Decizia civilă nr. 468/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 468/A/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de către reclamanții C. A. și C. E. în contra Sentinței civile nr. 1411 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, privind și pe intimatul C. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul C. E. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, apelanții au depus la dosar concluzii scrise, iar la data de_, intimatul a depus, de asemenea, la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 1411/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanții C. E. și C. A. împotriva pârâtului C. Ș. .
A obligat pârâtul să efectueze toate lucrările de construcții necesare asupra anexei gospodărești - magazie, pentru colectarea și conducerea apelor pluviale pe terenul pârâtului.
A obligat părțile să reconstruiască, în comun, gardul dintre cele două proprietăți pe aliniamentul reper 1-6 conform Anexei 7 A din raportul de expertiza întocmit de expert Morar I. .
A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la demolarea grajdului și celorlalte anexe gospodărești, ca neîntemeiată.
A respins celelalte capete de cerere având ca obiect obligații de a face.
A respins capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune materiale și morale ca neîntemeiate.
A compensat cheltuielile de judecată.
Analizând materialul probator administrat in cauza instanța a reținut următoarele:
Conform raportului de expertiza tehnică judiciara topografica întocmit de expert Morar I. (f. 179-194), reclamanții sunt proprietarii imobilului casa și teren, situat din punct de vedere administrativ în com. Apahida, sat P., str. H. nr. 22, jud. Cluj, cu suprafața reala de 2383 mp, cu 136 mp mai mult decât suprafața de teren din TP nr. 1642/2166/_, iar pârâtul proprietarul unei suprafețe de teren, situata din punct de vedere administrativ în loc. P., Str. G. C., nr. 79, com. Apahida, jud. Cluj, în suprafață reala de 7020 mp, mai puțin cu 680 mp, decât suprafața din TP nr. 27632/619/_, folosința faptica a paratului fiind asupra întregii suprafețe de 7700 mp. Pe terenul paratului, ambii experți în construcții au constatat existența unor anexe gospodăresti edificate de parat, respectiv grajd, sura, coteț și magazie (raport de expertiza Elkan S., f. 77-90.
Din constatările la fața locului, expertul topograf a concluzionat că actualul gard ce desparte cele două proprietăți ale reclamanților și paratului, este situat la o distanță de 0, 97 m de peretele construcției grajd aparținând pârâtului. Expertul topograf a arătat că actualul gard nu respecta vechiul amplasament, nefiind o linie continua dreapta, cf. Anexei 2 la raport. Vechiul amplasament a fost determinat de expert conform reperelor limita indicate de către părți, intr-o prima varianta conform reperelor indicate de reclamant, expertul propunând varianta aliniamentului conform reperilor 2-7, varianta evidențiată în Anexa 6 A la raportul de expertiza, iar in a doua varianta conform reperelor indicate de parat, aliniamentul gardului a fost propus conform reperilor 1-6, exprimata in Anexa 7A, expertul opinând pentru varianta din Anexa 7A, ca varianta practica și care se poate raporta la situația evidențiata in harta cadastrala sc. 1:2000 - Anexa 2 la raport, ce reprezintă planul de punere in posesie cf. Lg nr. 18/1991. Aceasta varianta va fi apreciata de instanță ca fiind varianta care se reflectă și in situația de fapt ce rezulta din declarațiile părților, reclamanții nesusținând vreodata că gardul despărțitor dintre proprietăți ar fi fost situat sub streașina grajdului pârâtului - cum ar rezulta in varianta rezultata din aprecierea reperilor indicați de către reclamant - ci la o distanță relativa de acesta.
Ca atare, față de proba științifică de specialitate administrată în cauză, precum și in raport de dispozițiile art. 584 coroborat cu art. 606 vechiul cod civil va obliga părțile, în comun, să reconstruiască gardul dintre cele două proprietăți pe aliniamentul reperi 1- 6, conform Anexei 7A, din raportul de expertiza întocmit de expert Morar I. .
În ceea ce privește construcțiile edificate pe terenul paratului și in privința cărora reclamanții au invocat încălcarea regulilor de amplasare raportat la dispozițiile legale și regulile bunei vecinătăți, în conformitate cu dispozițiile exprese ale art. 59 și 61 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a noului cod civil (Legea nr. 287/2009), instanța a avut in vedere dispozițiile legale în vigoare la formulării acțiunii civile și nu cele ulterioare ale noului cod civil invocate de reclamanți.
Analizând cele doua rapoarte de expertiza în construcții efectuate în cauza de către experții Elkan S. și C. Tudor, instanța a constatat că acestea cuprind constatări similare și concluzii identice in cea ce privește obiectivele trasate de instanță pentru expertiza in construcții. Instanța s-a raportat la constatările și concluziile evidențiate in raportul de expertiza întocmit de expert Elkan S., avand în vedere expunerea cu mai mare acuratețe și precizie a răspunsurilor la obiectivele expertizei, chiar dacă acesta este cu data anterioara constatărilor efectuate de expertul C. Tudor la data de_ .
Astfel, instanța a reținut că pe proprietatea paratului, a fost constatată existența unui grajd construit pe fundații de piatră, sarpanta de lemn și învelitori de tigla, compus din grajd, sura și coteț, alături fiind situat o magazie de lemn. La data inspecției, expertul a constatat că grajdul a fost complet renovat, pereții fiind tencuiți pe toata suprafața, iar sarpanta cu invwlitoare, elementele constructive care prezentau risc de cădere fiind acoperite, consolidate sau finisate, neexistand pericolul unor căderi accidentale de materiale pe terenul reclamantului. De asemenea, s-a constatat că, în ceea ce privește scurgerile de pe acoperișuri, grajdul a fost înzestrat cu jgheaburi și burlane care conduc apele pluviale sau cele provenite din zapezi spre fosa construita de parat ți evidențiata in cuprinsul raportului. În ceea ce privește anexa magazie, expertul a constatat că aceasta nu a fost dotata cu jgheaburi și canale de scurgere, astfel încât, apa scursa de pe acoperișul acesteia constituie un risc pentru terenul reclamanților.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de demolare a grajdului de vite al paratului, instanța a reținut că, potrivit art. 16 din Ordinul nr. 536/1997 emis de
M. ul Sanatatii pentru aprobarea Normelor de igiena și a recomandărilor privind mediul de viața al populației "adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine) se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuința învecinata și se exploatează astfel încât sa nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor";. Astfel cum rezulta din răspunsurile reclamanților la interogatoriu (întrebarea 7)
între cele două case de locuit se afla o distanță de aproximativ 30 mp, casa pârâtului fiind situata la 5-6 metri de gard, ceea ce înseamnă că distanța de la grajd la casa reclamanților este peste limita de 10 m fixata de dispozițiile art. 16 din ordin.
În acest context nu se impune demolarea grajdului și anexelor gospodăresti aparținând paratului, cererea acestuia sub acest aspect urmând a fi respinsa ca neîntemeiată. Față de aceasta soluție și reținând concluzia expertul Elkan în sensul in care apele scurse de pe anexa magazie alăturata grajdului constituie sursa de risc pentru scurgerea apelor pluviale, va obliga pârâtul să efectueze toate lucrările de construcții necesare asupra anexei gospodărești - magazie, pentru colectarea și conducerea apelor pluviale pe terenul acestuia.
Cat privește celelalte capete de cerere având ca obiect obligație de a face, instanța le-a respins, reținând din concluziile raportului de expertiza că paratul a executat o parte din lucrările ce i-au fost pretinse, respectiv montarea de jgheaburi și canale de colectare apa pluvială, amplasarea fosei de colectare, tăierea pomilor amplasați la mai puțin de 2 m de linia dintre proprietăți.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către reclamant, instanța a reținut că precizarea cuantumului final al acestor daune și natura acestora, s-a făcut de către reclamanți după închiderea dezbaterilor asupra fondului, astfel încât, nu vor fi avute in vedere la soluția in cauza. De asemenea, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada nici uneia din sumele pretinse cu titlu de daune materiale, iar în ceea ce privește contravaloarea stâlpilor integrați în gardul despre care reclamanții susțin că a fost demolat abuziv de parat, din răspunsul reclamanților la interogatoriu (întrebarea 2) rezulta că acesta a fost demolat de comun acord. Totodata, instanța a constatat că nici nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit de reclamanți. În acest context, aceste capete de cerere vor fi respinse ca neîntemeiate.
Pentru toate aceste considerente, instanța a reținut că acțiunea reclamanților este parțial admisibilă, in limitele mai sus arătate, urmând a fi admisă în parte.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de ambele părți, față de dispozițiile art. 274 c.pr.civ. instanța a reținut culpa procesuală a ambelor părți, respectiv a pârâtului care in cursul procesului a remediat anumite aspecte care au făcut obiectul solicitărilor reclamanților, precum și culpa procesuală a acestora din urma, pretentiile reclamanților fiind parțial justificate și admise.
În acest sens, in temeiul art. 276 c.pr.civ. a compensat cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei sentințe au promovat, în termen legal, apel reclamanții, solicitând schimbarea hotărârii pronunțate în sensul admiterii în întregime a acțiunii promovate.
Astfel, solicită ca noul gard să se facă pe aliniamentul 2-7, anexa 6A, care să pornească de la stâlpul A și să aibă o înălțime mai mare de 60 cm, mutarea gunoiului de grajd la cel puțin 10m de grădina sa, deoarece pârâtul îl transportă o singură dată pe an, provocând miros și stare de insalubritate, acordarea cheltuielilor de judecată și a daunelor materiale deoarece, dacă nu se promova acțiunea în justiție, pârâtul nu înlătura deficiențele în discuție.
Totodată, solicită acordarea daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată în sumă de 23.893 lei, în situația în care nu se va demola grajdul și șura solicită montarea pe acoperișul acestora de parazăpezi, deoarece iarna, când este zăpada mare, aceasta cade pe grădina lor și datorită amplasamentului grădinii spre nord, se topește foarte târziu, afectând și inundând grădina.
Reclamanții sunt nemulțumiți de faptul că li s-a perceput o taxă de timbru la valoarea pretențiilor de 50.000 lei, deși au precizat ulterior că acestea se ridică la suma de 5000 lei, dintr-o eroare menționându-se prima sumă.
Cererea nu este motivată în drept.
Prin întâmpinarea formulată (f.21-25), pârâtul solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii învederează instanței că varianta agreată de către instanța de judecată a fost propusă de către expertul Morar I., în condițiile în care a concluzionat că suprafața reclamanților este cu 136 mp mai mult decât cea înscrisă în titlul de proprietate, iar a pârâtului cu 680 mp mai puțin decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
Referitor la mutarea gunoiului de grajd la cel puțin 10 m de grădina apelanților, s-a arătat de către Judecătorie faptul că potrivit art. 16 din Ordinul 536/1997, emis de Ministerul Sănătății, grajdul cu anexele respectă distanța legală de 10 metri.
În privința daunelor materiale, corect au fost calificate ca fiind pretenții daune morale, iar în privința cheltuielilor de judecată corect s-a reținut culpa comună, iar stabilirea înălțimii gardului la peste 60 cm este o pretenție nouă în recurs, care nu poate fi primită.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate T. ul, în baza art. 296 C.pr.civ., va admite în parte apelul promovat, pentru următoarele considerente:
Datorită multitudinii de precizări și modificări a cadrului procesual realizate de către reclamanți în fața Judecătoriei, T. ul le-a solicitat, cu ocazia acordării cuvântului pe fondul apelului, să precizeze care sunt pretențiile în această fază de judecată. Aceștia au arătat că solicită ca intimatul să demoleze gardul ( de la pct.2- 7), linia de mejdie să se stabilească conform anexei 6A din raportul de expertiză, cheltuielile de judecată să nu fie compensate întrucât pârâtul și-a îndeplinit cea mai mare parte a obligațiilor doar după promovarea acțiunii.
Solicită, de asemenea, cheltuieli de judecată în sumă de 23.893 lei ( taxa de timbru -2394 lei, 1037 lei onorariu expert), 2400 lei c/v a patru stâlpi rupți și a manoperei) și 14.000 lei daune morale.
Mai solicită să construiască personal gardul pe distanța de 60 m, cu o înălțime de 2m, demolarea grajdului pârâtului datorită dejecțiilor animalelor, a umbrei pe care o produce, iar în caz contrar să se monteze parapeți.
Așadar, prima critică formulată vizează linia de mejdie dintre cele două proprietăți învecinate.
Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii introductive, care se coroborează cu răspunsurile pârâtului la interogator, vechiul gard existent a fost demolat de către pârât, care a și ridicat noul gard (fila 61 dosar fond).
Expertul topograf Morar I., numit în cauză a constat că gardul realizat nu reprezintă o linie continuă dreaptă, cum ar fi firesc, ci o linie frântă pe secțiunea punctelor 1-2 (fila 181 dosar fond) și curbată spre proprietatea reclamanților.
În condițiile în care pârâtul însuși a ridicat gardul existent în prezent și care formează o linie aproximativ dreaptă pe porțiunea 2-6 (puncte de reper necontestate evident de către acesta având în vedere edificarea de către sine a gardului) fiind deviat doar spre capăt, înspre pârâu, porțiunea 2-1, iar din toate planurile de situație anexate (plan de punere în posesie, de încadrare în zonă) rezultă că limita de proprietate este o linie continuă dreaptă, T. ul apreciază că linia de graniță este linia dată de unirea celor două puncte menționate, 2 și 6, raportat la faptul că grănițuirea are ca și finalitate reconstituirea vechiului hotar, convenit de către părți.
Este de remarcat faptul că limita proprietății pârâtului spre pârâu, respectiv de-a lungul pârâului, este dată, în ambele variante, atât cea agreată de reclamanți, cât și cea agreată de către pârât, ca fiind o linie ce pornește din punctul 2, paralel cu malul pârâului, situație în care nu este logică pornirea mejdiei din punctul 1 spre punctul 6, atâta timp cât acest punct nu se regăsește în limitele proprietății pârâtului redate de expert.
Prin stabilirea liniei de graniță din punctul 1, total diferită față de actualul gard ridicat de pârât, acesta urmărește în mod nejustificat obținea unei fâșii de teren cât mai late între mejdie și grajdul său, însă aceasta nu are suport legal.
Este lipsită de relevanță existența unui surplus de suprafață în favoarea reclamanților, față de deficitul de teren al pârâtului, știut fiind că, în materia
grănițuirii, aceste aspecte sunt nesemnificative, primând vechiul hotar stabilit de părți.
Pârâtul s-a prevalat, în concluziile scrise, de existența unei inadvertențe între răspunsurile expertului, date în fața instanței de apel, și la Judecătorie, în ceea ce privește conformitatea stabilirii mejdiei cu planul de punere în posesie, însă T. ul apreciază, așa cum s-a arătat anterior, că este importantă reconstituirea vechiul hotar, reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991 făcându-se pe vechile amplasamente și, în plus, expertul a arătat că punctul 2 în discuție este punctul de intersecție la pârâu al celor 2 proprietăți, și nu punctul 1.
În ceea ce privește demolarea grajdului și a celeilalte anexe, T. ul apreciază că această măsură nu se impune, în condițiile în care, conform constatărilor expertului C. Tudor, grajdul avea peretele vestic renovat, precum și învelitoarea erau montate jgheaburi și burlane, iar apa de ploaie de pe învelitoare este condusă printr-o conductă cu scurgere din PVC până în pârâu, iar pe peretele sudic al grajdului există o copertină cu 3 rânduri de țiglă pentru protejarea intrării în grajd, picăturile de apă de pe această copertină scurgându-se pe proprietatea pârâtului (fila 153 dosar fond).
Totodată expertul Elkan a stabilit că a fost realizată o fosă de cca. 20mc care elimină o serie de obiective (fila 81 dosar fond).
În condițiile în care reclamanții s-au prevalat de starea de uzură a grajdului, putându-se dărâma în orice moment și de apa de ploaie care se scurge pe grădina lor, în susținerea demolării acestei anexe, iar aceste deficiențe au fost remediate, T. ul apreciază că nu se mai impune demolarea grajdului.
În ceea ce privește umbra produsă, este de observat că reclamanții au tolerat această stare de apropriere a grajdului față de gard în condițiile în care conform recunoașterii lor s-a realizat în urmă cu 70 de ani (fila 20 dosar fond).
Având în vedere însă distanța relativ mică între peretele grajdului și noua linie de graniță stabilită, de aproximativ 0,69 m și respectiv 0,37 m, T. ul va obliga pe pârât să monteze pe acoperișul grajdului parazăpezi pentru a evita, în cazul iernilor cu ninsoare abundentă, deplasarea zăpezii pe proprietatea reclamanților.
În ceea ce privește contravaloarea stâlpilor rupți și căzuți la pământ de către pârât, prin proba testimonială administrată în fața instanței de apel nu s-a dovedit, conform art.129 C.pr.civ., că faptul prejudiciabil a fost produs de către pârât, martorul B. D. (fila 103 dosar) arătând doar că i-a văzut în grădina reclamantului, fără alte detalii, iar declarația celuilalt martor este irelevantă.
De asemenea, nu vor fi acordate nici daunele morale și alte cheltuieli întrucât acestea nu au fost dovedite conform aceluiași articol, simpla participare la un proces nejustificând acordarea unor asemenea daune în ciuda duratei mai mari de desfășurare.
Pretenția de a fi ridicat un gard de 2 m înălțime nu poate fi primită în apel, fiind o cerere nouă, prohibită de art. 294 alin.1 C.pr.civ., la fel ca și cea de anulare a unor înscrieri din cartea funciară deschise în favoarea pârâtului, cerere formulată în cuprinsul cererii de repunere a cauzei pe rol.
În schimb, T. ul în baza art.276 C.pr.civ. va acorda reclamantului cheltuielile de judecată efectuate în prima instanță, întrucât s-a dovedit culpa pârâtului, atât din perspectiva stabilirii liniei de graniță, cât și a marii majorități a obligațiilor de a face îndeplinite pe parcursul soluționării cauzei, reprezentând astfel o recunoaștere a pretențiilor, cheltuieli calculate proporțional cu pretențiile admise.
Acestea constau în taxe timbru aferente petitelor de a face, de grănițuire și onorariul cuvenit expertului Elkan achitat în întregime de către reclamanți ca fiind o cheltuială aferentă procesului.
Totodată, raportat la prevederile art. 276 C.pr.civ., va obliga pe reclamanți să achite pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată în primă instanță raportat la soluția de admitere în parte (respingându-se demolarea grajdului, pretențiile bănești) reprezentând o parte din onorariul avocațial achitat de pârât care a totalizat 2000 lei (fila 233 dosar fond).
În fază de apel, conform aceluiași articol, va obliga pe pârât să achite reclamanților 43,0 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxe timbru, iar pe reclamanți să achite pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând tot așa o parte din onorariul de 1860 lei (fila 124 dosar), în final, urmând a fi compensate toate cheltuielile de judecată în limita celei mai mici.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite în parte apelul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamanții C. A. și C. E. în contra Sentinței civile nr. 1411 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o schimbă parțial în sensul că obligă părțile să reconstruiască în comun gardul dintre cele două proprietăți pe aliniamentul dat de punctele de reper 2-7 conform anexei 6A din raportul de expertiză întocmit de exp. Morar I. .
Obligă pe pârât să monteze pe acoperișul grajdului parazăpezi.
Obligă pe pârât să achite reclamanților 1153 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă pe reclamanți să achite pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Obligă pe pârât să achite reclamanților 653 lei cheltuieli de judecată în primă instanță ca urmare a compensării cheltuielilor arătate în limita celei mai mici.
apel.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe pârât să achite reclamanților 43,0 lei cheltuieli de judecată în apel. Obligă pe reclamanți să achite pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată în
Obligă pe reclamanți să achite pârâtului 457 lei cheltuieli de judecată în apel
ca urmare a compensării cheltuielilor în limita celei mei mici.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
L. M.
L.M. 02 Octombrie 2013 Red. dact.OCT/LM/5 ex./_
Judecător fond A. Grigorie Ioniță-Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 4419/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 126/2013. Obligatie de a face → |
|---|
