tehnica topografica in dosar, s-a arătat ca in ipoteza in care, in urma expertizei ar reieși ca paratul ocupa si o parte din terenul intervenienților, aceștia vor formula si un petit de revendicare, insa expertiza nu are astfel de concluzii si nici paratul nu a pretins vreodată, nici in fond si nici chiar in memoriul de recurs, ca ar ocupa faptic, la fata locului, vreo porțiune de teren, așa încât, petitul de grănițuire este pe deplin admisibil, fiind corect si legal admis de către instanța fondului, criticile din apel fiind vădit nefondate si impunându-se respingerea lor ca si atare.

In ceea ce privește varianta IV propusa de către expertul M. I. in faza procesuala a apelului, prin intermediul suplimentului la raportul de expertiza tehnica-anexa 8. si in cuprinsul răspunsului la obiecțiuni si completări la expertiza-anexa 9, de puse la dosar la data de_, varianta întocmita conform planului de punere in posesie al localității F. a - intravilan, scara 1: 1000. vizat spre neschimbare de către primarul comunei si depus de către intimați în probațiune la dosar, intervenienții au apreciat ca in mod corect instanța de apel a

stabilit linia de hotar in aceasta varianta, motiv pentru care intimații nici nu au înțeles să atace soluția instanței de apel cu recurs.

In ceea ce privește apelul recalificat - declarat de către parat împotriva încheierii civile nr.1135/2011 a Judecătoriei Gherla, prin care a fost respinsa ca fiind neîntemeiata cererea acestuia, de completare a dispozitivului sentinței civile nr.1524/2011 a Judecătoriei Gherla, intervenienții consideră ca in mod temeinic si legal a fost anulata cererea de completare a dispozitivului sentinței instanței de fond, având in vedere ca prin cererea de completare a dispozitivului formulata de către parat in fata Judecătoriei Gherla se emiteau pretenții doar față de reclamantul inițial F. S., care este decedat din data de_, iar intimații - în privința intervenientului M. P., care a fost doar ginerele defunctului F.

S., nu încape nici o îndoiala -, nu au calitatea de mostenitori legali sau testamentari (si nu succesibili) ai acestuia.

Raportat la criticile formulate prin memoriul de recurs, intimata M. E. a arătat expres, in interiorul termenului de opțiune succesorala, încă prin întâmpinarea depusa la dosar in termenul legal de acceptare a succesiunii defunctului, ca nu a făcut niciun act de acceptare expresa sau tacita a succesiunii defunctului său tata, F. S., întrucât bunurile care au aparținut acestuia si mamei sale au devenit proprietatea intimatei si a soțului acesteia încă din timpul vieții acestora, in baza sentinței civile nr.409/2009 a Judecătoriei Gherla, irevocabila, așa încât intimata nu are calitatea de moștenitoare legala a acestuia, neacceptând succesiunea sa, sens in care neoperând o transmisiune a patrimoniului succesoral - daca ar mai exista - de la acesta la intimata, nu poate justifica calitate procesuala pasiva fata de acest apel, solicitându-se admiterea excepției așa cum a fost invocata.

Întrucât manifestarea de voința a intimatei a fost expresă, in sensul neînsușirii calității de erede, fiind făcuta prin intermediul uni act procesual depus in interiorul termenului de opțiune succesorală, asupra căruia nu a revenit

- termen de 1 an, care in prezent este expirat - in mod corect s-a apreciat ca nu are calitatea de erede a defunctului, având in vedere principiul de drept ca

"nimeni nu este obligat a primi o succesiune ce i se cuvine", or intimata a înțeles sa rămână străină de succesiunea defunctului prin neacceptarea succesiunii, nici expres si nici tacit, in termenul legal de opțiune succesorala.

Pentru considerentele mai sus arătate, se solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, menținerea in integralitate a hotărârii atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform dovezii de la dosar.

Recursul este fondat.

Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs în te me iat pe d ispoz iț iile ar t . 304 pct. 6C.pr.civ.

Prin cererea de intervenție în interes propriu depusă în dosarul Judecătoriei Gherla pentru termenul de judecată din_, intervenienții M.

P. și M. E. au învestit instanța cu două petite: un prim petit prin care s-a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre terenul proprietatea intervenienților și terenul proprietatea lui Hoț A. ; al doilea petit, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la desființarea gardului ridicat abuziv și nelegal de către pârât pe terenul proprietatea intervenienților, iar în caz de refuz, autorizarea intervenienților să înlăture ei acest gard, pe cheltuiala pârâtului.

Prin urmare, intervenienții au dedus judecății un petit în grănițuire - cel vizând stabilirea liniei de hotar -, și un petit în obligație de a face - cel referitor la obligarea pârâtului să desființeze gardul afirmativ ridicat abuziv, iar în caz de refuz, autorizarea intervenienților să desființeze ei acest gard, pe cheltuiala pârâtului.

Primul petit nu putea fi întemeiat din punct de vedere juridic decât pe dispozițiile art. 584 C.civ., în timp ce cel de-al doilea petit nu putea fi fundamentat în drept decât pe dispozițiile art. 1073, art. 1075, art. 1077 C.civ., prevederi legale pe care, de altfel, intervenienții le-au și invocat în motivarea cererii lor de intervenție (f. 86 dosar fond).

Acestea au fost, așadar, limitele învestirii instanței prin cererea de intervenție în interes propriu, dedusă judecății de către intervenienții principali, cerere care a fost încuviințată în principiu la termenul de judecată din_ (f. 98-99 dosar fond).

Potrivit art. 304 pct. 6 C.pr.civ., se poate cere modificarea hotărârii recurate dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Art. 129 alin. final C.pr.civ., și care constituie o consacrare încetățenită a principiului disponibilității, prevede în mod imperativ că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Cu alte cuvinte, în aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 C.pr.civ., coroborat cu art. 129 alin. final C.pr.civ., se poate imputa instanței că a acordat mai mult decât s-a cerut atunci când, prin soluția pronunțată, a depășit cadrul procesual determinat de părți în privința obiectului litigiului, încălcându-se astfel principiul disponibilității procesuale.

Or, în speță, instanța a fost învestită cu o obligație de a face tipică, constând în obligarea pârâtului la a-și desființa gardul ridicat abuziv, iar în caz de refuz din partea pârâtului, să fie autorizați intervenienții la a desființa acest gard,pe cheltuiala pârâtului.

Nicăieri în fața primei instanțe, în condiții procedurale, intervenienții nu au învestit instanța cu un petit având ca obiect obligarea pârâtului să își mute gardul pe linia despărțitoare, petit care putea fi formulat în cadrul unei acțiuni de strămutare de hotare, ori de grănițuire, și doar ca o consecință a admiterii unui petit în revendicarea respectivei porțiuni de teren - situată între aliniamentul actual al gardului și noul aliniament stabilit -, astfel încât, în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. final C.pr.civ., instanța a dispus obligarea pârâtului la a-și muta gardul pe linia de hotar.

Nu se poate face confuzie între un petit în obligație de a face, respectiv de desființare a unui gard, afirmativ ridicat abuziv, și un petit în mutarea gardului pe linia de hotar, o astfel de mutare a unui gard putând interveni în cazul în care se recurge la o strămutare de hotare ori la o grănițuire, și doar ca o consecință a admiterii unui revendicări.

Așa fiind, Curtea constată că, în speță, sunt incidente pe deplin dispozițiile art. 304 pct. 6 C.pr.civ., acest motiv de recurs fiind pe deplin fondat.

Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs în te me iat pe d ispoz iț iile ar t. 304 p ct. 7C.pr.civ. coroborat cu art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ.

Analizând acest motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Art. 304 pct. 7 C.pr.civ. prevede că este posibilă modificarea hotărârii recurate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest text legal trebuie coroborat cu prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., conform cărora, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Pentru a fi incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., ar fi necesar să fie întrunite una din următoarele ipoteze: să existe o contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii

rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; să existe contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; să lipsească motivarea soluției sau această să fie superficială ori să cuprindă considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă; instanța de control judiciar, adică instanța de apel, să copieze considerentele hotărârii apelate, fără să răspundă motivelor de critică invocate de părțile apelante.

Este știut faptul că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere (Cas. I, Decizia nr. 961/1925, Pandectele Române nr. 1/1926, pag. 34).

Doctrina a fost constantă în a sublinia importanța motivării unei hotărâri, arătându-se că motivele, considerentele hotărârii, constituie osatura acesteia, structura ei de rezistență. "M. ivarea hotărârii, în sensul strict juridic al cuvântului, înseamnă arătarea în scris a rațiunilor care determină pe judecător să respingă sau să admită o cerere. Ea este o lucrare pur subiectivă și cuprinde în sine tot respectul justiției și tot meritul judecătorului"; (I. Deleanu, Tratat de Procedură Civilă, vol. II, Ed. All Beck, pag. 198).

Îndatorirea de a motiva hotărârea, de a o motiva clar, convingător și pertinent, în partea numită considerentele hotărârii, constituie, în același timp, o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita în mod real controlul judiciar (Cas. I., Decizia nr. 41/1920, în Jurispudența Generală, 1924, pag. 814; Cas. I, Decizia nr. 2108/1924, în Jurisprudența Generală, 1925, nr. 14).

Mai întâi, motivarea hotărârii trebuie să fie făcută de instanța care s-a pronunțat în fond, prin înfățișarea considerentelor de fapt și de drept care au condus-o la soluția adoptată.

Cea de-a doua instanță, și care exercită controlul judiciar asupra primei hotărâri, poate să își însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt și apărările înaintea ei au rămas întrutotul neschimbate. Însă, cum efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune faptele în discuție, în caz de reformare, instanța de apel este ea însăși obligată să motiveze ce anume împrejurări au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe.

Esențial este, însă, să nu apară contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul ca, din unele să rezulte netemeinicia acțiunii, iar din altele caracterul fondat al aceleiași acțiuni (I. Leș, Tratat de Drept procesual Civil, Ed. V, Ed. C.H. Beck, pag. 759).

Jurisprudența a stabilit că o motivarea sumară și confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar (a se vedea în acest sens C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 723/2000, B.J.C.D., 2000 pag. 952; Decizia nr. 726/2000; Decizia nr. 1978/2000; C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 2922/2000, B.J.C.D., 2000, pag. 953).

Deși s-ar părea că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. ar viza mai mult netemeinicia decât nelegalitatea hotărârii recurate, totuși, în doctrină s-a apreciat că nemotivarea are și conotații care vizează nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât, este prezentă situația nesocotirii unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege (G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă comentat și adnotat, Ed. All Beck, București, 1994, pag. 482; C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 53/2000, B.J.C.D., 2000, pag. 959).

Jurisprudența a apreciat că în ipoteza în care decizia atacată cu recurs nu este motivată, ori că motivarea este confuză și contradictorie, se poate aprecia în sensul că nu a fost judecat fondul apelului (Curtea de Apel Suceava, Secția Civilă, Decizia nr. 325/1999).

Se pune, așadar, întrebarea dacă în cauză, raportat la modalitatea în care instanța de apel și-a expus argumentele de fapt și de drept, pe care și-a întemeiat soluția, în considerentele deciziei sale, ne găsim sau nu în prezența art. 304 pct. 7 C.pr.civ., coroborat cu art. 261 pct. 5 C.pr.civ., respectiv, dacă suntem sau nu în prezența unor motive contradictorii, care, pe de o parte, să sublinieze caracterul fondat al apelului pârâtului, iar pe de altă parte, să conducă la ideea caracterului nefondat al aceluiași apel.

Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei sale că atunci când prima instanță a obligat pârâtul să își mute gardul, deși prin cererea de intervenție s-a solicitat desființarea gardului, prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, apreciindu-se că soluția ce se impune nu este de desființare, ci de mutare a gardului, astfel încât, concluzionează T. ul, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci mai puțin.

Curtea constată că aceste aserțiuni ale instanței de apel intră sub incidența art. 304 pct. 7 C.pr.civ., în condițiile în care prin apelul pe care l-a formulat, pârâtul apelant nu a arătat în niciun moment că instanța de fond ar fi acordat mai mult decât s-a cerut de către intervenienți, ci a precizat în mod expres că instanța de fond a dat ceea ce nu s-a cerut (f. 7 dosar apel).

Pe de altă parte, se pune firesc întrebarea, retorică, desigur, cum este fizic posibilă mutarea unui gard de pe un aliniament pe un alt aliniament, dacă gardul de pe primul aliniament nu este demolat.

Curtea constată, așadar, că și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., coroborat cu art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., este fondat.

Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs în te me iat pe d ispoz iț iile ar t. 304 pc t. 9

C.pr.civ., d in recursul decl ar at atât î mpo tr iv a dec iz ie i nr. 471/A/2012, c ât ș i

î mpo tr iv a înche ier i d e șed inț ă d in_ .

Prin încheierea civilă din data de_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._ (f. 63-64 dosar T. ), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, invocată de reprezentanta pârâtului apelant, și susținută pe ideea că "acțiunea în grănițuire constă în aceea de a face dovada dreptului de proprietate";, instanța de apel apreciind că intervenienții au calitate procesuală activă, întrucât "din actele dosarului și din raportul de expertiză rezultă că terenul din litigiu se învecinează, iar potrivit literaturii juridice de specialitate în acțiunea în grănițuire părțile pot fi titulari și ai altui drept în afară de dreptul de proprietate";.

Deși pârâtul apelant a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților, practic, s-a invocat implicit și excepția inadmisibilității acțiunii în grănițuire, pe motiv că aceasta implică și necesitatea de a se face dovada dreptului de proprietate - întrucât implică cu necesitate și o revendicare -, intervenienții, în opinia apelantului, neavând un drept de proprietate opozabil pârâtului.

Intervenienții nu au învestit instanța cu un petit în revendicarea eventualei suprafețe de teren pe care pârâtul ar fi ocupat-o abuziv și care, în eventualitatea în care, ulterior stabilirii liniei de hotar dintre proprietățile părților, s-ar impune a fi redobândită de către intervenienți în deplină posesie și folosință de la pârât.

Acțiunea în grănițuire este reglementată de art. 584 C.civ., text legal care prevede că orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, urmând ca toate cheltuielile grănițuirii să fie suportate pe jumătate.

Urmează că grănițuirea este o operație de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine care aparțin unor titulari diferiți, reprezentând practic acea acțiune în instanță prin care reclamantul cere instanței de judecată ca în cadrul unui proces să determine, prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele două fonduri vecine.

Acțiunea în grănițuire prezintă următoarele caractere juridice: este o acțiune reală imobiliară; este o acțiune petitorie; este o acțiune imprescriptibilă.

Caracterul real al acțiuni în grănițuire derivă din faptul că ea poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care, prin încălcarea liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe, încalcă practic dreptul de proprietate al celuilalt proprietar al fondului învecinat.

Este o acțiune petitorie, ceea ce înseamnă că, prin ea se pune în discuție, într-un proces, însăși existența dreptului de proprietate asupra fondurilor limitrofe.

Caracterul imprescriptibil trebuie înțeles în sensul că acțiunea în grănițuire este imprescriptibilă extinctiv.

Este știut faptul că acțiunea în grănițuire poate fi introdusă nu numai de către proprietar, dar și de către uzufructuar și chiar de către posesor.

Simetric invers, acțiunea în grănițuire poate fi îndreptată împotriva proprietarului fondului limitrof, a titularului unui alt drept real (uzufruct, superficie, drept de folosință), precum și împotriva chiar a chiriașului sau a arendașului.

În toate aceste ipoteze, însă, acțiunea în grănițuire va fi regulat făcută și admisibilă doar dacă este introdus în cauză și proprietarul.

Și aceasta datorită caracterului petitoriu al acțiunii în grănițuire.

În analizarea caracterului petitoriu al acțiunii în grănițuire se impune a se preciza faptul că în toate situațiile în care una dintre părți ocupă o suprafață de teren din terenul celeilalte părți - ocupare care trebuie să rezulte indubitabil în urma administrării probațiuni în cadrul judecării acțiunii în grănițuire -, se impune în mod obligatoriu și formularea unui petit pentru revendicarea acelei porțiuni de teren.

Cu alte cuvinte, acțiunea în grănițuire, chiar dacă are un caracter petitoriu, nu implică în mod obligatoriu formularea și a unui petit în revendicare, dacă, în urma administrării probelor ce se impun, rezultă că niciuna dintre părți nu ocupă nicio porțiune din terenul celeilalte părți.

În schimb, dacă în urma administrării probelor - expertiză topografică de specialitate, depoziții testimoniale, etc. -, rezultă că una dintre părți ocupă o porțiune de teren din terenul celeilalte părți, atunci formularea unui petit în revendicare se impune în mod absolut și necesar, pentru că, altfel, acțiunea în grănițuire nu va putea fi soluționată.

În speță, din starea de fapt reținută de primele două instanțe, pe baza concluziilor expertizei tehnice judiciare topografice întocmite de expert I. M. (f. 134-152 dosar fond, f. 195 dosar fond, f. 66-71 dosar apel), rezultă faptul că pârâtul Hoț A. și-a edificat gardul pe terenul proprietatea intervenienților, astfel încât, se impune obligarea pârâtului să își mute gardul pe linia de hotar care desparte cele două proprietăți ale părților.

Prin această dispoziție a instanței, în mod automat, pârâtul ar fi obligat să lase în deplina posesie și folosință a intervenienților porțiunea de teren - afirmativ, conform aprecierilor expertului -, aflată în proprietatea intervenienților, porțiune de teren situată între linia amplasamentului actual al gardului și linia amplasamentului pe care ar urma să fie mutat gardul.

Or, intervenienții nu au învestit instanța și cu un petit în revendicarea acestei porțiuni de teren.

Cât timp intervenienții nu justifică, printr-un petit în revendicare, o pretenție concretă, întemeiată pe dreptul de proprietate pe care, afirmativ, l-ar avea asupra terenului ocupat abuziv de către pârât, prin edificarea gardului pe terenul intervenienților, este de prezumat în sensul că pârâtul, la rândul său, poate pretinde el însuși un drept de proprietate asupra acestei porțiuni de teren, astfel încât, linia de graniță dintre proprietățile părților ar rămâne practic fără finalitate.

Și aceasta pentru că, cel puțin în aparență, pârâtul poate pretinde el însuși un drept de proprietate asupra acestei porțiuni de teren, ori poate exercita el însuși atribute de posesie și folosință asupra respectivului teren, teren care, așa cum se reține ca stare de fapt de către primele două instanțe, s-ar situa dincolo de linia de hotar stabilită între proprietățile părților.

Dacă aparența dreptului pârâtului este sau nu finalmente confirmată, ori dacă atributele de posesie și folosință pe care pârâtul le poate exercita, și le exercită, asupra acestei porțiuni de teren, sunt sau nu efectiv aparținătoare unui drept de proprietate al pârâtului asupra acestei porțiuni de teren, ori, dacă, dimpotrivă, dreptul de proprietate asupra acestei bucăți de teren aparține, în plenitudinea atributelor sale, intervenienților, sunt chestiuni ce nu se pot analiza în prezentul cadru procesual și care nu pot fi stabilite și tranșate în mod cert și categoric, pentru că instanța nu a fost învestită cu un petit în revendicare.

Pe cale de consecință, pentru a se înlătura impedimentul imposibilității soluționării grănițuirii, se impune cu necesitate ca întotdeauna, în cadrul unei acțiuni în grănițuire, să fie formulat și un petit în revendicare, alături de petitul în grănițuire, pentru eventualitatea în care una dintre părți folosește mai mult teren decât i s-ar cuveni, și care, prin ipoteză, este amplasat de cealaltă parte a liniei de hotar existentă sau care urmează să fie stabilită prin grănițuire.

Dacă nu se procedează de această manieră, adică, dacă în cadrul acțiunii în grănițuire nu se formulează și un petit în revendicare, s-ar ajunge în situația paradoxală în care, dacă linia de hotar dintre proprietățile părților s-ar stabili dincolo de linia de demarcație despre care, până la momentul promovării grănițuirii, se susținea, cel puțin de una dintre părți, că reprezintă adevărata linie de hotar, o porțiune din terenul pârâtului să ajungă dincolo de această linie de demarcație, situație care ar echivala cu o deposedare a pârâtului de un teren asupra căruia acesta susține că are un titlu valabil, titlu necontestat până în momentul de față - prin promovarea de către intervenienți a unei acțiuni în revendicare -, deposedare care nu ar avea, cel puțin la momentul prezent, nicio justificare legală.

Nu este admisibil ca pe calea unei acțiuni în grănițuire să se ajungă la o finalitate care poate fi obținută doar pe calea unei acțiuni în revendicare, pentru că în acest fel, s-ar nega chiar existența și rostul acțiunii în revendicare, și s-ar eluda acțiunea în revendicare sub toate aspectele sale (inclusiv eludarea Legii taxelor de timbru, care impune taxarea la valoarea imobilului revendicat).

Dacă după admiterea acțiunii în grănițuire, și stabilirea liniei de hotar pe un alt amplasament decât cel actual, rezultă că o porțiune din terenul intervenienților a fost, până la momentul stabilirii liniei de hotar, posedată și folosită de către pârât, se pune firesc întrebarea cum vor putea intervenienții să își exercite dreptul de proprietate asupra respectivei porțiuni de teren, în absența unei cereri în revendicarea acestui teren.

În absența formulării unui petit în revendicare, stabilirea liniei de graniță dintre terenurile părților este lipsită de orice sens și de orice finalitate practică, pentru că într-o atare ipoteză, este golită de conținut și de esență chiar acțiunea în grănițuire prevăzută de art. 584 C.civ., care impune stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților.

Or, pentru o astfel de finalitate, trebuie stabilit cu exactitate care sunt proprietățile părților, iar dacă acestea, sau parte din acestea, sunt contestate, ori asupra unei porțiuni de teren ambele părți emit pretenții de proprietar, este evident că nu se poate stabili granița fără prealabila stabilire a proprietăților, ceea ce impune cu necesitate ca un astfel de petit în revendicare să fie formulat.

Acțiunea în grănițuire poate fi apreciată ca o consecință a însuși conținutului dreptului de proprietate asupra unui imobil, cu privire la limitele în care se exercită acest drept, sub aspectul conturului și al formei suprafeței de terne cu privire la care s-a solicitat grănițuirea.

Acțiunea în grănițuire nu poate fi exercitată singură, independent de acțiunea în revendicare, atunci când prin stabilirea liniei de hotar, se ajunge în situația în care o porțiune de teren ar ajunge dincolo de această linie de hotar, astfel încât, deși și cele două acțiuni, în esență, au obiect diferit, ele trebuie exercitate deodată, pentru că numai astfel, însoțită de revendicarea respectivei porțiuni de teren, stabilirea linie de hotar prin grănițuire va avea finalitate practică.

Jurisprudența a fost constantă, în sensul că acțiunea în grănițuire este inadmisibilă, atunci când implică și revendicarea unei suprafețe de teren, fără a exista un asemenea capăt de cerere. Astfel, s-a arătat că acțiunea în grănițuire, astfel cum a fost promovată - adică doar pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, în vederea delimitării acestei proprietăți -, este inadmisibilă, întrucât, reclamantul cere și o parte din terenul limitrof pe care pârâtul o deține fără drept, ceea ce implică probleme de revendicare, cu care instanța nu a fost învestită. Grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate, nu doar în situația în care nu a existat niciodată semne exterioare de hotar, ci și atunci când atare semne există, dar sunt controversate, situație în care se impune și o revendicare (a se vedea în acest sens, T. ul Suprem Sentințele civile nr. 1303/1982, 781/197_ ; Î.CC.J., Decizia nr. 713/1992).

Acțiunea în grănițuire și acțiunea în revendicare sunt strâns corelate și trebuie exercitate împreună, și aceasta pentru că o hotărâre pronunțată într-o acțiune în grănițuire nu are autoritate de lucru judecat și nu produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților, ci și cu privire la întinderea dreptului de proprietate al părților, cu privire la însuși dreptul real ce poartă asupra respectivelor terenuri ce urmează a fi grănițuite.

Ori de câte ori se ridică probleme, în cadrul unei acțiuni în grănițuire, cu privire la însuși dreptul real ce poartă asupra proprietăților limitrofe, situația implică cu necesitate și o revendicare, pentru că altfel nu se poate face o analiză indirectă, în cadrul grănițuirii, cu privire la dreptul de proprietate al părților, deși, prin ipoteză - cum este cazul și în speța de față -, părțile își contestă reciproc acest drept.

Cu alte cuvinte, într-o astfel de ipoteză, simpla acțiune în grănițuire, neînsoțită de o acțiune în revendicare, este inadmisibilă.

Nu se poate susține că astfel, prin respingerea acțiunii în grănițuire, intervenienților li s-ar încălca dreptul la un proces echitabil, câtă vreme, prin prisma art. 129 alin. final C.pr.civ., instanța trebuie să se pronunțe numai în limitele în care a fost învestită, neavând dreptul, ca din oficiu, să procedeze la o lărgire a cadrului procesual din punctul de vedere al obiectului sau al părților, cadru procesual pe care instanța este ținută să îl respecte fiind cel stabilit de către reclamant - în speță, de intervenienți -, care menționează în cererea de chemare în judecată persoanele cu care înțeleg să se judece și obiectul cererii, adică ceea ce pretind de la persoanele pe care le-au chemat în judecată (a se vedea Î.C.C.J., Decizia nr. 771/2008).

Curtea constată, așadar, că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., atât din recursul declarat împotriva deciziei, cât și din recursul declarat împotriva încheierii de ședință din_, este fondat.

Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie.

La termenul de judecată din data de_ Curtea a pus în discuție excepție inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate, excepție care urmează să fie admisă, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. - și care permiteau analizarea deciziei recurate și din punct de vedere al netemeiniciei, prin reaprecierea probelor și reanalizarea stării de fapt -, au fost abrogate prin art. I pct. 111¹din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005 și prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Drept urmare, Curtea urmează să înlăture toate acele motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate și prin care se fac trimiteri la probele din dosar (adeverințe de proprietate, titluri de proprietate, expertiza topografică, suplimentul la expertiză, etc.) și la starea de fapt a cauzei.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9

C.pr.c iv., corobor at c u ar t. 1120 ș i ar t. 1 112 NCC, pr in c are se cr itic ă soluț ia d ată

cerer ii de co mple tare, pr in înche iere a c iv il ă nr. 1135/CC/_ .

După pronunțarea sentinței fondului, sentință care a fost pronunțată la _

, Hoț A. a formulat la data de_ o cerere de completare a sentinței nr. 1524/_, în temeiul art. 2812C.pr.civ., cerere prin care a solicitat ca instanța să se pronunțe și asupra cheltuielilor de judecată pe care pârâtul Hoț A. le-a pretins de la reclamantul F. S., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a lui F. S., constând în onorariu avocațial în sumă de 1190 lei, onorariu expert Chiriac G. în sumă de 920 lei, în total,

2.110 lei (f. 117 dosar fond).

Potrivit art. 2812alin. 2 C.pr.civ., o astfel de cerere se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată.

La soluționarea cererii de completare a dispozitivului sentinței fondului, au fost citați pentru primul termen de judecată stabilit pentru_ doar intervenienții M. P. și E., și pârâtul Hoț A. (f. 221, 222, 223 dosar fond).

La termenul de judecată din_ s-a dispus amânarea judecății acestei cereri de completare a sentinței, ca urmare a încuviințării cererii de amânare a cauzei formulate de reclamantul F. S. la data ed_ (f. 224-225 dosar fond).

În dispozitivul încheierii de ședință din_ s-a menționat că toate părțile au termen în cunoștință, atât reclamantul F. S., cât și intervenienții

M. P. și E., precum și pârâtul Hoț A. (f. 225 verso dosar fond), deși în practicaua încheierii se consemnează faptul că s-a prezentat în instanță doar M.

P. .

Pentru următorul termen de judecată fixat se dispune citarea pârâtului Hoț

A. și a intervenientei M. E., (f. 226-227/126-127 dosar fond).

Prin notele de ședință depuse la dosar în data de_ (f. 128), intervenienții învederează instanței faptul că reclamantul F. S. a decedat la data de_, conform certificatului de deces anexat, seria DZ nr. 4. (f. 129 dosar fond).

La următorul termen de judecată,_, Judecătoria Gherla, prin încheierea civilă nr. 1135/2011, respinge cererea de completare, motivat pe faptul că instanța nu a omis să se pronunțe pe cererea de acordare a cheltuielilor

de judecată, ci dimpotrivă, pârâtul nu a formulat această cerere în cursul procesului.

Instanța de apel, învestită cu apelul împotriva acestei încheieri, admite apelul pârâtului Hoț A., anulează încheierea nr. 1135/_ și judecând cererea de completare a dispozitivului formulată de pârât, anulează această cerere, cu motivarea că F. S., împotriva căruia fusese formulată cererea de completare, a decedat la data de_, iar fiica sa, M. E., a declarat în apel că nu a efectuat niciun fel de act de acceptare expresă sau tacită a moștenirii tatălui său, astfel încât, în conformitate cu art. 1120 și 1112 NCC, aceasta este considerată renunțătoare la moștenire.

Curtea constată că această soluție a T. ului C., este nelegală, intrând sub incidența art. 304 pct. 9 C.pr.civ., coroborat cu art. 41 C.pr.civ. și art. 1120 și 1112 NCC, pentru motivele ce urmează a fi expuse:

Cererea de completare a dispozitivului sentinței fondului a fost formulată de pârâtul Hoț A. în contradictoriu cu reclamantul F. S., pe motiv că F.

S. a fost cel care l-a acționat pe pârât în judecată pentru grănițuire și obligație de a face, însă ulterior, cererea principală formulată de F. S. a fost respinsă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului F. S. (f. 98-99 dosar fond).

Este nereală susținerea primei instanțe, în sensul că pârâtul Hoț A. nu ar fi solicitat obligarea reclamantului F. S. la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme o atare cerere a fost în mod expres formulată de către pârâtul Hoț A.

, pentru termenul de judecată din_, prin scriptul intitulat "precizare a întâmpinării";, depus la filele 94-96 dosar fond, script la care au fost anexate și bonurile fiscale ce atesta plata onorariului avocațial în sumă de 1190 lei.

În ceea ce privește onorariul pentru expert, în sumă de 920 lei, chitanțele justificative, care atestă plata acestui onorariu, în sumă de 500 lei și, respectiv, 420 lei, au fost depuse la filele 57 și 82 dosar fond.

Cererea de completare a dispozitivului a fost formulată la data de_, și a fost soluționată la data de_ .

Reclamantul F. S. a decedat la data de_, deci anterior soluționării cererii de completare a dispozitivului.

Prin urmare, la momentul pronunțării încheierii nr. 1135/_, această încheiere a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată și lipsită astfel de capacitate procesuală de folosință, prin această încheiere fiind încălcate dispozițiile imperative ale art.41 alin. 1 C.pr.civ., care prevăd că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

Întrucât cererea de completare a dispozitivului a fost soluționată în contradictoriu cu o persoană decedată și lipsită de capacitate procesuală de folosință, soluția pe care trebuia să o pronunțe instanța de apel, era aceea de admitere a apelului pârâtului împotriva acestei încheieri, anularea în întregime a încheierii, și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță a cererii de completare, urmând ca în rejudecare cererea de completare a dispozitivului sentinței fondului să fie judecată în contradictoriu cu succesorii lui F. S. .

Nu poate fi împărtășită susținerea instanței de apel, în sensul că cererea de completare a dispozitivului trebuie anulată în conformitate cu art. 112 și art. 133 C.pr.civ., pentru că nu există o parte cu care pârâtul să se judece în cadrul acestei cereri, cătă vreme, pe de o parte, nu s-a făcut dovada de necontestat că intervenienta M. E., care este fiica lui F. S., este într-adevăr renunțătoare la succesiunea lui F. S., ca urmare a respectării întrutotul și a urmării procedurii prevăzută de art. 1120 și urm. din NCC - simpla afirmația făcută de M. E. în fața instanței de apel, că nu a făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită a moștenirii tatălui său nefiind suficientă, prin

prisma art. 1120 și art. 1112 NCC pentru ca aceasta să fie considerată renunțătoare la moștenire -, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că F. S. nu ar avea alți moștenitori legali ori testamentari, în afara lui M. E. .

Art. 1120 alin. 1 NCC prevede în mod expres că renunțarea la moștenire nu se presupune, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 1112 și art. 1113 alin. 2 NCC, în timp ce aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că declarația de renunțare se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, în condițiile și limitele prevăzute de lege.

Apoi, în conformitate cu prevederile art. 1120 alin. 3 NCC, pentru informarea terților - deci și a instanței de judecată, care este evident un terț față de procedura succesorală -, declarația de renunțare se va înscrie, pe cheltuiala renunțătorului, în registrul notarial, ținut în format electronic, potrivit legii.

Pentru a putea opera prezumția de renunțare la succesiune despre care face vorbire art. 1112 NCC, intervenienta trebuia să facă dovada, în condițiile legii, că a cunoscut faptul deschiderii succesiunii, că își cunoștea calitatea de succesibil, ca urmare a citări sale la procedura de deschidere a succesiunii, în condițiile legii, această prezumție de renunțare la succesiune urmând să fie eficientă numai dacă intervenienta nu și-ar fi exercitat dreptul de acceptare a succesiunii în termenul de opțiune succesorală.

Astfel, potrivit art. 1112 alin. 1 NCC, "este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil, ca urmare a citării sale în condițiile legii, nu acceptă moștenirea în termenul prevăzut la art. 1103 NCC. Citația trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, și precizarea că, dacă succesibilul nu își exercită dreptul de a accepta moștenirea în termenul prevăzut la art. 1103, va fi prezumat că renunță la moștenire";.

Alin. 2 al art. 1112 NCC precizează că "prezumția de renunțare operează numai dacă citația i-a fost comunicată succesibilului cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală";.

Art. 1113 alin. 1 NCC reglementează posibilitatea reducerii termenului de opțiune, precizând că "pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanța președințială, să își exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanța judecătorească, mai scurt decât cel prevăzut la art. 1103";.

Conform art. 1113 alin. 2 NCC, "succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanța judecătorească este considerat că a renunțat la moștenire";.

Or, în speță, intervenienta intimată nu a făcut dovada parcurgerii cerințelor legale impuse de dispozițiile NCC mai sus citate, astfel încât, nu putea fi prezumată renunțătoare la moștenire.

Drept urmare, Curtea constată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a acestor dispoziții legale, astfel încât, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 312 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 297 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ., se impune admiterea recursului, în limitele acestui motiv de recurs, anularea încheierii nr. 1135/_ și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, a cererii de completare a dispozitivului sentinței fondului, formulată de pârâtul Hoț A., în contradictoriu cu succesorii defunctului F. S., succesori care urmează să fie stabiliți, de către instanța de rejudecare, în conformitate cu dispozițiile NCC și după procedura reglementată de NCC.

Cu pr iv ire l a excep ț ia l ipse i de interes a recuren tulu i în a cr itic a soluț ia

d ată pe titulu i pr iv itor l a obl ig are a s a l a mu tare a/desf iinț are a g ardulu i r id ic at

abuz iv, invoc ată de in terven ienț ii in timaț i pr in în tâmp in are .

Este nefondată această excepție, a lipsei de interes a recurentului, în condițiile în care asupra porțiunii de teren situată între amplasamentul actual al gardului dintre proprietățile părților și amplasamentul pe care ar urma să fie mutat gardul, ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâtul invocă dreptul său de proprietate, drept care are în conținutul său atributele de posesie, folosință și dispoziție materială și juridică.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., față de căderea lor în pretenții, în raport de recursul pârâtului, intervenienții intimați vor fi obligați să îi plătească pârâtului suma de 4.229,45 lei, cheltuieli de judecată în apel și în recurs, reprezentând taxe judiciare de timbru, timbre judiciare, onorariu avocațial, onorar expertiză (f. 10, 10 bis, f. 20-26, f. 86, f. 102-104 dosar apel, f. 10, 11, f. 33, 34 dosar recurs).

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite în parte recursul declarat de pârâtul HOȚ A. împotriva deciziei civile nr. 471/A din_, precum și a încheierii civile din data de_ ale T. ului C., pronunțate în dosar nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte apelul declarat de pârâtul HOȚ A. împotriva sentinței civile nr. 1524/_ a Judecătoriei Gherla, dosar nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge cererea de intervenție formulată de intervenienții M.

1. și M. E. împotriva pârâtului HOȚ A. .

   Menține dispozițiile din sentință privind admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului F. S. și respingerea acțiunii acestuia pentru grănițuire și obligația de a face.

   Admite apelul declarat de pârâtul HOȚ A. împotriva încheierii civile nr. 1135/_ a Judecătoriei Gherla, dosar nr._, pe care o anulează și trimite pentru rejudecare la aceeași instanță, cererea de completare formulată de pârâtul HOȚ A. în contradictoriu cu succesorii defunctului F. S. .

   Obligă intervenienții să plătească pârâtului cheltuieli de judecată în apel și recurs în sumă de 4229,45 lei.

   Decizia este irevocabilă.

   Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

   PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
   A. -A. P.	C.	-M.	CONȚ	I. -D. C.

   GREFIER

   1. A. M.

Red.CMC/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: C.S.

Jud.apel: O.R.Ghișoiu/O.C.Tatu

← Decizia civilă nr. 2379/2013. Obligatie de a face		Decizia civilă nr. 250/2013. Obligatie de a face →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 369/2013. Obligatie de a face Încheierea civilă nr. 278/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 74/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 2379/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 250/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 386/2013. Obligatie de a face Încheierea civilă nr. 190/2013. Obligatie de a face Decizia civilă nr. 424/2013. Obligatie de a face