Decizia civilă nr. 2379/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2379/R/2013
Ședința publică din 17 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. C. -N., reprezentat prin PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 84/A/_ a T. ului C.
, pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat B. I., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat, doamna avocat L. L., lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul M. C. -N., reprezentat prin Primar a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 5 din dosar), reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în condițiile prevăzute de art. 242 C.pr.civ. și, totodată, constată că la data de _
, a fost înregistrată la dosar o notă, care a fost formulată și expediată prin poștă de către reclamantul recurent M. C. -N., reprezentat prin Primar, prin care se arată că alăturat acestei note anexează chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, la care au fost anexate chitanța și timbrul judiciar menționate anterior.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că la data de_, pârâtul intimat, prin intermediul doamnei avocat L. L., a formulat și a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și păstrarea în tot a hotărârii atacate.
Curtea pune în vedere doamnei avocat L. L. să depună la dosar împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că a fost împuternicită de către pârâtul intimat B. I. pentru a-l reprezenta în prezentul dosar.
Doamna avocat L. L. se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare și arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului intimat pentru a pune concluzii asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. C. -N., reprezentat prin Primar și menținerea în totalitate a hotărârii atacate, precum și a hotărârii instanței de fond, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 500 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, s-a prezentat în sala de judecată doamna avocat L. L. și a depus la dosar împuternicirea avocațială care atestă împrejurarea că aceasta a fost împuternicită de către pârâtul intimat B. I., pentru a-l reprezenta în dosarul nr._ al Curții de Apel C., precum și pentru redactarea și susținerea întâmpinării la recursul declarat de M. C. -
N., obiect al acestui dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 12.131 din_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. C. -N. .
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. C. -N. în contradictoriu cu pârâtul B. I., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional B. I. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional PRIMARUL M. UI C. -N. și formarea unui nou dosar cu termen în data de_, pentru când se vor cita părțile.
Instanța de fond a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și, analizând-o în contextul prezentei cauze, a admis-o având în vedere că potrivit art. 32 din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s- au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
În speță, sancțiunea a fost aplicată de către Primarul municipiului C. -N.
, competența acestuia fiind expres prevăzută în art. 27 alin. 5 din același act normativ.
Pentru a fi parte în procesul civil, printre altele, reclamantul trebuie să facă dovada că are calitate procesuală activă. Câtă vreme legea acordă calitate procesuală activă pentru promovarea cererilor întemeiate pe prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991 doar organului care a aplicat sancțiunea, iar M. C. -
N. nu îndeplinește această cerință, fiind, potrivit Legii nr. 215/2001, o entitate distinctă de cea reprezentată de primarul municipiului, instanța de fond a admis excepția invocată și, în consecință, a respins acțiunea formulată de M. C. -
N. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, urmând ca cererea reconvențională, așa cum s-a arătat mai sus, să fie disjunsă și soluționată în mod separat.
Prin decizia civilă nr. 84/A/din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins ca nefondat apelul declarat de M. C. -N.
împotriva sentinței civile nr. 12.131 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care a menținut-o în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 21/_, intimatul a fost sancționat în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 cu o amendă de 3000 lei pentru faptul că în calitate de proprietar a reamplasat parțial vechea împrejmuire, schimbând pe o porțiune de cca 10 ml materialul de construcție, fără a deține autorizație de construire.
De menționat faptul că amenda a fost aplicată de către Primarul municipiului C. -N., dispunându-se și măsura de aducere a împrejmuirii la starea inițială în termen de 60 de zile.
În temeiul art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, M. C. -N. a solicitat obligarea pârâtului de a desființa lucrările de construcție efectuate nelegal și aducerea la starea inițială, în condițiile în care nu s-a conformat măsurii menționate anterior.
Cercetând prevederile art. 32 din legea menționată, T. ul a constatat că legiuitorul a înțeles să confere pentru promovarea unei asemenea acțiuni, calitate procesuală activă organului care a aplicat sancțiunea, acesta fiind evident Primarul municipiului C. -N. chiar dacă nu are personalitate juridică potrivit legii administrației publice locale.
Într-o atare situație, fără putință de tăgadă, indiferent dacă are sau nu capacitate procesuală de folosință și dacă îndeplinește rolul de reprezentant al municipiului, doar acesta poate introduce acțiunea.
Din această perspectivă este lipsit de relevanță faptul că primarul a semnat acțiunea, atâta timp cât a acționat în calitate de reprezentant al M. ui și nu în nume propriu.
De asemenea, a fost apreciat ca lipsit de relevanță faptul că măsurile complementare rămân la aprecierea organelor de control care, efectuând verificarea la fața locului, având studii de specialitate, dețin competența de a analiza justețea uneia sau alteia dintre măsuri.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins apelul cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei decizii, reclamantul M. C. -N., reprezentat prin PRIMAR a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, casarea sentinței primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii civile astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a M. ui C. -N. întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă de M. C. -N., reprezentat prin primar, în baza art. 62 coroborat cu art. 21 din Legea nr. 215/2001, astfel că unitatea administrativ-teritorială este titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg
din Legea nr. 50/1991 în raporturile cu persoanele juridice.
Cererea de chemare în judecată este semnată de Primarul mun. C. -N., în calitate de reprezentant al M. ui C. -N., potrivit atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 215/2001, redactarea acțiunii fiind adusă la îndeplinire prin aparatul propriu pe care primarul îl are la dispoziție.
Dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 sunt norme imperative edictate de legiuitor pentru ocrotirea unor multiple interese de ordin general, iar nu privat.
Din interpretarea art. 32 alin. 1 din acest act normativ rezultă că primarul este cel îndreptățit să stabilească cuantumul amenzii contravenționale, iar măsurile complementare rămân la aprecierea organelor de control care efectuând
verificarea la fața locului și având studii de specialitate dețin competența de a analiza, de la caz la caz, justețea uneia sau alteia dintre măsuri.
Din coroborarea art. 32 alin. 1 cu art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 rezultă cu certitudine că municipiul, reprezentat prin primar are calitate procesual activă în cadrul acțiunilor formulate în baza acestui act normativ.
Pârâtul intimat B. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f.13-15).
În susținerea poziției procesuale, intimatul a arătat că în mod corect instanțele de fond au stabilit că pentru promovarea cererii introductive de instanță, Primarul municipiului C. -N. este singura persoană care ar fi avut competența de a sesiza instanța de judecată în vederea dispunerii obligării pârâtului la demolarea gardului.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Deși cererea de recurs nu menționează care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul potrivit art.3021alin.1 lit.c C.pr.civ., din lecturarea lor Curtea constată, în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.3 C.pr.civ., că acestea se încadrează în prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Critica formulată de reclamantul recurent privitoare la faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către M. C. N., reprezentat prin Primar, în baza atribuțiilor reglementate de art.21 și art.62 din Legea nr.215/2001, care îi conferă dreptul de a reprezenta în instanță unitatea administrativ-teritorială, în opinia Curții, nu este întemeiată pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Conform art.21 alin.1 și alin. 2 din Legea nr.215/2001, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată,_, "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept
fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";.
Art. 62 alin.1 din același act normativ, prevede că "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";.
Este real că, potrivit art.21 din legea menționată, unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și că în justiție sunt reprezentate de primar sau de președintele consiliului județean însă aceasta constituie regula, norma generală.
Atunci când există reglementări speciale care prevăd că au aptitudine de a sta în justiție alte entități, în mod evident, fără echivoc, Curtea apreciază că în asemenea situații se aplică aceste dispoziții speciale în virtutea principiului de interpretare specialia generalibus derogant. Cu alte cuvinte, fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.
O asemenea situație este cea reglementată de art.32 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, care prevede în mod expres că organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației.
Drept urmare, este lipsit de relevanță faptul că M. C. -N. reprezentat prin Primar desemnează nu numai structura funcțională, ci însuși aparatul de specialitate ce include Primarul care, în activitatea curentă și în îndeplinirea atribuțiilor a stat în proces la prima instanță., neputându-se pune egalitate din perspectiva textului special de lege, între municipiu, reclamantul din prezenta cauză și primar, care a acționat nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al municipiului.
De altfel, reclamantul recurent se află într-o confuzie cu privire la două instituții de drept procesual civil și anume, calitatea procesuală activă, care reprezintă o condiție esențială de exercițiu a acțiunii civile și reprezentarea judiciară a persoanei juridice, care nu participă în procesul civil personal, ci prin intermediul persoanei anume desemnată de lege.
În privința motivului de recurs prin care se critică aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 50/1991, Curtea reține că din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.21/_ reiese că pârâtului B.
i s-a aplicat, de către Primarul Mun. C. N., sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 3000 lei, pentru fapta prevăzută de art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 și, totodată, s-a dispus aducerea împrejmuirii la starea inițială în termen de 60 de zile (f.8 dosar fond).
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată și actualizată ca urmare a ultimelor modificări ce i-au fost aduse prin Legea nr. 401/2003, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Alin. 2 al aceluiași art. 32 prevede ca în cazul în care instanța va admite cererea formulată de organul care a aplicat sancțiunea, va stabili și termenele limită de executare a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a construcțiilor realizate nelegal.
Art. 32 alin. 3 din aceeași lege stipulează faptul că în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor aduce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991 republicată, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției.
Art. 27 din aceeași lege stabilește cine anume are în competență urmărirea respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții, respectiv, cui îi revine competența de aplicare a sancțiunii în cazul în care se constată săvârșirea unei contravenții în domeniu:
"(1) Președinții consiliilor județene, primarii si organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale si județene au obligația sa
urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcții in cadrul unităților lor administrativ-teritoriale si, in funcție de încălcarea prevederilor legale, sa aplice sancțiuni sau sa se adreseze instanțelor judecătorești si organelor de urmărire penala, după caz.
Arhitectul-sef al județului si personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a construcțiilor.
Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)- l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului B. ești, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului B. ești, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții.
Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, in vederea aplicării sancțiunii, sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului B. ești in a cărui raza s-a săvârșit contravenția";.
Din dispozițiile art. 32 alin. 1 și 3, coroborat cu art. 28 alin. 1 și 26 din Legea nr. 50/1991 republicată, rezultă neîndoielnic că primarul este organul abilitat de lege să aplice sancțiunea, să sesizeze instanța pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a și b, respectiv, să aducă la îndeplinire măsurile dispuse de instanță în condițiile alin. 2 și 3 ale art. 32 din același act normativ.
Prin urmare, singurul căruia legiuitorul i-a conferit competența de a aplica sancțiunea, de a sesiza instanța în condițiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, și de a pune în executare măsurile dispuse de instanță este exclusiv organul care a aplicat sancțiunea, în speță, Primarul municipiului C. -N. .
Pe cale de consecință, având în vedere că Primarul municipiului C. -N. a aplicat amenda contravențională, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată și a aplicat măsura complementară, în baza art. 32 alin. 3, 28 alin. 1 și 27 din același act normativ, Primarul municipiului C.
-N. era singurul care avea competența de a sesiza instanța de judecată în vederea dispunerii obligării pârâtului la desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal și aducerea imobilului la starea inițială și deci, doar Primarul municipiului C. -N. justifica în cauză calitatea procesuală activă pentru promovarea cererii introductive de instanță.
Constatându-se că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către
M. C. -N., deci de către o persoană care nu justifică o calitate procesuală activă în acest sens, prin prisma textelor legale mai sus invocate, Curtea constată că acțiunea reclamantului M. C. -N. în mol legal a fost respinsă de prima instanță ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar tribunalul în mod legal a soluționat apelul reclamantului.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că, în speță, nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul
M. C. -N. prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 84/A/din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală.
În conformitate cu dispozițiile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatului B.
suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.16 din dosar.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. C. -N., reprezentat prin PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 84/A/din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului B. I. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 mai 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I.
-D. C.
A.
-A.
P.
C.
-M. CONȚ
GREFIER,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. T. .
Jud.tribunal: A.Florin Doica; O.C. Tatu.
| ← Decizia civilă nr. 74/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 1276/2013. Obligatie de a face → |
|---|
