Decizia civilă nr. 135/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 135
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: L. M. Teodora, judecător
I. D. D., judecător
B. D. R., grefier
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta G. M., cu domiciliul în localitatea D., Nr.146 Jud. Sălaj și cu domiciliul procesual ales la SOCIETATEA DE AVOCAȚI CRIHAN, CHENDE & TĂRĂU & BALOG Z., Str.
T.Vladimirescu, Nr.12, Bl.D53, Sc.A, parter, Ap.1, Jud. Sălaj și birou de lucru în - Z., STR. UNIRII, NR.13, CLĂDIREA M. AGER, ET.1, Jud. Sălaj împotriva sentinței civile nr. 392 din_, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei, în dosarul cu nr._, având ca obiect "obligația de a face.";.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apelanta G. M. prin av. Tărău Cristian și pentru intimata-pârâtă G. Ana - av. Demjen Attila, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în baza art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, faptul că termenul s-a acordat în cauză pentru studiul întâmpinării la cererea reprezentantului apelantei.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza prev. art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei susține oral motivele de apel, solicitând admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 392/_ pronunțată de către J. Șimleu Silvaniei, pe care o consideră netemeinică și nelegală. Potrivit prev. art.
296 și art. 297 alin.1 CPC, solicită admiterea apelului și rejudecând fondul, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost ea formulată, respectiv stabilirea liniei de hotar conform variantei propuse de către d-nul expert Irimuș Mircea, linia marcată cu 1- 7-6-5, anexa nr.4/D (completarea numărul 2 din raportul de expertiză).
În subsidiar, solicită admiterea apelului și anulând hotărârea atacată, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, având în vedere faptul că instanța fondului a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
Așa fiind, pentru toate considerentele prezentate în apelul declarat și reiterat verbal pe larg astăzi în ședința publică, reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului promovat de către reclamanta G. M. .
Reprezentantul intimatei G. Ana - av. Demjen Attila, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei - av. Demjen Attila, solicită respingerea apelului pentru toate argumentele prezentate în scris prin întâmpinare (filele 17-19) și reiterata astăzi.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 392 din_, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei, în dosarul cu nr._ s-a respins ca inadmisibilă cererea de grănițuire formulată de reclamanta G. M., împotriva pârâtei G. ANA,și ca neîntemeiată cererea de obligarea pârâtei să desființeze gardul de beton,fiind compensate cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a dispune în acest sens judecătorul fondului reține următoarele :
In cf.nr.183 N Bobota sat D. nr.cad.282 este înscris imobilul teren intravilan cu casa, curte si gradina de 2000 mp in favoarea def.G. I.Dumitru, în baza Legii nr.18/1991, prin încheierea nr.9858/2007 cf. (f3).
Prin certificatul de moștenitor nr.59/_ emis de catre BNP Ghile G. a s-a stabilit calitatea de unica moștenitoare legala a reclamantei G. M. in urma def.G. Iosif Dumitru decedat la data de_, in calitate de fiica (f.96).
In cf.nr.994 D. nr.top.236-7/c/2 este înscris imobilul casa ,anexe, curte si gradina de 2800 mp in favoarea paratei G. V.Ana, prin reconstituirea dreptului de proprietate .(f.16).
Martora Iancau Florica a declarat ca părțile și-au ridicat construcțiile după cum au împărțit părinții acel loc. Intre coltul casei lui G. M. si G. Ana a existat un gard de lemn care exista si in prezent. Intre imobilele părților nu exista si nu a existat gard din beton (f.28).
Din concluziile raportului de expertiza topometrica efectuat in cauza de către exp. Irimus Mircea se retine ca in urma comparării schițelor de intabulare cu schițele folosinței faptice rezulta ca părțile ocupa si folosesc altfel terenurile decât le-au intabulat, atât in ceea ce privește suprafețele cât si dimensiunile acestora, astfel ca in urma efectuării expertizei nu rezulta ca vreuna din părți ocupa terenul celeilalte, menționând si ca cele doua imobile (așa cum sunt intabulate) rezulta ca nr.cad.282 se suprapune pe o suprafața de 8,37 mp cu nr.top.236-7/c/2 (f.118).
Prin completarea acestei expertize, s-a arătat ca in situația in care se adopta linia de hotar pe aliniamentul a-b-c (schita de la fila 134), trebuie redusa suprafață terenului paratei G. Ana cu 8,37 mp, iar in situația in care se adopta linia de hotar pe aliniamentul 6-5-4 (schita de la fila 134) trebuie redusa suprafața terenului reclamantei tot cu 8,37 mp (f.133).
Cauza a fost repusa pe rol pentru punerea in discuția părților a necesității anularii parțiale a încheierilor de carte funciara privind suprafață de 8,37 mp înscrisa in cf in favoarea ambelor părți la 29 septembrie 2011 (f.145).
Din declarația martorului G. Dumitru se retine ca gardul de la casa reclamantei a fost făcut de părinții acesteia, tatăl reclamantei si soțul pârâtei fiind frați, iar in timpul vieții celor doi frați nu au existat neînțelegeri ; se mai arata ca
la data construirii gardului paratei, tatăl reclamantei a fost întrebat de fratele sau daca este de acord, martorul precizând ca crede ca cei doi s-au pus de acord pentru modul in care a fost amplasat. (f.158).
In urma noii completări a expertizei topometrice, prin care s-a solicitat expertului sa explice motivul suprapunerii terenului in sp de 8,37 mp, expertul a subliniat ca nu se pot stabili coordonatele corecte ale celor doua propuneri de intabulare in condițiile in care exista o suprapunere a celor doua terenuri si ca mai întâi trebuie soluționata problema suprapunerii suprafeței de 8,37 mp (f.175).
Potrivit art. 584 c.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa .
Deoarece suprafața de 8,37 mp este înscrisa in ambele titluri de proprietate, in favoarea atât a reclamantei cat si a paratei, cererea de grănițuire este inadmisibilă.
Nefiind stabilita linia de hotar, nu se poate stabili nici daca gardul din beton este edificat pe proprietatea paratei sau reclamantei, motiv pentru care va fi respinsa ca neîntemeiata cererea de obligarea paratei sa desființeze gardul din beton.
In baza art.276 c.pr.civ., deoarece pretențiile si susținerile părților au fost respinse, instanța s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale părților.
Împotriva acestei sentința a declarat apel reclamanta G. M. solicitând instanței de apel să dispună admiterea apelului și rejudecând fondul să dispună schimbarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată în sensul stabilirii liniei de hotar conform variantei propuse de către expertul Irimus Mircea,marcată pe aliniamentul 1-7-6-5 din anexa 4D din raportul de expertiză- completare nr. 2,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului formulat se rată următoarele :
În prezenta cauză nu s-a pus problema contestării de către nici una dintre părți a dreptului de proprietate a celeilalte părți sau intenția de redobândire a posesiei asupra unei părți din teren. În situația de față suntem în prezența unei suprapuneri pe o suprafață de 8,37 m.p. a celor două imobile, însă în urma efectuării expertizei nu rezultă că vreuna din părți ocupă din terenul celeilalte părți.
În consecință, soluția primei instanțe de a respinge acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă este total netemeinică și nelegală.
Instanța fiind investită să reconstituie hotarul real dintre cele două imobile, urma să pronunțe o hotărâre judecătorească cu caracter declarativ de drepturi, care să reflecte voința părților, și să nu respingă ca inadmisibilă o astfel de acțiune pentru motive nejustificate de instanță.
Având în vedere complexitatea cauzei și durata îndelungată a procesului, instanța fiind investită cu prezenta cauză încă din anul 2008, considerând că instanța de fond deși a avut în probațiune suficiente date să se pronunțe asupra fondului cauzei, a dat o hotărâre sumară, lipsind motivarea dispozițiilor pronunțate în cauză.
Instanța de fond în motivarea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de grănițuire, arată pe scurt că cererea este inadmisibilă dacă suprafața de 8,37 m.p. este înscrisă în ambele titluri de proprietate, în favoarea atât a reclamantei, cât și a pârâtei.Însă omite faptul că pe parcursul procesului, cu ocazia repunerii pe rol, a fost învestită și cu examinarea titlurilor de proprietate pentru a determina
întinderea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, fără a exista o intenție de revendicare din partea vreuneia dintre părți, aspect asupra căruia nu s-a pronunțat. Instanța fiind singura competentă să stabilească și să hotărască asupra liniei de hotar dintre cele două proprietăți.
Numai după ce se stabilește și se hotărăște linia de hotar, se pot efectua noi măsurători și întocmi documentații cadastrale tehnice de repoziționare corectă a celor două terenuri în vederea reîntabulării corecte.
Prin concluziile suplimentului de expertiză, expertul arată că nu se pot stabili coordonatele corecte ale celor două propuneri de întabulare în condițiile în care există o suprapunere a celor două terenuri, astfel pentru a se stabili coordonatele concrete trebuie mai întâi soluționată problema suprapunerii și stabilirea liniei de hotar corecte dintre cele două terenuri.
În consecință, existența suprapunerii celor două terenuri pe o suprafață de 8,37 mp nu este motiv de inadmisibilitate a cererii introductive, având în vedere și faptul că în urma efectuării expertizei nu rezultă ca vreuna dintre părți ar ocupa terenul celeilalte, deși există această suprapunere.
Prin întâmpinare intimat pârâta G. Ana solicită respingerea apelului formulat cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată următoarele :
Din completarea la raportul de expertiză, rezultă că, nu se pot stabili coordonatele corecte ale celor două întabulări în condițiile în care există o suprapunere a celor două loturi. Cu alte cuvinte nu se poate stabili linia de hotar până nu se rezolvă problema suprapunerii, adică stabilirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,37 mp.
Nefiind formulată o precizare de acțiune în sensul revendicării vreunei suprafețe de teren de la pârâtă, practic linia de hotar ce a fost propusă de reclamantă nu marchează linia de hotar dintre cele două imobile învecinate, ci trasează o linie în interiorul suprafeței deținută de pârâtă.
Neputând face o analiza indirecta cu privire la dreptul de proprietate al pârtilor, deși părțile își contesta reciproc acest drept, considerăm că acțiunea doar în stabilirea hotarului dintre cele doua terenuri limitrofe este inadmisibilă.
Acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, petitorie, prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine, prin semne exterioare, întinderea fondurilor lor învecinate;
Prin această acțiune se poate cere stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți sau, după caz, mutarea liniei de hotar, cu obligarea pârâtului la restituirea suprafeței deținute fără drept din terenul limitrof al reclamantului.
In cel de-al doilea caz, când o dată cu grănițuirea reclamantul trebuie să solicite și obligarea pârâtului să-i restituie o porțiune din terenul limitrof pe care o deține fără drept, în doctrină și practica judiciară s-a exprimat opinia că acțiunea va avea un caracter complex, atât în grănițuire - capătul principal de cerere, cât și în revendicare -capătul accesoriu de cerere. Cererea accesorie de revendicare poate fi formulată în cadrul unei acțiuni în grănițuire ori de câte ori prin modul de amplasare a hotarului despărțitor dintre proprietățile limitrofe s-a ajuns la încălcarea dreptului de proprietate al proprietarului fondului învecinat.
Conform raportului de expertiză și completarea la raport, există o suprapunere de 8,37 mp care se datorează faptului că, cu ocazia întabulării
ulterioare a terenului reclamantei nu s-a ținut cont de schița de întabulare a terenului pârâtei. Este adevărat că de aici nu rezultă automat faptul că schița de întabulare a pârâtei este corectă, dar având în vedere faptul că reclamanta nu a solicitat nici cu ocazia întabulării terenului, nici în cadrul acestui proces anularea încheierii de întabulare a pârâtei (implicit și a schiței de întabulare) avem convingerea că întabularea terenului pârâtei s-a făcut în mod corect.
De menționat este faptul că la fila 64 se află declarația numitului G. Dumitru (tatăl reclamantei) din care rezultă că a fost de acord cu măsurătorile și cu întabularea terenului:"Declar că sunt de acord ca numita G. Ana să-și intabuleze casa și terenul intravilan înscrise în T.P. nr. 1017/8".
În apel nu s-au depus alte înscrisuri ,nu s-au solicitat și nu s-au administrat alte probe .
Analizând,potrivit dispozitiilor art.295 alin.1 c.pr.civ. stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii,de catre prima instanță ,instanta de apel retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_ sub nr._ al Judecătoriei Simleu Silvaniei reclamanta G. M. a chemat în judecată pe pârâta G. Ana solicitând stabilirea liniei de hotar între imobilele învecinate ale părților, respectiv imobilul înscris în cf nr.183 N D. nr.cad.282 compus din casă și teren în suprafață de 2000 mp, situate administrativ la nr.146 și respectiv proprietatea pârâtei situate administrativ la nr.145; obligarea pârâtei să desființeze gardul din beton edificat între colțul casei reclamantei și gardul despărțitor, în caz de opunere indrituirea reclamantei de a o ridica pe cheltuiala pârâtei.
In motivarea cererii reclamanta arată că imobilul în litigiu la moștenit de la tatăl ei și este învecinat cu imobilul pârâtei. Părțile au avut nenumărate neînțelegeri datorită liniei de hotar care a fost modificată de pârâtă fără acordul reclamantei și care a montat un gard de beton lipit de peretele casei sale,perpendicular pe acesta, fără respectarea liniei de hotar, operațiune prin care nu numai că nu a respectat mejdia(și nici distanța conferită de streașina casei până la gard) dar se obstrucționează scurgerea apei pluviale de pe terenul reclamatei în șanț.
Prin întâmpinare pârâta G. M. a arătat că nu se opune la stabilirea liniei de hotar între cele două imobile dar solicită respingerea capătului de cerere privind revendicarea și desființarea gardului edificat între colțul casei reclamantei și gardul pârâtei.
In motivare pârâta arată că linia de hotar nu a suferit modificări iar gardul la care se referă reclamanta a fost construit de foarte mult timp.Nu este adevărat că ea în repetate rânduri a modificat linia de hotar și nu a ocupat vreo suprafață din terenul reclamantei. Pârâta mai arată că imobilul său a fost întabulat în anul 2003 în baza TP 1017/8 iar când s-au făcut măsurătorile toți vecinii-inclusiv reclamanta- au dat declarații în sensul că nu sunt litigii cu privire la linia de hotar și sunt de acord cu măsurătorile efectuate.
T. reține că proprietățile părților din proces sunt învecinate și provin de la un autor comun (f.148-149),tatăl reclamantei și soțul pârâtei fiind frați (f.158).
In cf.nr.994 D. nr.top.236-7/c/2 este înscris imobilul casa ,anexe, curte si gradina de 2800 mp in favoarea paratei G. V.Ana, prin reconstituirea dreptului
de proprietate (f.16)- aceasta întabulându-și prima dreptul de proprietate în cartea funciară, în anul 2003(f.65)
In cf.nr.183 N Bobota sat D. nr.cad.282 este înscris imobilul teren intravilan cu casa, curte si gradina de 2000 mp in favoarea antecesorului reclamantei G. I.Dumitru, in baza Legii nr.18/1991, prin încheierea nr.9858/2007 cf. (f3).
Potrivit raportului de expertiză efectuat in cauza de către exp.Irimus Mircea (f.118) - in urma comparării schițelor de intabulare cu schițele folosinței faptice - se rețin următoarele :
părțile ocupa si folosesc altfel terenurile decât le-au intabulat, atât in ceea ce privește suprafețele cât si dimensiunile acestora ,
nu rezulta ca vreuna din părți ocupa terenul celeilalte ,
Importantă este și mențiunea expertului potrivit căruia cele doua imobile (astfel cum acestea sunt intabulate) se suprapun pe o suprafața de 8,37 mp,așadar nr.cad.282 se suprapune pe o suprafața de 8,37 mp cu nr.top.236-7/c/2 (f.118).
T. reține că este necesar ca o granituire dispusa prin hotarâre judecatoreasca sa rezolve contestatiile si pretentiile partilor cu caracter revendicativ,urmând însă ca un cauză să țină cont si de întabulările suprapuse ale celor 2 imobile - din cauze care nu le sunt imputabile părților, pentru a se asigura acestora o folosința utila a proprietatilor.
În acest context singura variantă echitabilă pentru trasarea liniei de hotar este aceea propusă de expertul Irimuș prin primul raport de expertiză întocmit (f.118) și reiterat prin completarea nr.2 la raport ,bazat pe împărțirea în mod egal a terenului suprapus,respectiv a terenului de 8,37 mp,marcată pe aliniamentul 1-7-6- 5 din schița de la fila 180 din dosarul de fond.
Pentru considerentele expuse anterior ,în temeiul art.296 c.p.civ. se va admite apelul formulat si se va schimba hotărârea instanței de fond ,urmând ca linia de hotar dintre proprietățile părților litigante să se traseze pe aliniamentul susmenționat.
În ceea ce privește cererea privind demolarea gardului de beton,aceasta va fi respinsă ca nefondată,în condițiile în care gardul despărțitor dintre proprietăților se poziționează pe aliniamentul b-K-d din schița de la fila 120 si corespunde ca aliniament cu varianta stabilită de instanță pentru linia de hotar,iar gardul de beton
- edificat de pârâtă pe porțiunea F-a evidențiată pe aceeași schiță, nu afectează proprietatea reclamantei întrucât pe porțiunea F-c este poziționat pe frontul la stradă al proprietății pârâtei iar pe segmentul c-a de 0,55 ml este poziționat pe frontul la stradă al reclamantei și este perpendicular pe linia de hotar trasată .
Având în vedere că potrivit art.584 c.civ. cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate,după compensarea cheltuielilor efectuate de părți,va fi obligată reclamanta apelantă G. M. să achite pârâtei suma de 631 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs .
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I D E C I D E:
Admite apelul formulat de reclamanta G. M. împotriva sentinței civile nr. 392/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pe care o schimbă în tot și rejudecând cauza în fond:
Admite acțiunea reclamantei G. M. , stabilește linia de hotar dintre imobilele evidențiate în CF 183 N D. nr. cadastral 282 și imobilul evidențiat în CF 994 D. nr. cadastral 236-7/c/2 pe aliniamentul marcat cu roșu în punctele 1- 7-6-5 pe anexa 4/D din raportul de expertiză întocmit de expertul Irimuș Mircea, schița de la fila 180 din dosarul de fond, făcând parte din prezenta decizie.
Respinge cererea privind desființarea gardului de beton.
Obligă reclamanta să achite pârâtei G. ANA suma de 631 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel, după compensare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | |||||
L. | M. Teodora | I. | D. | D. B. | D. | R. |
Red.L.M.T./_
Dact.B.D.R./_ /4 ex. Jud. fond. C. A. S.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 1135/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 98/2013. Obligatie de a face → |
|---|
