Decizia civilă nr. 431/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 431/R/2013
Ședința publică din data de 18 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.
S-au luat spre examinare-în vederea pronunțării, recursurile promovate de recurentul reclamant SA prin mandatar S. M., precum și de recurentul pârât M. F., împotriva sentinței civile nr.681/2012 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei G. având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_ încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 681/2012 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei G., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S.
A. reprezentat prin mandatar S. M. împotriva pârâtului M. F. și în consecință:
A obligat pârâtul M. F., fost executor judecătoresc, la plata sumei de 2589 lei, în favoarea reclamantului, potrivit cotei de 10/112 parte ce-i revine acestuia, din diferența dintre valoarea reală de piață a imobilului ce a format obiectul executării sile imobiliare în dosarul execuțional nr.85/2003 a fostului Birou al executorului judecătoresc M. F. și suma rezultată în urma adjudecării la licitație a imobilului.
S-a respins pretenția reclamantului de obligarea pârâtului la plata întregii sumei de 29.000 lei.
A stabilit onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a reclamantului, în persoana d-nei avocat Ștef R., în sumă de 425 lei, sumă ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
În anul 2005, pârâtul în calitatea sa de executor judecătoresc în cadrul BEJ
M. I. F. a vândut la licitație printr-un act de adjudecare un apartament situat în G., str. Gârlei, nr. 22, cu suma de 460.000.000 lei;
Acest apartament a făcut obiectul masei succesorale rămase după defuncții Inoan Teodor și Inoan Sabina a căror moștenitori legali a fost stabilită în persoana reclamantului și a încă 7 frați, prin decizia civilă nr. 72/A/2003 a T. ului Cluj;
Prin sentința civilă nr. 434/2009 a Judecătoriei G. rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantului și a celorlalți moștenitori asupra bunurilor succesorale, inclusiv a sumei de 46.000 lei noi, reprezentând prețul obținut prin vânzarea la licitație a apartamentului din G., str. Gârlei, nr. 22, potrivit cotelor de proprietate stabilite de instanță;
În acest context, reclamantului, căruia i-a fost stabilită cota de 10/112 parte din bunurile succesorale rămase, i-a fost atribuită suma de 4107 lei din suma
totală de 46.000 lei noi, sumă consemnată de pârâtul executor judecătoresc la CEC pe numele tuturor comoștenitorilor.
Acțiunea de față a fost formulată doar de reclamantul SA, nu și de ceilalți comoștenitori, prin care a solicitat ca pârâtul, care în prezent nu mai îndeplinește activitatea de executor judecătoresc, fiind sancționat disciplinar, să fie obligat să îi plătească diferența dintre prețul real al apartamentului vândut și suma obținută, prin licitație, adică suma de 29.000 lei noi, reprezentând prejudiciul cauzat prin încasarea unui preț nereal.
În cazul de față, acțiunea civilă ar fi trebuit să fie formulată în temeiul coparticipării procesuale active și a litisconsorțiului procesual activ, de către toți moștenitorii defuncților Inoan Teodor și Inoan Sabina, nu numai de către reclamantul SA, însă instanța nu a invocat și nici nu a dat eficiență excepției lipsei calității procesuale active integrale a reclamantului SA în temeiul litisconsorțiului procesual activ întrucât prin decizia civilă nr. 72/A/2003 a
T. ului Cluj și reluată în sentința civilă nr. 434/2009 a Judecătoriei G., s-au stabilit cotele părți de moștenire ce le revin fiecărui dintre moștenitori legali, inclusiv reclamantului SA, căruia îi revine cota de 10/112 parte, astfel că, instanța a analizat cererea reclamantului în limita cotei sale de proprietate cuvenite din moștenirea rămasă după defuncți și nu pentru întreg.
Continuându-se analiza cererii reclamantului în limita arătată, instanța de rejudecare reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 11/_ a Comisiei Superioare de disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România, s-a admis acțiunea disciplinară formulată de Ministerul Justiției împotriva executorului judecătoresc
M. I. F., aplicându-i-se un avertisment, conform art. 46 lit. b din Legea nr. 188/2000.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 1397/2008 a menținut această sancțiune aplicată pârâtului, reținându-se că începerea procedurii execuționale înainte de rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin care s-a dispus vânzarea la licitație a imobilului constituie abatere disciplinară; la fel fiind și în cazul în care vânzarea imobilului la prețul stabilit printr-o expertiză tehnică în anul 2003, după trecerea a doi ani, fără ca prețul să fi fost actualizat și fără ca părțile interesate să își fi dat acordul expres în acest sens;
Prin decizia civilă nr. 74/R/2011 a T. ului Cluj s-a reținut că în speța de față, pornind de la sancțiunea disciplinară aplicată executorului judecătoresc menținută de hotărârea civilă a Curții de Apel Cluj, ne aflăm în prezența răspunderii civile delictuale a pârâtului - fost executor judecătoresc, în temeiul art. 998-999 din Codul civil vechi, raportat la art. 42 alin. 1 din Legea nr. 188/2000.
Instanța de rejudecare, pornind de la considerentele prezentate mai sus și de la probele administrate până în acest moment, a reținut că, în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, adică sunt întrunite cele patru condiții și anume, culpă, raport de cauzalitate între primele două și un prejudiciu cert, determinat și nerecuperat, pentru că pârâtul prin încălcarea obligațiilor sale profesionale, în mod conștient a cauzat un prejudiciu reclamantului, care nu a fost reparat.
În privința întinderii prejudiciului cauzat de pârât ca fost executor judecătoresc se poate reține că în 2005 apartamentul din G. a fost vândut la licitație cu suma de 46.000 lei noi, iar noul cumpărător în scurt timp a înstrăinat același imobil la o terță persoană cu suma de 75.000 lei noi.
Martorii audiați în cauză, vecini ai apartamentului, au confirmat faptul că după licitație, același apartament a fost vândut cu suma de 75.000 lei. (f. 49, 84)
De asemenea, notarii publici din localitatea G., o agenție imobiliară din G. precum și expertul evaluator Șomlea M. R., au comunicat instanței că în 2005 în localitatea G., pe strada Gârlei, un apartament de natura celui ce a făcut obiectul vânzării la licitație, putea fi vândut cu 75.000 lei.(f.74-80)
Față de întreaga stare de fapt mai sus reținută, instanța a apreciat că în temeiul art. 42 din Legea nr. 188/2000 raportat la art. 998-999 din Codul civil vechi, aplicabil în cauză raportat la momentul săvârșirii faptei ilicite, cererea
reclamantului SA este întemeiată în parte, raportat doar la limita cotei sale de moștenire de 10/112 parte, cuvenită din masa succesorală rămasă după defuncții Inoan Teodor și Inoan Sabina, și nu la întreg, pentru că și ceilalți comoștenitori raportat la cotele lor de moștenire stabilite vor avea dreptul să se îndrepte și ei la rândul lor pentru recuperarea prejudiciului împotriva pârâtului.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul SA reprezentat prin mandatar S. M. împotriva pârâtului M.
F. și, în consecință, a obligat pârâtul M. F., fost executor judecătoresc, la plata sumei de 2589 lei, în favoarea reclamantului, potrivit cotei de 10/112 parte ce-i revine acestuia, din diferența dintre valoarea reală de piață a imobilului ce a format obiectul executării sile imobiliare în dosarul execuțional nr.85/2003 a fostului Birou al executorului judecătoresc M. F. și suma rezultată în urma adjudecării la licitație a imobilului.
Instanța a respins pretenția reclamantului de obligarea pârâtului la plata întregii sumei de 29.000 lei, ca neîntemeiată.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
A stabilit onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a reclamantului, în persoana d-nei avocat Ștef R. în sumă de 425 lei, sumă ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. F. , solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul pârât arată faptul că în calitate de Executor Judecătoresc a avut pe rolul biroului un dosar de executare silită asupra unui apartament care aparținea antecesorului reclamantului. În cadrul dosarului de executare silită s-au efectuat operațiuni specifice de executare silită în vederea finalizării executării silite, printre care și o expertiză de evaluare a imobilului supus executări silite.
Consideră că greșit a apreciat instanța actelele depuse la dosar în prezent de către Uniunea notarilor publici, o agenție din G. și expert Șomlea M. cu privire la valoarea unui apartament care a fost supus executării silite în anul 2005 de același gen ca și cel executat silit de acesta.
Valoarea apartamentului aflat în executare silită s-a stabilit în conformitate cu prevederile legale în vigoare în ceea ce privește executarea silită, adică în temeiul Art. 500 și urm. C. Pr. Civ. Instanța, nu îl poate obliga la plata unei diferențe de preț atâta timp cât acesta a respectat prevederile legale în vigoare în ceea ce privește stabilirea prețului apartamentului supus executării silite. Această obligație putea fi stabilită în sarcina acestuia doar în ipoteza în care prețul apartamentului supus executării silite ar fi fond stabilit arbitrar, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește valoarea de vânzare a apartamentului, acest aspect a fost supus controlului instanțelor de judecată, care s-au pronunțat definitiv și irevocabil în acest sens, prin respingerea pretențiilor reclamantului din prezenta cauză.
Consideră că instanța de fond nu a studiat toate actele aflate la dosarul cauzei și dosarele acvirare la acest dosar, din care rezultă că executarea silită s-a efectuat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ori să vii peste 7 ani și să susții că ai fost prejudiciat printr-o executare silit, pe motiv că preturile la apartamente erau altele decât cel cu care s-a vândut la licitație, este total nelegal și în contradicției cu orice principii de drept.
Așa cum a arătat mai sus, contra executării silite și contra actelor de adjudecare, reclamantul a mai formulat contestații, care au fost respinse de instanțele de judecată, iar instanța de fond trebuia să țină cont de acele hotărâri pronunțate în dosarele de contestații la executare. Simplul fapt că acesta a fost sancționat disciplinar pentru unele greșeli în desfășurarea activității, dar fără vreo repercusiune asupra executării silite care s-a desfășurat asupra imobilului aparținând antecesorilor reclamantului.
Ulterior finalizării executări silite reclamantul din prezentul dosar a promovat mai multe acțiuni în fața instanțelor judecătorești dintre care unele au fost civile iar altele au fost penale, dar în toate aceste acțiuni au fost date hotărâri judecătorești în favoarea acestuia, în atare situație acțiunea formulată de reclamant este total nefondată și instanța de fond trebuia să o respingă. Există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins contestațiile la executare sau cererile în pretenții formulate împotriva acestuia, ori sau dat soluții de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui, iar instanța de fond nu a ținut cont de aceste hotărâri, care de altfel se află la dosarul cauzei.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs reclamantul SA , solicitând instanței admiterea recursului, desființarea hotărârii pronunțate de Judecătoria Gherla și obligarea executorului M. I. F. la plata sumei de 290.000.000.
În motivare reclamantul a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât probatoriul administrat în cauză a dovedit că diferența dintre valoarea reală a imobilului la momentul licitației și valoarea la care a fost vândut de executorul judecătoresc este de 290.000.000 rol, instanța nu a acordat întreaga sumă, ci numai 2589 lei.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că recursul reclamantului este neîntemeiat, în timp ce recursul pârâtul este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Suma de 2589 lei la plata căreia a fost obligat pârâtul în favoarea reclamantului, reprezintă cota de 10/112 parte din diferența de 29.000 lei dintre valoarea imobilului la data vânzării acestuia la licitație, 75.000 lei noi și suma la care a fost vândut imobilul la licitație de către pârât, 46.000 lei noi.
Reclamantul S. I. A. nu avea procură din partea comoștenitorilor defunctei Inoan I. și Inoan Sabina pentru a formula acțiunea și in numele lor, astfel încât instanța nu putea să-i acorde suma corespunzătoare cotelor celorlalți moștenitori, ci numai cota sa proprie.
Astfel, pretenția reclamantului de a-i fi acordată întreaga sumă de 29.000 lei, ce include și sumele corespunzătoare celorlalți comoștenitori este nefondată.
Astfel, recursul reclamantului structurat în principal pe susținerea că i se datorează întreaga sumă de 29.000 lei este neîntemeiat și urmează să fie respins.
Recursul pârâtului M. I. F. a fost apreciat de instanță întemeiat. Astfel, acțiunea reclamanților se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală.
Plata despăgubirilor pe acest temei este condiționată de îndeplinirea condițiilor cumulative pe care le presupune răspunderea civilă delictuală, astfel cum rezultă acestea din prevederile art. 98 C civil, și anume existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, vinovăția autorului faptei ilicite și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În speța de față, deși în sarcina executorului judecătoresc M. I. F. s-a reținut săvârșirea unor abateri disciplinare constând din îndeplinirea defectuoasă a procedurilor de licitație cu privire la imobilul succesoral, nu sunt îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile delictuale. Aceasta întrucât existența prejudiciului nu este certă.
Simplul fapt că printr-un raport de evaluare imobilul din litigiu a fost evaluat la suma de 750.000.000 rol raportat la data vânzării sale la licitație, și chiar imprejurarea că adjudecatarul a vândut imobilul la acest preț la scurt timp de la adjudecare, nu este suficient pentru a se concluziona că reclamantul și ceilalți comoștenitori ar fi putut obține la licitație această sumă și nu pe suma de 460.000 ROL la care a fost adjudecat imobilul.
Valoarea de 750.000.000 lei putea fi obținută probabil într-o tranzacție directă, dar nu este cert că ar fi putut fi obținută la licitație.
Este de notorietate că în cazul vânzării la licitație a imobilelor, suma obținută este inferioară celei obținută printr-o tranzacție directă, situație generată probabil din reticența posibililor cumpărători care au temerea unor posibile contestații.
De asemenea, nu trebuie scăpat din vedere că la crearea acestui posibil prejudiciu au contribuit chiar reclamantul și ceilalți comoștenitori, care neatacând
în termen actele întocmite de executorul judecătoresc în procedura licitației, au pierdut dreptul de a se plânge de valoarea la care executorul a scos imobilul la licitație.
Culpa concurentă a victimei faptei ilicite constituie un motiv care înlătură parțial răspunderea autorului faptei ilicite.
Împrejurarea că prejudiciul nu este cert este suficientă pentru a nu fi angajată răspunderea civilă delictuală a executorului, în ciuda faptului că în seama acestuia s-a reținut instrumentarea defectuoasă a procedurilor de licitație.
Astfel fiind, hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., considerent pentru care în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. 1, 2, și 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. va fi admis recursul declarat de pârâtul M. I. -F. împotriva sentinței civile nr.681/2012 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o va modifica în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul SA împotriva pârâtului M.
I. -F. și va menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul M. I. -F. împotriva sentinței civile nr.681/2012 din_ în dosar nr._ al Judecătoriei G. pe care o modifică, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul SA împotriva pârâtului M. I. -F. .
Menține restul dispozițiilor.
Respinge recursul declarat de reclamantul SA împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, C. -A. C. | JUDECĂTOR, C. -V. B. | JUDECĂTOR, V. G. |
GREFIER, D. B. |
RED./DACT./CB/CȘ_ / 2ex.
D.B. 19 Aprilie 2013
| ← Decizia civilă nr. 98/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 380/2013. Obligatie de a face → |
|---|
